|
Cerintele ISA 600.
Cand auditorul principal foloseste munca unui alt auditor, auditorul principal trebuie sa determine modul in care munca acestuia afecteaza auditul.
"Auditor principal" este auditorul ce raspunde de raportarea asupra situatiilor financiare ale unei entitati atunci cand acele situatii financiare cuprind informatii financiare ale uneia sau mai multor componente auditate de un alt auditor.
"Alt auditor" este un auditor, altul decat auditorul principal, ce raspunde de raportarea asupra informatiilor financiare ale unei componente care este cuprinsa in situatiile financiare auditate de auditorul principal. 'Alti auditori' includ firmele afiliate, indiferent daca folosesc sau nu acelasi nume, firme corespondente, precum si auditori fara legatura cu auditorul principal.
"Componenta" inseamna o divizie, o sucursala, filiala, asociere in participatie, societate asociata sau o alta entitate ale carei informatii financiare sunt cuprinse in situatiile financiare auditate de auditorul principal.
Auditorul trebuie sa ia in considerare daca participarea lui proprie este suficienta pentru a fi capabil sa actioneze ca auditor principal. In acest scop auditorul principal va lua in considerare:
(a) pragul de semnificatie al partii din situatiile financiare pe care le auditeaza auditorul principal;
(b) gradul de cunoastere al auditorului principal in ceea ce priveste activitatea componentelor;
(c) riscul aparitiei denaturarilor semnificative in situatiile financiare ale componentelor verificate de celalalt auditor; si
(d) desfasurarea de proceduri suplimentare asa cum sunt stabilite in acest ISA in ceea ce priveste componentele auditate de celalalt auditor avand ca rezultat participarea semnificativa a auditorului principal intr-un astfel de audit.
Atunci cand se planifica utilizarea muncii unui alt auditor, auditorul principal trebuie sa ia in considerare competenta profesionala a acelui alt auditor in contextul misiunii respective . Unele surse de informatii pentru o astfel de evaluare ar putea fi apartenenta comuna la o organizatie profesionala, calitatea comuna de membru al unei alte firme sau afilierea la aceasta sau referirea la organizatia profesionala careia ii apartine celalalt auditor. Aceste surse pot fi suplimentate, atunci cand este adecvat, cu investigatiile realizate cu alti auditori, bancheri etc. si cu discutiile purtate cu celalalt auditor.
Auditorul principal trebuie sa efectueze proceduri pentru a obtine probe de audit suficiente si adecvate care sa ateste ca munca celuilalt auditor este adecvata scopurilor auditorului principal, in contextul misiunii respective.
Auditorul principal il va informa pe celalalt auditor in urmatoarele privinte:
(a) cerintele de independenta privind atat entitatea, cat si componenta, si va obtine declaratii scrise privind conformitatea cu aceste cerinte;
(b) utilizarea muncii si a raportului celuilalt auditor si va face suficiente demersuri pentru coordonarea eforturilor in stadiul initial de planificare a auditului. Auditorul principal il va informa pe celalalt auditor despre aspecte cum ar fi acele domenii care solicita o atentie speciala, procedurile de identificare a tranzactiilor dintre societati din cadrul aceluiasi grup care pot necesita prezentare si graficul de timp stabilit pentru finalizarea auditului; si
(c) cerintele contabile, de audit si de raportare si va obtine declaratii scrise privind conformitatea cu aceste cerinte.
De asemenea, auditorul principal ar putea, de exemplu, sa discute cu celalalt auditor procedurile de audit aplicate, sa analizeze un rezumat scris al procedurilor celuilalt auditor (care poate fi sub forma unui chestionar sau a unei liste de verificare) sau sa revizuiasca documentele de lucru ale celuilalt auditor. Auditorul principal poate dori sa efectueze aceste proceduri in timpul unei vizite facute celuilalt auditor. Natura, durata si intinderea procedurilor vor depinde de circumstantele misiunii de audit si de cunoasterea de catre auditorul principal a competentelor profesionale ale celuilalt auditor. Aceasta cunoastere poate fi imbunatatita de revizuirea activitatii anterioare de audit desfasurata de celalalt auditor.
Auditorul principal poate decide ca nu este necesar sa aplice proceduri de genul celor descrise in paragraful 10 datorita probelor de audit adecvate si suficiente obtinute anterior cu privire la respectarea unor politici si procedurile acceptabile de control al calitatii, in desfasurarea activitatii celuilalt auditor. De exemplu, atunci cand sunt firme afiliate, auditorul principal si celalalt auditor pot avea o relatie oficiala continua, desfasurand proceduri care pot fi considerate ca astfel de probe de audit, cum ar fi analiza periodica intre firme, testarea politicilor si procedurilor de lucru si revizuirea documentelor de lucru pentru o selectie de misiuni de audit.
Auditorul principal trebuie sa ia in considerare constatarile semnificative ale celuilalt auditor.
Auditorul principal poate considera adecvat sa discute cu celalalt auditor si cu conducerea componentei constatarile auditului sau alte aspecte care afecteaza informatiile financiare ale componentei si poate decide, de asemenea, ca sunt necesare testari suplimentare ale inregistrarilor sau ale informatiilor financiare ale componentei. Asemenea testari pot fi efectuate de catre auditorul principal sau de catre celalalt auditor, in functie de circumstante.
Auditorul principal va documenta in documentele de lucru ale auditului componentele ale caror informatii financiare au fost auditate de alti auditori, semnificatia lor pentru situatiile financiare ale entitatii pe ansamblu, numele celorlalti auditori si orice concluzii la care s-a ajuns conform carora componentele individuale sunt nesemnificative. De asemenea, auditorul principal va documenta procedurile efectuate si concluziile la care s-a ajuns. De exemplu, vor fi identificate documentele de lucru ale celuilalt auditor care au fost revizuite si vor fi inregistrate rezultatele discutiilor cu celalalt auditor. Totusi, auditorul principal nu trebuie sa documenteze motivele pentru limitarea procedurilor in circumstantele descrise in paragraful 11, cu conditia ca acele motive sa fie sintetizate altundeva in documentatia pastrata de firma auditorului principal.
Celalalt auditor, cunoscand contextul in care auditorul principal va utiliza munca sa, trebuie sa coopereze cu auditorul principal. De exemplu, celalalt auditor va atrage atentia auditorului principal asupra oricarui aspect al activitatii sale care nu poate fi indeplinit asa cum a fost cerut. In mod similar, depinzand de considerentele legale si profesionale, celalalt auditor va trebui sa fie informat asupra oricaror aspecte care atrag atentia auditorului principal si care pot avea o influenta importanta asupra activitatii celuilalt auditor.
Cand auditorul principal decide ca munca celuilalt auditor nu poate fi utilizata si auditorul principal nu a putut executa suficiente proceduri suplimentare in ceea ce priveste informatiile financiare ale componentei verificate de catre celalalt auditor, auditorul principal trebuie sa exprime o opinie cu rezerve sau sa declare ca se afla in imposibilitatea exprimarii unei opinii, deoarece exista o limitare a sferei angajamentului de audit.
Daca celalalt auditor emite sau intentioneaza sa emita un raport de audit modificat, auditorul principal va lua in considerare daca subiectul modificarii este de o asemenea natura si importanta pentru situatiile financiare ale entitatii asupra careia auditorul principal raporteaza, incat sa fie nevoie de o modificare a raportului emis de auditorul principal.
Desi ar fi preferabila conformitatea cu recomandarile furnizate in paragrafele precedente, reglementarile locale din unele tari permit auditorului principal sa-si fundamenteze opinia de audit pe situatiile financiare luate in ansamblu, doar pe baza raportului altui auditor privind auditarea uneia sau mai multor componente. Atunci cand auditorul principal procedeaza in acest mod, raportul auditorului principal va trebui sa indice acest fapt in mod clar si sa indice dimensiunea partilor din situatiile financiare auditate de celalalt auditor.