|
|
|
Interactiunea predare-invatare-evaluare
In scoala moderna, procesul de invatamant se doreste a fi unul axat pe modelul interactiv, ce presupune corelatia si interactiunea reciproca predare-invatare-evaluare.
Daca in scoala traditionala, accentul cadea pe actiunea de predare, rolul central revenind profesorului, scoala moderna plaseaza in centru elevul care isi imbogateste, consolideaza, corecteaza si transforma experinta cognitiva, cu scopul perfectionarii, profesorului revenindu-i rolul de a-l activa cognitiv-afectiv-motivational-atitudinal, astfel constituindu-se un echilibru predare-invatare.
Predarea si invatarea nu pot fi privite separat, ci ca un tot unitar la care se adauga evaluarea, cele trei actiuni fiind complementare si surprinzand astfel intreaga activitatea cognitiva si formativa.
Didactica moderna insista asupra perfectionarii relatiei predare-invatare-evaluare deoarece numai in acest mod relatia obiective-continuturi-metodologie-rezultate-reglare devine logica, unitara si perfectibila.
Profesorul Ioan Cerghit definea predarea ca pe "un ansamblu complex de actiuni si comportamente didactice specifice, destinate invatarii".[1]
Relatia predare-invatarea este exprimata de Ioan Neacsu in termenii "cutiei negre" si ai dublului feed-back - predarea = imput, invatarea = output, iar apoi invatarea = imput si rezultatele invatarii = output - predarea fiind "un sistem de actiuni variate in forma si continut, orientate spre elev, din realizarea carora, in sistemul de interactiuni profesor-elev, ia nastere invatarea"[2].
Profesorul modern lucreaza impreuna cu elevii sai, cooperand in vederea reusitei invatarii. Rolurile sunt bine stabilite: profesorul stimuleaza cautarea si descoperirea, iar elevii se vor ocupa de activitatile de cautare si descoperire, ei participand activ si constient la asimilarea cunostintelor si formarea personalitatii.
Astfel, se creeaza un parteneriat in vederea atingerii obiectivelor propuse, a unui standard cat mai inalt in educatie.
Foarte importanta in procesul de invatamant este strategia de instruire deoarece aceasta poate insemna calea prin care profesorul isi propune sa-i determine pe elevii sai sa descopere singuri adevarurile, sa gaseasca solutii la problemele cu care se confrunta in procesul instructiv-educativ.
"Intr-o scoala moderna, predarea se sprijina, in mare masura, pe activitatea independenta si productiv-creativa a elevilor. Acestia sunt indrumati sa intreprinda propriile cautari si sa elaboreze idei, astfel de actiuni constituind o sursa puternica de continua dezvoltare a competentelor".
Se observa faptul ca profesorului ii revine o sarcina destul de grea si anume nu doar alegerea metodelor constituie un punct nodal al strategiei didactice, ci si utilizarea lor in activitatea la clasa, deoarece metodele alese trebuie sa unifice, sa coreleze si sa regleze sarcinile corespunzatoare obiectivelor propuse, continuturile vehiculate, formele de organizare, dar si resursele.
Intrucat curriculum actual are obiective ce se axeaza pe formarea si dezvoltarea elevilor, este evident faptul ca metodele predarii, invatarii si evaluarii "se vor centra pe prezentarea, exersarea de experiente, situatii, actiuni corespunzatoare acestor obiective, in orice componenta a educatiei"[3].
Datorita faptului ca ne confruntam cu o varietate de situatii la clasa, acestea genereaza la randul lor o mare diversitate de metode, profesorul avand posibilitatea sa-si manifeste creativitatea in combinarea acestora, cu scopul atingerii reusitei in demersul instructiv-educativ implicat.
"Pedagogia moderna nu cauta sa impuna nici un fel de retetar rigid, dimpotriva, considera ca fixitatea metodelor, conservatorismul educatorilor, rutina excesiva, indiferenta etc. aduc mari prejudicii efortului actual de ridicare a invatamantului pe noi trepte; ea nu se opune in nici un fel initiativei si originalitatii individuale sau colective de regandire si reconsiderare in spirit creator a oricaror aspecte care privesc perfectionarea si modernizarea metodologiei invatamantului de toate gradele. In fond creatia, in materie de metodologie, inseamna o necontenita cautare, reinnoire si imbunatatire a conditiilor de munca in institutiile scolare."[4]
BIBLIOGRAFIE:
ELENA JOITA-EDUCATIA COGNITIVA-EDITURA -POLIROM IASI
ELENA JOITA- PEDAGOGIA STIINTA INTEGRATIVA A EDUCATIEI-POLIROM
IOAN NEACSU -INSTRUIRE SI INVATARE-EDITURA STIINTIFICA-BUCURESTI(1990)
