Elaborare de strategii si politici publice locale

Pastila de teorie

Politici publice

Procesul de realizare a unei politici publice locale cuprinde sase etape:

1.       Identificarea problemei - are loc atunci cand un eveniment, o persoana, un grup reusesc sa atraga atentia asupra unei probleme, spre solutionare.

2.       Punerea pe agenda

3.       Formularea cadrului - atunci cand o anume problema ajunge sa fie considerata de catre oficiali, nu inseamna automat ca o politica publica va fi creata. Cineva (o anume autoritate) trebuie sa dezvolte un program care sa se refere la rezolvarea problemei.

4.       Adoptarea unei politici publice - aici ne referim la toate eforturile pentru ca un anume program sa fie adoptat. In aceasta faza sunt concentrate elementele de negociere, dictate de interese, care pot schimba viziunea initiala

5.       Implementarea - este un stadiu critic de realizare a unei politici publice. Aici rolul administratiei este decisiv

6.       Evaluarea - care are ca scop determinarea eficientei. Se analizeaza modul in care diversele activitati au condus la indeplinirea scopurilor initiale.

Cele cinci elemente care dau consistenta unei politici publice sunt:

1.       O politica publica este formata dintr-un ansamblu de masuri concrete, care dau « substanta » unei politici publice;

2.       O politica publica cuprinde decizii sau forme de alocare a resurselor, a caror natura este mai mult sau mai putin autoritara si in care coercitia este mereu prezenta;

3.       O politica publica se inscrie intr-un « cadru general de actiune », ceea ce ne permite sa distingem intre o politica publica si simple masuri izolate;

4.       O politica publica are un public, adica indivizi si grupuri a caror situatie este afectata de catre politica publica in cauza;

5.       O politica publica are obiective si scopuri, stabilite in functie de norme si valori.

Ce este, de fapt, un centru de resurse?

Proiectia unei astfel de institutii ne sugereaza inca din start ca vorbim despre un centru de resurse atunci cand sunt satisfacute o serie de conditii, dintre care putem enumera:

1.       reunirea de resurse la nivelul unei comunitati. Este vorba de personal specializat, capacitati informationale si material

2.       prestarea de servicii de diferite naturi pentru ONG-urile din zona.

3.       promovarea sectorului asociativ si contribuirea prin toate mijloacele posibile la imbunatatirea comportamentului asociativ.

4.      dezvoltarea unor retele regionale, sectoriale si a unei structuri nationale capabila sa raspunda nevoilor aflate intr-o dinamica continua.

Pastila de teorie:

O evaluare a momentului actual a sectorului ONG porneste de la:

existenta unor ONG-uri cu acoperire si reprezentare locala, regionala si/sau nationala, avand o activitate indelungata si bine consolidata - reprezentand modele de buna practica

existenta unei retele care are intalniri regulate, cu caracter deschis-  la aceste intalniri participa actorii sociali interesati de serviciile comunitare locale (cu caracter primar sau specializat)

cunoasterea nevoilor reale identificate la nivelul populatiei, in general, si a grupurilor tinta in special- context ce poate reprezenta o sursa importanta de informatie realista si complexa

capacitatea si dorinta ONG-urilor de a dezvolta servicii ce pot veni in intampinarea nevoilor reale ale comunitatii, completand serviciile actuale oferite de catre stat (insuficiente) sau dezvoltand altele inexistente - potrivit legislatiei in vigoare

Obiectivele principale ale activitatii parteneriatelor locale sunt:

Cresterea rolului detinut in cadrul procesului de stabilire strategii si politici publice locale

Sprijinirea activitatii de implementare a programelor

Furnizarea de feedback privind identificarea prioritatilor la nivel local

Pastila de teorie:

Pentru buna fundamentare a strategiilor se urmaresc urmatoarele modalitati:

identificarea si luarea in considerare a tuturor prognozelor privind mediul in care actioneaza firma

realizarea unor studii de diagnosticare si analiza a punctelor forte si slabe ale firmei

realizarea unor studii de marketing.

Dupa fundamentarea corecta a strategiilor urmeaza elaborarea strategica care urmareste:

formularea obiectivelor

precizarea obiectivelor fundamentale care trebuie sa fie realiste, mobilizatoare, stimulatoare si pe intelesul tuturor

stabilirea optiunilor stategice

dimensionarea resurselor necesare

fixarea termenelor initiale si finale de realizare a obiectivelor

stabilirea avantajului competitiv

Atunci cand incepi sa scrii o strategie de comunicare, specialistii in domeniu recomanda urmatorul lucru: sa incepi de la rezultatul final si sa incepi a planifica invers, deci sa-ti imaginezi care este rezultatul final, si sa incepi sa planifici aceasta strategie invers.

Dupa ce stabilim scopul acestei strategii, trebuie sa vedem de fapt cui ii este adresata aceasta strategie de comunicare, care este grupul tinta caruia ii vom adresa mesajele campaniei pe care urmeaza s-o derulam sau activitatile pe care urmeaza sa le desfasuram. Trebuie sa intelegem ce dorim sa schimbam la acest grup tinta, ce ne propunem ca ei sa faca. Este mai usor sa schimbi comportamentul decat atitudinea. Este mai usor de schimbat un comportament prin informare, educatie, decat sa schimbi o atitudine.

Urmatorul lucru de adresat este raspunsul la intrebarea care este canalul de  transmitere a mesajului si in general cum vom realiza aceste activitati de comunicare.

Dupa definirea acestor puncte cheie trebuie sa veniti cu un plan de actiuni pentru a realiza aceste scopuri si un buget. Incercati atunci cand veniti cu planul de actiuni sa fiti foarte realisti, nu incercati sa planificati foarte multe activitati, planificati putine activitati dar care au un impact mai mare.

La final este binevenit sa masuram impactul, sa stim daca a avut succes strategia noastra, daca in urma activitatilor noastre ceva s-a schimbat. Acest impact poate fi masurat prin sondaje care sunt organizate prin intemediul interviurilor cu oamenii care au fost implicati in proiect, monitorizarea presei, ce schimbari s-au produs in urma actiunilor noastre, cati beneficiari si cata lume a fost implicata. Poate si lectiile invatate.

La sfarsit decidem care sunt urmatorii pasi.

Pastila de teorie

Prin studierea grupului se face trecerea de la cunoasterea relatiei om - activitatea sa, la problematica om - relatii sociale, in contextul muncii. Actionand laolalta, membrii grupului au posibilitatea sa se perceapa unii pe altii, sa comunice intre ei pentru a realiza sarcina totala de grup, cladind modelul relatiilor interpersonale.

La nivelul grupului, omul traieste direct relatiile sociale dovedind nivelul sau de integrare, iar pe de alta parte ceea ce se petrece la nivelul societatii sau la nivelul firmei se reflecta in structura si dinamica grupului.

Relatiile interumane nu sunt limitate la un domeniu particular de activitate, ci cuprind toate contactele sociale. R. Clemens si A. Massart au definit in 1995 relatiile umane ca fiind "relatiile de ordin psihologic si social care se produc in cursul efectuarii muncii in comun".
Conceptul de baza in studiile asupra relatiilor interpersonale este cel de interactiune (influenta reciproca), adica faptul ca doua sau mai multe persoane sunt in contact, urmat de o schimbare in conduitele lor.

Coeziunea se bazeaza pe langa atractia interpersonala pe importanta sarcinii si prestigiului apartenentei la grupul respectiv. Astfel atractia interpersonala este cauza cat si consecinta Relatiile interpersonale subliniaza, intre altele, si maiestria in conducerea grupurilor spre realizarea scopurilor propuse.

O scurta lectie despre relatiile interumane 

Cel mai nesemnificativ cuvant : Eu.

Cel mai important cuvant : Noi.

Cele mai importante doua cuvinte : Va multumesc.

Cele mai importante trei cuvinte: Totul este iertat.

Cele mai importante patru cuvinte : Care este parerea dvs.?

Cele mai importante cinci cuvinte : Ai facut o treaba buna.

Cele mai importante sase cuvinte : Vreau sa te inteleg mai bine.

John Maxwell

Pastila de teorie

Grupul local trebuie sa reprezinte o grupare echilibrata si reprezentativa pentru zona selectata, format din parteneri publici, parteneri privati organisme non-guvernamentale.  Este nevoie de timp pentru castigarea increderii si a respectului, pentru intelegerea si aprecierea diferentelor,perspectivelor, capacitatii si responsabilitatilor. Acest aspect este cu atat mai important in parteneriatele teritoriale, unde diferentele dintre posibilii parteneri sunt semnificative, si unde este foarte posibil sa nu existe experiente anterioare, sau aceste experiente sa fi fost putin sau de loc satisfacatoare.

Etapa I: initierea parteneriatului

(pe baza elementului declansator)

1. Identificarea actorilor locali din sectorul public si privat care vor asuma leadership-ul parteneriatului.

2. Liderii vor identifica si aduce in parteneriat ceilalti parteneri urbani.

3. Identificarea aspectelor comune in pregatirea colaborarii propriu-zise.

Etapa II: construirea acordurilor

1. Identificarea de noi resurse in comunitate pentru a reduce impactul incidentelor critice.

2. Determinarea obstacolelor cu care se pot confrunta partenerii locali (din sectorul public, privat, comunitate)

Etapa III: consolidarea parteneriatelor

1. Crearea durabilitatii parteneriatului prin monitorizarea realizarii

obiectivelor propuse, evaluarea performantelor.

Pastila de teorie

Factori care determina succesul parteneriatului

Viziune, aspiratii si un set de valori insusite si promovate de toti partenerii.

Acceptarea diferentelor si a diversitatii.

Un leadership puternic si un proces clar de luare a deciziilor.

Structura de motivare si stimulare (fiecare partener stie ce responsabilitati are si primeste pentru contributia sa).

Dezvoltarea unei culturi antreprenoriale, flexibile si creative.

Promovarea si intarirea relatiilor intre parteneri.

Intelegerea parcurgerii si asumarea finalizarii unor etape.

Identificarea (cat mai) timpurie a momentului de re-structurare a parteneriatului (retragerea unor parteneri, aspectele separarii financiare sau a aportului unor resurse), astfel incat fostii parteneri sa faca referinte la perioada implicarii lor ca la una favorabila si cu un impact ulterior pozitiv.

Elaborarea unei strategii de consultare si comunicare (in interiorul si in exteriorul parteneriatului)

Cauze care determina esecul parteneriatului[A14] 

Ratiunea de infiintare a parteneriatului este perceputa numai ca un vehicul pentru obtinerea unor fonduri si oportunitati

Lipsa unui proces clar si eficient de luare a deciziilor

Structura de alocare financiara urmareste interesele unui grup restrans de parteneri, incurajand crearea de grupuri de interese (nu echipa) si comunitatea exclusilor, a "partenerilor de rangul doi"

Se da intaietate partenerilor cu spirit antreprenorial, ceilalti devenind nesemnificativi.

Lipsa spiritului de echipa si a loialitatii intre parteneri (plecarea spre noi

oportunitati)

Neintelegeri intre parteneri si perceptii diferite.

Relatiile de calitate, indiferent ca e vorba de relatii de prietenie, de colegialitate, de cuplu, de afaceri sau de alta natura, au o trasatura distincta fata de alte tipuri de relatii. Ele se intemeiaza pe respect, pe incredere, pe experiente comune si pe reciprocitate.  

Specialistii in comunicare si relatii au formulat cinci paradigme ale interactiunii umane.

1.       win-lose (eu castig - tu pierzi). Astfel de oameni sunt preocupati numai de ei. Vor ca ei sa castige - dar nu numai atat, ei vor si ca ceilalti sa piarda. Vor cu tot dinadinsul sa obtina succes pe seama pierderii altuia (altora). Sunt oameni manati de orgolii, comparatii, competitii, ambitia pentru pozitii si putere. Pentru a obtine "victoria" folosesc o abordare autoritara intemeiata pe propria pozitie, propriile posesiuni (in general financiare) sau propria personalitate. 

2.       lose-win (eu pierd - tu castigi). Cei ce aleg sa piarda si sa-i lase pe altii sa castige arata altora consideratie dar nu au curaj sa se exprime si sa actioneze pe baza sentimentelor si credintelor lor. Ei nu cer nimic si nu asteapta nimic - deci sunt relativ usor de "multumit". In ciuda calmului aparent, sunt persoane care isi reprima multe emotii. Cand si le exprima, de multe ori "rabufnesc" ineficient, dar atunci cand reusesc sa si le controleze pot veni cu idei si solutii excelente.

3.       win (eu castig). Astfel de persoane se gandesc numai cum sa castige ele insele. Nu vor in mod necesar ca altii sa piarda, dar vor ca ei personal sa aiba de castigat, in primul rand. Sunt oameni care "gandesc independent in situatii de interdependenta", fara a fi sensibili sau constienti de nevoile altora. Acest lucru se datoreaza "mentalitatii de lipsa" mostenita de la persoane apropiate sau experimentata in propriile evenimente din viata, care i-au intarit convingerea ca trebuie musai sa castige.

4.       win-win (eu castig - tu castigi). Acestia sunt oameni care aleg sa castige si care se asigura ca si altii castiga din interactiunea cu ei. Oamenii comunica mult si eficient, cu mult curaj, deschidere si sinceritate, ajungand la un consens sau, in cel mai rau caz, la un compromis dublu avantajos.

5.      win-win or no deal (eu castig - tu castigi, altfel "nu facem afacerea"). Astfel de persoane cauta mai intai varianta 4, win-win. Depun toate eforturile pentru a o obtine, si daca nu reusesc sa gaseasca cea mai buna solutie, "agree to disagree agreeably", cum spun englezii. Altfel spus, isi recunosc limitele si cad de acord ca nu au reusit sa se inteleaga in beneficiul mutual, intrerupand de comun acord relatia (de orice fel ar fi ea).