|
|
|
Reglementare audit
CADRUL GENERAL DE ARMONIZARE A REGLEMENTARILOR CONTABILE CU
DIRECTIVA A IV-A A COMUNITATILOR ECONOMICE EUROPENE SI CU
STANDARDELE DE CONTABILITATE INTERNATIONALE
Reglementarile stabilesc principiile si regulile contabile de baza, forma si continutul situatiilor financiare anuale, avand ca scop general asimilarea deplina a Directivei a IV-a a C.E.E. (78/669/EEC) si continuarea armonizarii cu Standardele de Contabilitate Internationale.
1. Prezentele reglementari privesc intocmirea, prezentarea, aprobarea si publicarea situatiilor financiare ale intreprinderii.
2. Intreprinderile vor fi integrate in aria de aplicabilitate a acestor reglementari, dupa urmatorul program:
A. Pentru situatiile financiare ale exercitiului financiar al anului 1999, aplicarea priveste un esantion reprezentativ de societati comerciale cotate la Bursa de Valori si unele intreprinderi de interes national, conform listei aprobate prin ordin al ministrului finantelor.
B. Pentru situatiile financiare ale anului 2000, aplicarea prezentelor reglementari priveste trei categorii de unitati grupate astfel:
Categoria I - Intreprinderi cotate la Bursa de Valori
Categoria a II-a - Regii autonome, companii, societati nationale si alte
intreprinderi de interes national
Categoria a III-a - Categorii specifice de intreprinderi ce opereaza pe
piata de capital.
C. Incepand cu exercitiul financiar al anului 2001, prezentele reglementari vor fi aplicate de persoanele juridice din categoria a IV-a, care satisfac cel putin doua dintre criteriile mentionate in tabelul de mai jos.
Criteriile respective vor fi determinate pe baza situatiilor financiare publicate pentru exercitiul financiar anterior si al ratei de schimb euro-lei, la sfarsitul anului anterior.
*T*
Numarul
Sfarsitul Cifra de afaceriTotal active mediu
exercitiului a anului anterior pentru anul anterior de salariati
financiar (euro) (euro) ai anului
anterior
31 decembrie 2001 peste 9 milioane peste 4,5 milioane 250
31 decembrie 2002 peste 8 milioane peste 4,0 milioane 200
31 decembrie 2003 peste 7 milioane peste 3,5 milioane 150
31 decembrie 2004 peste 6 milioane peste 3,0 milioane 100
31 decembrie 2005 peste 5 milioane peste 2,5 milioane 50
*ST*
D. Incepand cu exercitiul financiar al anului 2006, raman in afara prezentelor reglementari numai intreprinderile care, potrivit legislatiei in vigoare la acea data, se vor incadra in categoria societatilor mici. Aceste intreprinderi aplica prevederile Legii contabilitatii nr. 82/1991 si ale Regulamentului de aplicare a acesteia, aprobat prin Hotararea Guvernului nr. 704/1993, cu modificarile si completarile ulterioare.
1. Incepand cu exercitiul financiar al anului 2000, intreprinderile vor putea, cu aprobarea Ministerului Finantelor, sa opteze pentru aplicarea acestor reglementari inainte de data specificata, in functie de modul de derulare a Programului national de pregatire in domeniu.
2. In primul an de aplicare, intreprinderile vor prezenta situatiile financiare atat in conformitate cu prezentele reglementari, cat si pe baza Regulamentului pentru aplicarea Legii contabilitatii nr. 82/1991, aprobat prin Hotararea Guvernului nr. 704/1993, cu modificarile si completarile ulterioare.
Fiecare intreprindere are obligatia sa intocmeasca situatii financiare anuale.
Situatiile financiare anuale trebuie sa cuprinda:
a) Bilantul
b) Contul de profit si pierdere
c) Situatia fluxurilor de trezorerie
d) Note la conturile anuale.
Situatiile financiare anuale trebuie sa ofere o imagine fidela a patrimoniului intreprinderii, precum si a profitului sau pierderii si fluxurilor de trezorerie ale acesteia pentru respectivul exercitiul financiar.
Situatiile financiare trebuie sa respecte prevederile Legii contabilitatii nr. 82/1991, ale reglementarilor cuprinse in prezentul volum, ale Cadrului general de intocmire si prezentare a situatiilor financiare elaborat de Comitetul pentru Standarde de Contabilitate Internationale, prezentat in volumul 2, si ale Standardelor de contabilitate obligatorii incluse in volumul 3, referitoare la: forma si continutul bilantului, ale contului de profit si pierdere, situatia fluxurilor de trezorerie, informatiile aditionale ce trebuie furnizate sub forma notelor la conturile anuale.
De asemenea, situatiile financiare pot fi armonizate si cu Standardele de contabilitate optionale din volumul 3.
In situatia in care pentru intocmirea situatiilor financiare ale unei intreprinderi nu exista nici un Standard de Contabilitate National relevant, aceasta va utiliza Standardele de Contabilitate Internationale ca ghid pentru modul de contabilizare a operatiilor. Daca nu exista nici un Standard de Contabilitate International relevant, administratorii intreprinderii vor elabora politici contabile in acord cu 'Cadrul general de intocmire si prezentare a situatiilor financiare' prezentat in volumul 2 si se vor asigura ca situatiile financiare furnizeaza informatii care:
* reprezinta fidel rezultatele si pozitia financiara a intreprinderii;
* reflecta realitatea economica a evenimentelor si tranzactiilor si nu numai forma legala a acestora;
* sunt prudente;
* prezinta toate aspectele semnificative.
Atunci cand respectarea prevederilor Legii contabilitatii nr. 82/1991, ale prezentelor reglementari si ale volumului 2, referitoare la elementele ce trebuie incluse in situatiile financiare individuale, nu va fi suficienta pentru oferirea unei imagini fidele, informatiile aditionale necesare vor fi prezentate in notele la conturile anuale.
Legea contabilitatii nr. 82/1991 va fi aplicata impreuna cu:
Volumul 1 Cadrul general de armonizare a reglementarilor contabile cu
Standardele de Contabilitate InternationaleVolumul 2 Cadrul general de intocmire si prezentare a situatiilor
financiare elaborat de Comitetul pentru Standarde de
Contabilitate Internationale (IASC)
Volumul 4 Ghiduri profesionale
La delimitarea prevederilor volumelor 1, 2 si 3 s-au avut in vedere urmatoarele:
* Volumul 1 asigura conformitatea cu prevederile Directivei a IV-a a CEE si unele prevederi ale Standardelor de Contabilitate Internationale, care nu contravin directivei;
* Volumul 2 cuprinde Cadrul general de intocmire si prezentare a situatiilor financiare elaborat de Comitetul pentru Standarde de Contabilitate Internationale;
* Volumul 3 va respecta intocmai prevederile din volumele 1 si 2.
Daca in imprejurari speciale ce privesc o intreprindere, respectarea prevederilor din volumele 1, 2 si 3 nu raspund cerintei de a prezenta o imagine fidela, administratorii intreprinderii se vor abate de la cerintele volumelor 1, 2 si 3 atat cat este necesar pentru a prezenta o imagine fidela. In acest caz, intreprinderea trebuie sa prezinte, in notele la conturile anuale, urmatoarele aspecte:
a) faptul ca administratorii au ajuns la concluzia ca situatiile financiare prezinta o imagine fidela a patrimoniului intreprinderii, a rezultatelor financiare si a fluxurilor de trezorerie;
b) mentiunea ca intreprinderea a respectat sub toate aspectele semnificative volumele 1, 2 si 3, cu exceptia abaterilor de la o anumita cerinta a acestora, in vederea obtinerii unei imagini fidele;
c) prevederile sau standardele de la care s-au facut abateri, natura abaterilor, tratamentul contabil solicitat de reglementari sau de standarde si motivul pentru care tratamentul prevazut de reglementari sau de standarde a fost considerat necorespunzator in imprejurarile respective, precum si tratamentul adoptat;
d) impactul financiar al abaterilor asupra capitalurilor proprii, profitului net sau pierderii intreprinderii, activelor, obligatiilor si asupra fluxurilor de trezorerie ale intreprinderii, pentru fiecare dintre exercitiile financiare prezentate.
Situatiile financiare ale unei intreprinderi se vor semna de persoana insarcinata cu elaborarea acestora. Situatiile financiare ale unei intreprinderi vor fi insusite de consiliul de administratie, semnate in numele consiliului de presedintele acestuia si aprobate de Adunarea Generala a Actionarilor sau Asociatilor. Conform Legii societatilor comerciale nr. 31/1990, republicata, actionarii vor aproba distribuirea profitului in Adunarea Generala Anuala.
Consiliul de administratie va elabora pentru fiecare exercitiu financiar un raport care va contine:
a) o analiza fidela a evolutiei activitatii intreprinderii pe durata exercitiului financiar si a situatiei sale la incheierea acestuia;
b) valoarea dividendelor propuse, care a fost recomandata de consiliul de administratie si aprobata de asociati/actionari;
c) informatii privind evenimente importante survenite de la incheierea exercitiului financiar, care au afectat intreprinderea;
d) informatii asupra evolutiei probabile a activitatii intreprinderii;
e) informatii asupra activitatilor din domeniul cercetarii si dezvoltarii;
f) urmatoarele informatii in ceea ce priveste actiunile proprii ale intreprinderii care au fost achizitionate sau detinute la orice moment in cursul exercitiului financiar:
(i) motivele oricaror achizitii efectuate in cursul exercitiului financiar;
(ii) numarul si valoarea nominala a actiunilor achizitionate si vandute in cursul exercitiului financiar si ponderea pe care o reprezinta in capitalul social;
(iii) in cazul achizitiilor sau vanzarilor, valoarea platilor sau incasarilor pentru actiunile respective;
(iv) numarul si valoarea nominala a tuturor actiunilor achizitionate si detinute de intreprindere, precum si ponderea pe care o reprezinta acestea in capitalul social;
g) numele si pregatirea profesionala a fiecarui administrator.
Raportul administratorilor se va aproba de consiliul de administratie si se va semna in numele acestuia de presedintele consiliului.
Prevederi referitoare la auditarea situatiilor financiare
Situatiile financiare anuale ale intreprinderii care fac obiectul acestor reglementari vor fi auditate de persoane autorizate, in conformitate cu legea nationala privind auditul financiar. Auditorul va verifica daca situatiile financiare intocmite sunt in conformitate cu prevederile prezentului volum, precum si daca informatiile din raportul administratorilor corespund cu cele din situatiile financiare intocmite pentru acelasi exercitiu.
Cu minimum 15 zile inaintea Adunarii Generale a Asociatilor sau actionarilor la care se discuta si aproba situatiile financiare anuale, intreprinderea are obligatia:
a) sa trimita o copie a situatiilor financiare anuale ale intreprinderii, aprobate de consiliul de administratie, impreuna cu raportul administratorilor si raportul auditorilor asupra situatiilor financiare respective, denumite generic 'raportul anual', tuturor asociatilor sau actionarilor; sau
b) sa notifice tuturor asociatilor sau actionarilor ca raportul anual este disponibil la intreprindere, gratuit, la cerere.
O copie a situatiilor financiare ale intreprinderii, aprobate de consiliul de administratie, o copie a raportului administratorilor pentru exercitiul financiar respectiv, precum si a raportului auditorilor vor fi supuse spre aprobare de catre Adunarea Generala a Asociatilor sau Actionarilor. O copie a situatiilor financiare ale intreprinderii, aprobate de consiliul de administratie, o copie a raportului administratorilor pentru exercitiul financiar respectiv, precum si a raportului auditorilor asupra situatiilor financiare vor fi trimise de consiliul de administratie in termenul prevazut de lege la directia teritoriala a Ministerului Finantelor unde intreprinderea este inregistrata.
In conformitate cu prevederile legii societatilor comerciale, o copie a situatiilor financiare ale intreprinderii, aprobate de consiliul de administratie si de asociati sau actionari, o copie a raportului administratorilor pentru exercitiul financiar respectiv, precum si a raportului auditorilor asupra situatiilor financiare vor fi trimise de consiliul de administratie, in termenul prevazut de lege, la registrul comertului.
Potrivit legii societatilor comerciale, consiliul de administratie se va asigura ca situatiile financiare ale intreprinderii, raportul administratorilor si raportul auditorilor sunt publicate in Monitorul Oficial al Romaniei in termenul prevazut de lege.
Raportul anual va fi disponibil tuturor asociatilor sau actionarilor, precum si altor persoane, la cerere; in termen de doua zile de la primirea cererii, intreprinderea le va emite acestora o copie a raportului anual.
Rapoartele anuale vor fi emise gratuit pentru asociati sau actonari, iar pentru alte persoane decat acestia, pretul raportului anual nu trebuie sa depaseasca costul administrativ al acestuia.
De fiecare data cand situatiile financiare si raportul administratorilor sunt publicate integral, ele trebuie sa fie reproduse in forma si continutul pe baza carora auditorul si-a formulat opinia de audit. Acestea vor fi insotite de textul integral al raportului auditorilor. Daca auditorul a facut anumite obiectii sau a refuzat sa intocmeasca un raport asupra situatiilor financiare, acest fapt trebuie prezentat impreuna cu motivele respective.
In cazul in care situatiile financiare nu se publica integral sau sunt diferite de cele intocmite conform legislatiei, se va preciza daca este vorba de o versiune prescurtata sau diferita si se va face o referire la locul unde acestea au fost depuse. Daca situatiile financiare nu au fost depuse inca, acest lucru trebuie mentionat. Certificarea de catre persoana care a auditat conturile nu poate insoti aceasta publicare, dar trebuie mentionat daca certificarea a fost data cu sau fara rezerve sau daca certificarea a fost refuzata
Intreprinderi din intreaga lume intocmesc situatii financiare pentru a fi prezentate utilizatorilor externi. Desi astfel de situatii financiare pot parea similare de la o tara la alta, exista diferente care pot fi cauzate de o varietate de factori sociali, economici si juridici, precum si de faptul ca anumite tari, in momentul stabilirii cerintelor nationale, au avut in vedere necesitatile diversilor utilizatori ai situatiilor financiare.
Acesti factori au condus la utilizarea de diverse definitii ale structurilor situatiilor financiare, cum sunt: active, datorii, capital propriu, venituri si cheltuieli. Totodata, acesti factori au contribuit la utilizarea unor criterii diferite pentru recunoasterea structurilor din situatiile financiare si la optiunea pentru diferite baze de evaluare. Aria de aplicabilitate si informatiile prezentate in situatiile financiare au fost, de asemenea, influentate.
Comitetul pentru Standarde de Contabilitate Internationale (IASC) este angajat in atenuarea acestor diferente, cautand sa armonizeze reglementarile, standardele si procedurile contabile referitoare la intocmirea si prezentarea situatiilor financiare. Acesta considera ca armonizarea se poate realiza cel mai bine punandu-se accent pe intocmirea situatiilor financiare ce au ca scop furnizarea unor informatii utile pentru adoptarea deciziilor economice.
Consiliul IASC considera ca situatiile financiare intocmite cu acest scop raspund necesitatilor comune majoritatii utilizatorilor. Aceasta se datoreaza faptului ca aproape toti utilizatorii iau decizii economice pentru:
a) a hotari cand sa cumpere, sa pastreze sau sa vanda o investitie de capital;
b) a evalua raspunderea sau gestionarea manageriala;
c) a evalua capacitatea intreprinderii de a plati si de a oferi alte beneficii angajatilor sai;
d) a evalua garantiile pentru creditele acordate intreprinderii;
e) a determina politicile de impozitare;
f) a determina profitul si dividendele ce se pot distribui;
g) a elabora si utiliza date statistice despre venitul national;
h) a reglementa activitatea intreprinderilor.
Consiliul IASC recunoaste totusi ca guvernele pot stabili, in particular, cerinte diferite sau suplimentare pentru scopurile lor proprii. Cu toate acestea, aceste cerinte nu ar trebui sa influenteze in nici un caz situatiile financiare publicate in beneficiul altor utilizatori, decat in situatia in care raspund si cerintelor acestora.
Situatiile financiare sunt, de regula, intocmite conform unui model contabil bazat pe costul istoric recuperabil si pe conceptul de mentinere a nivelului capitalului financiar nominal. Alte modele si concepte ar putea fi mai adecvate pentru a satisface obiectivul de furnizare a informatiei, care sa fie utila la luarea deciziilor economice, dar pana in prezent nu exista un consens pentru aceasta modificare. Cadrul general a fost creat astfel incat sa poata fi aplicat unei serii de modele contabile si concepte privind capitalul si mentinerea nivelului capitalului.
Obiectivul situatiilor financiare este de a furniza informatii despre pozitia financiara, performantele si modificarile pozitiei financiare ale intreprinderii, care sunt utile unei sfere largi de utilizatori in luarea deciziilor economice.
.Situatiile financiare elaborate in acest scop satisfac necesitatile comune ale majoritatii utilizatorilor. Totusi, situatiile financiare nu ofera toate informatiile de care utilizatorii au nevoie pentru luarea deciziilor economice, intrucat acestea, in mare masura, releva efectele financiare ale unor evenimente din trecut si nu ofera, de regula, informatii nefinanciare.
Situatiile financiare prezinta, de asemenea, rezultatele administrarii intreprinderii de catre conducatori, inclusiv modul de gestionare de catre acestia a resurselor incredintate. Acei utilizatori ce doresc sa evalueze modul de administrare sau responsabilitatea conducerii fac acest lucru pentru a putea lua decizii economice; aceste decizii pot viza, de exemplu, optiunea de a pastra sau a vinde investitia in intreprinderea respectiva sau inlocuirea ori reconfirmarea conducerii.
Situatiile financiare descriu rezultatele financiare ale tranzactiilor si ale altor evenimente, grupandu-le in clase cuprinzatoare conform caracteristicilor economice. Aceste clase sunt numite 'structurile situatiilor financiare'. Structurile bilantului direct legate de evaluarea pozitiei financiare sunt activele, datoriile si capitalul propriu. Structurile contului de profit si pierdere legate in mod direct de evaluarea performantei sunt veniturile si cheltuielile. Situatia modificarilor pozitiei financiare reflecta, de obicei, structurile din contul de profit si pierdere si modificarile structurilor din bilant; in consecinta, cadrul general nu identifica structurile specifice acesteia.
Prezentarea acestor structuri in bilant si in contul de profit si pierdere implica un proces de subclasificare. De exemplu, activele si datoriile pot fi clasificate dupa natura sau functia lor in activitatea intreprinderii, cu scopul de a prezenta informatii in cea mai folositoare maniera pentru utilizatori, in scopul adoptarii deciziilor economice
Recunoasterea este procesul incorporarii in bilant sau in contul de profit si pierdere a unui element care indeplineste criteriile de recunoastere. Acest proces implica descrierea in cuvinte a respectivului element si asocierea unei anumite sume, precum si includerea respectivei sume in totalul bilantului sau al contului de profit si pierdere. Elementele care satisfac criteriile de recunoastere trebuie prezentate in bilant sau in contul de profit si pierdere. Nerecunoasterea acestor elemente nu poate fi corectata nici prin prezentarea politicilor contabile folosite, nici prin note sau informatii suplimentare.
Un element care corespunde definitiei unei structuri a situatiei financiare trebuie recunoscut in cazul in care:
a) este probabil ca orice beneficiu economic viitor asociat sa intre sau sa iasa in sau din intreprindere;
si
b) elementul are un cost sau o valoare care poate fi evaluata in mod credibil.
In procesul de evaluare a indeplinirii sau neindeplinirii criteriilor de recunoastere in situatiile financiare, trebuie acordata atentie consideratiilor legate de pragul de semnificatie. Interdependenta intre structuri exista in cazul in care un element ce corespunde definitiei si indeplineste criteriile de recunoastere pentru o anumita structura, de exemplu un activ, impun automat recunoasterea unei alte structuri, de exemplu, un venit sau o datorie.
Evaluarea este procesul prin care se determina valorile la care structurile situatiilor financiare vor fi recunoscute in bilant si in contul de profit si pierdere. Aceasta presupune alegerea unei anumite baze de evaluare.
Diverse baze de evaluare sunt utilizate in situatiile financiare in combinatii variate. Ele includ urmatoarele:
a) Costul istoric. Activele sunt inregistrate la suma platita in numerar sau echivalente ale numerarului sau la valoarea reala din momentul cumpararii lor. Datoriile sunt inregistrate la valoarea echivalentelor obtinute in schimbul obligatiei sau, in anumite imprejurari (de exemplu, impozitul pe profit) la valoarea ce se asteapta sa fie platita in numerar sau echivalente ale numerarului pentru a stinge datoriile, potrivit cursului normal al afacerilor.
b) Costul curent. Activele sunt inregistrate la valoarea in numerar sau echivalente ale numerarului care ar trebui platita daca acelasi activ sau unul asemanator ar fi achizitionat in prezent. Datoriile sunt inregistrate la valoarea neactualizata in numerar sau echivalente ale numerarului, necesara pentru a deconta in prezent obligatia.
c) Valoarea realizabila (de decontare a obligatiei). Activele sunt inregistrate la valoarea in numerar sau echivalente ale numerarului, care poate fi obtinuta in prezent prin vanzarea normala a activelor. Datoriile sunt inregistrate la valoarea lor de decontare; aceasta reprezinta valoarea neactualizata in numerar sau echivalente ale numerarului, care trebuie platita pentru a achita datoriile potrivit cursului normal al afacerilor.
d) Valoarea actualizata. Activele sunt inregistrate la valoarea actualizata a viitoarelor intrari nete de numerar, care urmeaza a fi generate in derularea normala a activitatii intreprinderii. Datoriile sunt inregistrate la valoarea actualizata a viitoarelor iesiri de numerar, care se asteapta sa fie necesare pentru a deconta datoriile, potrivit cursului normal al afacerilor.
Baza de evaluare cel mai frecvent adoptata de intreprinderi in elaborarea situatiilor financiare este costul istoric. Acesta este, de obicei, combinat cu alte baze de evaluare. De exemplu, stocurile sunt, de obicei, inregistrate la minimul dintre cost si valoarea realizabila neta, titlurile tranzactionabile - la valoarea de piata, iar datoriile privind pensiile - la valoarea lor actualizata. Mai mult, unele intreprinderi utilizeaza costul curent, ca raspuns la incapacitatea modelului contabil bazat pe costul istoric de a rezolva problemele legate de efectul modificarii preturilor activelor nemonetare
In elaborarea situatiilor financiare, majoritatea intreprinderilor adopta conceptul financiar al capitalului. Conform acestui concept, ca de exemplu banii investiti sau puterea de cumparare investita, capitalul este sinonim cu activele nete sau cu capitalul propriu al intreprinderii. Conform conceptului fizic al capitalului, cum ar fi capacitatea de exploatare, capitalul reprezinta capacitatea de productie a intreprinderii, exprimata, de exemplu, in unitati de productie pe zi.
Selectarea de catre o intreprindere a celui mai potrivit concept privind capitalul trebuie sa aiba la baza necesitatile utilizatorilor situatiilor financiare. Astfel, trebuie adoptat conceptul financiar al capitalului in cazul in care utilizatorii situatiilor financiare sunt preocupati in primul rand de mentinerea capitalului nominal investit sau a puterii de cumparare a capitalului investit. Daca principala preocupare a utilizatorilor o reprezinta capacitatea de exploatare a intreprinderii, trebuie utilizat conceptul fizic al capitalului. Conceptul ales indica obiectivul urmarit in determinarea profitului, desi pot aparea anumite dificultati de evaluare la punerea in practica a conceptului. Conceptele privind capitalul conduc la aparitia urmatoarelor concepte de mentinere a nivelului capitalului:
a) Mentinerea capitalului financiar. Conform acestui concept, profitul se obtine doar daca valoarea financiara (sau monetara) a activelor nete la sfarsitul perioadei este mai mare decat valoarea financiara (sau monetara) a activelor nete la inceputul perioadei, dupa excluderea oricaror distribuiri catre proprietari si a oricaror contributii din partea proprietarilor in timpul perioadei analizate. Mentinerea capitalului financiar poate fi evaluata atat in unitati monetare nominale, cat si in unitati de putere constanta de cumparare.
b) Mentinerea capitalului fizic. Conform acestui concept, profitul se obtine doar atunci cand capacitatea fizica productiva (sau capacitatea de exploatare) a intreprinderii (sau resursele, respectiv fondurile necesare atingerii acestei capacitati) la sfarsitul perioadei depaseste capacitatea fizica productiva de la inceputul perioadei, dupa ce s-a exclus orice distribuire catre proprietari si orice contributie din partea proprietarilor in timpul perioadei analizate.
Conceptul de mentinere a nivelului capitalului ia in considerare modul in care o intreprindere defineste capitalul pe care doreste sa-l mentina. Acesta asigura legatura intre conceptele de capital si cele de profit, deoarece ofera punctul de referinta fara de care profitul nu poate fi masurat. Este o conditie esentiala pentru distinctia intre rentabilitatea intreprinderii si rambursarea capitalului sau; doar intrarile de active in plus fata de sumele necesare pentru mentinerea capitalului pot fi considerate profit, si deci castig produs de capitalul investit. Astfel, profitul este valoarea care ramane dupa ce cheltuielile au fost deduse din venituri. Daca cheltuielile depasesc veniturile, valoarea reziduala este o pierdere neta
