|
|
|
Riscuri financiare principale IASP 1012.
Auditorul trebuie sa inteleaga principalele tipuri de riscuri financiare, referitoare la activitatile cu derivate la care se poate expune entitatea. Aceste riscuri financiare cheie sunt:
(a) Riscul de piata, care se refera in mare la pierderile economice datorate schimbarilor nefavorabile in valoarea justa a derivatelor. Riscurile aferente includ:
riscul de pret, care se refera la schimbarile intervenite in nivelul preturilor datorita modificarii ratei dobanzilor, ratei de schimb valutar sau altor factori referitori la volatilitatea de piata a ratei, indicelui sau pretului de baza. Riscul pretului include riscul ratei dobanzii si riscul de schimb valutar;
riscul de lichiditate, care se refera la schimbarile intervenite in capacitatea de a instraina instrumentul financiar. Activitatile cu derivate poarta un risc suplimentar ca lipsa unui contract valabil sau a unei contrapartide sa poata face dificil de stins o tranzactie cu derivate sau de incheiat un contract de compensare. Spre exemplu, riscul lichiditatilor poate creste daca o entitate intampina dificultati in obtinerea valorii mobiliare sau a marfii necesare sau a altei marfi daca derivatul respectiv cere livrarea fizica a acestora.
Pierderile economice pot aparea, de asemenea, daca entitatea face tranzactii inadecvate pe baza unor observatii insuficiente obtinute in urma folosirii unor modele inadecvate de evaluare.
Derivatele folosite in tranzactii de acoperire comporta un risc suplimentar, cunoscut ca risc de baza. Baza reprezinta diferenta dintre pretul unui element acoperit si pretul instrumentului de acoperire aferent. Riscul de baza reprezinta riscul ca baza sa se schimbe in timp ce contractul de acoperire este in derulare, si astfel, corelatia pretului intre elementul acoperit si instrumentul de acoperire sa nu fie perfecta. Spre exemplu, riscul bazei poate fi afectat de lipsa unei lichiditati fie in elementul acoperit, fie in instrumentul de acoperire.
(b) Riscul de credit, care se refera la riscul ca un client sau o parte sa nu stinga o obligatie la valoarea totala, fie atunci cand este scadenta, fie in orice moment dupa aceea. Pentru anumite derivate, valorile de piata sunt schimbatoare, astfel incat expunerea la risc este si ea schimbatoare. In general, un derivat are o expunere a creditului doar daca derivatul are o valoare de piata pozitiva. Acea valoare reprezinta o obligatie a partenerului, si, prin urmare, un beneficiu economic care poate fi pierdut, daca co-contractantul nu reuseste sa isi indeplineasca obligatia care ii revine. Mai mult, valoarea de piata a unui derivat poate fluctua rapid, alternand intre valori pozitive si valori negative. Potentialul unor schimbari rapide a preturilor, impreuna cu structura unor anumite derivate, poate afecta, de asemenea, expunerea la riscul de credit. Spre exemplu, derivatele cu un raport ridicat de capital imprumutat la capital propriu sau derivatele cu perioade mai lungi de timp pot avea ca rezultat o expunere la riscul de credit care creste rapid dupa incheierea tranzactiei.
Multe derivate sunt tranzactionate potrivit unor reguli uniforme printr-un schimb organizat (derivate tranzactionate la bursa). Derivatele tranzactionate la bursa, in general, inlatura un risc individual al partenerului si substituie organizatia de compensatii partenerului care onoreaza obligatia. De obicei, partile unui contract derivat tranzactionat la bursa onoreaza zilnic modificarile intervenite in valoarea pozitiilor lor, ceea ce conduce la micsorarea riscului de credit. Alte metode pentru reducerea riscului de credit includ oferirea de catre partener a unor garantii, sau stabilirea unei limite a creditului pentru fiecare parte, pe baza indicelui de credit al fiecaruia.
(c) Riscul de decontare reprezinta riscul ca o parte dintr-o tranzactie sa onoreze obligatia, fara a primi contraprestatia de la client sau partener. O metoda pentru reducerea riscului de decontare este sa se incheie o conventie de compensare generala, care sa permita partilor sa onoreze toate titlurile de creanta sau de debit la decontare;
(d) Riscul de solvabilitate, care se refera la riscul ca entitatea sa nu aiba fonduri disponibile pentru a onora angajamentele de fluxuri de numerar atunci cand devin scadente. Spre exemplu, o miscare nefavorabila a preturilor intr-un contract futures poate avea ca rezultat un apel in marja pe care entitatea s-ar putea sa nu-l onoreze din cauza lipsei de lichiditati;
(e) Riscul juridic, care se refera la pierderile care apar in urma unei actiuni juridice sau de reglementare care anuleaza sau impiedica in alt mod respectarea de catre utilizatorul final sau de catre co-contractantul acestuia a termenilor contractului sau a aranjamentului aferent de compensare. Spre exemplu, riscul juridic poate aparea in urma unei documentari insuficiente pentru un contract, a incapacitatii de a pune in aplicare conventia de compensare in cazul falimentului, a modificarilor nefavorabile ale legislatiei fiscale, sau a altor acte normative care interzic entitatilor sa investeasca in anumite tipuri de derivate.
Desi exista si alte clasificari ale riscului, ele sunt de obicei combinatii ale acestor riscuri principale. Exista, de asemenea, un risc ulterior in cazul marfurilor ca acestea sa nu intruneasca cerintele calitative asteptate.
