|
|
|
Evaluarea gradului de adecvare a evaluarilor si prezentarilor informatiilor - ISA 545.
Auditorul trebuie sa verifice daca evaluarile si prezentarile de informatii despre valoarea justa din situatiile financiare sunt conforme cu cadrul de raportare financiara al entitatii
Intelegerea de catre auditor a cerintelor cadrului de raportare financiara si cunoasterea entitatii si sectorului de activitate, impreuna cu rezultatele altor proceduri de audit, sunt utilizate pentru a verifica daca modul de contabilizare a activelor si datoriilor care necesita evaluarea la valoarea justa este adecvata si daca prezentarile de informatii despre evaluarile la valoarea justa si incertitudinile semnificative legate de acestea sunt in conformitatea cu cadrul de raportare financiara aplicabil al entitatii.
Evaluarea gradului de adecvare a evaluarilor la valoarea justa efectuate de entitate conform cadrului sau de raportare financiara si evaluarea probelor de audit depind, in parte, de cunostintele auditorului despre natura activitatii entitatii. Acest lucru este mai cu seama valabil daca activul sau datoria ori metoda de evaluare este foarte complexa. De exemplu, instrumentele financiare derivate pot fi foarte complexe, existand riscul ca diferite interpretari ale modului de determinare a valorii juste sa genereze concluzii diferite. Determinarea valorii juste pentru anumite elemente, de exemplu "cercetarea si dezvoltarea in curs" sau activele necorporale dobandite printr-o combinare de intreprinderi, poate implica considerente speciale care sunt afectate de natura entitatii si activitatii sale daca astfel de considerente sunt potrivite cu cadrul de raportare financiara aplicabil al entitatii. De asemenea, cunostintele auditorului despre entitate, impreuna cu rezultatele altor proceduri de audit pot ajuta la identificarea activelor pentru care conducerea trebuie sa recunoasca o depreciere utilizand evaluarea la valoarea justa in baza cadrului de raportare financiara aplicabil al entitatii.
Daca metoda de evaluare a valorii juste este prevazuta in cadrul de raportare financiara aplicabil, de exemplu, obligativitatea ca valoarea justa a unui titlu tranzactionabil sa fie determinata utilizand preturile de piata cotate si nu un model de evaluare, auditorul va anliza daca determinarea valorii juste este consecventa cu acea metoda.
Anumite cadre de raportare financiara au la baza prezumtia ca valoarea justa a activelor sau datoriilor poate fi determinata in mod credibil ca o conditie esentiala fie pentru a obliga fie pentru a permite evaluarile sau prezentarile de informatii privind valoarea justa. In anumite cazuri, aceasta prezumtie poate fi depasita pentru activul sau datoria care nu dispun de un pret de piata cotat pe o piata activa sau pentru care alte metode de estimare rezonabila a valorii juste sunt in mod evident nepotrivite sau nefunctionale. In cazul in care conducerea a hotarat ca prezumtia de determinare credibila a valorii juste este depasita, auditorul obtine suficiente probe de audit care sa sustina o astfel de hotarare si sa demonstreze ca elementul este contabilizat in mod corespunzator conform cadrului de raportare financiara aplicabil.
Auditorul trebuie sa obtina probe de audit despre intentia conducerii de a lua masuri specifice si sa ia in considerare capacitatea acesteia de a face acest lucru, daca este relevant pentru evaluarile si prezentarile de informatii despre valoarea justa conform cadrului de raportare financiara aplicabil al entitatii
In anumite cadre de raportare financiara, intentiile conducerii referitoare la un activ sau o datorie sunt criterii pentru determinarea cerintelor de evaluare, prezentare si prezentare de informatii si a modului in care modificarile valorii juste sunt raportate in situatiile financiare. In astfel de cadre de raportare financiara, intentia conducerii este importanta la determinarea gradului de adecvare a utilizarii valorii juste de catre entitate. Deseori conducerea documenteaza planurile si intentiile sale relevante pentru anumite active sau datorii iar cadrul de raportare financiara aplicabil poate solicita acest lucru. Desi volumul probelor de audit despre intentia conducerii este un aspect care tine de rationamentul profesional, procedurile auditorului de regula includ chestionarea conducerii, cu coroborarea corespunzatoare a raspunsurilor, de exemplu, prin:
Luarea in considerare a experientei anterioare a conducerii in ducerea la indeplinire a intentiilor sale declarate cu privire la active sau datorii.
Revizuirea planurilor scrise sau altor documente, inclusiv, unde este cazul, bugete, procese-verbale etc.
Luarea in considerare a motivelor declarate ale conducerii pentru alegerea unei anumite masuri.
Luarea in considerare a capacitatii conducerii de a duce la indeplinire o anumita masura date fiind circumstantele economice ale entitatii, inclusiv implicatiile angajamentelor sale contractuale.
Auditorul totodata ia in considerare capacitatea conducerii de a duce la indeplinire o anumita masura daca acea capacitate este relevanta pentru utilizarea, sau scutirea de la utilizarea, evaluarii la valoarea justa in baza cadrului de raportare financiara aplicabil al entitatii.
Daca in baza cadrului de raportare financiara aplicabil al entitatii exista metode alternative pentru determinarea valorii juste, sau daca metoda de evaluare nu este prevazuta, auditorul trebuie sa verifice daca metoda de evaluare este corespunzatoare in circumstantele respective conform cadrului de raportare financiara aplicabil al entitatii.
Pentru verificarea adecvarii metodei de determinare a valorii juste in circumstantele respective este necesara utilizarea rationamentului profesional. In cazul in care conducerea alege o anumita metoda de evaluare dintre mai multe metode alternative prevazute de cadrul de raportare financiara aplicabil al entitatii, auditorul va cauta sa inteleaga rationamentul conducerii in alegerea respectiva discutand cu aceasta motivele selectarii acelei metode de evaluare. Auditorul are in vedere daca:
(a) conducerea a evaluat suficient si aplicat corespunzator criteriile, daca exista, prevazute in cadrul de raportare financiara aplicabil pentru argumentarea metodei selectate;
(b) metoda de evaluare este potrivita in circumstantele respective data fiind natura activului sau datoriei evaluate si cadrul de raportare financiara aplicabil al entitatii; si
(c) metoda de evaluare este potrivita in raport cu obiectul de activitate, sectorul de activitate si mediul in care opereaza entitatea.
Conducerea poate sa fi stabilit ca diferite metode de evaluare duc la aparitia unui interval de evaluari la valoarea justa semnificativ diferite. In astfel de cazuri, auditorul evalueaza modul in care entitatea a investigat motivele acestor diferente pentru stabilirea evaluarilor sale la valoarea justa.
Auditorul trebuie sa evalueze daca metoda entitatii pentru evaluarile sale la valoarea justa este aplicata cu consecventa
Odata ce conducerea a selectat o anumita metoda de evaluare, auditorul verifica daca entitatea a aplicat cu consecventa acea baza (principiu) de evaluare la valoarea justa, si daca da, daca acea consecventa este adecvata date fiind posibilele schimbari ale mediului sau circumstantelor care afecteaza entitatea, ori schimbarile cerintelor cadrului de raportare financiara aplicabil al entitatii. In cazul in care conducerea a modificat metoda de evaluare, auditorul are in vedere daca aceasta poate demonstra in mod adecvat ca noua metoda de evaluare asigura o baza mai potrivita de evaluare, sau daca modificarea este sustinuta de o schimbare a cerintelor cadrului de raportare financiara aplicabil al entitatii sau o schimbare a circumstantelor. De exemplu, introducerea unei piete active pentru o anumita clasa de active sau datorii poate indica faptul ca utilizarea fluxurilor de numerar actualizate pentru estimarea valorii juste a acelor active sau datorii nu mai este potrivita.
