|
|
|
1. PSIHOLOGIA DEZVOLTARII SI PROBLEMATICA EDUCABILITATII
Problematica educabilitatii reprezinta una dintre temele clasice ale cercetarii psihopedagogice, bucurandu-se de o bogata literatura adresata specialistilor psihopedagogi, dar si educatorului (de orice specialitate) implicat in actul educativ.
In abordarea acestei probleme vom insista pe elementele de noutate intervenite in literatura de specialitae prin accentuarea unor aspecte fundamentale in scopul conturarii unei imagini globale a acesteia.
Primul aspect care trebuie luat in considerare in abordarea problemei este cel al DEZVOLTARII PSIHICE. Ca dimensiune a ontogenezei, dezvoltarea psihica reprezinta totalitatea schimbarilor sistematice, bio-psiho-sociale, individuale aparute pe durata intregii vieti. In analiza dezvoltarii psihice, cateva sublinieri par a fi necesare:
-categoria supraordonata a dezvoltarii psihice o reprezinta schimbarea care asigura progresul general al vietii;
-nu intra in universul dezvoltarii psihice decat schimbarile cu caracter sistematic (cu baze innascute), nu si cele accidentale;
-unitatea bio-psiho-sociala este prezenta atat la nivelul cauzalitatii, cat si al efectelor ei;
-dezvoltarea ontogenetica vizeaza atat evolutia, cat si involutia umanului;
-dezvoltarea reprezinta o unitate a elementelor psihogenetice si psihodinamice.
Pe parcursul dezvoltarii psihice - dezvoltarii fizice, cognitive si socio-afective - se poate vorbi de un decalaj transversal si un decalaj orizontal.
Decalajul transversal - la aceeasi varsta cronologica, gradul de dezvoltare (maturizare) al fiecarui aspect general al dezvoltarii este diferit;
Decalajul orizontal - in cadrul aceluiasi gen de activitate psihica, acelasi gen de achizitii psihice se poate manifesta la varste cronologice diferite, in functie de continuturi diferite.
O alta problema speciala in abordarea problemei este cea a stabilirii nivelului de dezvoltare psihica (N.D.P.)
1.Din punct de vedere psihometric problema N.D.P. reprezinta o chestiune de masurare a performantelor pe care le are un individ la un moment dat. Acest lucru se poate stabili cu ajutorul unor probe standardizate vizand un aspect sau altul al dezvoltarii psihice, iar prin raportare la un etalon elaborat pe varste si sexe se obtine profilul psihologic (exprimat numeric) care poate fi comparat cu profilul etalon al varstei.
2.Maniera stadial-clinica vizeaza dezvoltarea stadiala globala a diverselor paliere ale vietii psihice - cognitiva (Piaget), morala (Kohlberg), afectiva (Freud) - , fiind caracterizata prin achizitii specifice pentru fiecare stadiu. Se realizeaza prin investigati de tipul experimentului in mers, rezultatul fiind un portret psihologic exprimat calitativ (adjectival)
3.Perspectiva formativa (ZONA PROXIMEI DEZVOLTARI - VAGOTSKI). N.D.P. are la baza receptivitatea subiectului uman la interventia formativa, capacitatea lui de invatare. Se utilizeaza in acest sens tehnica TEST-RETEST, intre cele doua momente avand loc un proces de invatare. In functie de rezultatele intre cele doua testari se stabileste "zona proximei dezvoltari" a subiectului care permite un mai bun pronostig al evolutiei ulterioare.
2. FACTORII DEVENIRII FIINTEI UMANE
In literatura psihopedagogica sunt discutati ca factori ai ontogenezei ereditatea, mediul si educatia.
1. EREDITATEA - reprezinta insusirea fundamentala a materiei vii de a transmite, de la o generatie la alta, mesaje de specificitate (ale speciei, grupului, individului) sub forma codului genetic; anumite particularitati anatomo-morfologice, ale sistemului nervos si ale organelor de simt pe care copilul le mosteneste de la inaintasii sai.
a) Particularitatile anatomo-morfologice
Fac urmasii sa semene cu parintii sau bunicii lor (forma fetei, culoarea parului, proportiile corporale)
Nu au importanta in dezvoltarea morala si intelectuala a omului;
Pot avea o oarecare insemnatate in unele profesiuni sportive sau au avut candva in arta scenica.
Nimeni nu este impiedicat sa devina bun chimist, fizician pentru ca, de exemplu, ar avea o inaltime sau alta, o infatisare sau alta.
b) Particularitatile innascute ale sistemului nervos au o importanta considerabila in dezvoltarea copilului
Influenteaza viteza de formare si stingere a legaturilor temporale din cortex
Stau la baza actului invatarii
Reprezinta premisa fiziologica a temperamentului
c) Particularitatile innascute ale organelor de simt asigura sensibilitatea/acuitatea analizatorilor, reprezentand punctul de plecare al multor aptitudini, talente artistice.
Se poate realiza faptul ca atat particularitatile sistemului nervos, cat si cele innascute ale organelor de simt nu constitue niste STRUCTURI DEFINITIVE, ci doar un FOND PREDISPOZITIONAL, devenind aptitudini si talente numai in conditii favorabile de MEDIU si EDUCATIE, prin exercitie si efort personal.
Se impune totusi obeservatia existentei unei LIMITE a acestor posibilitati. Spre exemplu, un om se poate realiza in 3 - 4 profesii, dar realizarea unor performante maxime este dependenta de existenta unor anumite dispozitii innascute. Nu putem face din fiecare copil un poet, mare fizician, matematician; numai prin educatie poate ajunge la un nivel oarecare, dar nu si la creatie care necesita inclinatii speciale. Astfel ca scoala trebuie sa dezvolte copiii in concordanta stricta cu inclinatiile lor puse, bineinteles, in acord cu interesele societatii.
OBSERVATII SINTETICE
1. Majoritatea ocupatiilor umane nu pretind anumite inclinatii speciale. Astfel ca, pe baza dispozitiilor de invatare, orice copil poate imbraca o profesia sau alta. Societatea ofera o seama larga de profesii in care majoritatea copiilor se pot realiza. Din acest motiv, de exemplu, liceul nostru este foarte diversificat, socotind ca unii elevi au inclinatii si preferinte pentru stiinte exacte, altii pentru teoretic si altii pentru domenii tehnico-practice.
2. Limitele zestrei native a omului sau injustetea tezei ca ereditatea este hotaratoare. S-a observat ca, izolat de influentele specific umane, copilul inarmat doar cu zestrea sa innascuta, nu poate depasi nivelul dezvoltarii unui mamifer oarecare. Astfel ca, ereditatea nu joaca decat rolul de conditie interna initiala, fiind necesara interventia atat a mediului, cat si a educatiei pentru dezvolatrea la cel mai bun nivel. Totusi este foarte important cafiecare educator sa cunoasca particularitatile innascute ale elevilor deoarece influentele externe actioneaza prin intermediul conditiilor interne.
3. Ereditatea serveste ca punc de plecare pentru adaptare, activitate si dezvoltare intelectuala, dar nu contine predeterminate de ordin moral, social. Moralitatea se invata in timpul vietii, copilul fiind capabil de performante nelimitate.
2. MEDIUL
Mediul are un rol bine definit in formarea personalitatii, fiind o conditie externa a devenirii fiintei umane.
Mediul reprezinta totalitatea elementelor cu care individul interactioneaza direct sau indirect, pe parcursul dezvoltarii sale.
Din punct de vedere pedagogic, mediul este definit ca totalitatea imprejurarilor si influentelor pe care natura si societatea le constitue si respectiv le exercita in mod spontan asupra omului in devenire.
Din punct de vedere al continutului, in influentele mediului se disting o serie de planuri:
Planul natural-general (clima, relieful)
Planul social (familia, grupul de joaca) indispensabil formarii individului.
Influentele pot veni din imediata apropiere a individului ( obiecte, persoane, situatii zilnice) - adica din mediul sau proximal, sau dintr-un mediu distant (prin mediatizare de exemplu).
Atunci cand este favorabil mediul contribuie la realizarea sau accelerarea punerii in functiune a sistemului nervos, contribuind direct la dezvoltarea psihica si indirect la sustinerea dezvoltarii fizice (dezvoltarea sistemului nervos, osificare, greutate, inaltime etc.)
Din punct de vedere al dezvoltarii ontogenetice este foarte important a se pune accentul nu pe simpla prezenta sau absenta a factorilor de mediu, ci pe masura, maniera, rezonanta interactiunii directe dintre acei factori si individul uman. Spre exemplu, un factor de mediu prezent, dar indiferent subiectului uman, este inert din perspectiva dezvoltarii. Important este ca acel factor sa actioneze asupra individului, apoi sa reactioneze intrand in interactiune (ca baza a propriei activitati). De aici rezulta rolul interventiei educationale. "Asa cum un biberon prezent in apropierea unui sugar de cateva luni, nu-l ajuta sa-si astampere foamea, tot asa, un continut didactic pe care nu-l intelege, nu-I trezeste interesul, nu-l ajuta pe scolar in dezvoltarea sa cognitiva.
Data fiind diversitatea extrema a continuturilor cu care opereaza mediul, in literatura de specialitate s-a incercat si s-a reusit operationalizarea conceptului, introducandu-se notiunea de NISA DE DEZVOLTARE, ca totalitate a elementelor cu care un copil intra in relatie la o varsta data. Intelegerea acestei notiuni ridica o serie de sublinieri:
-teoretic si metodologic este o perspectiva utila deoarece inverseaza punctul de pornire: se pleaca de la copi in investigarea mediului ceea ce este mai precis decat procedandu-se invers;
-copilul si activitatile sale devin puncte de referinta in identificarea la varste diferite a unor nise de dezvolatare diferite;
-structura unei nise de dezvoltare vizeaza:
-obiectele si locurile accesibile copilului la diferite varste;
-raspunsurile si reactiile anturajului fata de copil;
-cerintele adultului vizand competentele incurajate, varsta la care sunt solicitate, nivelul de performanta acceptat;
-activitatile impuse, propuse copilului sau acceptate de acesta.
-culturi diferite folosesc nise de dezvoltare diferite, de unde si diferentele in dezvoltarea bio-psiho-sociala;
-impactul reprezentarilor sociale despre copil in structura continutului nisei de dezvoltare reprezinta un mixaj intre ceea ce este in realitate copilul la o varsta data si ceea ce se crede ca este. Astfel ca, un copil, de exemplu intre 4-9 ani, in culturi diferite, sub aspectul bugetului de timp, prezinta dominante diferite:
copilul american - cel mai mult timp acorda studiului;
copilul japonez - jocului;
copilul kenyan - muncii;
copilul indian - integrarii sociale.
Printr-o observatie sintetica, se poate concluziona ca mediul poate fi in egala masura o sansa a dezvoltarii, atunci cand este favorabil, sau o frana, un blocaj al dezvoltarii, atunci cand este unul substimulativ, alienat.
3. EDUCATIA
Dupa cum am vazut, personalitatea copilului rezulta din interactiunea ereditatii si mediului. Dar o intalnire intamplatoare duce la rezultate intamplatoare, inferioare.
Educatia este ectivitatea specializata, specific umana, care mijloceste si diversifica raportul dintre om si mediul sau (societatea), favorizand dezvoltarea omului prin intermediul societatii si a societatii prin intermediul omului.
In spiritul exemplelor prezentate anterior, educatia reprezinta interventia deliberata care mijloceste folosirea biberonului de catre sugar, dar si intelegerea continutului didactic de catre scolar.
Devine educatie (apoi autoeducatie) orice activitate personala, interpersonala, transpersonala care faciliteaza interactiunea subiect - obiect cu o finalitate transformatoare.
Se poate spune astfel ca educatia este liantul dintre POTENTIALITATEA DE DEZVOLTARE (ereditate) si OFERTA de posibilitati ale mediului. Educatia face medierea intre ceea ce se CERE si ceea ce se OFERA (mediul). Totusi a se ajunge la armonie este foarte greu datorita unicitatii ereditatii si a mediului, neexistand retete pentru fiecare. Spre exemplu, ceea ce intr-un moment si pentru un individ s-a dovedit influenta benefica, poate fi dezastruos in urmatorul moment sau pentru un alt individ.
Dezvoltarea apare doar daca se mentine un OPTIM intre ceea ce poate, vrea, stie individul la un moment dat si ceea ce I se ofera. OFERTA trebuie sa fie mereu stimulativa, doar ca oferta prea ridicata sau una banala poate perturba dezvoltarea psihica.
Se ridica totusi cateva intrebari: Adus la scoala, unde invata pe baza de carti, nu este scos copilul din mediul sau natural si social firesc si crescut intr-un mediu artificial? Cum se mai poate produce atunci "intalnirea dintre copil si mediu"? Asemenea probleme le pot ridica numai cei care au o imagine confuza despre ceea ce inseamna scoala si mediu. Latura esentiala a mediului natural si social este inlauntrul scolii. Copilul este chemat la scoala tocmai pentru a se intalni in mod sistematic cu acest mediu natural si social prin intermediul materiilor de invatamant care nu reprezinta decat reflectarea sistematica a diferitelor domenii ale realitatii.
DOVEZI IN FAVOAREA EDUCATIEI
Compararea rezultatelor posibile ale unui individ cand influenta se produce pe baza de progres riguros sau cand influenta se realizeaza in mod spontan, intamplator.
Achizitiile in orice domeniu (fizic, intelectual, afectiv, volitiv, insusirea de priceperi, deprinderi, capacitatea de a actiona etc) se pot realiza la un NIVEL SUPERIOR numai prin influenta sistematica si constienta, deci prin EDUCATIE.
Cel putin din punct de vedere teoretic, fata de plusul si minusul oferit aleator de ereditate si mediu procesualitatii dezvoltarii, EDUCATIA, prin esenta sa de activitate umana specializata in dezvoltare, propune doar plusuri. Acesta este si unul din argumentele pentru care lucrarile de psihopedagogie prezinta EDUCATIA ca FACTOR CONDUCATOR al dezvoltarii ontogenetice.
