Performantele unei intreprinderi

Performantele unei intreprinderi

Conceptul de performanta economica include mai multe elemente ce caracterizeaza finalitatea activitatilor lucrative, cum ar fi: profitabilitatea, rentabilitatea, productivitatea, competitivitatea si cresterea economica. Pentru a sintetiza toate aceste elemente se poate spune ca "o intreprindere este teoretic performanta cand este in acelasi timp productiva si eficace."[1]

Prin analiza rezultatelor se pot solutiona doua dintre componentele starii de performanta econmica, si anume:

cresterea economica, privita ca aptitudine a intreprinderii de a-si spori volumul de activitate, fapt reflectat prin analiza rezultatelor ce exprima volumul (valoarea productiei fizice, cifra de afaceri, valoarea adaugata);

profitabilitatea activitatii, privita ca abilitate a intreprinderii de aderula in mod eficient activitatile sale economice.

Pentru a putea emite aprecieri pertinente vis-á-vis de aceste aspecte ale starii de performanta, se impune ca activitatea de analiza sa fie orientata spre urmatoarele obiective:

analiza trebuie sa fie completa, in sensul ca trebuie luate in considerare toate elementele relevante ale situatiei analizate, trebuie identificate problamele si oportunitatile, trebuie prezentate si evaluate alternativele;

analiza presupune evaluarea si interpretarea in sens economic a situatiilor si evenimentelor care fac obiectul analizei;

suplinirea lipsei de informatii se realizeaza prin ipoteze rezonabile

o analiza competenta este cea in care se evita confuzia dintre simptome si probleme, respectiv dintre oportunitati si actiuni;

analiza trebuie sa stea la baza stabilirii unor obiective realiste si sa asigure recunoasterea tuturor alternativelor posibile pentru indeplinirea acestor obiective;

in urma analizei se impune formularea unor concluzii clare.

O intreprindere trebuie sa prezinte ca situatie financiara primara fie:

o situatie care sa prezinte profitul sau pierderea neta a perioadei, castigurile si pierderile recunoscute direct in capitalurile proprii si efectele schimbarilor in politicile contabile (situatie a castigurilor si a pierderilor recunoscute); sau

o situatie care sa arate modificarile capitalului propriu.

Rezultatele care exprima volumul de activitate caracteriteaza dimensiunea afacerii si dinamica acesteia, fiind reprezentative atat pentru activitatea de productie, cat si pentru cea de comercializare. Cei mai importanti indicatori de rezultate, care masoara si evalueaza volumul activitatii de productie si comercializare, sunt:

valoarea productiei fizice

cifra de afaceri

valoarea adaugata.

Pentru analiza acestor rezultate este nevoie de o serie de informatii, care se pot obtine din urmatoarele surse: formularele de bilant, bugetul de venituri si cheltuieli, plan de afaceri,studii de piata, alte informatii din contabilitatea sintetica si analitica.

Prin analiza rezultatelor care exprima volumul poate fi evidentiata masura in care o intreprindere reuseste sa satisfaca nevoile pietei intr-o maniera durabila. Aceasta presupune pe de o parte identificarea corecta a cererii existente pe piata, iar pe de alta parte satisfacerea prompta si la un nivel competitiv a acestei cereri.

Valoarea productiei fizice este un indicator cu baza de calcul volumul fizic al productiei sau productia fizica, la determinarea nivelului acestui indicator contribuind doi factori:

cantitatea fizica realizata de fiecare produs aflat in nomenclatorul de fabricatie (volumul productiei fizice)

costul de productie sau pretul de inregistrare al produselor obtinute (factorul calitativ de evaluare a productiei fizice obtinute).

Situatia castigurilor si a pierderilor recunoscute include, separat de profitul sau pierderea neta a perioadei prezentate in contul de profit si pierdere, toate castigurile si pierderile care sunt recunoscute direct in capitalul propriu (de exemplu, surplusul si deficitul din reevaluare si diferentele de schimb valutar). Nu sunt incluse modificarile rezultate din tranzactiile cu actionarii (de exemplu, emiterile de actiuni, dividendele si rascumpararile) si alte miscari ale capitalului propriu (de exemplu, transferurile dintre diferitele categorii de rezerve si rezultatul reportat). Informatiile suplimentare despre acele miscari trebuie sa fie prezentate in note.

Situatia modificarilor capitalului propriu, pe de alta parte, include toate tranzactiile expuse in paragraful anterior in situatia primara. Situatia trebuie sa reprezinte o reconciliere a soldurilor fiecarei clase de capital social, prime, rezultat reportat si a fiecarei rezerve de la inceputul si de la sfarsitul fiecarei perioade, prezentand separat fiecare miscare.

O alta opinie este aceea ca performantele societatii pot fi cel mai bine analizate din perspectiva "valorii adaugate" de catre conducere pe parcursul unei perioade. Aceste modificari ale valorii juste a activelor si datoriilor care nu sunt recunoscute in prezent in contul de profit si pierdere, ci direct in capitalul propriu (cum ar fi instrumente financiare, active necorporale, active biologice, titluri imobiliare sau obligatii privind pensiile) vor fi astfel recunoscute. Acest tratament rezulta intr-o situatie ce permite evaluarea obiectiva a performantelor societatii, situatie ce cuprinde contul traditional de profit si pierdere plus informatiile minime impuse de IAS 1 paragraful 86. Flexibilitatea prevederilor de prezentare incluse in IAS 1 sunt rezultatul unui compromis intre aceste puncte de vedere.

1 Analiza rezultatelor care exprima volumul de activitate

Rezultatele care exprima volumul activitatii (indicatori de activitate) caracterizeaza dimensiunea afacerii s dinamica acesteia, fiind reprezentative atat pentru activitatea de productie, cat si pentru cea de comercializare. Cei mai importanti indicatori de rezultate sunt: valoarea productiei fizice, cifra de afaceri, valoarea adaugata. Sursele de informatie sunt formularele de bilant (in special contul de profit si pierdere), bugetul de venituri si cheltuieli, plan de afaceri, studii de piata, alte informatii din contabilitatea analitica si sintetica. Prin analiza rezultatelor care exprima volumul de activitate poate fi evidentiata masura in care o intreprindere reuseste sa satisfaca nevoile pietei intr-o maniera durabila. Pentru aceasta este necesara identificarea corecta a cererii existente pe piata si satisfacerea prompta si la un nivel competitiv a acestei cereri.

1.1 Analiza valorii productiei fizice

Valoarea productiei fizice dimensioneaza cel mai corect activitatea de productie a intreprinderii, respectiv potentialul productiv al acesteia. Productia fizica reprezinta rezultatul de baza al oricarui proces productiv, aceasta reprezentand de fapt ratiunea pentru care fiinteaza o intreprindere.

Cantitatea de produse ce trebuie fabricata pe parcursul unei perioade (de regula un an), depinde de cantitatea prevazuta a se vinde, cantitatea existenta la inceputul perioadei si cantitatea existenta la sfarsitul perioadei.

Q_fiz = Q_v - Q_i + Q_f

unde: Q_fiz = productia fizica;

Q_v = productia vanduta;

Q_i = productia initiala;

Q_f = productia finala.

Productia exercitiului este suma dintre productia vanduta, productia stocata si productia de imobilizari.

Q_ex = Q_vd + Q_st + Q_i

unde: Q_ex = productia exercitiului;

Q_vd = productia vanduta;

Q_st = productia stocata;

Q_i = productia imobilizata.

Volumul fizic al productiei depinde de mai multi factori: volumul estimat al vanzarilor, in functie de cererea existenta pe piata; gradul de asigurare cu resurse; gradul de valorificare a resurselor; nivelul de organizare a productiei si a muncii.

1.2 Analiza cifrei de afaceri

Volumul de activitate are doua componente: productia si comercializarea, ambele avand rol determinant in mentinerea, cresterea sau scaderea volumului de activitate si implicit, a pozitiei detinute de intreprindere pe piata. Indicatorul care asigura cea mai corecta masurare a volumului de activitate este cifra de afaceri, deoarece reflecta numai acea parte  a productiei care a fost realizata pe piata si reprezinta un rezultat sigur si cert pentru intreprindere.

Cifra de afaceri reprezinta expresia valorica a tuturor afacerilor derulate de o intreprindere intr-o perioada determinata de timp. Cu ajutorul ei se masoara performanta economica a firmelor si este folosita drept criteriu pentru clasificarea acestora dupa importanta lor economica.

Tipologia cifrei de afaceri:

cifra de afaceri medie: reprezinta venitul mediu realizat pe o unitate de produs, pe o lucrare sau un serviciu, intr-o perioada de timp data.

 =

cifra de afaceri marginala: reprezinta variatia venitului unei intreprinderi determinata de cresterea sau scaderea cu o unitate a productiei vandute.

CA_mg =

cifra de afaceri critica: este expresia valorica a punctului in care veniturile obtinute din vanzari egaleaza cheltuielile pe care le presupun aceste vanzari, iar profitul obtinut este nul.

CA_prg =

Structura cifrei de afaceri depinde de nivelul de diversificare a activitatii, structura fizica a vanzarilor pe grupe omogene, pretul de vanzare al produselor.

1.3 Analiza valorii adaugate

Valoarea adaugata reprezinta bogatia creata de intreprindere si face obiectul unei mize, atunci cand se pune problema repartizarii ei intre participantii la activitatea intreprinderii (salariati, stat, imprumutatori, proprietari). Valoarea adaugata exprima aportul economic al intreprinderii, surplusul de valoare pe care aceasta reuseste sa-l genereze ca urmare a efortului depus in procesul productie. Capacitatea intreprinderii de a crea valoare adaugata se evalueaza cu ajutorul ratei valorii adaugate, calculata dupa formula:

Rata VA =  * 100

Masa valorii adaugate se calculeaza ca diferenta intre productia exercitiului si consumurile intermediare necesare realizarii ei.

VA = (Qex - Ci) + Mc

unde: VA = valoarea adaugata;

Qex = productia exercitiului;

Ci = consumuri intermediare;

Mc = marja comerciala.

Repartitia valorii adaugate se realizeaza intre cinci parti participante:

personalul salariat, care este retribuit prin salarii si protectia sociala aferenta;

statul percepe impozite;

imprumutatorii percep dobanzi pentru titlurile de credit;

proprietarii si conducatorii sai au dreptul la o remunerare sperata;

intreprinderea, care poate beneficia de surse de autofinantare.