Educarea constiintei si conduitei ecologice prin disciplinele din cadru ariei curriculare: om si societate

In epoca contemporana , o problema de astringenta actualitate este formarea si educarea elevilor in spiritul unor responsabilitati umane ce vizeaza protectia mediului inconjurator.Absenta sau ignorarea masurilor imperios necesare de aparare a mediului poate declansa o criza ecologica cu consecinte catastrofale pentru omenire. Iata de ce socotesc ca formarea constiintei si conduitei ecologice devine o cerinta deosebit de importanta pentru orice demers educativ , scolar si extrascolar.

Educatia ecologica se face incepand din primii ani de viata , in familie , in gradinita si , apoi , la scoala.

La intrarea in scoala copiii au o serie de reprezentari despre mediul natural , social si familial in care traiesc. Treptat ei dispun de un orizont mai larg de cunostinte si posibilitati de intelegere mai mari si astfel , pe masura ce cresc , educatia lor ecologica se aprofundeaza.

Scoala este chemata sa determine nu numai sentimente de admiratie fata de frumusetile naturii , ci si convingeri si deprinderi de protejare a mediului inconjurator. Este o obligatie primordiala , o datorie de onoare a tuturor cetatenilor planetei , cunoasterea ansamblului de masuri de ocrotire a acesteia.

Prin diferitele discipline incluse in procesul de invatamant trebuie sa convingem pe fiecare elev de necesitatea apararii mediului inconjurator impotriva poluarii si sa le formam conduita ecologica moderna. Acest lucru se realizeaza indeosebi in cadrul lectiilor de educatie civica , geografie , stiinte , istorie , limba romana, etc.

Educatia pentru ocrotirea mediului propune un anumit demers in scoala , dar si in afara acesteia : analiza de situatii ; gestiunea actiunilor reale ; coordonarea diversa intre discipline ( mai ales a celor din cadrul ariei curriculare "Om si societate"); utilizarea si altui cadru decat cel al scolii; integrarea jocului in interrelatii; experimente , descrierea rezultatelor si formarea unor concluziilor si generalizari; actiuni concrete de ocrotire a mediului aplicate in practica cotidiana. Atitudinea de investigare , in scopul promovarii unei atitudini de ocrotire a mediului inconjurator, pentru a sti si a actiona , presupune - intr-o prima etapa - definirea acestuia ca ansamblu al aspectelor fizice , chimice , biologice si al factorilor social-economici susceptibili de a avea un efect direct sau indirect , imediat sau indepartat , asupra vietii si activitatii umane , spre a trece in etapa a doua , la educarea responsabilitatii si solidaritatii pentru solutionarea problemelor grave. Grija pentru viitor , pentru productia care nu este rezultatul hazardului , ci rezultatul activitatii omului , al activitatii bazate pe utilizarea resurselor : minerale , de apa , combustibil , produse agricole , modifica atitudinea si comportamentul , stimuland angajarea combativa la lupta impotriva cauzelor deteriorarii mediului.

Scopul educatiei ecologice este de a forma cetateni constienti si preocupati de mediul natural si de cel creat de om , care sa inteleaga si sa actioneze cu responsabilitate pentru ocrotirea mediului.

Educatia ecologica este o problema a tuturor , care se adreseaza nu numai inteligentei , ci de asemenea inimii si vointei. Activitati ca: recoltarea de materiale , exercitii de determinare , studii de morfologie si fiziologie sunt necesare , cu conditia sensibilizarii spiritul copilului pentru problema pusa asupra prezentei sau inmultirii unei specii date , cu privire la perturbatiile produse intr-un domeniu , prin interventia omului. Se face apel la simturile copilului : perceptia spatiului , formelor , distantelor , culorilor , la jocuri si vizite in natura. Ca arie de investigare se alege studiul mediului imediat al copilului. Simtul responsabilitatii la copil se concretizeaza prin insuflarea dorintei de a ingriji animalele , de a-si orandui jucariile si cartile, pe centrarea elevilor pe mijloacele vietii reale.

Ex: strada pe care merg pentru a ajunge la scoala ; circulatia automobilelor la intersectia cea mai apropiata ; parasirea asezarii lor ; consecintele hranei asupra sanatatii lor.

Educatia pentru ocrotirea mediului constituie parte integranta a unei educatii de baza . La aceasta varsta , nu se pot studia exhaustiv problemele , dar este important de gasit ocazia de iesire in natura , studierea unor documente (presa , emisiuni RTV) , interferenta acestora cu alti factori economici care orienteaza deciziile omului.

Este necesar sa prelungim efortul analitic si sa focalizam cautarile asupra unor probleme speciale , prin repetari ale achizitiilor anterioare sau prin analiza altor situatii , sa stimulam comparatii , generalizari, conexiuni. Este de dorit sa se intreprinda mici actiuni asupra mediului inconjurator : informarea parintilor si a altor elevi , amenajarea spatiului scolar , actiuni de intretinere a parcurilor , a padurilor , amenajarea spatiilor de joaca s.a.Aceste actiuni trebuie sa fie constructive. Grupe de elevi pot modifica amenajarea clasei sau a curtii pentru reducere si pot judeca avantajele si incovenientele care rezulta din aceste actiuni.

Copiii pot lua cunostinta de problemele cartierului , ale localitatii si pot participa la initierea unor masuri de protectie si de ameliorare a mediului.

Exemplific printr-o activitate concreta realizata cu elevii mei pe malul raului Siret.

Studiul unui astfel de ecosistem este usor de intreprins si de motivat pentru micii elevi.

In acest sens am urmarit dezvoltarea unei atitudini pozitive privitoare la mediu prin observarea unui rau.

Copiii si-au pus intrebari asupra unei probleme de poluare si degradare a acestui mediu (ex. aruncarea necivilizata a gunoaielor, poluarea raului prin ape provenind din terenurile agricole care utilizeaza pesticide sau ingrasaminte sau prin defectuoasa epurare a apei , datorita instalatiilor vechi , provenita din apa menajera folosita de populatia orasului).

De asemenea am mai urmarit si achizitia unor cunostinte ecologice si anume ca populatia din mediul acvatic este constituita dintr-o multime de specii , dintre care o mare parte nu se gasesc in alte medii ; diferite specii prezinta intre ele relatii elementare care explica echilibrul global.

Au observat daca apa provenita din diferite activitati modifica starea mediului si au recoltat unele elemente poluante; deseuri din plastic (sticle , flacoane , pungi), hartii , diverse ambalaje , deseuri din metal ( cutii de conserve, fier vechi).

In aceasta activitate au cooperat in echipa pentru realizarea unei sarcini comune , tinand seama de ideile altora , dar si-au pus in valoare si propriile idei.

La intoarcerea la scoala , clasa s-a impartit in grupe si a intocmit un inventar , sub forma unui tablou colectiv, precum cel de mai jos:

In fiecare grupa , elevii au fost solicitati sa confirme o identificare sau sa sublinieze importanta unor observatii.

Studierea problemei s-a realizat si prin intrebari de genul : Cu ce se hranesc animalele? Deseurile din material plastic polueaza apa ? Cutiile goale de conserve hranesc animalele?- s-au gasit raspunsuri in cursul exercitiilor de observare si experimentare. Aceste exercitii s-au realizat in comun , toti cautand solutia.

In finalul activitatii , elevii au fost pusi in situatia de a-si structura cunostintele pe care le-au achizitionat prin munca lor , i-au informat pe colegii lor de scoala de la alte clase , au realizatexpozitii , comunicari care au continut bilantul cunostintelor despre mediul studiat, inventarul poluarii si originea acesteia ( domestic sau agricol) si multe propuneri pentru remediere.

Acesta a fost doar un exemplu prin care am incercat sa contribui la formarea constiintei si conduitei ecologice , insa exemplele pot continua.Am ales acest exemplu, deoarece prin acesta activitate , elevii au descoperit in mod direct unul dintre pericolele care ameninta mediul , poluarea unui rau si au propus singuri metode de solutionare a problemei. Consider ca aceasta modalitate este una dintre cele mai eficiente in sensul educatiei lor ecologice.

In concluzie , scoala are menirea de a organiza si desfasura o vie si sustinuta miscare de educatie ecologica si protectie a mediului , iar elevii sub indrumarea noastra, a cadrelor didactice , pot si trebuie sa formeze marele detasament de aparatori ai naturii. Adevarata educatie ecologica isi va atinge scopul numai atunci cand va reusi ca elevii - cetatenii de maine - sa fie convinsi de necesitatea ocrotirii naturii si sa devina factori activi in actiunea de conciliere a omului cu natura..