Managementul clasei de elevi. Introducere.

Managementul clasei de elevi. Introducere.

In opinia specialistilor in domeniul educatiei, managementul scolii si al clasei au ca scop incurajarea controlului comportamental la elevi, prin promovarea rezultatelor si comportamentelor scolare pozitive. De aceea, rezultatele scolare, eficienta didactica a profesorului si comportamentul elevilor si a profesorilor relationeaza direct cu managementul clasei si al scolii. 

Cercetarile demonstreaza ca incidenta ridicata a problemelor disciplinare in clasa are un impact semnficativ asupra eficientei predarii si invatarii. Astfel, s-a demonstrat ca profesorii care se confrunta cu asemenea probleme nu pot planifica activitati educationale adecvate. De asemenea, acestia tind sa neglijeze varietatea modalitatilor de organizare a continutului si solicita foarte rar elevii in discutarea si evaluarea materialelor de invatare. In plus, comprehensiunea temelor studiate nu este monitorizata cu consecventa.

S-a demonstrat ca deprinderile consecvente de management si organizare reduc numarul problemelor disciplinare. Avand in vedere aceste date, se poate afirma ca managementul continuturilor  'nu se refera la deprinderile de a preda o disciplina specifica, ci mai degraba la acele deprinderi aplicabile tuturor disciplinelor si activitatilor' (Froyen & Iverson, 1999, p. 128). Doyle a accentuat ca managementul educational se caracterizeaza in principal prin asigurarea cooperarii elevilor in timpul activitatilor de invatare (citat de Froyen & Iverson, 1999, p. 128).

Kounin afirma ca in centrul deprinderilor de management al clasei se afla managementul activitatilor instructionale, corelarea si integrarea activitatilor suplimentaresi rezolvarea problemelor specifice disciplinei. Managementul problemelor disciplinare se fundamenteaza pe credintele despre natura umana. Prin integrarea ideii diversitatii umane (si a individualitatii, in acelasi timp) in filosofia lor educationala, profesorii pot imbunatati managementul clasei.

Cercetatorii au demonstrat importanta recompensarii comportamentelor pozitive ale elevilor. Atunci cand opteaza pentru un stil de management al clasei, profesorii ar trebui sa foloseasca un stil asertiv de comunicare si de comportament. In plus, ar trebui sa constientizeze in ce masura isi doresc sa ii integreze pe elevi intr-o anumita activitate de invatare, in deplina concordanta cu regulamentele impuse clasei si scolii. In opinia lui Iverson si Froyen (1999), managementul problemelor disciplinare este esential pentru crearea 'unui demers de predare-invatare ordonat, orientat spre rezolvarea sarcinilor' (p. 217), care sa asigure elevilor mai multa independenta si autonomie in procesul de socializare.

Managementul eficient al problemelor disciplinare se refera si la controlul profesorului asupra consecintelor demersului didactic. Componentele unui plan de management al problemelor disciplinare sunt: recompensarea comportamentului responsabil, corectarea comportamentului iresponsabil si inadecvat, ignorarea, controlul consecvent , mustrari verbale usoare, intarzierea, asezarea preferentiala in banci, timp castigat, timp pierdut, anuntarea parintilor/supraveghetorilor, contracte scrise, stabilirea comportamentelor adecvate in afara clasei si masuri de recompensare. Toate aceste exemple pot fi identificate in exemplele de predare eficienta.

Managementul relatiilor interpersonale se focalizeaza asupra clasei ca microsistem social. Rolurile si expectatiile profesorilor si elevilor contruiesc un mediu de invatare. Cu alte cuvinte, cultura scolara a unei institutii educationale este unica. Cu toate acestea, ea este influentata de cultura comunitatii in cadrul careia functioneaza, ale carei obiective educationale trebui respectate. Trebuie sa existe o legatura stransa intre scoala si comunitate, care sa fie revizuita si modificata constant in conformitate cu dinamica sociala. Datorita diversificarii institutiilor educationale, elevii si profesorii ar trebui sa fie constienti de folosirea diversitatii umane in vederea consolidarii grupului scolar/social.

Scolile de calitate sunt definite prin eficienta cadrelor didactice si rezultatele elevilor, in contextul existentei unor relatii interpersonale puternice. In acest sens, relatiile profesor-elev sunt esentiale pentru asigurarea unui climat scolar pozitiv. Problemele de disciplina scolara pot fi rezolvate fie individual (intalniri profesor-elev), fie in grup (intalniri de grup). Daca increderea reciproca este mai puternica, elevii vor deveni indivizi responsabili mai devreme. In acest fel, "atat educatorii, cat si elevii devin co-participanti in procesul de predare-invatare, incercand sa obtina rezultate individuale si colective cat mai bune' (Froyen & Iverson, 1999, p. 256).

***

Calitatea unui act pedagogic poate fi analizata doar contextual; trebuie sa avem in vedere clasa cu care se lucreaza, conditiile sociale si materiale si interactiunile psihosociale.

Comportamentele fundamentale ale cadrului didactic in activitatea instructiv-educativa la clasa:

- planifica activitatile instructiv-educative

-organizeaza activitatile clasei

-comunica informatiile stiintifice

-conduce activitatea desfasurata la clasa

-coordoneaza in globalitatea lor activitatile instructiv-educative

-indruma elevii prin interventii adaptate

-motiveaza activitatea prin intariri pozitive si negative

-consiliaza elevii

-controleaza elevii cu scopul cunoasterii stadiului de realizare a obiectivelor

-evalueaza masura in care scopurile si obiectivele au fost atinse.

Prin urmare, putem considera ca majoritatea interventiilor realizate de cadrele didactice sunt de natura manageriala.

Didactica intre clasic si modern

Odata cu aparitia unor cunostiinte mai sistematice si mai precise, crestea incertitudinea domeniului de studiu; problemele pedagogiei erau contradictiile sale interne "in stiintele reale cercetatorii discuta faptele, pe cand in stiintele sociale se discuta instrumentele de cercetare".

Deducem din situatiile de mai sus ca procesul de invatamant trebuie sa detina anumite caracteristici:

- bilateralitatea procesului de predare-invatare;

- reciprocitatea actiunilor cadrelor didactice si a elevilor;

- interdependenta in procesul de invatamant.

De asemenea, trebuie tinut cont de o serie de factori care intervin in activitatea cadrelor didactice:

- clasa cu care lucreaza

- conditiile sociale si materiale

- interactiunile psihosociale: a. cu clasa/ cu parintii

b. cu colegii / cu administratia

Managementul continuturilor

Aspecte

Deprinderi manageriale ale procesului instructiv

1. managementul ritmului procesului de instruire

1. evitarea discontinuitatii: schimbarea brusca a tipului de activitate, abandonarea temporara a unui tip de activitate, abandonarea aparenta a unui tip de activitate si revenirea brusca dupa un interval de timp, abandonarea unui tip de activitate inainte de finalizarea acestuia
2. evitarea incetinirii ritmului: supraincarcarea, supraincarcarea prin exces de explicatii, supraincarcarea prin exces de amanunte, incetinirea ritmului prin utilizarea excesiva a materialului si a echipamentelor aferente, fragmentarea inutila a activitatii

___2. promovarea activitatilor in grup

1. managementul tipului de grup cu care se lucreaza
2. managementul responsabilitatilor la nivel de grup
3. managementul atentiei

___3. evitarea saturatiei (plictisului)

1. prezentarea progresiva a materialului de studiu
2. varietatea
3. provocarea

Prezentarea succesiva a activitatilor si integrarea activitatilor instructive suplimentare

4. coordonarea recapitularii zilnice a materiei

5.coordonarea recapitularii prezentarilor/ lectiilor propriu-zise

6. coordonarea lucrului individual in clasa:

a.      prezentarea sarcinilor de lucru

b.      monitorizarea performantei

c.       selectarea sarcinilor de lucru

d.      evaluarea

7. coordonarea temelor pentru acasa

8. coordonarea discutiilor in clasa

9. coordonarea proiectelor si a invatarii prin problematizare 

Abordarea de catre profesor a problemelor colaterale disciplinei procesului instructiv

10. angajarea in activitati nesolicitate de sarcina de lucru

11. vorbitul fara permisiunea profesorului (in timpul procesului de predare)

12. vorbitul fara permisiunea profesorului (pe parcursul intregii ore)

13. refuzul de a ridica mana inainte de a vorbi

14. incapacitatea de a asculta discursul profesorului si refuzul de a indeplini indicatiile verbale ale acestuia

15. prezentarea cu intarziere sau incompleta a temelor si sarcinilor de lucru

16. intarzierea la ore si absenteismul

17. lipsa (refuzul) motivatiei/ inactivitatea

18. frauda (copiere, etc.)

19. teama fata de formele de testare

Exemple

Deprinderi manageriale ale procesului instructiv

___1. Managementul ritmului se refera la modul in care profesorul coordoneaza si directioneaza ritmul activitatilor in timpul orei:

1. Evitarea discontinuitatii

• schimbarea brusca a tipului de activitate - profesorul intervine brusc intr-o activitate in desfasurare fara a anunta acest fapt si ofera sugestii pentru o alta activitate
• abandonarea temporara a unui tip de activitate - profesorul lasa o activitate suspendata, trece la alta si revine la activitatea initiala
• abandonarea aparenta a unui tip de activitate si revenirea brusca dupa un interval de timp  - varianta a tipului anterior de discontinuitate: profesorul termina in aparenta o activitate, incepe alta si revine pe neasteptate la prima
• abandonarea unui tip de activitate inainte de finalizarea acestuia  - profesorul abandoneaza o activitate, trece la alta si nu revine la prima

2. Evitarea incetinirii ritmului

• supraincarcarea  - intervine cand profesorul este prea plictisitor
• supraincarcarea prin exces de explicatii  - profesorul acorda prea mult timp indicatiilor si explicatiilor
• supraincarcarea prin exces de amanunte  - profesorul devine excesiv de preocupat de detalii, in detrimentul ideii principale
• incetinirea ritmului prin utilizarea excesiva a materialului si echipamentelor aferente - profesorul utilizeaza materiale didactice si echipamente in mod excesiv, distragand atentia elevilor de la continutul comunicat
• fragmentarea inutila a activitatii  - o activitate este prezentata fragmentat, desi natura ei nu implica acest tip de abordare

___2. Promovarea activitatilor in grup se refera la capacitatea profesorului de a capta si a mentine atentia grupului pe parcursul activitatilor din timpul orei coordonarea structurii grupului

1. profesorul poate face apel la o gama variata de reactii pentru a suscita si a mentine atentia grupului pe parcursul orei. Cateva dintre tehnicile relatiei profesor-elev in aceasta directie sunt

• distribuirea echitabila a ocaziilor de afirmare a elevului ("Voi fi solicitat in timpul acestei ore")
• ajutorul acordat individual membrilor grupului ("Profesorul imi acorda atentie si vrea sa reusesc")
• explorarea posibilitatilor latente ("Am timp sa ma gandesc")
• investigarea comportamentului profesorului ('Profesorul face eforturi speciale ca sa ma ajute sa raspund")
• problematizarea la nivel superior ("Profesorul se asteapta sa gandesc la aceasta problema")
• aprobarea sau corectarea activitatii elevului ("Mi se va spune cu promptitudine daca activitatea mea este acceptabila sau nu")
• lauda ("Profesorul este deosebit de multumit de activitatea mea")
• constientizarea motivelor de lauda ("Profesorul imi va spune motivul/ele pentru care este multumit de realizarile mele la ora")
• atentia fata de ceea ce au de spus elevii ("Profesorul este interesat de ceea ce am de spus")
• acceptarea sentimentelor elevilor ("Profesorul imi intelege sentimentele si mi le respecta")
• raporturile proxemice cu elevii ("Profesorul este apropiat de mine, dar aceasta nu ma deranjeaza")
• respectul/politetea fata de elevi ("Profesorul ma respecta")
• interesul personal fata de elevi ("Sunt mai mult decat un simplu elev pentru profesorul meu; aceasta ma maguleste")
• sentimentele ("Profesorului ii place de mine/ ma apreciaza")
• amanarea unei reactii ("Profesorul este nemultumit de ceea ce fac, dar nu este nemultumit de mine ca persoana")
1. Coordonarea graduala a responsabilitatilor: profesorul creeaza sentimentul ca fiecare este responsabil de ceea ce se intampla la nivel de grup, prin cresterea nivelului de interactiune si feedback pentru toti elevii. Astfel, elevii vor incerca un sentiment de implinire si de responsabilitate, pentru ca se simt importanti in interiorul grupului; in felul acesta creste receptivitatea.
2. Mentinerea atentiei prin miscarile profesorului in clasa, gestica, modulatii vocale, contact vizual.

3. Evitarea saturatiei se refera la abilitatea profesorului de a reduce la minimum plictisul care poate interveni in timpul unei activitati in clasa, Aceasta se poate realiza prin abordarea progresiva a activitatilor, prin crearea varietatii si prin provocarea studentilor

1. abordarea progresiva a materialului de studiu - restructurarea programei cand nu se inregistreaza progrese in procesul instructiv, fie din cauza refuzului manifestat de elevi in raport cu o anumita tematica, fie din cauza oboselii acestora
2. varietatea - starnirea interesului si implicarea elevilor in activitati care solicita spiritul de cercetare si interesul
3. provocarea - utilizarea de materiale si antrenarea in activitati care ii provoaca pe elevi sa iasa din rutina scolara

Prezentarea succesiva a activitatilor si integrarea activitatilor instructive suplimentare

4. Coordonarea recapitularii zilnice a materiei: sedintele recapitulative zilnice pot furniza un punct de plecare pentru invatarea unor notiuni noi. Acestea constituie o metoda buna de cuantificare a responsabilitatii, dar nu trebuie sa fie plictisitoare sau repetitive. Pentru a mentine interesul elevilor pentru recapitulare, profesorul trebuie sa evalueze noua lectie si sa adapteze recapitularea la specificul acesteia. De exemplu, prezentarea "recitativa" a unei informatii factuale se poate face prin tehnica jocului, in timp ce pentru activitatile in grup si rezumate se pot utiliza tabla si creta.

5. Coordonarea recapitularii prezentarilor/ lectiilor propriu-zise: profesorul ii poate ajuta pe elevi sa invete cum sa asculte si sa ia notite cu ajutorul unor strategii. Prin raportarea lectiei noi la cunostintele anterioare ii va ajuta pe elevi sa-si mentina atentia. De asemenea, o lectie poate fi predata intr-un mod mai atractiv prin utilizarea mijloacelor audio-vizuale si a unor materiale suplimentare scrise, prin miscarea profesorului prin clasa si schimbarea distantei dintre profesor si elev, prin invocarea numelor elevilor din clasa in exemplele date ("Sa presupunem ca Mary a cumparat"). In timpul unei expuneri sau prezentari, gradul de receptare a  materialului predat trebuie verificat permanent.

6. Coordonarea lucrului individual in clasa

1. prezentarea sarcinilor de lucru: se prezinta in mod explicit scopul activitatii, precum si strategiile cognitive utilizate pentru a ajuta elevii sa-si focalizeze activitatea in directia dorita
2. monitorizarea performantei: dupa enuntarea sarcinilor de lucru, se acorda un interval de timp pentru ca toti elevii sa inceapa activitatea. Apoi profesorul se poate deplasa printre elevi, ajutandu-i pe cei care intampina probleme; pune intrebari pentru a conduce activitatea intr-o anumita directie sau le arata celor care lucreaza in perechi cum sa se ajute unul pe celalalt fara sa-si ofere rezolvarea
3. evaluarea: se pune accent pe tipurile de activitati care ofera profesorului informatii asupra modului de gandire si a capacitatilor comprehensive ale elevilor mai curand decat pe cele care demonstreaza capacitatea elevilor de a rezolva corect o tema

7. Coordonarea temelor pentru acasa: profesorul discuta cu elevii pretentiile pe care le are in legatura cu tema data, exemplificand prin teme bine efectuate din orele anterioare. Volumul temelor variaza in functie de nivelul clasei si de obiectivele lectiei; se prefera teme reduse cantitativ, dar regulate, precum si teme care apeleaza la gandire. Se verifica temele.

8. Coordonarea discutiilor in clasa: discutiile vor fi incurajate si printr-o dispunere specifica a scaunelor in clasa, astfel incat elevii sa se poata vedea unul pe altul. Profesorii trebuie sa planifice tipul de discutie in clasa, sa comunice aceste metode elevilor si sa le revizuiasca periodic.

Cateva metode de incurajare a discutiilor in clasa: prezentarea si exemplificarea deprinderilor necesare in angajarea unei discutii; elevii trebuie lasati sa determine singuri scopul discutiei pentru a le creste interesul fata de acest tip de activitate; trebuie stabilit cine vorbeste, intervalul de timp acordat fiecarui vorbitor, ordinea in care se intervine in discutie, tipul si volumul de asistenta care se poate acorda elevilor care refuza acest tip de activitate, cum se poate decide cand discutia pe o anumita tema trebuie sa se sfarseasca.

Discutia va decurge mai firesc daca profesorul ofera in prealabil un plan al acesteia si evalueaza calitatea acesteia pe parcurs; de asemenea, trebuie sa incurajeze clasa sa manifeste respect fata de vorbitor, folosind observatiile individuale ale elevilor ca preambul al propriilor observatii/comentarii, sau solicitand un elev sa rezume observatiile unui coleg inainte de a-si prezenta propriul discurs.

9. Coordonarea proiectelor si a invatarii prin problematizare Pentru aceasta, elevii vor primii intervale de timp in care sa reflecteze asupra problemei(lor) in chestiune. Durata intervalului de gandire si gradul de dificultate al chestiunilor supuse reflectiei cresc progresiv pe parcursul anului scolar. In timpul intervalului "de gandire" elevii isi pot nota, intr-o forma scurta, ideile proprii. Profesorul poate prezenta stadiul in care se afla rezolvarea problemei(lor) respective, astfel ca elevii sa poata urmari intregul proces. In felul acesta, elevii pot aborda problemele din diverse perspective si pot formula concluzii la sfarsitul unei astfel de lectii.

Abordarea de catre profesor a problemelor colaterale disciplinei procesului instructiv:

10. Angajarea in activitati nesolicitate de sarcina de lucru intervine in timpul orelor de lucru individual in clasa si se refera la angajarea elevilor in activitati care nu au legatura cu sarcina de lucru. Pentru a rezolva aceste inconveniente, profesorul poate

1. sa reaminteasca o data intregii clase ca este momentul sa treaca la lucru
2. sa pastreze contactul vizual cu clasa si sa nu se lase el insusi absorbit de alte activitati
3. sa-i invete pe elevi sa nu-si intrerupa activitatea in timp ce asteapta ajutorul/asistenta profesorului
4. sa plaseze in dreptul elevului(ilor) care manifesta acest comportament un semnal vizual (D), desemnand "timpul datorat" de cel/cei care irosesc timpul de lucru

___11. Vorbitul fara permisiunea profesorului (in timpul procesului de predare). Pentru a remedia acest comportament, profesorul trebuie sa stabileasca in mod explicit coordonatele comportamentului elevilor in timpul predarii (ex.: interdictia de a interveni verbal fara anuntarea prealabila prin ridicarea mainii si fara a fi primit permisiunea profesorului in acest sens). Daca problema persista, profesorul trebuie sa apeleze mai energic la simtul responsabilitatii individuale, utilizand, dupa caz, consecintele pozitive si negative ale comportamentului - cele negative se refera la "timpul datorat" si la intervale de eliminare

___12. Vorbitul fara permisiunea profesorului (pe parcursul intregii ore). In cazul acesta, profesorul poate utiliza urmatoarele strategii

1. sa discute cu elevul respectiv un program de "pastrare a linistii" atunci cand este necesar
2. sa mentioneze masurile pe care le va lua daca situatia persista
3. sa defineasca intervalul de "pastrare a linistii" ca interval pe care elevul in cauza il va petrece intr-o zona izolata a clasei; pe parcursul acestui interval, elevului care perturba linistea nu i se permite sa intervina in discutiile purtate in clasa
4. sa avertizeze si sa admonesteze verbal o singura data elevul in cauza
5. in cazul in care abaterea se repeta, elevului i se va cere sa prelungeasca "pastrarea linistii" pana la sfarsitul orei si eventual in ora urmatoare, dupa caz
6. se va aduce la cunostinta elevului ca "datoreaza timp" dupa terminarea orelor pentru fiecare situatie in care vorbeste in timpul intervalului desemnat pentru "pastrarea linistii"
7. daca elevul respecta regulile stabilite, va fi recompensat
8. daca mai multi elevi vorbesc continuu in timpul orei, profesorul marcheaza pe o lista tipul de discutii adecvate, precum si pe cele inoportune, folosind spre exemplificare si situatii din timpul orelor anterioare
9. daca dupa doua saptamani de la implementarea acestui plan nu se inregistreaza nici o ameliorare a comportamentului, se elaboreaza o strategie care sa implice si parintii

___13. Refuzul de a ridica mana. Este util ca profesorul sa stabileasca un interval al lectiei in care elevii urmeaza sa-si anunte raspunsul prin ridicarea mainii si intervale in care nu este cazul s-o faca. Dupa stabilirea acestor distinctii, profesorul ignora pe cei care raspund fara sa se anunte in prealabil si ii solicita pe cei care ridica mana.

___14. Incapacitatea de a asculta discursul profesorului si refuzul de a indeplini indicatiile verbale ale acestuia. Mai intai, se stabileste o regula generala cu privire la modul in care discursul profesorului trebuie urmarit de catre elevi, care trebuie sa includa si consecintele pozitive si negative. Este util ca profesorul sa aprecieze efortul elevilor de  a-si pastra atentia si de urmari indicatiile pe parcursul orei.

___15. Prezentarea cu intarziere sau incompleta a temelor si sarcinilor de lucru. Se planifica din timp modul de abordare a temelor pentru acasa prin prezentarea unui sistem de evaluare coerent si ferm, astfel incat elevii sa cunoasca cerintele pentru obtinerea notei/calificativului minim (pentru promovare). Se aduc la cunostinta parintilor cerintele si natura temelor si sarcinilor de lucru. Se acorda elevilor timp de reflectie in clasa atunci cand primesc o sarcina de lucru/tema noua sau dificila.

___16. Intarzierea la ore si absenteismul. Se adopta sisteme de evaluare care acorda puncte pentru pentru participarea la ora si efortul depus de elevi. Ca sa incurajeze participarea la ora, profesorul poate intampina elevii la usa, salutandu-i pe fiecare in parte, pe masura ce acestia intra in clasa. Lectia va debuta imediat dupa inceputul orei. Elevii trebuie sa fie instiintati asupra masurilor ce vor fi luate cand intarzierea devine un obicei.

___17. Lipsa (refuzul) motivatiei/ inactivitatea. Pentru rezolvarea acestei probleme, profesorul trebuie sa dispuna de informatii corecte cu privire la nivelul elevilor si sa ia in considerare toate cauzele care pot duce la lipsa/refuzul motivatiei. Profesorul trebuie sa fixeze un nivel standard de succes, pe care sa-l discute cu elevul(ii) in cauza, stabilind impreuna cu acesta/acestia nivelul pe care isi propun sa-l atinga. Profesorul trebuie sa fie calm si sa sustina efortul celor in cauza.

___18. Frauda (copiere etc.). Pentru evitarea acestei probleme, elevii trebuie sa deprinda tehnicile minimale de lucru in grup, de dozare a timpului. Profesorul trebuie sa fie atent pentru ca frauda poate interveni in orice moment si trebuie sa monitorizeze clasa pentru evitarea acestui fapt (securizarea testelor, aranjamentul scaunelor, eliberarea mesei si a spatiului din jurul acesteia de orice materiale, pastrarea contactului vizual cu clasa, deplasarea prin clasa).

___19. Teama fata de formele de testare. Unii elevi intra in panica atunci cand sunt testati. Profesorul ii poate ajuta urmarind si inregistrand comportamentul acestor elevi la test, modul de abordare a testarii, recomandandu-le apoi alte modalitati de abordare a testarii care sa elimine teama. Testarile frecvente si mai scurte pot contribui la reducerea stresului cauzat de examene. Daca este cazul, profesorul poate discuta cu parintii si poate apela la ideile si sprijinul acestora.

Managementul relatiilor interpersonale

Aspecte

Solutii ale problemelor disciplinare prin problematizare

1. implicarea profesorului in problemele elevului
2. capacitatea profesorului de a stapani comportamentul elevului la un moment dat
3. directionarea elevului catre auotevaluarea comportamentului
4.  ajutorul acordat elevului pentru planificarea schimbarii comportamentului
5. obtinerea angajamentului de respectare a planului de schimbare a  comportamentului
6. refuzul profesorului de a accepta scuze pentru esecul planului de remediere a comportamentului
7. profesorul nu trebuie sa pedepseasca elevul pentru intreruperea planului

Exemple

Problematizarea ca solutie a problemelor disciplinare

1.  Pentru a facilita rezolvarea problemelor disciplinare, profesorul se poate implica in situatia elevului, poate sa-si exprime preocuparea pentru elev in calitate de persoana, construind astfel o relatie cu elevul. In felul acesta, profesorul poate sa-si ajute elevii sa reflecteze asupra propriilor dorinte si planuri, incercand totodata sa inteleaga optiunile acestora. In cazul in care elevul a facut o alegere  mai putin dezirabila sau un act iresponsabil, profesorul il poate intreba: "Ce doresti de fapt?" "Ce iti trebuie?" "Cum ai vrea sa fie la scoala?"

2. Profesorul trebuie sa aiba capacitatea de a stapani comportamentul elevului la un moment dat, fara sa-i reaminteasca greselile trecute. Profesorul trebuie sa incurajeze onestitatea si ii poate ajuta pe elevi sa faca o alegere si sa fie responsabili in raport cu propria optiune. Exemplu: Profesorul observa ca un elev il imbranceste pe altul si il pedepseste pe primul, care protesteaza ca celalalt a inceput (nu avem de unde sti care este adevarul iar o investigare este inutila). In acest caz elevul trebuie sa afle ca reactia lui este un raspuns la o provocare si ca este responsabil pentru alegerea comportamentala facuta. De asemenea, el trebuie sa afle ca exista si alte modalitati de a reactiona la comportamentul agresiv si ca trebuie sa fie pregatit sa accepte consecintele care decurg din propriile lui alegeri nepotrivite.

3. Profesorul trebuie sa ajute elevul sa emita singur o judecata de valoare asupra propriului comportament: sa ofere reguli comportamentale explicite si repetate consecvent; sa-i ajute pe elevi sa inteleaga implicatiile sociale pe termen lung ale comportamentului lor, fara sa impuna un sistem de valori unic. Exemple: "Fapta ta incalca regulile?" "Esti multumit de ceea ce ai facut?" "I-ai ajutat pe ceilalti in vreun fel cu fapta ta?"

4. Profesorul trebuie sa-i ajute pe elevi sa-si considere/planifice schimbarea comportamentului, adica sa transpuna problemele teoretice in practica, dand astfel diverse sarcini elevilor; sa-i ajute sa identifice si sa aprecieze pertinenta propriilor optiuni comportamentale. Planul trebuie extins dupa ce se inregistreaza primele succese.

Exemple: "Cum ti-ai propus sa urmezi regulile noastre?" "Pot sa te ajut sa iti duci la indeplinire planul?" "Cum ai sa te comporti cand vei avea simt de raspundere?" "Iata cum s-au comportat altii in situatii similare. Crezi ca vreuna din aceste solutii e valabila si in cazul tau?" Aceast demers se poate face utilizand  recompensarea sau nerecompensarea.

5. Profesorul trebuie sa obtina angajamentul elevului ca va urma planul de schimbare a comportamentului: "Stii ce trebuie facut?" Pentru a-i motiva pe elevi, acest plan poate sa inlocuiasca o alta masura disciplinara, care urmeaza sa fie aplicata de indata ce se constata alte abateri. Odata ce angajamentul a fost obtinut, elevul trebuie sa-l puna in practica imediat. Profesorul poate verifica periodic eficienta acestuia

6. Nu acceptati scuze pentru esecul planului de remediere a comportamentului: "Sunt dezamagit, dar nu descurajat. Azi nu ai reusit sa-l respecti. Ce parere ai, maine va merge?"

7. Nu pedepsiti si nu criticati elevul pentru intreruperea programului de reabilitare comportamentala: pauza poate fi un mijloc eficient de implementare a masurilor de management al clasei: "Nu putem accepta asa ceva; hai sa-ti analizam comportamentul si sa facem alt plan de reabilitare in cadrul regulilor noastre".

Problematizarea de grup prin intermediul discutiilor

Tipuri de discutii de grup:

intalniri care au ca teme prietenia, cinstea, temerile, succesul, handicapurile, sentimentul de apartenenta la grup, conformarea la un sistem de reguli

discutii problematizante: relatia programei de studiu cu situatiile concrete din existenta cotidiana, desi subiectele abordate pot depasi nivelul strict al scolii

sedinte de diagnoza educationala, legate de programa de studiu si de eficientizarea invatarii. Acestea au rolul de a promova parteneriatul dintre elevi si profesori.

Metode:

Toate problemele care privesc clasa ca grup sau elevul ca individ sunt subiecte potrivite pentru discutii menite sa rezolve problemele existente, nu sa invinovateasca sau sa pedepseasca. Profesorul nu trebuie sa se erijeze in judecator.

Oricum, el poate evalua metodele aplicate la nivel de grup. Dispunerea in cerc in spatiul destinat discutiei este adecvata pentru aceste intalniri de grup care nu trebuie sa depaseasca 30-40 minute.

Elevilor trebuie sa li se ofere ocazia de a interveni in discutie, insa grupul nu trebuie sa intrerupa pe cel care vorbeste pentru a corecta o idee sau a pune sub semnul intrebarii o anume pozitie.

Mangementul problemelor disciplinare

Aspecte

1. aprecierea simtului de raspundere 2. corectarea comportamentului iresponsabil sau neadecvat 3. ignorarea 4. controlul proxemic 5. admonestarea verbala blanda 6. amanarea 7. asezarea diferentiata a elevilor in clasa 8. eliminarea
9. instiintarea parintilor/supraveghetorilor
10. angajamentul scris
11. stabilirea regulilor de comportament in afara clasei
12. masurile coercitive

Exemple

1. Aprecierea simtului de raspundere

• Profesorii pot monitoriza comportamentul elevilor, pot vedea daca acesta corespunde asteptarilor si daca elevii dovedesc simt de raspundere. Profesorul trebuie sa pastreze contactul vizual cu clasa (s-o "scruteze" frecvent), sa se miste prin clasa in timpul lucrului independent, apreciind efortul sustinut al elevilor sau comportamentul deosebit al acestora.
• Profesorul poate aprecia comportamenul adecvat prin zambet, inclinarea aprobativa a capului, laude, remarci compatibile cu varsta elevilor, in mod frecvent. Comportamentul responsabil al acestora poate fi consemnat in scris, prin notificari adresate direct elevului sau parintilor/supraveghetorilor, incluzand certificate de merit. De asemenea, profesorul poate sa arate aprecierea dand elevului sarcini suplimentare si laudandu-l pentru eforturile lui zilnice. Exemple: "Ai simt de raspundere. Vad ca esti atent si interesat." "Interventia ta ne-a ajutat sa intelegem mai bine problema".

2. Corectarea comportamentului iresponsabil sau neadecvat

• Profesorul aduce la cunostinta elevilor un numar de acte comportamentale neadecvate (observabile de catre acestia) care pot interveni pe parcursul unei zile. Profesorul trebuie sa determine daca aceste comportamente pot fi controlate prin ignorare, masuri ulterioare de corectie etc. Masurile potrivite trebuie aplicate cu calm, fermitate si obiectivitate. Elevii trebuie instiintati de la inceput care sunt masurile carora vor fi supusi in cazul comportamentului neadecvat (in spatiul scolii masurile includ ignorarea, controlul proxemic, admonestarea verbala blanda, aluzii si avertismente, exemplele pozitive, tehnica "timpului datorat", eliminarea). Atentie! Profesorul trebuie sa se asigure ca masura corectiva este adecvata comportamentului care a cauzat-o.

3. Ignorarea

• Profesorul trebuie sa ignore un elev care poate reactiona negativ la admonestarea verbala blanda sau al carui comportament neadecvat nu lezeaza desfasurarea orei. Profesorul trebuie sa gaseasca ocazii pentru a da exemple de comportamente responsabile si iresponsabile, sa interactioneze pozitiv cu elevul si sa ignore constant limbajul verbal sau corporal neadecvat.

4. Controlul proxemic

• Profesorul se deplaseaza in spatiul elevului pentru a-i supraveghea comportamentul.

5. Admonestarea verbala blanda

• Aceasta metoda se aplica atunci cand elevul nu realizeaza ca are un comportament neadecvat. Profesorul se va adresa individual elevului in cauza, insotind admonestarea blanda cu exemple de comportament pozitiv alternativ. Ex.: "Andrea, trebuie sa vizionezi acest film. Aminteste-ti care e regula noastra - Fii gata sa inveti"

6. Amanarea

• Amanarea intervine cand un elev incearca in mod insistent sa atraga atentia asupra propriei persoane. Ex.: "daca ai o plangere, o discutam la momentul potrivit". "Noteaza-ti ce ai de spus si asteapta pana vei primi raspunsul la timpul cuvenit"

7. Asezarea diferentiata a elevilor in clasa

• Profesorul trebuie sa aseze mai aproape de catedra/tabla pe cei care au probleme de acuitate vizuala/auditiva sau pe cei care necesita mai multa asistenta. De asemenea, aranjamentul trebuie sa tina seama si de aptitudinile elevilor.

8. Eliminarea

• Eliminarea in spatiul clasei, intr-un loc special desemnat. Profesorul stabileste dinainte durata eliminarii, astfel ca aceasta sa fie compatibila cu varsta/nivelul elevului; daca elevul are acelasi comportament dupa ce revine la loc, va fi trimis inapoi; profesorul trebuie sa pregateasca un formular care va trebui completat de elev, cu scopul ca acesta sa reflecteze asupra propriului comportament; de asemenea, va purta o discutie coerenta cu elevul.

9. Instiintarea parintilor/supraveghetorilor 

• Parintii/supraveghetorii vor fi instiintati cu privire la comportamentul elevului si li se va sugera sa induca acestuia un comportament responsabil. In orice caz, metoda nu poate fi aplicata in cazurile de comportament neadecvat "cronic".

10. Angajamentul scris reprezinta o solutie cooperanta pentru rezolvarea problemelor disciplinare in cazul in care masurile de mai sus nu sunt eficiente; angajamentul include asteptarile profesorului (clar formulate), consecintele negative ce decurg din comportamentul elevului, precum si intervalul de timp in care se asteapta remedierea. Profesorul trebuie sa-i invete pe elevi cum se alcatuiesc aceste angajamente si sa-i ajute sa aleaga si sa administreze singuri posibilele consecinte si masuri. De obicei, elevii vor fi motivati in astfel de angajamente in cazul evitarii altor masuri disciplinare.

11. Stabilirea regulilor de comportament in afara clasei

12. Masurile coercitive. 

• Acestea trebuie utilizate cu grija, deoarece sunt considerate interventii radicale. Trebuie aplicate pe termen scurt si planificate in raport cu tipul de comportament rezistent la alte solutii mai simple.