|
|
|
Proceduri de audit aplicabile pentru riscul de denaturare semnificativa a evaluarii gradului de adecvare a evaluarilor si prezentarilor de informatii privind valoarea justa efectuate de catre entitate
Auditorul trebuie elaboreze si sa aplice proceduri de audit suplimentare ca raspuns la riscurile evaluate de denaturare semnificativa a ipotezelor referitoare la evaluarile si prezentarile de informatii privind valoarea justa efectuate de catre entitate. ISA 330 "Procedurile auditorilor ca raspuns la riscurile evaluate" abordeaza responsabilitatea auditorului de a elabora si aplica proceduri suplimentare de audit a caror natura, durata si intindere sa fie aplicabile riscului evaluat de denaturare semnificativa la nivelul ipotezelor. Astfel de proceduri suplimentare de audit includ teste de control si proceduri de fond, dupa caz.
Datorita intervalului larg de posibile evaluari la valoarea justa, de la relativ simple la complexe, procedurile de audit planificate ale auditorului pot varia semnificativ ca natura, durata si intindere. De exemplu, procedurile de fond referitoare la evaluarile la valoarea justa pot implica (a) testarea ipotezelor semnificative ale conducerii, a modelului de evaluare si a datelor luate in calcul , (b) efectuarea de estimari independente ale valorii juste in vederea coroborarii cu evaluarea la valoarea justa, sau (c) analizarea efectului evenimentelor ulterioare asupra evaluarilor si prezentarilor de informatii privind valoarea justa.
Existenta cotatiilor de pret publicate pe o piata activa de regula constituie cea mai buna proba de audit privind valoarea justa. Totusi, anumite evaluari ale valorii juste sunt inerent mai complexe decat altele. Aceasta complexitate apare fie datorita naturii elementului supus evaluarii la valoarea justa fie datorita metodei de evaluare cerute de cadrul de raportare financiara aplicabil sau selectate de conducere. De exemplu, in absenta preturilor cotate pe o piata activa, anumite cadre de raportare financiara permit estimarea valorii juste pe baza unui principiu alternativ cum ar fi analiza fluxurilor de numerar actualizate sau modelul tranzactiilor comparative. Evaluarile complexe la valoarea justa in mod normal sunt caracterizate de o incertitudine mai mare privind credibilitatea procesului de evaluare. Aceasta incertitudine mai mare poate fi rezultatul urmatoarelor:
Durata perioadei prognozate.
Numarul de ipoteze semnificative si complexe asociate procesului.
Gradul mai mare de subiectivitate asociat ipotezelor si factorilor utilizati in cadrul procesului.
Gradul mai mare de incertitudine asociat aparitiei viitoare sau rezultatului viitor al evenimentelor care stau la baza ipotezelor folosite.
Lipsa datelor obiective atunci cand se utilizeaza factori foarte subiectivi.
Intelegerea de catre auditor a procesului de evaluare, inclusiv a complexitatii sale, contribuie la stabilirea de catre auditor a naturii, duratei si intinderii procedurilor de audit care trebuie aplicate. Ceea ce urmeaza reprezinta exemple de considerente la elaborarea procedurilor de audit:
Utilizarea unei cotatii de pret pentru obtinerea de probe de audit despre evaluare poate necesita o intelegere a circumstantelor in care s-a obtinut cotatia. De exemplu, daca sunt detinute in scopuri investitionale titluri cotate, evaluarea la pretul de piata listat poate necesita o ajustare dupa cadrul de raportare financiara aplicabil al entitatii daca pachetul este semnificativ de mare ca volum sau este supus unor restrictii legate de posibilitatea de a fi vandute.
Atunci cand utilizeaza probe de audit furnizate de o terta-parte, auditorul tine seama de credibilitatea acestora. De exemplu, daca se obtin informatii prin intermediul confirmarilor externe, auditorul ia in considerare competenta, independenta, autoritatea de a raspunde, cunostintele despre aspectul ce se cauta a fi confirmat si obiectivitatea destinatarului confirmarii pentru a fi multumit de credibilitatea probelor. Intinderea unor astfel de proceduri de audit variaza in functie de riscul de denaturare semnificativa evaluat asociat evaluarilor la valoarea justa. In acest sens auditorul respecta ISA 505 "Confirmari externe".
Probele de audit care sa sustina evaluarile la valoarea justa, de exemplu, evaluarea facuta de un evaluator independent, pot fi obtinute la o data care nu coincide cu data la care entitatea este obligata sa evalueze si raporteze acele informatii in situatiile sale financiare. In astfel de cazuri, auditorul obtine probe de audit privind luarea in considerare de catre conducere a efectului evenimentelor, tranzactiilor si schimbarii circumstantelor aparute intre data evaluarii la valoarea justa si data de raportare.
Deseori se constituie garantii colaterale pentru anumite tipuri de investitii in titluri de datorie care fie trebuie evaluate la valoarea justa fie sunt evaluate pentru posibile deprecieri. Daca garantiile colaterale constituie un factor important in determinarea valorii juste a investitiei sau determinarea valorii sale nominale, auditorul obtine suficiente probe de audit adecvate privind existenta, valoarea, drepturile si accesul sau transferabilitatea unor astfel de garantii colaterale, inclusiv respectarea conditiilor de publicitate, si are in vedere daca s-au facut prezentarile de informatii despre garantii, cerute de cadrul de raportare financiara aplicabil al entitatii.
In anumite situatii, pentru a obtine suficiente probe de audit despre adecvarea unei evaluari la valoarea justa, pot fi necesare proceduri suplimentare, cum ar fi inspectarea unui activ de catre auditor. De exemplu, inspectarea unei investitii imobiliare poate fi necesara pentru a obtine informatii despre starea fizica curenta a activului, relevante pentru valoarea sa justa, ori inspectarea unui titlu de valoare poate releva o restrictie asupra posibilitatii sale de vanzare care poate afecta valoarea sa.
Testarea ipotezelor semnificative ale conducerii, a modelului de evaluare si a datelor de baza
Intelegerea de catre auditor a credibilitatii procesului utilizat de conducere pentru determinarea valorii juste este un element important in argumentarea valorilor rezultate si de aceea afecteaza natura, timpul si intinderea procedurilor de audit ulterioare. Un proces credibil de determinare a valorii juste este unul care asigura o consecventa rezonabila a evaluarii, si unde este cazul, a prezentarii si prezentarii informatiilor despre valoarea justa atunci cand este utilizat in circumstante similare. Atunci cand obtine probe de audit despre evaluarile si prezentarile de informatii despre valoarea justa ale entitatii, auditorul verifica daca:
(a) ipotezele utilizate de conducere sunt rezonabile;
(b) valoarea justa a fost determinata cu ajutorul unui model corespunzator, daca este cazul; si
(c) conducerea a folosit informatii relevante care puteau fi obtinute in mod rezonabil la acea data.
Tehnicile de estimare si ipotezele, precum si luarea in considerare si compararea de catre auditor a evaluarilor la valoarea justa din perioadele precedente, daca este cazul, cu rezultatele obtinute in perioada curenta pot furniza probe de audit despre credibilitatea procesului utilizat de conducere. Totusi, auditorul verifica si daca astfel de abateri nu rezulta din modificari ale circumstantelor economice.
Atunci cand auditorul determina ca exista un risc semnificativ legat de valorile juste, sau ori de cate ori este cazul, auditorul trebuie sa evalueze daca ipotezele semnificative utilizate de conducere la determinarea valorilor juste, luate individual sau in ansamblu, asigura o baza rezonabila pentru evaluarile si prezentarile de informatii privind valoarea justa din situatiile financiare ale entitatii.
Conducerea trebuie sa elaboreze ipoteze, inclusiv cele bazate pe rezultatele activitatii unui expert, pentru a efectua evaluari la valoarea justa. In acest scop, ipotezele conducerii includ si pe cele elaborate sub indrumarea celor insarcinati cu guvernanta. Ipotezele sunt componente ale unor metode mai complexe de evaluare, de exemplu metodele de evaluare care folosesc o combinatie de estimari ale fluxurilor de numerar viitoare de numerar asteptate si estimari ale valorilor activelor sau datoriilor in viitor, actualizate la prezent. Auditorii acorda o atentie speciala ipotezelor semnificative care stau la baza unei metode de evaluare si evalueaza daca ipotezele respective sunt rezonabile. Pentru a constitui o baza rezonabila pentru evaluarile si prezentarile de informatii privind valoarea justa, ipotezele trebuie sa fie relevante, credibile, neutre, inteligibile si complete. Paragraful 36 al "Cadrului international pentru angajamentele de asigurare"descrie amanuntit aceste caracteristici.
Ipotezele concrete vor varia in functie de caracteristicile activului sau datoriei supuse evaluarii si metoda de evaluare folosita (ex: costul de inlocuire, valoarea de piata sau un model bazat pe venituri). De exemplu, atunci cand se foloseste metoda de evaluare a fluxurilor de numerar actualizate (model bazat pe venituri), vor exista ipoteze cu privire la nivelul fluxurilor de numerar, perioada de timp utilizata in analiza si rata de actualizare.
Ipotezele sunt de regula sustinute de diferite tipuri de probe de audit din surse interne si externe care ofera argumente obiective pentru ipotezele folosite. Auditorul evalueaza sursa si credibilitatea probelor de audit care sustin ipotezele conducerii, si inclusiv va lua in considerare ipotezele in lumina informatiilor istorice si va evalua daca ele se bazeaza pe planuri care sa poata fi duse la indeplinire de entitate.
Procedurile de audit care se ocupa cu ipotezele conducerii sunt realizate in contextul auditului situatiilor financiare ale entitatii. Obiectivul procedurilor de audit nu este de aceea menit sa obtina suficiente probe de audit in vederea exprimarii unei opinii asupra ipotezelor. In schimb, auditorul aplica procedurile de audit pentru a vedea daca ipotezele ofera o baza rezonabila pentru determinarea valorilor juste in contextul unui audit al situatiilor financiare luate in ansamblu.
Identificarea ipotezelor care par sa fie semnificative pentru calculul valorii juste necesita exercitarea rationamentului profesional de catre conducere. Auditorul isi concentreaza atentia pe ipotezele semnificative. In general, ipotezele semnificative acopera aspecte care afecteaza semnificativ evaluarea la valoarea justa si pot include pe cele care sunt:
(a) sensibile la variatia sau incertitudinea privind valoarea sau natura. De exemplu, ipotezele despre rata dobanzii pe termen scurt pot fi mai putin susceptibile la variatii semnificative comparativ cu ipotezele despre rata dobanzii pe termen lung; si
(b) susceptibile la o aplicare gresita sau subiectivism.
Auditorul ia in considerare sensibilitatea evaluarii la modificarea ipotezelor semnificative, inclusiv conditiile de piata care pot afecta valoarea. Acolo unde este cazul, auditorul incurajeaza conducerea sa utilizeze tehnici cum ar fi analiza senzitivitatii in vederea identificarii ipotezelor deosebit de sensibile. In absenta unei astfel de analize manageriale, auditorul are in vedere daca sa utilizeze astfel de tehnici sau nu. Auditorul ia de asemenea in considerare daca incertitudinea asociata cu evaluarea la valoarea justa, sau lipsa datelor obiective pot face imposibila estimarea rezonabila in baza cadrului de raportare financiara aplicabil al entitatii. (vezi paragraful 9).
Luarea in considerare a faptului daca ipotezele ofera o baza rezonabila pentru evaluarile la valoarea justa se refera la intreg setul de ipoteze dar si la fiecare ipoteza individuala. Ipotezele sunt frecvent interdependente si de aceea, trebuie sa fie consecvente la nivel intern. O ipoteza care poate parea rezonabila atunci cand este judecata izolat s-ar putea sa nu fie rezonabila daca este utilizata impreuna cu alte ipoteze. Auditorul va analiza ipotezele semnificative au fost identificate de catre conducere, precum si factorii care influenteaza determinarea valorii juste.
Ipotezele pe care se bazeaza evaluarile la valoarea justa (de exemplu, rata de actualizare utilizata pentru calcularea valorii prezente a fluxurilor viitoare de numerar) de obicei vor reflecta ceea ce conducerea se asteapta sa devina rezultatul unor obiective si strategii specifice. Pentru ca astfel de ipoteze sa fie rezonabile atat la nivel individual, cat si in ansamblu, ele trebuie sa fie si realiste si consecvente cu:
(c) mediul economic general si circumstantele economice ale entitatii;
(d) planurile entitatii;
(e) ipotezele exprimate in perioadele precedente, daca este cazul
(f) experienta anterioara si situatiile cu care s-a confruntat anterior entitatea in masura in care sunt aplicabile acum;
(g) alte aspecte referitoare la situatiile financiare, de exemplu, ipotezele utilizate de conducere pentru includerea estimarilor in conturile din situatiile financiare, altele decat cele referitoare la evaluarile si prezentarile de informatii privind valoarea justa; si
(h) daca este cazul, riscul asociat fluxurilor de numerar, inclusiv variabilitatea potentiala a fluxurilor de numerar si efectul aferent asupra ratei de actualizare.
Atunci cand ipotezele reflecta intentia conducerii si capacitatea de a duce la indeplinire anumite masuri, auditorul are in vedere daca acestea sunt in concordanta cu planurile si experienta anterioara a entitati).
In cazul in care conducerea se bazeaza pe informatii financiare istorice pentru formularea ipotezelor, auditorul are in vedere masura in care o astfel de decizie este justificata. Totusi, informatiile istorice s-ar putea sa nu fie reprezentative pentru conditiile sau evenimentele viitoare, de exemplu, daca managementul intentioneaza sa se angajeze in activitati noi sau circumstantele se modifica.
Pentru elementele evaluate de entitate cu ajutorul unui model de evaluare, auditorul nu trebuie sa inlocuiasca rationamentul conducerii entitatii cu cel al sau. In schimb, auditorul analizeaza modelul si verifica daca acesta este adecvat iar ipotezele utilizate sunt rezonabile. De exemplu, s-ar putea sa nu fie potrivita utilizarea metodei fluxurilor de numerar actualizate pentru evaluarea unei investitii in actiunile unei intreprinderi recent infiintate daca nu exista venituri curente pe care sa se bazeze estimarea rezultatelor sau fluxurilor de numerar viitoare.
Auditorul trebuie sa efectueze proceduri de audit pentru datele utilizate pentru efectuarea evaluarilor si prezentarilor de informatii privind valoarea justa si sa verifice daca evaluarile au fost determinate corespunzator pe baza acelor date si a ipotezelor conducerii
Auditorul verifica daca datele pe care se bazeaza evaluarile la valoarea justa, inclusiv datele utilizate de expert, sunt exacte, complete si relevante; si daca evaluarile la valoarea justa au fost corespunzator determinate cu ajutorul acelor date si al ipotezelor conducerii. Procedurile auditorului pot include de asemenea si, de exemplu, proceduri de audit precum verificarea sursei datelor, reefectuarea calculelor matematice si analizarea informatiilor din punct de vedere al consecventei interne, inclusiv daca astfel de informatii sunt in concordanta cu intentia conducerii de a duce la indeplinire anumite actiuni discutate in paragrafele 22 si 23.
Auditorul poate face o estimare independenta a valorii juste (de exemplu, prin utilizarea unui model elaborat de auditor) in vederea coroborarii cu evaluarea valorii juste efectuate de entitate. Atunci cand efectueaza o estimare independenta folosind ipotezele conducerii, auditorul evalueaza ipotezele respective dupa cum s-a discutat in paragrafele 39 la 49. In loc sa foloseasca ipotezele conducerii, auditorul poate elabora ipoteze separate pentru a face o comparatie cu evaluarile la valoarea justa efectuate de conducere. In aceasta situatie, auditorul totusi trebuie sa cunoasca ipotezele conducerii. Auditorul se foloseste de aceasta intelegere pentru a se asigura ca modelul sau ia in considerare variabilele semnificative si pentru a evalua orice posibile diferente semnificative aparute fata de estimarea conducerii. De asemenea, auditorul aplica proceduri de audit si pentru datele utilizate pentru efectuarea evaluarilor si prezentarilor de informatii privind valoarea justa dupa cum s-a discutat in paragrafele 50 si 51. Auditorul tine cont de ISA 520 "Proceduri analitice" pentru aplicarea acestor proceduri in cursul auditului.
Auditorul trebuie sa ia in considerare efectul evenimentelor ulterioare asupra evaluarilor si prezentarilor de informatii privind valoarea justa din situatiile financiare
Tranzactiile si evenimentele care au loc dupa finele perioadei inainte de finalizarea auditului, pot genera probe corespunzatoare de audit privind evaluarile la valoarea justa efectuate de conducere. De exemplu, lichidarea unei investitii imobiliare la scurt timp dupa finele perioadei poate genera probe de audit referitoare la evaluarea la valoarea justa.
Totusi, circumstantele care existau la finele perioadei se pot schimba in perioada de dupa inchiderea exercitiului financiar. Informatiile despre valoarea justa de dupa finele perioadei pot reflecta evenimente care apar dupa finele perioadei si nu circumstantele existente la data bilantului. De exemplu, preturile titlurilor activ tranzactionate care se modifica dupa finele perioadei de regula nu constituie probe adecvate de audit privind valoarea titlurilor existenta la finele perioadei. Auditorul respecta ISA 560 "Evenimente ulterioare" atunci cand evalueaza probele de audit referitoare la astfel de evenimente.
