|
|
|
ARHITECTURA GOTICA
Castelele si catedralele care formeaza o imagine tipica, chiar daca simplificata, a Evului Mediu vestic din punct de vedere arhitectural, a corespondent, in lumea romaneasca, mai ales prin conacele vremii. Cele mai multe edificii construite au disparut, datorita trecerii timpului sau distruse de razboaie, cutremure, incendii. In arhitectura medievala, influentele curentelor vestice pot fi regasite, in masura mai mare sau mai mica, in cele trei tari locuite de romani. Ele sunt mai puternice in Transilvania, mai slabe in Moldavia, in forme absorbite de traditia bizantina locala, si inca mai putin vizibile in Valahia unde incepand cu secolul 14 arhitectura s-a bazat pe interpretarea locala a modelului bizantin. Semnificativ pentru stilul gotic transilvanean, printre monumentele pastrate pana in zilele noastre, in ciuda tuturor deteriorarilor, putem cita Biserica Neagra din Brasov (secolul 14 -15) in arhitectura religioasa, Castelul Bran in judetul Brasov (secolul 14) si Castelul Huniazilor din Hunedoara (secolul 15) in arhitectura laica. Specifice Transilvaniei de-a lungul acelor secole, au fost si extinderile si fortificatiile oraselor, cresterea lor urbana fiind bazata pe principiile functionalitati (o piata centrala cu biserica, strazi inguste cu partile laterale unite pe aici pe acolo cu arcade), orasele Sighisoara, Sibiu, Brasov fiind marturii elocvente.
Cele mai originale si inzestrate cu unitate stilistica sunt bisericile din Moldava sub domnia lui Stefan cel Mare (1457-1504), printre care monumentala biserica a Manastirii Neamt a fost, pentru aproape un secol, un model pentru asezamintele religioase moldovenesti, caracterizata prin siluete delicate, fatade armonioase, acoperisuri pitoresti de inspiratie folclorica. Aceasta sinteza a fost continuata si in secolul urmator, in timpul fiului domnitorului Stefan cel Mare, Petru Rares (1527-1538; 1541-1546), principalele inovatii fiind portalul si pictura exterioara (bisericile manastirilor Voronet, Sucevita, Moldovita).
In secolul 17, zenitul civilizatiei Romaniei premoderne, a adus dezvoltarea de constructii laice (conace boieresti elegante sau palate princiare somptuoase in principatele din afara arcului carpatic, castele domnesti stil renastere din Transilvania), ca si expansiunea marilor manastiri, care, dotate cu scoli, ateliere de arta, tipografii, au devenit adevarate centre culturale. Acestei perioade ii apartine Manastirea Trei Ierarhi din Iasi, ridicata in 1635-1639, un monument unic cu o risipa de decoratii cu incrustaturi cu modele geometrice, colorat cu lapis lazuli si folie aurita, pe toate fatadele. Stilul arhitectural dezvoltat in Valahia, in special sub domnia lui Matei Basarab si Constantin Brancoveanu, este remarcabil prin unitatea stilistica. Stilul brancovenesc este caracterizat prin integrarea trasaturilor baroc si oriental in spendida traditie locala, exemplu fiind Manastirea Hurezi din Oltenia (Valahia) sau palatul princiar de la Mogosoaia -, cu decoratii luxuriante (sculpturi in piatra, stucaturi si picturi). Secolul 18 (domniile fanariote) a adus in Valahia si Moldova elemente de influenta orientala in arhitectura civila urbana, numarul constructiilor religioase scazand, in timp ce in Transilvania, barocul domina atat arhitectura religioasa (bisericile romano-catolice din Timisoara si Oradea) si cele laice (palatele Banffy din Cluj si Brukenthal din Sibiu).
Prima jumatate a secolului 19, cresterea treptata a vietii urbane (cu o populatie de doua ori mai mare) si politica de modernizare de tip occidental, au oferit arhitecturii romanesti o combinatie de elemente romantice si neo-clasice. In a doua jumatate a secolului apar reactii nationale care utilizeaza in mare masura elemente si forme ale arhitecturii folclorice vechi.
Ion Mincu (1852-1912) a fost promotorul acestui curent si fondatorul scolii romane de arhitectura. Lucrarile lui, Casa Lahovary sau Scoala centrala de fete din Bucuresti, sunt printre realizarile acestei miscari. Opus acestui curent a cauzat ridicarea de case si cladiri administrative in spiritul ecleticismului francez (Palatul justitiei, Posta centrala) sau rococo (actuala Casa a oamenilor de stiinta sau Palatul Cantacuzino din Bucuresti). Acesta a fost motivul pentru care Bucurestiul a fost supranumit Micul Paris. Alti mari arhitecti ca Peter Antonescu (1873-1960), Horia Creanga (1893-1963) si Duiliu Marcu (1885-1966) si-au aratat refuzul pentru ornamentatii si optiunea pentru formele simple si functionale.
In primele de decade ale secolului 20, orasele romanesti aveau in aspecte contrastante, afisand diferente acute intre somptuoasele cladiri din centru si suburbiile aproape rurale, in timp ce satele raman, vorbind din punct de vedere arhitectural, aproape medievale. Totusi, primele semne de planificare urbana apar in cateva centre (primele doua sau trei blocuri cu apartamente sau case familiale pe doua niveluri).
Industrializarea si cresterea urbana rapida, au fortat in ultimele doua decade ale epocii comuniste introducerea de blocuri care au avut ca rezultat aparitia de imense cartiere de locuit, niveland peisajul orasului romanesc. Din nefericire, nationalismul, caracteristica a ultimei perioade ceausiste a comunismului roman, nu se reflecta in arhitectura romaneasca; simultaan cu demolarea centrelor urbane traditionale si transformarea asezarilor rurale in conglomerate de blocuri, Ceausescu a impus ridicarea de cladiri publice monumentale de o solemnitate neo-clasica plictisitoare. Marturie a acestui amestec al politicului in viata orasului este imensul palat construit din ordinul lui Ceausescu in Bucuresti, care in prezent gazduieste Parlamentul. Ca si in alte multe domenii, comunitatea romaneasca post revolutionara va trebui sa se uneasca pentru a regasi in arhitectura naturaletea si functionalitatea anterioara.
Cetatea Calnic (Kelling), unul din monumentele de arhitectura cele mai interesante din secolul al XIII-lea, ocupa un loc special intre fortificatiile ridicate de sasii transilvaneni fiind propus de catre Comitetul National Roman ICOMOS pentru Lista Patrimoniului Mondial UNESCO.
Construita initial ca resedinta nobiliara, la mijlocul secolului al XIII-lea de catre contele Chyl de Kelling, Cetatea din Calnic a fost conceputa ca un donjon masiv de plan rectangular, folosit ca locuinta, inconjurat de ziduri masive, ce formau o incinta ovala, cu un turn spre sud si un turn al portii pe latura nordica. Sistemul de aparare era intregit de santul cu apa ce inconjura cetatea.
Resedinta a greavilor sasi pana in 1430, cetatea a fost vanduta de ultimii descendenti ai familiei nobiliare comunitatii taranilor sasi din Calnic, care in prima jumatate a secolului al XVI-lea au inceput inaltarea unei noi centuri de ziduri, au fortificat turnul portii cu o barbacana, iar in curtea interioara, pe ruinele unei constructii mai vechi, au ridicat capela.
In interiorul capelei se conserva fragmente de fresca de la inceputul secolului al XVI-lea, iar pe latura de vest se pastreaza tribuna de lemn, decorata cu panouri pictate in stil floral renascentiste de factura populara din 1733. In curtea interioara au fost construite, de-a lungul zidurilor, camari pentru provizii pentru vremuri de rastriste. Ridicarea celei de a doua incinte, in secolul al XVI-lea, a necesitat suprainaltarea donjonului cu doua nivele, atingand o inaltime de peste 20 de metri, asigurand astfel eficienta armelor de foc dincolo de zidul exterior.
Turnul Portii
Capela
Cetatea a fost restaurat de Directia Monumetelor istorice din Romania in anii 1961-1964, proiectul apartinand arhitectului Stefan Bals. In comuna Calnic, nu departe de cetate, se afla fosta casa parohiala evanghelica, edificiu ridicat in secolul al XVI-lea si marit la 1779. Urcand pe alee, pe langa casa parohiala, se ajunge la Biserica evanghelica, amplasata in mijlocul cimitirului. Construita in secolul al XV-lea de comunitatea saseasca, Biserica din deal a fost mult transformata in secolul al XIX-lea, avand acum o infatisare neogotica. Pastreaza numeroase elemente de sculptura din faza initiala: doua tabernacole si portalul sacristiei, in stil gotic. Doua strane pictate, in stil baroc, dateaza din a doua jumatate a secolului al XVIII-lea.
Cetatea Calnic, impreuna cu celelalte monumentee istorice, formeaza Centrul cultural stiintific international, patronat de Institutul de Arrheologie si Istoria Artei al Academiei Romane din Cluj-Napoca si Asociatia 'Ars Transsilvaniae' Romania. In spatiile din cetate au fost organizate mai multe expozitii documentare si de arta, iar Capela a devenit aula in care se desfasoara simpozioane, colocvii si conferinte. In aceaeasi ambianta s-au desfasurat concerte si auditii de muzica medievala, renascentista sau baroca. In viitorii ani sunt preconizate cursuri de vara de istoria artei, manifestari stiintifice, tabere de creatie cu participare internationala.
Proiectul de revitalizare a acestui remarcabil ansamblu de arhitectura medievala, ce a demarat in 1995 sub bunele auspicii ale Institutului de Arheologie si Istoria Artei al Academiei Romane din Cluj-Napoca si al Asociatiei 'Ars Transsilvaniae' Romania, este un deziderat ce exprima vocatie si deschidere romaneasca spre Europa, din dorinta de a oferi un viitor pentru trecut.
Zidurile batranei cetati, recladita in secolul al XV-lea de Matei Corvin, pastreaza multe amintiri legate de evenimente tragice sau glorioase petrecute aici.
In Turnul trompetilor, inalt de 74 de metri, cu acoperisul invelit cu placi galben-verzui de teracota smaltuita, a fost inchis, in urma conflictului cu Matei Corvin, domnul muntean Vlad Tepes, aprigul luptator pentru pastrarea independentei tarii fata de Imperiul Otoman. Pe lespezile de piatra ale cetatii au rasunat si pasii lui Petru Rares, care a intrat aici ca invingator, sprijinind pe Ioan Zapolya, principele Transilvaniei ce-si disputa tronul Ungariei cu Ferdinand de Habsburg. Flacarile revolutiei de la 1848 au cuprins si cetatea Mediasului, doi mari luptatori, figuri luminoase ale timpului, facand cinste acestor meleaguri: Stefan Moldovan si Stefan Ludwig Roth.
Casa memoriala si bustul carturarului sas Ludwig Roth, aflate in complexul cetatii, cinstesc memoria aceluia care, neinfricat revolutionar, a fost condamnat la moarte dupa inabusirea revolutiei si executat pe dealul cetatii din Cluj la 11 mai 1849. Luptator pentru egalitatea in drepturi a romanilor cu maghiarii si germanii, Ludwig Roth spunea in lucrarea sa 'Lupta pentru o limba in Transilvania': 'Daca e sa vorbim de o limba de circulatie generala in aceasta tara (Transilvania) apoi ea nu este decat cea romana. N-ai decat sa faci o calatorie si sa mergi la un targ sa te convingi'.
CASTELUL BRAN
Situat la 30 km de Brasov, intre Muntii Bucegi si Piatra Craiului, Castelul Bran este un important monument national si punct de reper al turismului din Romania, datorita atat frumusetii lui, a peisajului, cat si a legendei contelui Dracula, al carui spirit bantuie inca aceste locuri stravechi.
Prima atestare documentara a Castelului Bran o reprezinta actul emis la 19 noiembrie 1377 de Ludovic I d'Anjou prin care brasovenii primeau privilegiul de a construi Cetatea 'cu munca si cheltuiala lor proprie' In schimb, regele confirma subordonarea a 13 localitati fata de Cetate. Conducerea Cetatii Bran era incredintata unui castelan, care avea si atributii jurisdictionale, iar garnizoana permanenta era compusa din arcasi si balistari. Intre anii 1419-1424, Cetatea revine in posesia lui Sigismund.
La sfarsitul secolului al XV-lea Cetatea Bran este subordonata autoritatii comitetului secuilor, raspunzator de apararea sud-estului Transilvaniei, iar din timpul lui Iancu de Hunedoara trece sub conducerea voievodatului Transilvaniei. De-a lungul vremii Cetatea Bran si-a indeplinit cu prisosinta rolul de aparator impotriva invaziei turcesti.
La 1 Decembrie 1920 Consiliul orasenesc al orasului Brasov doneaza Castelul Bran Reginei Maria a Romaniei Mari, ca semn de recunostinta fata de contributia sa la infaptuirea Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918.
Intre anii 1920-1927 Castelul Bran a fost restaurat sub conducerea arhitectului Curtii Regale, Carol Liman, care il transforma intr-o frumoasa resedinta de vara, inconjurata de parc, cu alei de promenada, lac, fantani, terase de popas, construind si Casa de ceai. In anul 1938 Regina Maria lasa prin testament Castelul Bran, cu intreg domeniul, fiicei sale Principesa Ileana, care-l stapaneste pana in 1948.
Dupa expulzarea din tara a familiei regale, in anul 1948, Castelul Bran a intrat in proprietatea statului roman, ramanand o perioaada abandonat si devastat. Din 1956, partial amenajat, Castelul a fost deschis ca muzeu de istorie si arta feudala. Fiind intr-o stare avansata de degradare, in anul 1987 Castelul intra in restaurare, lucrare terminata in linii mari in 1993. Definitivarea organizarii muzeistice se va face dupa noi criterii, rezultat al cercetarilor din ultimii ani.
CASTELUL CORVINESTILOR - HUNEDOARA
Ridicat in secolul al XIV-lea, pe locul unei vechi intarituri, pe o stanca la picioarele careia curge paraul Zlasti, castelul este o constructie mareata, cu acoperisuri inalte si divers colorate, cu turnuri si turnulete, ferestre si balcoane impodobite cu dantelara pietrei cioplite.
Fiind una dintre cele mai mari si vestite proprietati ale lui Iancu de Hunedoara, castelul cunoaste in timpul acestuia insemnate transformari. El devine astfel o somptuoasa locuinta, nu numai un punct strategic intarit. Cu trecerea anilor, diversii stapani ai castelului i-au modificat infatisarea, imbogatindu-l cu turnuri, sali si camere de onoare. Galeria si donjonul - ultimul turn de aparare (turnul 'Ne boisa' = Nu te teme), ramase neschimbate de pe timpul lui Iancu de Hunedoara, precum si Turnul Capistrano (dupa numele unui vestit calugar de la curtea castelului) reprezinta cateva dintre cele mai semnificative parti ale constructiei. Mai pot fi amintite Sala Cavalerilor (o mare incapere de receptii), Turnul buzduganelor si Bastionul alb care servea drept depozit de bucate, Sala Dietei, avand medalioane pictate pe pereti (printre ele se gasesc si portretele domnilor Matei Basarab din Tara Romaneasca si Vasile Lupu din Moldova). In aripa castelului numita Matia se mai desluseste destul de vag, o pictura referitoare la legenda cu corbul de la care se zice ca isi trag numele urmasii lui Iancu de Hunedoara (Corvini).
In curtea castelului, alaturi de capela zidita tot in timpul lui Iancu de Hunedoara, se afla o fantana adanca de 30 de metri. Dupa legenda, aceasta fantana ar fi fost sapata de trei prizonieri turci, carora li s-a promis libertatea daca vor ajunge la stratul de apa. Dar dupa 15 ani de truda, cand au terminat fantana, stapanii nu s-au tinut de cuvant. Se spunea ca inscriptia de pe zidul fantanii inseamna 'Apa aveti, dar suflet, nu'. In realitate, continutul descifrat de specialisti este 'Cel care a scris aceasta inscriptie este Hasan, care traieste ca rob la ghiauri, in cetatea de langa biserica'.
Castelul a fost restaurat si transformat in muzeu.
Biserica Neagra
