Prezentati continutul ISA 610

Auditorul extern trebuie sa ia in considerare activitatile specifice auditului intern si efectele acestora, daca exista, asupra procedurilor de audit extern.

"Auditul intern" inseamna o activitate de evaluare in cadrul unei entitati, activitate care reprezinta un serviciu efectuat in favoarea entitatii. Functiile sale includ, printre altele, monitorizarea controlului intern.

Pentru ca auditorul extern are responsabilitatea exclusiva pentru opinia de audit exprimata si pentru determinarea naturii, duratei si gradului de cuprindere a procedurilor de audit extern, anumite parti ale activitatii de audit intern pot fi utile auditorului extern.

Sfera si obiectivele auditului intern

Sfera si obiectivele auditului intern variaza considerabil si depind de dimensiunea si structura entitatii, precum si de cerintele conducerii acesteia. De regula, activitatile de audit intern includ unul sau mai multe dintre elementele urmatoare:

Monitorizarea controlului intern. Stabilirea sistemelor adecvate de control intern reprezinta responsabilitatea conducerii si necesita o atentie continua si corespunzatoare. Auditului intern ii sunt atribuite de catre conducere responsabilitati curente specifice, referitoare la verificarea controalelor, monitorizarea functionarii lor si exprimarea de recomandari in vederea imbunatatirii lor.

Examinarea informatiilor financiare si operationale. Aceste elemente pot include revizuirea mijloacelor utilizate pentru a identifica, masura, clasifica si raporta astfel de informatii, ca si investigarea unor probleme specifice, in­clusiv verificarea detaliata a tranzactiilor, soldurilor, si procedurilor.

Revizuirea economiei, eficientei si eficacitatii operatiunilor, inclusiv a controalelor non-financiare ale unei entitati.

Verificarea conformitatii cu legi, reglementari si alte cerinte externe entitatii, precum si cu politicile si directivele manageriale si cu alte cerinte interne.

Relatia dintre auditul intern si auditorul extern

Rolul auditului intern este stabilit de conducere si obiectivele acestuia difera fata de cele ale auditorului extern, care este numit pentru a raporta independent asupra situatiilor financiare. Obiectivele functiei de audit intern variaza in functie de cerintele conducerii. Auditorul extern este preocupat in principal sa stabileasca daca situatiile financiare nu contin denaturari semnificative.

Oricum, unele dintre mijloacele de realizare a obiectivelor corespunzatoare sunt adesea similare si de aceea anumite aspecte ale auditului intern pot fi utile in determinarea naturii, duratei si intinderii procedurilor de audit extern.

Functia de audit intern este parte componenta a entitatii. Indiferent de gradul de autonomie si de obiectivitatea auditului intern, acesta nu poate sa atinga acelasi grad de independenta precum cel solicitat auditorului extern atunci cand exprima o opinie asupra situatiilor financiare. Auditorul extern detine responsabilitatea unica pentru opinia de audit exprimata si aceasta responsabilitate nu este dimi­nuata in nici un fel de folosirea auditului intern. Toate rationamentele referitoare la auditarea situatiilor financiare sunt acelea care apartin auditorului extern.

Intelegerea si evaluarea preliminara a auditului intern

Auditorul extern trebuie sa obtina o intelegere suficienta a activitatilor de audit intern pentru a identifica si evalua riscurile de existenta a unor denaturari semnificative in situatiile financiare si sa elaboreze si efectueze proceduri suplimentare de audit.

O functie de audit intern eficienta va permite adesea o modificare a naturii si duratei procedurilor de audit efectuate de auditorul extern, precum si o reducere a acestora, dar nu le poate elimina complet. Totusi, in anumite situatii, luand in considerare activitatile de audit intern, auditorul extern poate decide ca auditul intern nu va avea nici un efect asupra procedurilor de audit extern.

Auditorul extern trebuie sa efectueze o evaluare a functiei de audit intern, in cazul in care considera ca auditul intern este relevant pentru auditorul extern in evaluarea riscului.

Evaluarea de catre auditorul extern a functiei de audit intern va influenta rationamentul auditorului extern cu privire la modul in care auditul intern poate fi utilizat in evaluarea riscului si, prin urmare, sa modifice natura, durata si intinderea procedurilor de audit extern suplimentare.

Atunci cand se intelege functia de audit intern si se efectueaza o evaluare a acesteia, criteriile importante sunt urmatoarele:

(a)  Statutul organizational: statutul specific al functiei de audit intern in cadrul entitatii si efectul pe care il are acest statut asupra capacitatii functiei de a fi obiectiva. Intr-o situatie ideala, auditul intern va raporta celui mai inalt nivel al conducerii si nu va avea alte responsabilitati operationale. Orice constrangeri sau restrictii exercitate asupra auditului intern de catre conducere vor trebui atent luate in considerare. Mai precis, este necesar ca auditorii interni sa fie liberi sa comunice complet cu auditorul extern.

(b) Sfera functiei: natura si intinderea misiunilor de audit intern desfasurate. Auditorul extern trebuie sa analizeze modul in care conducerea actioneaza la recomandarile auditului intern si cum este sustinut cu probe acest lucru.

(c)  Competenta tehnica: daca auditul intern este realizat de persoane ce beneficiaza de o pregatire tehnica adecvata si de expertiza ca auditori interni. Auditorul extern poate, de exemplu, sa revizuiasca politicile de angajare si pregatire a persoanelor care se ocupa cu auditul intern, precum si experienta si calificarea profesionala a acestora.

(d) Diligenta profesionala cuvenita: daca auditul intern este corespunzator planificat, supravegheat, revizuit si documentat. Se va lua in considerare existenta manualelor de audit, a programelor si documentelor de lucru adecvate.

Momentul colaborarii si coordonarea

Atunci cand intentioneaza sa utilizeze munca auditorului intern, auditorul extern va trebui sa sa aiba in vedere planul auditorului intern pentru perioada respec­tiva si sa il discute cat mai repede posibil. In situatia in care munca efectuata de auditorul intern urmeaza sa influenteze natura, durata si intinderea procedurilor de audit extern, este de dorit sa se stabileasca dinainte momentul unei astfel de activitati, gradul de acoperire al auditului, pragurile de semnificatie si metodele propuse pentru esantionare, documentarea activitatilor efectuate si a revizuirilor si procedurile de raportare.

Legatura cu auditul intern este mai eficienta atunci cand intalnirile au loc la intervale corespunzatoare in cadrul perioadei de timp respective. Auditorul extern trebuie sa fie avizat cu privire la rapoartele relevante de audit intern, sa aiba acces la acestea si sa fie permanent informat asupra oricaror aspecte semnificative care intra in atentia auditorului intern si care pot afecta activitatea auditorului extern. In mod similar, auditorul extern trebuie sa informeze in mod regulat auditorul intern referitor la orice aspecte semnificative care pot afecta auditul intern.

Evaluarea activitatii de audit intern

Atunci cand auditorul extern intentioneaza sa foloseasca activitati specifice de audit intern, auditorul extern trebuie sa evalueze si sa aplice proceduri de audit acelor activitati pentru a confirma gradul de adecvare a acestora pentru scopurile auditorului extern.

Evaluarea activitatilor specifice de audit intern implica luarea in considerare a gradului de adecvare a sferei activitatilor si a programelor aferente, precum si analizarea daca evaluarea preliminara a auditului intern ramane adecvata. Aceasta evaluare poate include analizarea urmatoarelor fapte:

(a)     Daca activitatea este efectuata de persoane care au pregatirea tehnica si expertiza adecvata ca auditori interni si daca activitatea asistentilor este supravegheata, verificata si documentata in mod corespunzator;

(b)            Daca sunt obtinute suficiente probe de audit adecvate pentru a putea formula concluzii rezonabile;

(c)         Daca respectivele concluzii la care s-a ajuns sunt adecvate circumstantelor si daca toate rapoartele intocmite sunt consecvente cu rezultatele activitatii desfasurate; si

(d)            Daca orice exceptii sau aspecte neobisnuite prezentate de auditul intern sunt rezolvate in mod corect.

Natura, durata si intinderea procedurilor de audit aplicate activitatilor specifice desfasurate de catre auditul intern vor depinde de rationamentul auditorului extern cu privire la riscul de denaturare semnificativa a zonei in cauza, de evaluarea functiei de audit intern si de evaluarea activitatii specifice efectuate de auditul intern. Astfel de proceduri de audit pot include verificarea elementelor deja examinate de auditul intern, examinari ale altor elemente similare si observarea procedurilor de audit intern.

Auditorul extern va inregistra concluziile referitoare la activitatea de audit intern care a fost evaluata si procedurile de audit care au fost aplicate activitatii de audit intern.