|
|
|
ASPECTE PSIHOLOGICE ALE EDUCATIEI FIZICE
Cuvinte cheie: exercitiu fizic, calitati motrice, priceperi si deprinderi motrice, fair-play, igiena efortului fizic, activitate fizica independenta
Ca o componenta a educatiei generale, integrale, educatia fizica reprezinta "activitatea care valorifica sistematic ansamblul formelor de practicare a exercitiilor fizice in scopul maririi, in principal, a potentialului biologic al omului in concordanta cu cerintele sociale" (Gh. Carstea). Pe langa functiile legate de amplificarea potentialului biologic, educatiei fizice i se recunosc influentele pozitive pe care le poate avea asupra sferei intelectuale a personalitatii umane, precum si asupra celei morale si estetice.
Educatia fizica dispune de cateva subsisteme, care oglindesc valentele sale formative: educatia fizica prescolara, scolara si universitara; educatia fizica militara; educatia fizica profesionala; educatia fizica a adultilor; educatia fizica a varstei a treia; educatia fizica independenta. Intre aceste subsisteme exista legaturi logice si formative evidente.
Educatia fizica are un predominant caracter formativ, prin aceea ca pregateste subiectii pentru viata; ea se adreseaza cu precadere corpului uman, dezvoltarii calitatilor motrice, a deprinderilor si priceperilor motrice de baza si utilitar-aplicative, dar, totodata, vizeaza formarea si educarea unor trasaturi de personalitate (disciplina, vointa, echilibru, spirit competitiv s.a.). Nu in ultimul rand, educatia fizica dispune de o mare varietate de exercitii fizice, incluse in mijloacele sare de realizare.
Obiectivele generale ale educatiei fizice se refera la:
1. mentinerea unei stari optime de sanatate a celor care practica exercitiile fizice in mod constient si sistematic; in unele cazuri, acest obiectiv poate lua forma ameliorarii starii de sanatate;
2. favorizarea proceselor de crestere si optimizarea dezvoltarii corporale/fizice a subiectilor;
3. dezvoltarea/educarea calitatilor motrice de baza si specifice pentru diferite sporturi;
4. formarea unui sistem corect de deprinderi si priceperi motrice, precum si valorificarea acestora in activitatea cotidiana sau in cea performantiala;
5. formarea obisnuintei de practicare sistematica, corecta si constienta a exercitiilor fizice, mai ales in timpul liber;
6. contributia eficienta la dezvoltarea unor trasaturi si calitati intelectuale, estetice, morale.
Functiile educatiei fizice se refera, pe de-o parte, la finalitatile care decurg din obiectivele enumerate mai sus - este vorba despre dezvoltarea fizica si despre calitatile motrice ale individului. Pe de alta parte, la aceste functii, numite si specifice, se adauga functiile asociate, care se refera la:
7. functia igienica: vizeaza mentinerea starii optime de sanatate a celor care practica exercitiile fizice, cu scop preventiv, corectiv sau ameliorativ;
8. functia recreativa: asigura petrecerea utila si recreativa a timpului liber, precum si interesul pentru urmarirea (direct sau prin mass-media) a unor competitii sportive;
9. functia de emulatie: se refera la dezvoltarea spiritului competitiv, a dorintei de autodepasire, a atitudinii de fair-play, a potentialului creativ;
10. functia educativa: este cea mai complexa din punctul de vedere al mijloacelor de realizare si al influentelor asupra dezvoltarii personalitatii. Astfel, pe plan intelectual, educatia fizica prilejuieste insusirea unor cunostinte teoretice din domeniul fiziologiei si igienei efortului fizic, dar si dezvoltarea unor trasaturi si calitati intelectuale din sfera atentiei, memoriei, spiritului de observatiei, imaginatiei, creativitatii, rapiditatii luarii deciziilor. Pe plan moral, in orice forma de organizare, educatia fizica se finalizeaza cu formarea unor comportamente corecte (de tip fair-play), care sunt transferabile in viata cotidiana, in alte tipuri de activitati. Pe plan estetic, educatia fizica poate contribui la cultivarea gustului pentru frumos, prin executii deosebite ca nivel calitativ, care ating "maiestria". Nu in ultimul rand, pe plan tehnico-profesional, educatia fizica asigura indici superiori de dezvoltare somato-functionala si formarea deprinderilor motrice de baza si utilitar-aplicative, implicate direct in desfasurarea eficienta a majoritatii profesiilor si ocupatiilor umane.
Mijloacele de realizare a educatiei fizice - exercitiile fizice - sunt foarte variate, asa cum mentionam anterior, dar se concentreaza in cadrul a doua modalitati majore: educatia fizica ca proces instructiv-educativ bilateral si educatia fizica ca activitate independenta.
Ca proces instructiv-educativ bilateral, educatia fizica se desfasoara permanent si sistematic, in contextul specific oferit de un cadru institutionalizat si de relatia dintre profesor-conducator si elevi (indiferent de varsta si statutul acestora: scolari, studenti, militari). "Conducatorul" (profesorul de specialitate) are atributii specifice, iar elevii participa constient si activ la propria pregatire.
Ca activitate independenta, realizata in grup sau individual, educatia fizica se desfasoara in timpul liber al subiectilor si in absenta profesorului-conducator. Aceasta activitate poate fi pregatita in cadrul procesului instructiv-educativ bilateral, dat fiind faptul ca putem vorbi de educatie fizica independenta numai dupa o anumita varsta (dupa castigarea unei oarecare experiente) si ca nu orice miscare in timpul liber, fara reguli stiintifice, poate fi considerata educatie fizica.
