|
|
|
EVALUAREA BUNURILOR DE NATURA MATERIILOR PRIME, MATERIALELOR CONSUMABILE SI A PRODUSELOR FINITE
1. Reguli privind evaluarea elementelor patrimoniale
Evaluarea elementelor patrimoniale se face tinand seama de cateva regului importante. Acestea sunt:
a) Principul prudentei conform caruia nu este admisa supraevaluarea elementelor de activ si a veniturilor, respectiv subevaluarea elementelor de pasiv si a cheltuielilor, tinand cont de deprecierile, riscurile si pierderile posibile generate de desfasurarea activitatii exercitiului cirent sau anterior.
Costurile de productie este format din totalitatea cheltuielilor ocazionate de fabricarea bunurilor respective, iar acesta devine pret de inregistrare in contabilitate.
Momentul la care se evalueaza stocurile de aceasta natura
In conformitate cu prevederile Legii contabilitatii nr.82/1991 cu toate modificarile si completarile ulterioare precum si cu Ordinul ministrului finantelor publice nr.1752 din 17 noiembrie 2005 pentru abrobarea reglementarilor contabile conforme cu directivele europene cu modificarile si completarile ulterioare, evaluarea stocurilor se face in patru momente:
1. la intrarea in gestiune;
1. Evaluarea materiilor prime, materialelor consumabile si a produselor finite la intrarea in patrimoniu
Evaluarea la data intrarii in entitate se face la valoarea de intrare (valoare contabila), care se diferentiaza in functie de calea de intrare.
Stocurile intrate cu titlu oneros (achizitionate), ca de exemplu materiile prime, materialele consumabile, marfurile, se evalueaza la cost de achizitie care este egal cu pretul de cumparare din factura furnizorului la care se adauga toate cheltuielile din procesul aprivizionarii pana la momentul stocarii. Cheltuielile din procesul aprovizionarii sunt formate din: cheltuieli de incarcare, transport, asigurare pe timpul transportului, descarcare si manipulare si taxele nerecuperabile cum ar fi accize si taxa pe valoarea adaugata pentru neplatitorii de taxa. Pentru stocurile provenite din import in costul de achizitie se includ taxele si comisioanele vamale. In costul de achizitie nu se includ reducerile de pret cu caracter comercial, acordate de furnizor odata cu vanzarea.
In cazul bunurilor si serviciilor obtinute din activitatea proprie de exploatare, evaluarea de face la costul de productie format din: pretul de achizitie a materialelor consumate, cheltuielile directe de fabricatie si cheltuieli indirecte de fabricatie.
In cazul bunurilor aduse ca aport la capital, obtinute cu titlu gratuit sau din donatii, evaluarea se face la valoarea de utilitate. Costul de intrare in patrimoniu este denumit si valoare de intrare sau valoare contabila.
Pentru exemplificare prezentam urmatoarea operatiune:
Se achizitioneaza de la S.C.Moara Zanesti SRL, cu factura seria FN numarul 125, in data de 10 ianuarie 2009, faina tip 650.
Faina 1000,00kg x 0,99lei/kg = 11.880,00 lei
TVA 19% 257,20 lei
Transport = 400,00 lei
TVA 19% 76,00 lei
Costul de achizitie = 11.880,00+400,00 = 1280,00 lei
Costul de achizitie/kg =1280,00/1000,00 = 1,02lei/kg
In cazul unei bonificatii de 5% costul de achizitie ar fi urmatorul:
Faina 1000,00kg x 0,99lei/kg = 11.880,00 lei
TVA 19% = 257,20 lei
Bonificatie = 594,00 lei
TVA 19% = 112,86 lei
TOTAL = 11.286,00 lei
TOTAL TVA 19% = 144,34 lei
Costul de achizitie = 11.286,00+400 = 11.686,00 lei
Costul de achizitie/kg = 11.686,00/1000,00 = 0,97 lei/kg.
Evaluarea materiilor prime, materialelor consumabile si a produselor finite cu ocazia inventarierii
Regula generala de evaluare si inregistrare a stocurilor, la inventar, este evaluarea la valoarea actuala sau de utilitate denumita si valoare de inventar. Aceste valori se stabilesc in functie de utilitatea bunului in intreprindere sau pretul pietei si se identifica, in functie de destinatia lor, astfel:
Stocurile destinate vanzarii, li se stabilesc valoarea de inventar sub forma valorii nete de realizare, care este data de pretul de vanzare previzionat, din care se scad cheltuielile cu transport, comisioane etc.
Semifabricatele si productia in curs de executie se evalueaza la valoarea componentelor materiale incorporate la care se adauga costurile stadiilor de prelucrare.
Materiile prime si materiale consumabile destinate utilizarii in exploatare se evalueaza la costul lor de inlocuire.
La stabilirea valorii de inventar se va aplica principiul prudentei, potrivit caruia nu este admisa supraevaluarea elementelor de activ si a veniturilor, respectiv subevaluarea elementelor de pasiv si a cheltuielilor. In acest sens in cazul in care se constata ca valoarea de inventar, stabilita in functie de utilitatea bunului pentru unitate si pretul pietei, este mai mare decat valoarea cu care sunt acestea inregistrate in contabilitate, in listele de inventariere vor fi inscrise valorile din contabilitate. In cazul in care valoarea de inventar este mai mica decat valoarea din contabilitate, in listele de inventariere se vor scrie valorile de inventar. Pentru asigurarea imaginii fidele a patrimoniului, in cazul constatarii unor deprecieri relative (nedefinitive) trebuie constituit provizion pentru deprecieri, care sa reflecte situatia reala existenta, chiar si in cazul in care aceste cheltuieli nu sunt recunoscute din punct de vedere fiscal. Provizioanele constituite cu ocazia inventarierii, pentru deprecierile constatate, nu sunt deductibile fiscal. In cazul constatarii unor lipsuri in gestiune, imputabile, administratorii vor lua masura imputarii acestora la valoarea lor de inlocuire. Prin valoarea de inlocuire se intelege costul de achizitie, in care sunt incluse costul de cumparare practicat pe piata, taxele nedeductibile, inclusiv TVA, cheltuieli de transport aprovizionare.
3. Evaluarea materiilor prime, materialelor consumabile si a produselor finite la incheierea exercitiului prin bilantul contabil
Se face la valoarea de intrare, respectiv la valoarea contabila pusa de acord cu rezultatele evaluarilor la inventariere, astfel pot fi posibile urmatoarele cazuri: pentru stocurile la care au rezultat diferente in plus intre valoarea de inventar si valoarea de intrare, in bilant acestea sunt evaluate la valoarea lor de intrare, deci plusul de valoare nu se inregistreaza in contabilitate; pentru stocurile la care s-au constatat diferente in minus intre valoarea de inventar si valoarea lor de intrare, acestea se evalueaza in bilant la valoarea de inventar. In contabilitate aceste stocuri vor continua sa fie inregistrate la valoarea lor de intrare, iar minusul de valoare datorat unor deprecieri se inregistreaza prin intermediul conturilor de provizioane. Daca din valoarea de intrare a stocurilor se deduce valoarea deprecierilor pentru care au fost calculate si inregistrate provizioane, se obtine valoarea de inventar ca valoare neta ce se inscrie in bilant.
Pe baza celor aratate mai sus se desprinde regula generala de evaluare si inregistrare a stocurilor, si anume: inregistrarea lor in contabilitate la valoarea de intrare, stabilita la nivelul costului de achizitie sau a costului de productie, dupa caz, ca forme a costului istoric. Prin aceasta se asigura aplicarea principiului realitatii, costurile efective de achizitie si de productie fiind parametrii reali ai valorii stocurilor.
3 Metode de evaluare a stocurilor
La iesirea din patrimoniu apar dificultati in stabilirea valorii stocurilor in conditiile in care acelasi sortiment de stocuri are valori contabile de intrare diferite, in raport cu momentul intrarii si sursa de achizitionare. In acest caz, pentru evaluarea stocurilor la iesire se pot folosi mai multe metode si anume: metoda costului mediu ponderat, metoda epuizarii loturilor cu cele doua variante: metoda prima intrare - prima iesire (FIFO) si metoda ultima intrare - prima iesire (LIFO) iar a treia metoda este numita metoda pretului standard sau prestabilit.
3.1 Metoda costului mediu ponderat
Costul mediu ponderat (CMP) se calculeaza ca un raport intre valoarea totala a stocului initial plus valoarea intrarilor si stocul initial plus valoarea stocurilor intrate. Costul mediu ponderat se poate calcula fie dupa fiecare intrare, fie la sfarsitul perioadei de gestiune. Valoarea stocului iesit din societate se stabileste, apoi, inmultind cantitatea stocului iesit cu valoarea costului mediu ponderat.
3.2 Metoda prima intrare - prima iesire (FIFO - FIRST IN FIRST OUT)
Potrivit acestei metode, stocurile iesite din gestiune se evalueaza la costul de achizitie sau de productie, dupa caz, al primului lot intrat. Pe masura epuizarii lotului, stocurile iesite din gestiune se evalueaza la costul de achizitie sau de productie al lotului urmator intrat, in ordine cronologica.
3.3 Metoda ultima intrare - prima iesire (LIFO- LAST IN FIRST OUT)
Conform acestei metode, stocurile iesite din gestiune se evalueaza la costul de achizitie sau la costul de productie, dupa caz, al ultimului lot intrat. Pe masur epuizarii lotului, stocurile iesite din gestiune se evalueaza la costul de achizitie sau de productie al lotului anterior intrat si se continua in ordine invers cronologica, pe masura epuizarii loturilor disponibile.
3.4 Metoda costului standard sau prestabilit
Pretul standard este un pret prestabilit, ce consta in evaluarea si inregistrarea stocurilor la preturi fixe, stabilite anterior pe baza preturilor medii ale stocurilor respective, realizate in perioada precedenta. Pretul standard devine pret de inregistrare in contabilitate, cu conditia evidentierii distincte a diferentelor de pret fata de costul de achizitie. Preturile standard se actualizeaza periodic, cel putin o data pe an, in functie de evolutia preturilor si de rata inflatiei.
Diferentele de pret pot fi:
favorabile, cand pretul standard este mai mare decat costul efectiv. Aceste diferente se inscriu in rosu;
Repartizarea diferentelor de pret se face atat asupra bunurilor iesite, cat si asupra stocurilor, cu ajutorul unui coeficient de repartizare, care se calculeaza astfel:
Coeficient de repartizare
(R)
Acest coeficient se inmulteste cu valoarea stocurilor iesite din gestiune la pret de inregistrare, iar suma rezultata se inregistreaza in conturile corespunzatoare in care au fost inregistrate bunurile iesite.
La finele perioadei, soldurile conturilor de diferente se cumuleaza cu soldurile conturilor de stocuri, evaluate la pret de inregistrare, astfel incat aceste conturi sa reflecte valoarea stocurilor la cost de achizitie.
Utilizarea uneia sau alteia dintre metodele de evaluare a stocurilor la iesire conduce la obtinerea de rezultate diferite. Se ridica astfel problema optiunii pentru o metoda sau alta. Pentru a raspunde la aceasta problema, intra in rol principiul prudentei, potrivit caruia trebuie retinuta metoda care nu conduce la supraevaluarea rezultatului. In cazul iesirilor de stocuri intr-o economie inflationista, respectarea principiului prudentei impune alegerea acelei metode de evaluare care sa asigure o supraevaluare a valorii contabile de iesire. Ratiunea este aceea ca valoarea contabila de iesire marita se imputa rezultatului exercitiului, micsorandu-l in mod corespunzator.
SC Simbatin SRL Podoleni utilizeaza o singura metoda de evaluare, cea a costului mediu ponderat calculat la sfarsitul exercitiului. Este aleasa aceasta metoda deoarece implica un volum mic de munca dar este determinata si de faptul ca pentru materiile prime utilizate de societate nu sunt fluctuatii majore de pret in cursul unui an.
Luam spre exemplificare materia prima faina tip 650 din balanta stocurilor la sfarsitul anului 2008.
Stoc initial la inceputul anului 2008: 10.000,00kg x 1,16 lei/kg
Intrarile in cursul anului sunt:
05.08.2008 3.000,00 kg x 1,13 lei/kg
08.09.2008 1000,00 kg x 1,02 lei/kg
Iesirile in cursul perioadei sunt:
30.04.2008 8.000,00 kg
29.09.2009 10.000,00 kg
CMP2008 =
= 
= 
= 1,08 lei
Iesirea = 18.000,00 x 1,08 lei = 19.440,00 lei
Stoc ramas = 25.000,00 - 18.000,00 = 6.000,00 x 1,08 = 6.480,00 lei
