|
|
|
Modificarile de ansamblu in structura personalitatii la deficientul de intelect
1.Interactiunea dintre personalitate-conduita verbala - comportament
Analiza acestei relatii ne duce la legarea personalitatii de intreaga activitate psihica si tratarea ei unitara ca o componenta a sistemului psihic uman,de aici rezulta nevoia de a corecta orice dereglare pentru a putea evita efectele negative asupra celorlalte paliere ale evolutiei psihice.
Subiectul logopat indiferent de varsta sa nu mai este tratat ca o simpla persoana cu tulburari de limbaj ci este privit in perspectiva educarii complexe , atat in cercetarea handicapurilor de vorbire cat si in cea a formarii si dezvoltarii personalitatii in scopul adaptarii unor comportamente integrative si adecvate activitatii.
Handicapurile de limbaj provoaca o data cu inaintarea in varsta dezorganizarea personalitatii si dezordinii comportamentale.
Efectele negative se manifesta de la retineri in vorbire, inhibitii in activitati,blocaje psihice si pot determina chiar dezorganizarea constituirii insusirilor personalitatii.
Scolarii mari ,puberii,adolescentii si persoanele adulte fac din handicapurile de vorbire adevarate drame.
Cand handicapurile de limbaj sunt consecutive altor deficiente cum sunt cele senzoriale sau fizice ,tulburarile personalitatii si dezordinile comportamentale devin tot mai persistente.
Pentru cei cu handicap de intelect ,fenomenele nu apar atat de complicate ,deoarece acestia nu reusesc decat partial si numai in unele cazuri sa constientizeze situatia in care se afla.
La persoanele cu debilitate usoara sau la cele cu intelect de limita ,handicapul de limbaj constituie alaturi de deficienta psihica, factori traumatizanti ce influenteaza negativ planul comportamental .
Tulburari de personalitate la normali cat si la deficienti senzoriali,psihici si fizici
-adaptarea unor comportamente antisociale
-dificultati de integrare in colectiv
-izolarea de colectiv si centrarea pe sine
-negativismul si incapatanarea
-subaprecierea fortelor proprii
-manifestarea unor atitudini egocentriste si egoiste
-stari profunde si dureroase tensional.ce duc la surmenaj fizic si intelectual.
Anxietatile ,complexele de inferioritate si nevrozele determina un comportament al handicapatului de limbaj manifestat prin instabilitate,prin mari oscilatii de la o situatie la alta,de la o zi la alta,de perceperea exacerbata a unor stimuli care au o semnificatie redusa pentru alte persoane,dar pe care ,subiectul ii amplifica si ii receptioneaza ca factori negativi.
De aici rezulta ca trasaturile de personalitate au un ridicat grad de fragilitate si instabilitate.
Personalitatea handicapatului de limbaj se poate dezorganiza pe fondul starii de inertie,rigiditate si a fobiei vorbirii,ce se intareste sub forma unor legaturi durabile si obsedante si astfel vor fi provocate si alte dereglari verbale.
La intrarea in scoala a copilului cu tulburari de vorbire,tabloul manifestarilor psihice se complica tot mai mult,pus sa vorbeasca in fata colectivului de elevi neputinta de a se exprima corect atrage ironia celorlalti , copilul refuza sa mai raspunda la lectii de teama sa nu greseasca.
Raportate la particularitatile temperamentale ,varsta ,educatie si dezvoltarea mintala ,handicapurile de vorbire pot provoca si o excitatie psiho-motorie ,ce se manifesta prin agitatii permanente, neastampar,indisciplina .
Din aceste motive, la alti handicapati de limbaj pot aparea manifestari opuse inhibitiei,ce duc la un comportament rigid uniform si un activism adecvat momentelor respective.
Tulburarile comportamentale sunt revocate de conflicte launtrice,de framantari interne in cazul in care handicapatul nu-si da seama de posibilitatea rezolvarii situatiei sale conflictuale. Cand conflictele se prelungesc si devin cronice ele influenteaza negativ formarea caracterului si nu stimuleaza dezvoltarea psihica in ansamblu. Existenta handicapurilor de limbaj la persoanele cu intelect deficitar duce la regresia psihica si comportamentala ,ca urmare a deficitului functiilor de cunoastere si de exprimare a imaturitatii afective,a cresterii sugestibilitatii,impulsivitatii si rigiditatii psiho-motorii.
Inteligenta nu este un factor suficient pentru determinarea adaptarii sociale ,caci o importanta similara o au si factorii emotionali si cei de mediu.
Handicapurile de vedere creeaza probleme supraadaugate in ceea ce priveste comunicarea si integrarea sociala,spre deosebire de debilii mintali acestia isi dau seama mai bine de situatia lor si percep esecurile repetate ca,fiind determinate in primul rand de posibilitatile lor reduse de exprimare datorita absentei folosirii cuvantului la surzi sau a folosirii cu dificultate la hipoacuzici ,precum si a slabei intelegeri a vorbirii,acestia au o evolutie psihica si sociala mai lenta.
In cazul pierderii vederii se produce un dezechilibru profund in relatiile individului cu lumea externa.
In ontogeneza ,limbajul ,comportamentul si personalitatea copilului se dezvolta sub influenta unor factori sociali in care familia ,gradinita si scoala detin rolul fundamental si dau semnificatii previzibile pentru viata viitorului adult. In acest context se pun bazele interrelatiilelor reciproce de limbaj,comportament si personalitate.
Odata cu conturarea tot mai evidenta a personalitatii copilului, apare un comportament verbal plin de semnificatii multiple , o conduita complexa si matura.
Conduita verbala = reprezinta pecetea manifestarilor intime si specifice ale personalitatii,ale felului cum sunt traite,asimilate si reflectate influentele mediului inconjurator.
Prin intermediul limbajului se exprima cel mai adecvat starile atitudinale ale omului cum sunt atitudinea fata de sine , fata de altii si fata de activitatea care toate denota forme comportamentale ,afirmate.
Importanta dezvoltarii si cultivarii conduitei verbale rezulta si din faptul ca datorita ei subiectul uman se prezinta sub variate aspecte:
-al capacitatilor intelectuale
-al trairilor fectiv-emotionale
-al particularitatilor de temperament, caracter,cultura,varsta.
Se poate afirma ca limbajul ,conduita vebala,defineste omul ca persoana cu toate atributele sale ,regleaza si organizeaza intreaga activitate psihica prin satisfactiile si insatisfactiile ce se simt in raport cu efectele asupra celor din jur,creeaza un tonus afectiv, faciliteaza gandirea.
Nu asa stau lucrurile cu handicapatii de limbaj ,deoarece in acest lant fundamental exista verigi care nu se sincronizeaza sistemului.
Dereglarile de limbaj influenteaza negativ personalitatea ,ca si mecanismele operative in planul ideal si cel actional. Dar se obtin progrese evidente ,o data cu ameliorarea tulburarilor de limbaj si mai cu seama prin inlaturarea lor.
Implicarea educatorului in corectarea si dezvoltarea limbajului prezinta semnificatii majore pentru dezvoltarea personalitatii fiintei umane.
