|
Bibliotecile sunt dintre cele mai vechi institutii de cultura, ca si muzeele sau cele ale artei spectacolului. Ele au fost create pentru a tezauriza si transmite in timp cat mai multe informatii despre evolutia umanitatii.
S-au constituit in timp intr-o institutie culturala cu trasaturi si functii specifice. Dintre acestea, cea fundamentala consta in inregistrarea si regasirea, la nevoie, a informatiei, suportul evoluand de la piatra la tablitele de lut, de la papirus la pergament, de la forma de sul de carte, la manuscrise si tiparituri, iar mai recent la floppy disk, inregistrare video si CD-ROM.
In amplul proces de dezvoltare si organizare al societatii contemporane in general, biblioteca, parte componenta a sistemului ca si a subsistemului cultural, trebuie sa-si directioneze activitatea in asa fel incat ea sa mentina permanent un echilibru intre stabilitate si dinamism, intre modalitatile clasice si cele moderne de interactiune, intre functia traditionala si tendintele novatoare.
Pentru realizarea acestor deziderate este imperios necesara o realista activitate manageriala, bibliotecile adoptand si adaptand principii si metode general valabile in lumea afacerilor, a productiei industriale sau a strategiei de guvernare.
Biblioteca publica este un instrument esential pentru educatia permanenta, pentru luarea unor decizii in mod independent si pentru dezvoltarea culturala a individului si a unor grupuri sociale. Se reliefeaza doua aspecte primordiale: cel al bibliotecii ca instrument al educatiei permanente si cel al dezvoltarii culturale a individului sau a grupurilor sociale.
In contextul informatizarii si globalizarii societatii umane, a exploziei informationale, rolul acesteia este esential, o conditie a dezvoltarii unei societati moderne. Nevoia de schimbare este vitala, ducand la un nou tip de cultura, de comunicare, de gandire a membrilor comunitatilor dar si la asimilarea unor altfel de limbaje, crearea unor noi instrumente de comunicare, modificarea limbajului informatic.
Trebuie tinut cont de specificul bibliotecii, ca structura organizatorica distincta, dar si de resursele sale proprii, de faptul ca realizeaza "produse' si "servicii specifice'.
Managementul de biblioteca intr-o societate contemporana, in plina schimbare, se impune cu acuitate, conjunctura socio-economica presupunand organizarea si conducerea unei institutii culturale, precum biblioteca, in termenii unei economii de piata.
Ideea fondarii unei biblioteci publice enciclopedice a apartinut unui grup de valorosi intelectuali ploiesteni printre care amintim: arhitectul Toma T. Socolescu, avocatul Nicolae Parvulescu, scriitorii si politicienii Ion Ionescu-Quintus si I.A. Bassarabescu si, nu in ultimul rand, profesorul si gazetarul Dumitru Munteanu-Ramnic, fiind si cel care a propus numele si patronajul marelui istoric si savant roman de reputatie mondiala Nicolae Iorga (1871-1940). Acesti adevarati parinti spirituali ai institutiei, alaturi de multi altii, au reusit, in timp record, ca prin donatii si subscriptii sa deschida portile acestei biblioteci populare care, desi si-a inceput timid activitatea -cu numai 1250 de volume - a izbutit in relativ putina vreme sa popularizeze intreaga viata culturala si spirituala a orasului si judetului, ei revenindu-i printre altele si meritul infiintarii - in primul ei deceniu de existenta - Muzeul de Arta din Ploiesti. Datorita unor conjuncturi obiective - cutremurul din 1940, bombardamentele americane din 1944 etc. - institutia si-a gasit salas, incepand cu luna septembrie a anului 1948, in sediul Palatului de Justitie din acea vreme, transformat apoi in Palat al Culturii, unde de altfel fiinteaza si astazi. Acest edificiu impozant, care domina centrul orasului, este construit in stil neoclasic francez, pe baza planurilor arhitectului E. Doneaud, asistat la definitivarea lor de arhitectul roman Toma T. Socolescu, el fiind inaugurat la 26 noiembrie 1933, in prezenta regelui Carol al II-lea al Romaniei.
Biblioteca Judeteana "N. Iorga' are sediul in orasul Ploiesti, str. Erou Calin Catalin, nr.l. si are o filiala pe str. Cristianul (Ploiesti). Este o organizatie oficiala, nonprofit, prestatoare de servicii (informationale, culturale, de instructie si educatie), avand caracteristici specifice, ce le particularizeaza in raport cu celelalte institutii social-culturale, cum ar fi:
este un agent de prestare de servicii, institutie care nu este orientata spre realizare de profit;
furnizeaza informatii si nu servicii sau produse de factura materiala; indeplineste atributii atat de furnizare, cat si de indrumare;
furnizeaza servicii personale fara ca, in majoritatea cazurilor, sa aiba relatii personale, pe baze permanente cu clientul;
reactioneaza atat fata de resurse, cat si fata de clientela intr-o maniera dualista, cateodata chiar contradictorie, o parte din personal fiind caracterizata de orientarea preponderenta catre carte, restul fiind orientat mai mult catre utilizatori, vazuti ca beneficiari;
functioneaza ca unitate auxiliara a municipalitatii si nu ca entitate independenta;
din cauza rolului auxiliar este supusa deseori presiunilor externe din partea structurilor politice, cadrelor didactice sau utilizatorilor;
detine in esaloanele superioare personal cu studii superioare, insemnand un nucleu de baza al personalului format din specialisti cu educatie deosebita;
este administrata de profesionisti, promovati din randurile personalului de specialitate si nu de manageri de cariera;
cauta sa-si defineasca identitatea si sfera de activitate in ansamblul unei multimi de surse de comunicare si informare pe care le are societatea / comunitatea in general, dar si institutia tutelara.