|
|
|
JOCUL - MODALITATE DE INVATARE SI EDUCARE
Jocul reprezinta un ansamblu de actiuni si operatiuni care urmaresc obiective de pregatire intelectuala, tehnica, morala, fizica a copilului.
Incorporat in activitatea didactica, elementul de joc imprima acesteia un caracter mai viu si mai atragator, aduce varietate si o stare de buna dispozitie functionala, de veselie si bucurie,de destindere, ceea ce previne aparitia monotoniei si a plictiselii, a oboselii.
Jocul didactic este un tip specific de activitate prin care invatatorul consolideaza , precizeaza si chiar verifica cunostintele elevilor, le imbogateste sfera lor de cunostinte, pune in valoare si le antreneaza capacitatile creatoare ale acestora
Atunci cand jocul este utilizat in procesul de invatamant,el dobandeste functii psihopedagogice semnificative,asigurand participarea activa a elevului lectii,sporind interesul de cunoastere fata de continutul lectiei.
O data cu implinirea varstei de 6ani , in viata copilului incepe procesul de integrare in viata scolara, ca o necesitate obiectiva determinata de cerintele instruirii si dezvoltarii sale multilaterale.De la aceasta varsta, o buna parte din
timp este rezervata
scolii, activitatii de invatare,care devine o
preocupare majora.In programul zilnic al elevului intervin schimbari
impuse de ponderea pe care o are acum scoala, schimbari care nu
diminueaza insa dorinta lui de joc, jocul ramanad o
problema majora in prioada copilariei.
Stim ca jocul didactic reprezinta o metoda de invatamant in care predomina actiunea didactica simulata.Aceasta actiune valorifica la nivelul instructiei finalitatile adaptive de tip recreativ proprii activitatii umane, in general ,in anumite momente ale evolutiei sale ontogenice, in mod special.
Psihologia jocului evidentiaza importanta activarii acestei metode mai ales in invatamantul prescolar si primar.Analiza sa permite cadrului didactic valorificarea principalelor cinci directii de dezvoltare,orientate astfel :
,, -de la grupurile mici spre grupurile tot mai numeroase ;
-de la grupurile instabile spre grupurile tot mai stabile ;
-de la jocurile fara subiect spre cele cu subiect ;
-de la sirul de episoade nelegate intre ele spre jocul cu subiect si cu desfasurare sistematica ;
-de la reflectarea vietii personale si a ambiantei apropiate,la reflectarea evenimentelor vietii sociale''(Elkonin).
Aceasta metoda dinamizeaza actiunea didactica prin intermediul motivatiilor ludice care sunt subordonate scopului activitatii de predare-evaluare intr-o perspectiva pronuntat formativa. Modalitatile de realizare angajeaza urmatoarele criterii pedagogice de clasificare a jocurilor didactice.
-dupa obiectivele prioritare: jocuri senzoriale (auditive, vizuale,motorii, tactile ), jocuri de observare, jocuri de dezvoltare a limbajului,jocuri de stimulare a cunoasterii interactive ;
-dupa continutul instruirii : jocuri matematice, jocuri muzicale,jocuri sportive, jocuri literare/ lingvistice ;
-dupa forma de exprimare : jocuri simbolice, jocuri de orientare, jocuri de sensibilizare, jocuri conceptuale, jocuri-ghicitori,jocuri de cuvinte incrucisate ;
-dupa resursele folosite :jocuri materiale, jocuri orale, jocuri pe baza de intrebari,jocuri pe baza de fise individuale, jocuri pe calculator ;
-dupa regulile instituite : jocuri cu reguli transmise prin traditie,jocuri cu reguli inventate,jocuri spontane,jocuri protocolare ;
-dupa competentele psihologice stimulate : jocuri de miscare, jocuri de observatie, jocuri de imaginatie,jocuri de atentie, jocuri de memorie, jocuri de gandire, jocuri de limbaj, jocuri de creatie.
Prin joc,elevii pot ajunge la descoperiri de adevaruri, isi pot antrena capacitatea lor de a actiona creativ, pentru cs strategiile jocului sunt in fond strategii euristice, in care se manifesta istetimea, spontaneitatea,inventivitatea, initiativa, rabdarea, indrazneala,etc.
Jocurile copiilor devin metoda de instruire in cazul in care ele capata o organizare si se succed in ordinea implicata de logica cunoasterii si a invataturii.
In acest caz, intentia principala a jocului nu este divertismentul, rezultat din incercarea puterilor, ci invatatura care pregateste copilul pentru munca si viata. Pentru a atinge aceste scopuri, jocul didactic trebuie sa fie instructiv, sa le consolideze cunostintele.
Folosirea jocului didactic ca activitate de completare cu intreaga clasa,aduce variatie in procesul de instruire a copiilor, facandu-l mai atractiv.
Fiecare joc didactic cuprinde urmatoarele laturi constitutive :
continuturi
sarcina didactica
regulile jocului
actiunea de joc
Prima latura-continuturi-este constituit din cunostintele anterioare ale copiilor insusite in cadrul activitatilor comune cu intrega clasa,cunostinte ce se refera la plante, animale,anotimpuri,reprezentari matematice,istorice,etc.
Cea de a doua componenta a jocului-sarcina didactica-poate sa apara sub forma unei probleme de gandire, de recunoastere, denumire, reconstituire,
comparatie,ghicire. Jocurile didactice pot avea acelasi continut, acestea dobandind un alt caracter, datorita sarcinilor didactice pe care le au de rezolvat,de fiecare data altele.
A treia latura-regulile jocului-decurge din insasi denumirea ei.
Regulile sunt menite sa arate copiilor cum sa se joace,cum sa rezolve problema respectiva.Totodata regulile indeplinesc o functie reglatoare asupra relatiilor dintre copii.
Ultima latura-actiunea de joc-cuprinde momente de asteptare, surprize, ghicire,intrecere si fac ca rezolvarea sarcinii didactice sa fie placuta si atractiva pentru elevi.
Daca vin in completarea lectiei,jocurile didactice,pot fi grupate dupa obiectivele urmarite si tipul lectiei.
Dupa obiectivele urmarite, jocul este folosit in cadrul tuturor ariilor curriculare, iar dupa tipul lectiei jocul este folosit ca mijloc de predare, asimilare, mijloc de consolidare, sistematizare, recuperare a cunostintelor.
Indiferent de modul de folosire, jocul didactic il ajuta pe elev sa-si angajeze intregul potential psihic,sa-si cultive initiativa, inventivitatea, flexibilitatea gandirii, spiritul de cooperare si de echipa.
In cazul in care jocurile organizate au scop educativ bine precizat, devin metode de instruire, iar daca jocul este folosit pentru a demonstra o caracteristica a unei lectii,acesta devine un procedeu didactic.
Metodica desfasurarii unui joc didactc cuprinde :
-introducerea in joc
-executarea jocului
-complicarea jocului
-incheierea jocului
Jocul didactic nu poate fi desfasurat la intamplare ; in aplicarea lui trebuie sa se ia in considerare urmatoarele conditii :
jocul sa se constituie pe fondul activitatii dominante urmarindu-se
scopul si sarcinile lectiei ;
sa fie pregatit de invatator in directia dozarii timpului si a materialului folosit ;
sa fie variat, atractiv,sa imbine forma de divertisment cu cea de invatare ;
sa se foloseasca atunci cand copiii dau semne de oboseala ;
sa creeze momente de relaxare, de odihna, in vederea recuperarii
energiei nervoase a elevilor ;
sa antreneze toti copiii in activitatea de joc
sa fie proportionat cu activitatea prevazuta de programa si structurat in raport cu tipul si scopul lectiei desfasurate ;
sa urmareasca formarea deprinderii de munca independenta ;
dupa caz, sarcinile didactice ale jocului sa fie date diferentiat pentru a preintampina ramaneri in urma la invatatura ;
sa solicite gandirea creatoare si sa valorifice cu maximum de eficienta posibilitatile intelectuale ale elevilor ;
activitatile in completare prin joc sa fie introduse in orice moment al lectiei ;
sa nu afecteze fondul de timp al lectiei propriu-zise ;
sa fie repartizate, dupa caz, in diferite secvente, sarcinile didactice
avand caracter progresiv ;
indicatiile privind desfasurarea activitatii sa fie clare,corecte, precise,sa fie constientizate de catre elevi si sa le creeze o motivatie pentru activitate ;
activitatile de joc sa se desfasoare intr-un cadru activ, stimulator
si dinamic ;
sa nu se faca abuz de joc,incat procesul de invatare sa se transforme in joc si sa fie luat ca atare ;
sa nu fie prea usoare, nici prea grele ;
regulile de joc sa fie explicate clar si sa se urmareasca respectarea lor de catre elevi .
Elementele de joc : ghicirea, miscare, intrecerea, surpriza, etc.creeaza stari emotionale care intretin interesul si dau un colorit viu activitatii.
Folosirea jocului didactic in cadrul procesului de invatare ne va demonstra ca :
-randamentul orei este mai mare, verificarea cunostintelor facandu-se in mod placut, activ,temeinic ;
-gandirea elevilor este mereu solicitata si astfel in continua formare ;
-independenta, creativitatea se formeaza de timpuriu ;
-initiativa copiilor creste,in joc devine mai curajos, mai degajat ;
-prin jocuri ii putem cunoaste pe copii mai repede si mai bine ;
-prin vrietatea lor, prin creare unor situatii-problema, ele dezvolta spiritul de observatie, de analiza, de judecata, inlatura, monotonia, rutina, stereotipia, dau posibilitatea elevilor sa-si dezvolte vocabularul,comunicarea devine mai permisiva ;
-jocul didactic ne ofera prilejul de a afla mai usor cum gandesc elevii si de a modela logica gandirii lor.
Literatura de specialitate ne ofera o multitudine de jocuri didactice pe care le putem folosi in cadrul lectiilor din toate ariile curriculare iar maestria invatatorulul va duce la rezultate deosebite.
Lista jocurilor folosite in cadrul activitatilor este vasta, dar ma voi opri in acest material la prezentarea unui joc, teoretic acume adevarat, ce poate fi folosit la toate disciplinele,un joc al inteligentei- rebusul scolar .
Privit ca un frate mai mic al rebusului si ruda cu integramele atat de gustate in zilele noastre rebusul scolar il face pe micul participant ca prin rezolvarea diferitelor rebusuri scolare sa se simta si el mai aproape de fratii mai mari, de adulti.
In acelasi timp insa, ineditul joc dezvolta procese psihice ale elevului :gandirea, limbajul, memoria,atentia, creativitatea,vointa; poate fi folosit si ca metoda/mijloc de invatare si evaluare sau procedeu in cadrul unei metode.
Dorinta de a rezolva orice problema de tip rebusist intensifica interesul pentru studierea disciplinelor necesare in solutionarea cerintelor date si astfel rebusul ajuta la dezvoltarea intelectuala a elevului.
Folosirea rebusului printre elementele de sprijin ale invatarii este importanta prin faptul ca poate interveni stimulativ o data cu cresterea curbei oboselii.
Mijloc activ si eficace de instruire si educare a scolarului, rebusul poate fi folosit cu succes in captarea atentiei pe tot parcursul activitatii didactice,conducand la evitarea plictiselii,dezinteresului.
Relevand legatura dintre joc si munca copilului, Jean Piaget a pus in evidenta aportul jocului la dezvoltarea intelectuala a scolarului. De aceea, el sustine ca ,,toate metodele active de educare a copiilor mici sa furnizeze acestora un material corespunzator pentru ca jucandu-se,ei sa reuseasca sa asimileze realitatile intelectuale care, fara aceasta, raman exterioare inteligentei copilului.''
Ca mijloc instructiv, rebusul, bine pregatit si organizat, contribuie,prin rezolvarea sarcinilor didactice, la exersarea deprinderilor la consolidarea si la valorificarea lor creatoare.Este un mijloc de educatie indirect.Fiecare rebus are un obiectiv al sau, o structura si reguli sub forma unor succesiuni ordonate.Rolul regulii este acela de a pastra structura si desfasurarea jocului. Jucatorul trebuie sa accepte si sa realizeze ordinea structurala a jocului.
Rebusul ofera invatatorului posibilitatea observarii comportamentului elevului la nivelul tuturor componentelor personalitatii, deoarece in rezolvarea rebusului elevul depune efort voluntar si rezolva motivat de bucuria succesului o multitudine de probleme,in care este implicata inteligenta, afectivitatea, temperamentul,caracterul.
Rebusul scolar contribuie, intr-o buna masura, la imbunatatirea rezultatelor scolare si combaterea insucceselor.
De ce sa nu recunoastem, ca, daca am promite elevilor din clasa ca cei ce vor termina primii exercitiile date spre rezolvare vor primi ca recompensa un rebus interesant, acestia s-ar grabi, chiar si cei cu un ritm mai lent, sa-si indeplineasca cat mai bine si mai repede sarcina data.
Reprezentantii teoriei intelectualiste invatarii (Bruner, Galperin) apreciaza ca orice elev poate asimila un continut daca sunt folosite cai adegvate de activitate cu acestia. De aici, rezulta ca adevarata problema a succesului scolar nu consta in a stabili daca un elev este apt sau nu sa obtina rezultate vizate de scoala, ci in a gasi metode si mijloace potrivite pentru aceasta.Astfel, succesul scolar se raporteaza la totalitatea elevilor, atat in ceea ce priveste nivelul de pregatire stiintifica, cat si dezvoltarea capacitatii de a se instrui, de a deveni.
Rebusul scolar sprijina succesul scolar prin :
a) cunostintele insusite; capacitatile intelectuale; abilitatile de aplicare a cunostintelor in rezolvarea unor probleme; trasaturi de personalitate;
b) evaluarea-masura in care sunt indeplinite obiectivele activitatii didactice.
Succesul are un efect mobilizator, stimulativ asupra elevului;coreleaza potrivit cu performanta scolara, cu satisfactia in munca si cu dorinta de a invata din ce in ce mai mult.
Una dintre cele mai puternice structuri motivationale ar fi starea de curiozitate ce se manifesta in dorinta rapida de a rezolva randurile orizontale ale rebusului, spre a descoperi cuvantul ( cuvintele) de pe verticala A-B.
Dar pentru aceasta, orice invatator, in realizarea sau folosirea rebusului,trebuie sa-si precizeze dinainte:
-continutul urmarit ( o lectie,un capitol etc. ) ;
- modul de realizare ( individual sau in grup );
- finalitatea urmarita( memorare,aplicare,transfer,creatie);
- modul de evaluare (oral, scris, test).
Rebusul scolar poate constitui obiectivul activitatii unui cerc de elevi, oferind si posibilitatea organizarii unor concursuri scolare distractive si deopotriva educative si instructive.
La cercurile de specialitati : limba romana,istorie, geografie,stiinte se poate folosi rebusul ca auxiliar, completare la tema cercului, ca moment distractiv sau ca un exercitiu de creativitate.
Se pot organiza diverse concursuri literare si istorice cu ocazia sarbatoririi, comemorarii unor date, personalitati,unde rebusul scolar se poate folosi,potrivit temei propuse, pentru a fi rezolvat sau solicitat ca o creatie.
In concluzie, rebusul scolar poate fi folosit in orice tip de activitate scolara (lectie, cerc, concurs), in momente diferite ale lectiei, la multe discipline din invatamantul primar, la orice varsta scolara mica, de catre orice elev cu posibilitati normale de invatare.
Rebusul scolar poate fi folosit in scopuri diferite: imbogatirea cunostintelor, consolidare,fixarea, transferul acestora, in verificare, evaluare, dezvoltarea creativitatii si a tuturor proceselor psihice si intelectuale, dezvoltarea personalitatii copilului.
Pentru obtinerea acestor rezultate invatatorul trebuie sa fie un mare » mester » in a sti cand, cum, unde poate fi folosit rebusul si mai ales, sa fie un creator de astfel de jocuri, pentru care copiii, de orice varsta scolara au o mare satisfactie cand reusesc sa le rezolve,folosindu-si toate cunostintele capatate in scoala, ca si cele din cultura lor generala.
atentia, capacitatile fizice intelectuale, perseverenta, promtitudinea, spiritul de echipa, de ordine, darzenie, moduleaza dimensiunile etice ale conduitei".
Poate ca e bine sa ne amintim ,atunci cand suntem in fata vlastarelor pe care le modelam, ca varsta lor este varsta jocului,iar in activitatile didactice ce le desfasuram cu ei sa fie folosite cat mai multe jocuri didactice si atunci...succesul este garantat.
