Ratele de structura - analiza ratelor de structura ale activului, analiza structurii pasivului

Ratele de structura

Ratele de structura analizeaza in mod distinct activul si pasivul bilantier si modul de structurare al acestora. Se calculeaza ca raport intre un post din activ sau pasiv si totalul bilantier, precum si ca raport intre elementele de activ sau pasiv si nivelul total al grupelor din care fac parte. Factorii care pot influenta structura patrimoniala a intreprinderii sunt:

factori de natura tehnico-economica: - intensitatea capitalizarii,

- durata de viata a imobilizarilor,

- durata procesului de productie;

factori juridico-economici: - reglementarile legale in vigoare,

- forma juridica a intreprinderii;

factori de conjunctura;

optiunile strategice ale intreprinderii;

marimea intreprinderii;

relatiile cu partenerii.

Analiza ratelor de structura este o analiza pe verticala, deoarece se calculeaza distinct activul si pasivul bilantier.

Ratele de structura ale activului evidentiaza destinatia economica a capitalului investit, gradul de lichiditate al acestuia, capacitatea intreprinderii de a-si modifica structura activului sub actiunea factorilor conjuncturali. Ratele de structura ale pasivului evidentiaza modul de structurare al surselor de finantare, in functie de provenienta si gradul de exigibilitate al acestora. Ele reflecta stabilitatea financiara, autonomia financiara, gradul de indatorare.

1 Analiza ratelor de structura ale activului

a) Rata activelor imobilizate masoara gradul de investire a capitalului si se calculeaza ca raport intre nivelul total al activelor imobilizate si nivelul total al activului.

r_Ai = * 100

unde: Ai = Active imobilizate

At = Active totale

Pentru dezvoltarea analizei se pot utiliza rate complementare ale activelor imobilizate, dupa cum urmeaza:

a rata imobilizarilor necorporale: r_In = *100; unde: I_n = Imobilizari necorporale;

a") rata imobilizarilor corporale: r_Ic = *100; unde: I_c = Imobilizari corporale;

a rata imobilizarilor financiare: r_If = *100; unde: I_f = Imobilizari financiare.

Pentru aceste rate complementare se formeaza relatia: r_In + r_Ic + r_If = r_Ai

Din calculul indicatorilor rezulta situatii favorabile pentru intreprindere in cazul in care cresterea activelor imobilizate devanseaza cresterea activelor totale, iar veniturile obtinute din activitatea intreprinderii cresc intr-o proportie mai mare decat cresterea activelor imobilizate.

b) Rata activelor circulante exprima in marimi relative nivelul capitalului imobilizat in procesul de exploatare, care, datorita faptului ca se reinnoieste dupa fiecare ciclu de exploatare, se mai numeste si capital circulant.

r_Ac = * 100

Intre rata activelor circulante si rata activelor imobilizate exista urmatoarea relatie:

r_At + r_Ac = 100

La fel ca si in cazul ratei activelor imobilizate, pentru dezvoltarea analizei se pot utiliza rate complementare ale activelor circulante, dupa cum urmeaza:

b rata stocurilor: r_St = * 100; a carei crestere este justificata atunci cand este determinata de sporirea volumului de activitate, respectiv este nejustificata atunci cand duce la formarea de stocuri fara miscare sau cu miscare lenta. Nivelul ratei poate fi influentat de mai multi factori, ca: sectorul de activitate unde activeaza intreprinderea, durata ciclului de exploatare, specularea fluctuatiilor de pret de pe piata.

b rata creantelor: r_Cr = * 100; unde: C_r = Creante;

b"') rata disponibilitatilor banesti: r_Db = * 100; unde D_b = disponibilitati banesti; nivelul considerat normal este 1,5 - 2%.

Pentru aceste rate complementare se formeaza relatia: r_St + r_Cr + r_Db = r_Ac.

2 Analiza structurii pasivului

a) Rata stabilitatii financiare reflecta ponderea capitalurilor permanente in totalul surselor de finantare. Capitalurile permanente sunt formate din capitalul propriu si capitalul imprumutat cu durata mai mare de un an, motiv pentru care se mai numesc si surse stabile de finantare.

r_Sf = * 100

unde: Cpm = capitaluri permanente

Pt = pasive totale

Stabilitatea financiara a intreprinderii este cu atat mai mare cu cat nivelul ratei este mai aproape de 100.

b) Rata autonomiei financiare pune in evidenta masura in care sursele de finantare apartin proprietarului. Cu cat sursele proprii detin o pondere mai importanta in totalul surselor de finantare, cu atat autonomia financiara a intreprinderii este mai ridicata. Exista doua tipuri de autonomie financiara, si anume:

autonomie financiara globala, cand sursele proprii se compara cu totalul surselor de finantare;

autonomie financiara la termen, cand sursele proprii se compara doar cu sursele permanente imprumutate.

b') rata autonomiei financiare globale: r_afg = * 100; unde: C_pr = capitaluri permanente. Aceasta rata are importanta deosebita pentru institutiile financiare in cazul in care intreprinderea solicita un imprumut. In acest caz evaluarea se poate face astfel:

cand r_afg  > 66,7% inseamna ca autonomia financiara globala este ridicata si intreprinderea poate beneficia de credit;

cand r_afg  = 30-60% se poate obtine creditul, dar creste riscul acestuia;

cand r_afg  < 30% ]ntreprinderea nu prezinta garantii pentru a obtine creditul.

b rata autonomiei financiare la termen reflecta ponderea surselor proprii in totalul surselor permanente de finantare.

r_aft = * 100

Se considera ca firma beneficiaza de o structura financiara sanatoasa, cu un grad scazut de risc, atunci cand ponderea surselor proprii in sursele permanente este de cel putin 50%. Se mai poate calcula si dupa urmatoarea formula:

r _aft = * 100

In acest caz, autonomia financiara este asigurata atunci cand capitalul propriu este cel putin egal cu datoriile financiare pe termen mediu si lung.

c) Rata de indatorare exprima nivelul datoriilor pe care le are firma in raport cu totalul surselor de finantare sau cu sursele proprii.

c') Rata indatorarii globale: r_ig = * 100; nivelul maxim acceptat, la un grad de risc suportabil, este de 66%.

c") Rata indatorarii la termen: r_It = * 100; nivelul admis trebuie sa fie 50%.

r_It = * 100; nivelul admis trebuie sa fie 100%.