Targu neamt - istoric

Targu Neamt - ISTORIC

Orasul isi are radacinile in secolele dinaintea formarii statului feudal Moldova. Descoperirile arheologice efectuate pe vechea vatra de locuire a orasului, in cartierul Tutuieni, atesta existenta urmelor de locuire cel putin din ultimele decenii ale secolului al XIV-lea.

Prima mentiune documentara este facuta in timpul domniei lui Petru I Musatinul, intr-un document extern, Letopisetul Novgorodului (cunoscut si ca 'Lista rusa de orase'), datat intre 1387-1392, unde este amintit alaturi de celelalte targuri valahe: Targul lui Roman si Piatra lui Craciun (Piatra Neamt). De altfel din acelasi secol dateaza si prima mentiune a Cetatii Neamt.

Viata orasului, perioadele de dezvoltare sau decadere, au fost strans legate de istoria Cetatii Neamt si de istoria Moldovei in general. Pe baza cercetarilor de arhiva s-a stabilit ca Neamtul a avut un sigiliu propriu, in limba latina, la fel ca orasele Baia sau Roman. Necesitatea de a crea un sistem de aparare in fata dusmanilor, a facut ca Petru I Musat sa ridice, intre 1382-1387, pe Culmea Plesu, un fort, transformat mai apoi in cetate. Situata la intretaierea drumurilor comerciale care lega Suceava de Piatra sau alte targuri ale Moldovei, Cetatea Neamt a devenit, pentru o lunga perioada de timp, nucleul in jurul caruia s-a desfasurat viata urbei de pe malurile Ozanei, si care astfel a devenit domeniu domnesc.

La inceputul secolului al XV-lea, negustorii care cumparau vite din targurile localitatii plateau vama, din acest punct de vedere orasul devenind un important punct vamal. Targul se va dezvolta cu timpul, devenind un important centru comercial si mestesugaresc. Din a doua jumatate a secolului al XVI-lea insa, viata economica si sociala a urbei nu mai cunoaste ritmul dezvoltarii de pana atunci. In veacurile urmatoare orasul inregistreaza o decadere a activitatilor mestesugaresti si comerciale, la aceasta contribuind si unii factori interni si externi (precum incendiile provocate in timpul razboaielor turco-polone sau ruso-turce).

La inceputul veacului al XIX-lea, conditiile favorabile agriculturii si cresterii animalelor a facut ca satele sa se dezvolte din nou din punct de vedere economic. Astfel, satul Humulesti (astazi cartier al orasului) a devenit renumit pentru iarmarocul saptamanal organizat aici.

In 1852, la 16 octombrie, Grigore Alexandru Ghica - domnitorul Moldovei - inaugureaza Scoala Domneasca, Spitalul si Spiteria, si tot in 1852 se va construi aici, in apropierea cartierului Blebea, una dintre primele fabrici de postav de calitate superioara din Moldova, apartinand lui Mihail Kogalniceanu. Extinderea activitatilor economice va continua si la inceputul secolului nostru, influentata fiind de dezvoltarea cunoscuta de intreaga zona, de progresul tehnicii.

Intrarea Romaniei in primul razboi mondial a facut ca Batalionul de vanatori de munte din Targu Neamt, prima unitate de acest fel din armata romana, sa participe alaturi de unitatile militare din Piatra si Roman la campaniile din Transilvania, Muntenia si Moldova. Pentru comemorarea eroilor, la 28 iunie 1939, in prezenta Regelui Carol al II-lea si a primului ministru Armand Calinescu, a fost inaugurat Monumentul Vanatorilor de Munte. Opera a sculptorului Theodor Burca, acesta este construit din piatra si bronz si adaposteste osemintele a 196 de eroi cazuti in Marele Razboi pentru Intregirea Neamului Romanesc.

Despre originea cetatii

Lipsa unor informatii precise privind inceputurile constructiei Cetatii Neamt a facut sa se vehiculeze, pe aceasta tema, mai multe ipoteze, a caror veridicitate a fost deseori pusa la indoiala.

O serie de istorici si filologi, dintre care unii de mare prestigiu, precum A.D. Xenopol, B.P. Hasdeu, D. Onciul s.a., pornind de la Bula papala din anul 1232, in care se strecura informatia ca in timpul sederii cavalerilor teutoni in Tara Barsei, intre anii 1211-1225, acestia ar fi construit pe versantul estic al Carpatilor un castrum muntissimum, au acreditat parerea ca numai Cetatea Neamt ar fi putut fi acesta.

Dealtfel, ipoteza germanica - teutonica sau saseasca - a Cetatii Neamt a fost insusita de multi dintre istoricii nostri, care au trebuit intr-un fel sau altul sa se pronunte asupra originii acesteia, pornind de la numele pe care il poarta.

In deceniul sase al secolului trecut, cand lipsa informatiilor istorice scrise au putut fi suplinite de pretioasele informatii date de sapaturile arheologice, parerile asupra inceputurilor cetatii au putut fi reconsiderate. Astfel, materialul databil din stratul cel mai de jos de locuire al cetatii, scos la iveala prin investigatiile sistematice efectuate, similar cu cel descoperit la cetatea de scaun de la Suceava, unde au fost identificate si monede din timpul domniei lui Petru I Musat (1375-1391), constituie o dovada certa ca Cetatea Neamt a fost construita in a doua parte a domniei lui Petru I, perioada in care Moldova a cunoscut o dezvoltare economica si politica continua.

Daca vechea teorie, conform careia constructia cetatii s-ar datora teutonilor, cade de la sine, nici ipoteza unei constructii sasesti nu poate rezista catusi de putin, pentru ca mica colonie atestata in evul mediu in urbea Neamt nu avea nici autoritatea politica si nici puterea economica necesara pentru a realiza o constructie militara de asa mari proportii. In plus, pana la aceasta data nu s-a descoperit nici o marturie arheologica care sa sustina acest lucru, iar izvoarele documentare sunt ca si inexistente.

Dupa cum afirma cu peste trei decenii in urma regretatul istoric Radu Popa, un monument ca Cetatea Neamtului reprezinta o constructie de mare amploare, care a cerut un efort urias si mijloace materiale considerabile. Singura forta capabila de a intreprinde asemenea initiative a fost asigurata de voievozii din epoca de consolidare a statului feudal al Moldovei.

Este foarte probabil ca documentul din 6 mai 1387, prin care Petru I Musat a depus juramantul formal de vasalitate fata de regele Vladislav Iagello al Poloniei, in care domnul moldovean mentiona ca 'ne facem supusi cu omagiu, pe noi, poporul si tara noastra, cetatile Moldovei si celelalte domenii', face referire si la Cetatea Neamt, atestata documentar in mod clar cativa ani mai tarziu, la 1395, in timpul expeditiei regelui Sigismund de Luxemburg al Ungariei, asupra Moldovei. Nu lipsit de importanta este faptul ca 'Neamtul din munti' este amintit in Cronica ruseasca ce cuprinde orasele de la est de Carpati, datata intre anii 1387-1391, care ar fi putut sa se refere atat la oras, cat si la cetate.

Fortificatiile Cetatii Neamt trebuiau sa reprezinte un avantpost important in lupta de aparare a granitei de vest a Moldovei, a trecatorilor Carpatilor Rasariteni mai ales, pe unde putea veni asupra statului moldovenesc primejdia cea mai mare: la acea vreme regatul maghiar isi manifesta cu evidenta politica de continua expansiune teritoriala spre est.

Asezata aproape de varful cel mai inalt al Culmii Plesului, Cetatea Neamt strajuia valea Moldovei si a Siretului, ca si drumul care trecea peste munte in Transilvania, de la Targu Neamt spre Pipirig, peste Petru Voda, prin Poiana Largului spre pasul Tulghesului. Fiind una din cele mai bine intarite cetati de care a dispus statul medieval moldovenesc, Cetatea Neamt a fost prezenta in evenimentele de prima importanta pe care le-a cunoscut aceasta parte de tara.

Numele cetatii provine, probabil, de la hidronimul de 'Neamt' pe care il poarta raul care curge pe sub poala muntelui si de la care si-au luat numele orasul si manastirea din apropiere. Mult timp centrul politic al regiunii a fost orasul de pe apa Neamtului (cunoscuta in acest sector si sub numele de Ozana) unde parcalabii cetatii erau sefii administrativi, militari si judecatoresti, numele de Neamt extinzandu-se apoi asupra tinutului si judetului, asa cum si orasul Piatra, dupa mijlocul secolului al XIX-lea, va deveni Piatra-Neamt.

Filiatia toponimelor de 'Neamt' de la numele apei, afluent de dreapta al Moldovei, pare a fi identica cu cea de la Suceava, unde orasul, cetatea si tinutul si-au luat numele de la apa Sucevei.

Dupa cum arata istoricul C.C. Giurescu, unele targuri si orase medievale au luat fiinta la locurile de vaduri pentru trecerea apelor, devenind centre polarizante pentru zona inconjuratoare, de aici si emanarea toponimelor de la hidronime si extinderea lor la nivelul unitatilor teritoriale mai mari - ocoale si tinuturi.

Unii carturari au explicat cuvantul 'Neamt' ca fiind de origine slava sau romano-slava (nemeti), el insemnand: 'tacut', 'linistit', 'mut' si care a fost dat ca hidronim si toponim in perioada de convetuire a populatiei romanesti autohtone cu comunitatile slave in deplasare pe teritoriul tarii noastre, cand au inceput a fi folosite nume slave si pentru alte cursuri de ape.

Potrivit conceptiei strategice a domnitorilor Moldovei de la sfarsitul secolului al XIV-lea si inceputul veacului urmator, Cetatea Neamt trebuia sa se incadreze in sistemul general de aparare a tarii, alaturi de alte fortificatii similare

Constructia

Locul pentru amplasarea Cetatii Neamt a fost ales in mod fericit, intrucat Culmea Plesului asigura, prin pozitia sa naturala, mari posibilitati de aparare. Stanca Plesului apare ca un pinten cu plan in forma aproximativ triunghiulara, desprins de varful Cerdac, cu inaltimea de circa 480 m fata de nivelul marii si de 80 m fata de nivelul apei Neamtului.

De sus, de pe varful Cerdacului, unde se presupune ca a fost un important punct de observatie, se deschide un orizont larg, de unde se pot transmite si receptiona semnale vizuale la distanta.

Planul cetatii are aspectul unui patrulater cu laturi inegale, adaptat dupa teren. Daca intre latura de nord si cea de sud diferenta nu este decat de un metru (38, 50 m/37, 50 m), in schimb intre latura de est si cea de vest diferenta este mult mai mare - de 7 m (47 m/40 m). S-a apreciat ca planul cetatii de la Neamt, ca si al aceleia de la Suceava, ar fi suferit o influenta polono-lituaniana prin cetatile Coriatovicilor din Podolia sau Diosgör din Ungaria. Specific pentru Cetatea Neamt este faptul ca turnurile de aparare, din cele patru colturi, n-au fost plasate in exteriorul zidurilor, ca la cetatile Suceava si Scheia construite in aceeasi perioada, ci au fost incadrate direct in scheletul de ziduri, si aceasta pentru ca fortificatiile naturale de pe trei laturi nu permiteau constructia lor in exterior.

Initial, fortul musatin avea inaltimea de circa 12-15 m, cu o grosime apreciabila, de aproape 3 m. Zidurile sunt sustinute si consolidate in exterior de 18 contraforti puternici de forma prismatica, care corespund pe directia zidurilor interioare. Intrarea in cetate se facea pe 'poarta musatina' de la mijlocul zidului de nord.

Datorita faptului ca numai prin partea aceasta cetatea putea fi mai usor atacata, inca din faza musatina latura nordica a fost aparata de un sant destul de adanc, care trecea prin imediata apropiere a zidului, asa cum au dovedit sapaturile arheologice. Fragmentele ceramice gasite in pamantul de umplutura al acestui sant sunt caracteristice pentru a doua jumatate a secolului al XV-lea, cand s-a sapat alta fortificatie, la o departare de cativa metri.

Dezvoltarea tehnicii de lupta prin perfectionarea armelor de foc, in special a bombardelor, care puteau arunca ghiulele mult mai mari si mai grele, de piatra sau de fonta, capabile sa provoace distrugeri zidariei, a facut ca cetatile sa se adapteze noilor arme. In acest scop constructiile in unghi drept au fost incadrate de turnuri sau bastioane rotunjite. La Cetatea Neamt aceste lucrari au fost realizate in timpul domniei lui Stefan cel Mare, probabil in timpul ragazului ramas intre lupta de la Vaslui din ianuarie 1475 si 26 iulie 1476, cand a avut loc lupta de la Razboieni-Valea Alba.

In acest scurt timp zidurile cetatii au fost suprainaltate cu circa 6-7 m, iar in interior au fost construite o serie de dependinte necesare garnizoanei militare. Dar cele mai importante lucrari s-au realizat in partea de nord si nord-est a fortului, unde s-a sapat, dupa cum am aratat, un nou sant de aparare mult mai adanc si mai larg, flancat spre cetate de patru bastioane semicirculare cu ziduri groase si rezistente, cu inaltimi variabile, de pana la 30 de metri. Zidaria bastioanelor era prevazuta cu creneluri si ferestre inguste, prin care aparatorii cetatii puteau sa supravegheze si sa loveasca dusmanii.

Remarcabila era noua cale de acces in cetate, reprezentata de un pod arcuit, sprijinit pe 11 piloni de piatra de forma prismatica. Elevatia podului era, probabil, sub forma de bolta zidita tot din piatra, ca si pilonii. Forma arcuita a podului, care este in mare parte paralel cu bastioanele, cat si lungimea sa, ii obliga pe dusmani, atunci cand atacau, sa se expuna mai mult timp loviturilor aparatorilor cetatii. Se crede ca orientarea podului ii obliga pe atacanti sa-si mute scutul din mana stanga in mana dreapta, ceea ce ducea la diminuarea atacului. Portiunea de pod dintre ultimul pilon si zidul bastionului era mobila, putand fi ridicata printr-un sistem de scripeti. Tot mobil era si podul din fata portii principale realizata in timpul lui Stefan cel Mare, prin turnul de nord-est. Se pare ca aici au fost porti duble, atat la intrarea cat si la iesirea din turn, unde se pot vedea cu usurinta cele doua stiluri constructive: gotic si romanic. Ca masuri suplimentare de supraveghere au fost construite, la intrarea in curtea exterioara, doua capcane cu trape, cunoscute si sub numele de 'curse de sobolani sau de soareci'.

De la capatul podului, legatura cu satele din jur se facea pe un drum ce ocolea varful Cerdacului, cu acces la drumul spre Baia si Suceava, dar si la orasul de jos. Calea actuala de acces spre cetate a fost amenajata mult mai tarziu, in timpul domniei lui Mihalache Sturza, la 1834.

Dupa cum dovedesc o serie de izvoare narative si observatiile arheologice, unele cai de acces erau fortificate cu 'parcane', sub forma de santuri intarite cu palisade, pentru a impiedica accesul inamicilor.

Intarita prin lucrarile facute in timpul lui Stefan cel Mare, cu santul de aparare flancat cu bastioane puternice, cu ziduri suprainaltate, cu cai de acces pe care era imposibil sa se transporte 'masini' de lupta pentru distrugerea zidurilor, Cetatea Neamt a devenit una din cele mai puternice cetati din Tara Moldovei.

La constructia cetatii au fost folositi mesteri priceputi, care au mai lucrat probabil si la alte asemenea fortificatii. Stilul gotic, evident la ancadramentele de porti si ferestre, subliniaza prezenta unor mesteri transilvaneni, probabil de la Bistrita si Rodna, orase cu care Stefan cel Mare a avut legaturi stranse. Majoritatea incaperilor, cu exceptia celor din turnuri, care erau separate prin plafoane sprijinite pe grinzi groase de stejar, aveau arcade boltite realizate din caramida, sprijinite pe laterale si la capete pe elevatia rezistenta din piatra a zidurilor groase. Fragmentele de ancadramente de la usi si ferestre, cat si unii piloni de sustinere, descoperiti in molozul ruinelor, dovedesc atat competenta mesterilor pietrari, cat si grija de a se realiza un lucru frumos. Sub conducerea acestora, la o lucrare de asa proportii a participat, desigur, si un numar insemnat de salahori, la caratul unui volum asa de mare de piatra si a celorlalte materiale de constructie: lemn, caramida, var, nisip etc. Acesti oameni proveneau din locuitorii satelor ocolului, care aveau, asa cum precizeaza documentele vremii, obligatia prestarii 'muncii la cetati', fie cu carele, fie cu bratele. Dar pentru ca asemenea lucrari trebuiau terminate intr-un timp cat mai scurt, fiind patronate de insasi autoritatea domneasca, la realizarea lor erau mobilizati si targovetii, robii de pe mosii, ostenii si prizonierii.

Materialul din constructie este in cea mai mare parte piatra de rau, probabil din partile Pipirigului, folosita atat ca elevatie, cat si ca umplutura a zidurilor. La constructia arcadelor, pervazurilor, pilonilor si a contrafortilor a fost folosita piatra de cariera de la Domesnic si Gura Secului. O cantitate apreciabila de roca de gresie verzuie provine chiar din stanca de la baza Culmii Plesului.

Analiza compozitiei mortarului arata ca acesta a fost facut dintr-un var hidraulic in amestec cu nisip, microprundisuri, caramida sfaramata si praf de mangal, care au alcatuit un liant foarte rezistent. Pe anumite portiuni de zid, supuse mai mult actiunii agentilor naturali, se poate vedea ca mortarul a rezistat chiar mai bine decat piatra!

Cele mai multe incaperi erau destinate nevoilor garnizoanei militare, care poate sa fi avut, in mod obisnuit, aproximativ 300 de oameni.

Mari confruntari militare

Primul eveniment deosebit de care se leaga Cetatea Neamts-a petrecut la sfarsitul secolului al XIV-lea, in timpul domniei lui Stefan I Musat (cca. 1394-1399), cand regele Sigismund de Luxemburg al Ungariei, urmarind politica de expansiune teritoriala la rasarit de Carpati, intreprinde o expeditie militara asupra Moldovei. Cronica oficiala maghiara si documentele emise de Sigismund consemneaza ca armatele regale au inaintat pana la resedinta domneasca, unde Stefan I 'i-a facut supunere'. In preajma Cetatii Neamtului, pe care cu siguranta regele Ungariei a asediat-o, se emite un act de cancelarie, 'ante castrum Nempch', la 2 februarie 1395, care constituie prima mentiune documentara a cetatii.

Referitor la acest eveniment, Cronica veche moldoveneasca a pastrat stirea ca Stefan Voda a invins pe regele Sigismund la Hindau (azi Ghindaoani, comuna Baltatesti, la circa 12 km sud de Targu Neamt), fapt confirmat si de inscriptia de pe piatra de mormant a lui Stefan I aflata la Radauti.

Cum regele Ungariei a mai dat un alt act de cancelarie, la numai cateva zile diferenta, respectiv la 14 februarie, in Brasov, se poate deduce ca ostile maghiare au trecut muntii in graba dupa lupta de la Ghindaoani. Concluzia care se desprinde este lesne de inteles: la acest prim botez al focului - Cetatea Neamt a rezistat cu succes in fata ostilor dusmane, inscriind o prima pagina de istorie glorioasa.

Probabil ca un rol important la invincibilitatea cetatii l-au avut si parcalabii, mentionati la loc de cinste in cadrul sfatului domnesc, atat in timpul domniei lui Alexandru cel Bun (1400-1432), asa cum au fost Sandru si Stanislav Rotompan, ultimul prezent la Conciliul de la Konstanz-Elvetia, cat mai ales in timpul lungii domnii a lui Stefan cel Mare (1457-1504).

Stefan cel Mare (1457 - 1504).

Pictura de Iulia Halaucescu.

In vara anului 1476, Stefan cel Mare incearca cu disperare sa faca fata dublului atac dusman, al tatarilor dinspre Nistru si al turcilor de la sud, care doreau sa-si ia revansa pentru infrangerea suferita in batalia de la Podul Inalt - Vaslui, cu un an inainte.

Aplicand tactica atragerii dusmanilor intr-un loc favorabil ostirii sale, Stefan cel Mare va opune, la 26 iulie 1476, o darza rezistenta in fata armatei otomane de circa 200.000 de ieniceri si spahii, condusa de insusi sultanul Mohamed al II-lea, cuceritorul Constantinopolului. La Valea Alba - Razboieni, la circa 27 km de Cetatea Neamt, oastea moldoveneasca de numai 12.000 de osteni, formata mai ales din boieri si curteni, s-a luptat cu disperare utilizand fortificatiile pregatite cu putin timp inainte de sfarsitul lunii iulie. In timp ce turcii isi innoiau atacurile cu ostasi odihniti, romanii moldoveni, cu randurile imputinate, au oprit totusi pe dusmani pana la caderea noptii, cand au parasit tabara, retragandu-se spre padurile seculare invecinate.

O, barbat demn de admirat, intru nimic inferior ducilor eroici, pe care atat ii admiram, care cel dintai dintre principii lumii a repurtat in zilele noastre o victorie atat de stralucita contra turcilor. Dupa parerea mea, el este cel mai vrednic sa i se incredinteze conducerea si stapanirea lumii si mai ales functiunea de comandant si conducator contra turcilor, cu sfatul comun, intelegerea si hotararea crestinilor, pe cand ceilalti regi si principi crestini trandavesc in lene, in desfatari si lupte civile.

Jan DLUGOSZ

Subliniind dramatismul luptelor, Cronica lui Grigore Ureche arata ca 'moldovenii n-au cazut fistecum, ci stropsiti de multimea dusmanilor'. Cu credinta ca Stefan cel Mare s-ar fi refugiat in Cetatea de la Neamt, apropiata de locul bataliei, sultanul vine cu o parte din oastea sa asupra acesteia. Se pare ca in cetate, la acea data, s-ar fi aflat si o parte din prizonierii turci din lupta de la Vaslui, pe care domnul Moldovei i-a folosit la lucrarile de fortificare. Desi au sperat sa intimideze mica garnizoana prin numarul lor impresionant, turcii n-au putut cuceri cetatea; ba, mai mult, au trebuit sa faca fata atat arcasilor, care au raspuns prin lovituri sigure din spatele meterezelor, cat si tunarilor care si-au facut din plin datoria cu mijloacele avute la dispozitie.

Iata cum descrie Angiolello, secretarul sultanului Mahomed al II-lea, actiunea turcilor de a supune cetatea:

Facand incercarea de a cuceri fortareata amintita, s-au asezat sapte bombarde si in decurs de opt zile s-au facut efortul de a o cuprinde, dar doua din cele bombarde s-au spart, iar cei care se aflau in fortareata nu voiau sa stea de vorba si toti se aparau cu artilerie si nu le pasa de noi.

Ceva mai tarziu, cronicarul Ion Neculce consemna ca bombardele turcesti au fost aduse pe drumul ce ocolea coama muntoasa 'pre despre Moldova' si au fost amplasate pe dealul din fata cetatii, cel mai probabil pe versantul sudic al varfului Cerdac. Zidurile insa au rezistat, iar ostenii

au indreptat puscile din cetate asupra turcilor, unde sta acolo in munte de ave nevoie cetatea si au lovit in gura unei pusci turcesti, de au sfaramat-o. Si au inceput a bate in corturile turcilor, cat si boldul de la cortul imparatului l-au sfaramat. Deci n-au mai putut sta turcii intru acel varfu de munte, de unde ave cetatea nevoie, ce numai le-au cautat a sa da in laturi de la acel locu.

O relatare asemanatoare intalnim si in Cronica moldo-germana, care consemneaza ca:

imparatul a asediat o cetate cu numele de Neamt: cei din cetate dadura in tunul cel mare si impuscara si pe comandantul artileriei. Atunci imparatul se retrase.

Parcalab la Cetatea Neamt era in acea perioada batranul Arbore, care se pare ca a cazut sub lovitura unei ghiulele turcesti.

Rezistenta zidurilor cetatii, aparata cu darzenie de bravii osteni romani, a facut din acest moment una din cele mai cunoscute pagini de istorie.

Incercarea turcilor de a ocupa cetatile Sucevei si Hotinului a avut acelasi insucces ca si la Neamt. Osmanlaii vor plati scump, pentru a doua oara in decurs de numai doi ani, aceasta noua aventura pe teritoriile romanesti de la rasarit de Carpati, marele Stefan provocandu-le o noua infrangere, care a avut un larg rasunet european.

Cat priveste legenda, atat de frumoasa, introdusa de Ion Neculce in O sama de cuvinte, potrivit careia Stefan cel Mare dupa lupta de la Razboieni ar fi incercat sa se refugieze la Cetatea Neamt, iar mama sa, doamna Oltea-Maria 'nu l-au lasat sa intre si i-au zis ca pasarea in cuibul sau nu piere; ce sa se duca in sus, sa stranga oaste, ca izbanda va fi a lui', din punct de vedere istoric nu se verifica.

Asa cum dovedeste piatra de mormant de la manastirea Probota, care provine de la biserica 'Sfantul Nicolae' din Poiana, din vecinatate, de unde i-au fost stramutate osemintele, 'roaba lui Dumnezeu Oltea, mama domnului Io Stefan Voievod, a murit la anul 6973 (1465), noiembrie 4'. Asadar, la sfarsitul lunii iulie 1476, doamna Oltea-Maria nu mai era in viata

Evenimente din secolul al XVI-lea

Intarita si fortificata in timpul lui Stefan cel Mare, Cetatea Neamt a avut un rol politico-militar important mai bine de doua veacuri, cunoscand fie momente de eroism legendar, fie distrugeri grave. Datele de care dispunem sunt insa destul de sporadice si cu multe lacune, pentru lungi perioade nefiind amintiti decat parcalabii cetatii, care-si exercitau autoritatea asupra intregului tinut Neamt.

Printr-un document din 10 mai 1529, voievodul Petru Rares (1527-1538; 1541-1546) solicita patriciatului de la Bistrita sa-i trimita un zidar priceput pentru efectuarea unor lucrari la Cetatea Neamt, al caror specific nu era precizat. In 1538, la sfarsitul primei domnii a lui Petru Rares, cand acesta a fost parasit de o mare parte din boieri si a fost nevoit sa ia drumul pribegiei spre proprietatile sale din Transilvania, Cetatea Neamt si-a deschis portile in fata ostilor lui Soliman Magnificul.

Incepand din a doua jumatate a secolului al XVI-lea, cetatea a devenit un punct aprig disputat de catre diferiti pretendenti la tronul Moldovei, iar uneori a fost loc de refugiu pentru familia domneasca si adapost pentru tezaurul tarii. Importanta cetatii a fost tot mai mult diminuata odata cu intarirea dominatiei otomane, care nu se putea impaca cu ideea existentei unor fortificatii puternice, adevarate bastioane in lupta pentru apararea libertatii teritoriilor romanesti. Din acest motiv cetatile nu numai ca n-au mai fost intarite pentru a face fata noilor tehnici militare, dar au fost supuse si unor distrugeri sistematice.

Se stie ca in anul 1563, Stefan Tomsa, care s-a rasculat impotriva lui Despot Voda, a cuprins Cetatea Neamt aparata de lefegii nemti si a transformat-o intr-o baza de lupta proprie.

La inceputul celei de-a doua domnii a lui Alexandru Lapusneanu (1552-1561; 1564-1568), cetatile Neamt si Suceava au fost incendiate din ordinul sultanului, care pentru a slabi tara din temelie

lasa cuvant ca cine va risipi cetatile din tara Moldovii, aceluia va da domnia Deci Alexandru Voda, facandu pre cuvantul imparatului, implandu toate cetatile cu lemne, le-au aprinsu de au arsu si s-au risipitu, numai Hotinul l-au lasat, ca sa fie de aparatura dinspre lesi - (Gr. Ureche).

Cu toate acestea, la Cetatea Neamt scheletul gros de ziduri n-a avut de suferit distrugeri importante, desi se recunosc urmele flacarilor de altadata, care au schimbat culoarea elevatiei. A ars, desigur, toata lemnaria si s-au prabusit plafoanele, acolo unde erau sustinute de grinzi groase de stejar. In schimb nu se stie in ce masura a avut de suferit cea de-a doua perdea de ziduri si podul de acces.

Judecand fapta domnitorului Alexandru Lapusneanu, cronicarul Nicolae Costin arata ca: 'nimeni nu va lauda aceasta fapta a lui Alexandru Voda, insa a-l ocaraa pentru aceste stricaciuni ce au facut cetatilor, lumea nu se va satura'.

Putin dupa acest episod, in 1566, un pretendent la tronul Moldovei, Stefan Mazga, venit cu ajutor maghiar, incearca sa-l alunge din scaun pe Alexandru Lapusneanu. Oastea domneasca il intampina, dupa cum spune cronica lui Gr. Ureche, 'mai den sus de Cetatea Neamtului si dand razboi, l-au batut', prizonierii fiind inecati, taiati in bucati, sau pusi in frigare. In legatura cu acest eveniment, istoricul D. Constantinescu a facut demonstratia ca locul bataliei a fost in padurea de la Braniste, situata intre satul Vanatori si Manastirea Neamt.

Lucrarile de refacere a cetatilor distruse in timpul lui Lapusneanu au fost initiate in prima domnie a lui Petru Schiopul (1574-1577), cand acesta a trebuit sa faca fata numerosilor pretendenti la tron, care veneau cu ajutor de la poloni, unguri sau cazaci.

Oricum, in timpul domniei lui Ieremia Movila (1600-1606) Cetatea Neamt era complet refacuta. Daca cetatea a fost sau nu transformata inca de atunci in manastire, pentru a preveni intentiile distructive ale turcilor, este greu de stabilit. Un document datat cateva decenii mai tarziu, din 25 august 1685, care spune ca mitropolitul Dosoftei a venit in divan cu un ispisoc de la Constantin Voievod si de la Stefan Petru Voievod, 'ca au dat manastirea din Cetatea Neamtului sa asculte de manastirea Secu, sa aiba drept a pune acolo egumeni si calugari', ar confirma aceasta parere.

Cert este ca in perioada de dupa distrugere, unele proprietati ale cetatii, care erau denumite 'drept domnesti', au fost facute danie Manastirii Neamt, iar altele au fost date Manastirii Secu, construita de Nestor Ureche pe proprietatea cetatii.

In lunile mai-iunie ale anului 1600, cand Mihai Viteazul (1593-1601) realizeaza, printr-o campanie energica, unirea Moldovei cu Tara Romaneasca si Transilvania, cele doua cetati - Suceava si Neamt - si-au deschis portile in fata armatelor marelui domn, fara a opune nici o rezistenta. Cronicarul Miron Costin pune cucerirea atat de rapida a cetatilor pe seama faptului ca

era asea de groaznic Mihai voda si vestit in razboaie in toate aceste parti, cat indata ce-au sosit la Suceava, i s-au inchinat si cetatea Sucevei si a Neamtului, la cetati puindu osteni de ai sai, pedestrasi.

Exista date care confirma ca aceasta garnizoana a opus o anumita rezistenta, la sfarsitul lunii septembrie 1600, ostilor polone care-l aduceau din nou pe Ieremia Movila pe tronul Moldovei.

Evenimente din sec. al XVI-lea