|
|
|
Rezultatul activitatii economice. Introducere.
"Multi oameni considera profiturile ca reprezentand un surplus inutil si nejustificativ din punct de vedere economic , insusit de factorii de productie.
Asemenea pareri sunt alimentate de iregularitati care se formeaza in timp intre diferitele grupuri sociale pe baza veniturilor asigurate de profit."
Paul A. Samuelson
Mobilul esential al economiei de piata si al oricarui agent economic este profitabilitatea care la randul ei este expresia rationalitatii economice a utilizarii si combinarii eficiente a multitudinii de factori de productie.
Pentru ca o intreprindere sa fie eficienta, aceasta trebuie sa isi atinga obiectivele dorite dupa cum spunea si Peter Schifko :" sa satisfaca anumite nevoi , care sa reflecte activitatea si rezultatele cesteia , sa fie purtatoare de profit"
Sensul notiunii de profit decurge direct din insasi etimologia cuvantului latin "proficere" care inseamna a produce, a face ceva in avans fata de ceilalti , care asigura , astfel , progresul.
In mod obisnuit, prin profit se intelege diferenta dintre incasarile obtinute de o intreprindere in urma vanzarii pe piata a bunurilor si serviciilor create de ea si cheltuielile ocazionate de producerea acestora.
Inca din cele mai vechi timpuri au existat controverse privind profitul.
Astfel:
Mercantilistii au considerat ca profitul este rezultatul activitatii de comert exterior.
Economistii fiziocrati au respins conceptia mercantilista si au cautat sa demonstreze ca profitul se obtine doar din activitatile productive agricole , acesta fiind un dar al naturii.
Clasicul Adam Smith a sustinut ca profitul este un produs al muncii neplatit , un venit ce revine capitalului.
Economistul J.B. Say a apreciat ca profitul este un salariu pentru o munca speciala de conducere si de coordonare.
Karl Marx a sustinut ca profitul este o forma transformata a valorii , mai precis o forma de manifestare a plus-valorii , adica plus-valoarea creata de munca salariata , privita insa ca efect al intregului capital.
Hahn , Felner si Marshall au definit profitul ca o recompensa a intreprinzatorului pentru calitatile sale de organizator si de inventator , pentru riscul si incertitudinile la care se expune , pentru functiile sociale pe care si le asuma.
Jean Marchal a sustinut ca profitul este rezultatul actiunii de forta sau de putere pe care intreprinzatorul sau proprietarul unitatii economice o manifesta pe pietele de bunuri de consum si factori de productie.
In ultimele decenii s-au construit si se confrunta numeroase teorii privind profitul , acesta fiind considerat mai ales un venit care depinde de anumite circumstante social-economice favorabile in care isi desfasoara activitatea unitatile economice
Profitul este un indiciu al rationalitatii economice , el fiind un venit aleatoriu si autonom in sensul ca niciodata nu se cunoaste marimea lui , daca va exista sau nu , el neputand fi confundat cu celelalte fome de venit.
Fata de profit s-au manifestat de-a lungul timpului doua atitudini diametral opuse.
Prima este o atitudine superficiala , care asociaza profitul cu ideea de "profitor" -"cel care recolteaza acolo de unde nu a semanat" .
A doua , apropiata de sensul etimologic al profitului , leaga ideea de profit de ideea de progres , de creatie , de ascsensiune economica.
Diferitele orientari teoretice cu privire la profit pot fi grupate in doua directii principale si anume:
1. Teoriile exploatarii, care condamna cu superficialitate profitul , ca pe un efect al exploatarii unor categorii sociale, mai exact a salariatilor si a consumatorilor , iar principalul exponent al acestei teorii a fost Karl Marx.
2. Teoriile pozitive, realiste care explica necesitatea si functiile profitului , punand accentul pe calitatile personale ale intreprinzatorului , pe rolul economic major al acestuia , pe situatii obiective , in care se poate afla intreprinderea si care favorizeaza obtinerea profitului.
Adevarul este ca profitul nu are o singura explicatie , o singura sursa. In cele din urma - spune profesorul Henry Quityon, membru al Institutiei Frantei -profitul se explica prin conjugarea activitatii intreprinzatorului cu mediul in care se exercita aceasta activitate.
Factorii principali de care depinde marimea absoluta si relativa a profitului sunt:
Nivelul pretului de vanzare a marfii , determinat de raportul cerere-oferta , in conditiile unei piete cu concurenta pura si perfecta.Profitul se afla in raport direct proportional cu pretul de vanzare.
Costul mediu total si costul marginal al marfii , fata de care profitul se afla in raport invers proportional
Volumul productiei sau serviciilor realizate, care influenteaza direct proportional profitul
Structura productiei si serviciilor, respectiv ponderea pe care o au produsele si servicile mai solicitate si care are o influenta direct proportionala asupra masei profitului unei intreprinderi.
Viteza de rotatie a capitalului , indeosebi a capitalului circulant. Masa profitului intreprinderii depinde in mod direct de numarul de rotatii pe care le efectueaza capitalul circulant in decurs de un an.
Modul in care se imparte venitul intre posesorii de factori de productie
Repartizarea si atribuirea profitului in cadrul unor intreprinderi depind de forma si structura acesetia.
In cadrul firmei de tip individual , profitul net revine integral proprietarului, acesta hotarand singur cat profit va fi destinat consumului si cat va fi utilizat pentru autofinantarea intreprinderii.
In cazul intreprinderilor de tip societar repartitia profitului este mai complicata "caci ea rezulta"-spune R.Barne-"din relatia de putere " care exista intre actionari si "directia firmei". Actionarii au adesea o psihologie specifica detinatorilor de obligatiuni : preocuparea lor principala este sa-si asigure mobilitatea capitalului , in timp ce "directia firmei" se gandeste mai mult la dezvoltarea firmei decat la actionari.
Pentru orice producator , obtinerea de profit constituie un obiectiv fundamental pentru a carei realizare el isi concentreaza toate eforturile sale de conducere ,organizare si creativitate.
Profitul este o expresie a eficientei cu care sunt utilizate resursele avute la dispozitie , o expresie a intregii activitati depuse incepand cu activitatea de cercetare-dezvoltare , continuand cu cele de producere-fabricatie si terminand cu cele de vanzare si servicii post-vanzare.
Daca profitul reprezinta obiectivul numarul unu al oricarei firme aceasta nu inseamna neaparat ca si maximizarea lui reprezinta tot primul obiectiv ce urmeaza a fi atins .Realitatea vietii arata ca maximizarea profiturilor adoptarii unor decizii care vizeaza dezvoltarea pe temen lung nu conduce in mod necesar la un profit maxim posibil , deorece cu toate ca unele decizii pot fi bune , unele alternative care nu au fost cercetate ar fi putut fi mai bune.
Profitul este maxim in momentul in care venitul marginal este egal cu costul marginal , deoarece in acel punct profitul marginal este egal cu zero.
Pentru o analiza economica a activitatii unei intreprinderi o mare importanta o are cunoasterea urmatorilor termeni:
Profitul economic reprezinta diferenta dintre venitul total al firmei si costul de oportunitate a tuturor intrarilor utilizate de acesta intr-o perioada de timp.
Profiturile normale constau intr-un minim de profit pe care o firma trebuie sa-l obtina in scopul ca aceasta sa ramana in functiune. In acest caz , venitul total incasat este egal cu costurile totale de oportunitate ceea ce inseamna ca pe baza incasarilor se poate asigura continuarea activitatii la aceeasi parametrii functionali.
Supraprofiturile , in exces fata de cele normale se definesc ca venituri nete ce depasesc costurile totale de oportunitate.
Profitul contabil reprezinta excedentul de venit net peste contul contabil. Desigur , delimitarea acestuia este o problema financiar-juridica a fiecarei tari. De asemenea , delimitarea formei respective de profit si impunerea fiscala a acestuia se face prin reglementari speciale pe categorii de firme . Profitul contabil mai este numit de catre unii autorii profit oficial,statistic si legislativ.
In sensul legislatiei romanesti sunt incasatori si platesc impozit pe profit persoanele juridice :regiile autonome, societatile comerciale , societatile particulare , organizatiile cooperatiste , institutiile financiare si de credit precum si persoanele juridice straine care desfasoara activitati printr-un sediu permanent in Romania.
Pentru contribuabilii mari , profitul contabil se determina ca diferente intre activul din bilantul de la sfarsitul anului si activele de la inceputul anului fiscal.Din aceasta diferenta se scade aportul la capitalul social operat in timpul anului , precum si veniturile stabilite prin lege ca fiind neimpozabile si se adauga cheltuielile nedeductibile prevazute de lege si alte elemente prevazute in bilantul contabil in functie de specificul activitatii contribuabilului. Profitul astfel calculat este numit deci profitul legal , adica acel venit net obtinut in contextul respectarii prevederilor legale de-a lungul intregii activitatii a intreprinderii , inclusiv a prevederilor legate de metodologia de calcul si impozitare.Profitul contabil poate sa fie brut sau net.
Analiza orientata catre studiul performantelor furnizeaza informatii utile atat managerilor interni cat si partenerilor externi care sunt interesati de rezultatele viitoarei intreprinderi.Astfel clientii vor sa afle informatii asupra capacitatii in care intreprinderea le poate furniza bunurile si serviciile de care au nevoie; sindicatele sunt interesate sa examineze rezultatele in vederea negocierii de noi conventii colective ; guvernele utilizeaza informatiile privind rezultatele pentru fundamentarea politicilor economico-fiscale managerii utilizeaza contul de profit si pierdere pentru evaluarea eficacitatii resurselor consumate si proiectarea de noi strategii de firma .In principal detinatorii de titluri sau potentialii investitori sunt interesati de cunoasterea capacitatii intreprinderii , care le garanteaza distribuirea dividendelor si realizarea plus-valorilor de capital. Aprecierea performantelor intreprinderii pe baza contului profit si pierderi si a elementelor din bilant poate fi privita intr-o dubla perspectiva :
-daca bilantul exprima starea patrimoniala la care s-a ajuns la incheierea exercitiului , atunci contul de rezultate exprima cum s-a ajuns la respectiva stare patrimoniala , care au fost fluxurile de venituri si cheltuieli care au marcat traiectoria evolutiei intreprinderii de la inceputul si pana la sfarsitul exercitiului.Definirea performantei firmei se face in functie de interesele utilizatorilor de informatie contabila si de posturile si principiile contabile retinute pentru determinarea rezultatului.Astfel unii utilizatori de informatie contabila sunt interesati mai mult de informatia privind profitul intreprinderii pe cand altii urmaresc fluxurile de trezorerie.Masurarea traditionala a rezultatelor contabile se bazeaza pe o comparare intre cheltuielile reale efectuate de intreprindere in cursul unei perioade si veniturile reale produse de activitatea sa in aceiasi perioada.
Veniturile si cheltuielile unei intreprinderi constituie punctul de plecare in stabilirea rezultatelor financiare de aici rezultand importanta strategiei si tacticii financiare. Astfel veniturile se vor analiza ca o creare de bogatie , in timp ce cheltuielile ca o consumare a bogatiei reale. In consecinta rezultatul va permite evaluarea unui castig sau a unei pierderi produse de activitatea intreprinderii.Toate prezentarile contului de rezultate,adoptate in toate tarile cu economie de piata au in comun modul de stabilire a surplusului global fondat pe o formula de genul:
Rezultat =venituri reale -cheltuieli reale(1.1)
