|
|
|
Acceptarea si continuarea angajamentului ISAE 3000.
Practicianul trebuie sa accepte sau sa continue (acolo unde este cazul) un angajament de asigurare doar daca problematica este responsabilitatea unei parti, alta decat utilizatorii carora le este adresat, sau practicianul. Partea responsabila poate fi unul din utilizatorii carora le este adresat, dar nu unul singur. Recunoasterea de catre partea responsabila ofera dovada ca exista relatiile adecvate si stabileste, de asemenea, o baza pentru o intelegere comuna a responsabilitatii fiecarei parti. O recunoastere in scris este cea mai adecvata forma de documentare a gradului de intelegere de catre partea responsabila. In absenta unei recunoasteri a responsabilitatii, practicianul ia in consideratie:
(a) daca este adecvat sa accepte angajamentul. Acceptarea poate fi adecvata atunci cand, spre exemplu, alte surse, cum ar fi legislatia sau un contract, arata responsabilitatea; si
(b) daca angajamentul este acceptat, daca sa prezinte acele imprejurari in raportul de asigurare.
Practicianul trebuie sa accepte (sau sa continue, acolo unde este cazul) un angajament de asigurare pe baza cunoasterii preliminare a imprejurarilor angajamentului, ca nimic nu vine in atentia practicianului care sa indice ca cerintele ISAE sau ale Codului nu vor fi respectate. Practicianul ia in consideratie aspectele din paragraful 17 ale Cadrului general si nu accepta un angajament decat daca sunt demonstrate toate caracteristicile din acel paragraph. De asemenea, daca partea care il angajeaza pe practician (partea angajatoare) nu este partea responsabila, practicianul ia in considerare efectele acestui aspect asupra accesului la inregistrari, documentatie si alte informatii pe care le poate solicita un practician pentru a finaliza angajamentul.
Practicianul trebuie sa accepte (sau sa continue, daca este cazul) un angajament de asigurare doar daca practicianul este multumit ca acele persoane care urmeaza sa efectueze angajamentul impreuna poseda competentele profesionale necesare. Unui practician i se poate cere sa efectueze angajamente de asigurare pe o varietate de teme. Unele problematici pot necesita aptitudini si cunostinte specializate dincolo de cele pe care le poseda in mod obisnuit un practician individual.
Convenirea Termenilor Angajamentului
Practicianul trebuie sa fie de accord cu termenii angajamentului impreuna cu partea angajatoare. pentru a evita neintelegerile, termenii conveniti sunt inregistrati intr-o scrisoare a angajamentului sau o alta forma adecvata de contract. Daca partea angajatoare nu este partea responsabila, natura si continutul unei scrisori de angajament au contract poate varia. Existenta unui mandate juridic poate satisface cerinta de a conveni termenii angajamentului. Chiar si in aceste situatii o scrisoare de angajament poate fi utila atat pentru parctician, cat si pentru partea angajatoare.
Un practician trebuie sa ia in consideratie gradul de adecvare al unei solicitari facute inainte de finalizarea unui angajament de asigurare de a modifica termenii angajamentului la un angajament de ne-asigirare sau de la un angajament cu asigurare rezonabila, la un angajament cu asigirare limitata, si nu trebuie sa fie de accord sa modifice fara o justificare rezonabila. O modificare a imprejurarilor care afecteaza cerintele potentialilor utilizatori sau o neintelegere privind natura angajamentului in mod obisnuit va justifica o cerere de modificare a angajamentului. Daca o astfel de modificare este efectuata, practicianul nu va neglija probele care au fost obtinute inainte de modificare.
Planificarea si efectuarea angajamentului
Practicianul trebuie sa planifice angajamentul astfel incat sa fie efectuat eficient. Planificarea implica elaborarea unei strategii generale pentru aria de aplicabilitate, accentul, momentul si efectuarea angajamentului si a planului angajamentului care consta dintr-o abordare detaliata a naturii, momentului si intnderii procedurilor de obtinere a probelor care urmeaza sa fie efectuate si motivele pentru selectarea acestora. Planificarea adecvata ajuta la acordarea atentiei adecvate domeniilor importante ale angajamentului, identificarea problemelor potentiale la timp si organizarea si managementul adecvat al angajamentului pentru a fi efectuat intr-o maniera eficienta si efectiva. Planificarea adecvata ajuta, de asemenea, practicianul sa desemneze in mod adecvat atributiile membrilor echipei angajamentului si faciliteaza conducerea si supravegherea si revizuirea activitatii lor. Mai mult, el sprijina, acolo unde este cazul, coodonarea activitatii desfasurate de alti practicieni si experti. Natura si intinderea activitatilor de planificare va varia in functie de imprejurari, spre exemplu, marimea si complexitatea entitatii si experienta anterioara a practicianului cu aceasta. Exemple pentru principalele aspecte care urmeaza sa fie luate in consideratie include:
termenii angajamentului
caracteristicile problematicii si criteriile identificate
procesul angajamentului si posibilele surse de probe
intelegerea de catre practician a entitatii si amediului sau, inclusive riscurile ca anumite informatii sa fie denaturate in mod semnificativ
identificarea utilizatorilor carora le este adresat si nevoilor lor si luarea in consideratie a pragului de semnificatie si a riscului angajamentelor de asigurare
cerintele de personal si de experienta, inclusive natura si intinderea implicarii expertilor
Planificarea nu este o etapa separata, ci mai degraba un proces continuu si repetitiv pe toata durata angajamentului. Ca rezultat al unor evenimente neasteptate, modificari ale conditiilor sau probelor obtinute din rezultatele procedurilor de adunare a probelor, practicianul poate fi necesar sa revizuiasca strategia generala si planul angajamentului si prin urmare natura momentul si intinderea procedurilor ulterioare planificate.
Practicianul trebuie sa planifice si sa efectueze un angajament cu o atitudine de specpticism professional recunoscand ca pot exista imprejurari care pot face ca o informatie despre problematica sa fie denaturata in mod semnificativ. O atitudine de skepticism professional inseamna ca practicianl face o evaluare critica, cu o minte ascutita, referitor la valabilitatea probelor obtinute si este atent la probele care contrazic sau care pun sub semnul intrebarii credibilitatea documentelor sau reprezentarilor date de catre partea responsabila.
Practicianul trebuie sa obtina o intelegere a problematicii si alte imprejurari ale angajamentului, suficiente pentru a identifica si evalua riscurile informatiilor referitoare la problematica care sunt denaturate in mod semnificativ si suficiente pentru a proiecta si a efectua alte proceduri de adunare a probelor.
Obtinerea unei intelegeri a problematicii si altor imprejurari reprezinta o parte esentiala a planificarii si efectuarii unui angajament de asigurare. Acea intelegere ii ofera practicianului un cadru de referinta pentru exercitarea rationamentului professional pe toata durata angajamentului, spre exemplu atunci cand:
ia in consideratie caracteristicile problematicii
evalueaza adecvarea criteriilor
identifica unde pot fi necesare consideratiuni speciale, spre exemplu factorii care arata o frauda si nevoia unor aptitudini specializate sau munca unui expert
stabileste si evalueaza gradul de adecvare continua a nivelelor cantitative ale pragului de semnificatie (unde este cazul) si ia in consideratie factorii calitativi ai pragului de semnificatie
elaboreaza asteptarile care sunt utilizate la efectuarea procedurilor analitice
proiecteaza si efectueaza alte proceduri de adunare a probelor pentru a redue riscul angajamentului de asigurare la un nivel adecvat si
evalueaza proba, inclusiv credibisitatea reprezentarilor verbale si scrise ale partii responsabile.
Practicianul foloseste rationamentul professional pentru a determina intinderea intelegerii necesare pentru problematica si a altor imprejurari ale angajamentului. Practicianul ia in consideratie daca intelegerea este suficienta pentru a evalua riscurile ca informatiile legate de prolematica sa fie denaturate in mod semnificativ. Practicianul, de obicei, are o patrundere in profunzime mai scazuta decat partea responabila.
