Locul si rolul didacticii specialitatii in pregatirea initiala a viitorilor profesori

LOCUL SI ROLUL DIDACTICII SPECIALITATII IN PREGATIREA INITIALA A VIITORILOR PROFESORI[1]

Cuvinte cheie: didactica, didactica generala, didactica specialitatii

1. Precizari terminologice si interrelatii cu alte stiinte

Din punct de vedere etimologic, cuvantul "didactica" provine din limba greaca si are la baza o familie de termeni cu semnificatii apropiate: didasko = invatare, invatamant; didaktikos = instructie, instruire; didaktiko = stiinta invatarii; didaskein = a invata (pe altii).

Bazele gandirii didactice au fost puse de sofistii Greciei Antice, Platon si Aristotel, dar abia secolul al XVII-lea dobandeste denumirea de "Secolul didacticii" in urma aparitiei, in 1657, a lucrarii "Didactica Magna" a cunoscutului pedagog ceh J.A. Comenius.Doua secole mai tarziu, Fr.A.W. Diesterweg (1790-1866) face distinctia intre pedagogia generala, didactica si metodica.

Didactica (generala) este stiinta legilor si regulilor invatamantului in general, iar  metodica este stiinta legilor si regulilor pentru predarea unei discipline anume; este o ramura aplicativa a didacticii. Aceasta delimitare structurala este valabila si astazi. Ceea ce nu mai este valabil astazi este termenul de metodica, respectiv Metodica predarii unei discipline de specialitate devenit Didactica specialitatii- specialitate oferita prin tipul si profilul facultatii urmate.

Didactica generala cuprinde norme si principii cu caracter general, valabile pentru toate disciplinele de invatamant, pentru procesul de invatamant in ansamblul sau. Fiecare obiect de invatamant are didactica/metodica sa. Din aceasta perspectiva, putem vorbi de Didactica limbii romane, Didactica matematicii, Didactica psihologiei, Didactica muzicii s.a.m.d.

Didactica specialitatii este ".procesul de invatamant din perspectiva pedagogica a predarii si invatarii obiectelor de studiu, caz in care poarta denumirea de didactica speciala sau metodica (ce studiaza continutul, principiile, metodele si formele de organizare proprii obiectului respectiv in detaliile concrete aplicative)." (Ionescu, M., Radu, I., 2001, pag.24).

Didactica oricarei specialitati isi dobandeste propriul statut, prin intrunirea urmatoarelor elemente constitutive:

obiect de studiu: procesul de invatamant la disciplina de specialitate (limba romana, istorie, geografie, educatie fizica etc);

aparat teoretic: notiuni, concepte fundamentale, principii, demersuri, caracteristici;

ansamblu de metode si procedee, mijloace si tehnici de lucru specifice obiectului de studiu.

Didactica specialitatii, fiind o disciplina de sinteza, are drept obiect de studiu procesul de invatamant la disciplina de specialitate. Ea opereaza analize interdisciplinare si intradisciplinare, aducand precizarile de rigoare in adaptarea cerintelor finalitatilor, continutului, metodelor si procedeelor, formelor de organizare, strategilor de proiectare si de evaluare la specialitatea obiectului de invatamant.

Ca atare, Didactica specialitatii se constituie intr-o subramura a didacticii generale, avand preponderent o functie practica, de ghidare a activitatii instructiv-educative concrete pe baza unor orientari generale oferite de Didactica generala (Teoria si metodologia instruirii) si de Teoria si metodologia curriculum-lui, a instruirii si a evaluarii.

Didactica specialitatii are o dubla preocupare:

- teoretica: stiinta explicativa a proceselor de predare-invatare-evaluare si a legitatilor acestora, a continuturilor propuse prin programele si manualele aferente disciplinelor scolare;

- practica: stiinta aplicativa, urmarind permanent imbunatatirea activitatii didactice nu numai pe baza rezultatelor propriilor cercetari, ci luand in considerare si descoperirile / rezultatele altor stiinte.

In realizarea instruirii si a obiectivelor sale, didactica specialitatii interactioneaza cu multiple stiinte sociale si umane: Filosofia educatiei, Axiologia, Psihologia educatiei, Sociologia educatiei, Managementul educational etc. Directiile de interactiune sunt cel putin patru: formularea finalitatilor ; selectionarea continuturilor ; adoptarea strategiilor didactice si realizarea comunicarii didactice ; evaluarea eficientei procesului de instruire si de educare.

2. Aria de cuprindere si structura de baza a Didacticii specialitatii

Didactica specialitatii orienteaza, precizeaza si concretizeaza, la fiecare disciplina de studiu, un ansamblu de tipuri de activitati si de actiuni, intre care:

se raporteaza la principiile didacticii generale in solutionarea unor probleme specifice;

isi faureste legitati proprii, pe baza valorificarii experientei didactice acumulate de predarea fiecarei discipline incluse in noul curriculum national;

abordeaza procesul de invatamant in functie de obiectivele/competentele, continuturile si activitatile de invatare/sugestiile metodologice  precizate prin Programa scolara la disciplina de specialitate;

realizeaza adaptarea notiunilor de principii, finalitati, continut, metode, forme de organizare, strategii de proiectare si de evaluare pentru fiecare disciplina scolara;

face recomandari metodice de realizare a procesului de invatamant, avand in vedere specificul psihopedagogic al formarii notiunilor de specialitate, precum si legatura permanenta cu realitatea stiintifica proprie domeniului de activitate;

are in vedere actiuni permanente de perfectionare a propriilor activitati de predare-invatare-evaluare, activitati ce au in vedere dobandirea acelor cunostinte, atitudini si competente solicitate atat de programele scolare, pe de o parte, cat si de stiintele pe care le reprezinta si de practica economico-sociala, pe de alta parte.

Din cele prezentate pana acum, rezulta ca aria de cuprindere si structura de baza a Didacticii specialitatii se circumscriu pe urmatoarele coordonate generale si vizeaza:

a)     determinarea si aplicarea particularizata, la fiecare obiect de invatamant, a tuturor componentelor principale ale procesului de invatamant, in general si anume:

principiile  generale ale procesului de invatamant;

finalitatile predarii obiectului de invatamant respectiv;

continutul procesului de predare-invatare, inclusiv documentele de proiectare a activitatii didactice (planificarea calendaristica, proiectul unitatii de invatare, proiectul de lectie);

metodele de predare-invatare si mijloacele de invatamant;

metodele de evaluare a rezultatelor scolare;

formele de organizare a procesului de invatamant (lectia, excursia, cercul de elevi s.a.) si formele de organizare a activitatii elevilor (frontala, individuala, pe grupe);

relatii interumane: profesor-elev, elev-elev.

b)     elaborarea concreta si operationalizarea continutului obiectelor de invatamant prin transpunerea lui in documente si suporturi operationale (programe, manuale, materiale auxiliare) prin:

particularizarea ansamblului componentelor curriculum-lui scolar, urmarind continuturile, activitatile de invatare, sugestiile metodologice din programa scolara de specialitate;

structurarea si stabilirea continutului in concordanta cu evolutiile metodologice si transformarile structurale din Noul Curriculum National, stiintele contemporane, avand in vedere si asigurarea corelatiilor dintre cultura generala si cultura de specialitate.

elaborarea strategiilor specifice procesului de instruire in vederea parcurgerii continutului si atingerii finalitatilor (obiective/competente) din curriculum formal al fiecarei discipline;

c)      adoptarea unei docimologii didactice specifice fiecarui obiect de invatamant prin sisteme specifice de control si de evaluare a cunostintelor si a deprinderilor insusite de elevi, ca baza a ameliorarii si a cresterii eficientei activitatii didactice viitoare;

d)     sintetizarea tuturor componentelor specifice unei didactici de specialitate in demersuri creative si inovative menite sa conduca la continua dezvoltare si perfectionare a procesului de invatamant.

Didactica specialitatii este o disciplina stiintifica al carei obiectiv este optimizarea procesului de predare-invatare-evaluare, orientata spre : natura (specificul, esenta) cunostintelor scolare si modul de organizare a predarii continutului, spre modalitatile de transmitere a acestora, prin intermediul diferitelor discipline de studiu, de specialitate.