Analiza echilibrului financiar

1. Notiunea de echilibru financiar

Aprecierea echilibrului financiar al unei firme are in vedere solvabilitatea firmei si abilitatea acesteia de a evita situatia de faliment. Solvabilitatea[1] firmei presupune abilitatea acesteia de a onora fara intreruperi platile impuse de:

Angajamentele contractate in perioadele anterioare si care ajung la scadenta in perioada curenta

Operatiunile curente a caror realizare sau decontare conditioneaza continuarea activitatii firmei

Obligatiile fiscale impuse conform reglementarilor legale in vigoare.

Intreruperea acestui flux continuu de plati expune firma la o serie de consecinte a caror dimensiune este dependenta de durata si amploarea dereglarilor aparute in onorarea obligatiilor de plata. Dereglarile posibile sunt de trei categorii:

Exceptionale sau ocazionale

Periodice sau repetitive

Permanente

O firma se poate confrunta cu dereglari exceptionale de plati in situatia imposibilitatii recuperarii unei creante importante, a unei planificari necorespunzatoare a operatiunilor de plata, intr-o faza de crestere rapida sau ca urmare a unei scaderi temporare a volumului vanzarilor. In astfel de situatii firma poate reinstala relativ rapid continuitatea fluxului de plati printr-o serie de solutii simple cum ar fi - obtinerea unor amanari suplimentare la plata furnizorilor, rescadentarea imprumuturilor bancare, sau contractarea unor credite bancare pe termen scurt. Asemenea situatii pot afecta imaginea si reputatia firmei, putand pune sub semnul intrebarii abilitatile manageriale ale echipei de conducere.

Firmele se pot confrunta insa si cu perturbari periodice ale fluxului lor de plati ca urmare a activitatii sezoniere pe care acestea o desfasoara. Chiar daca aceste dereglari nu ridica neaparat semne de intrebare asupra viabilitatii firmelor respective, ele vor impune apelul la credite bancare suplimentare si vor determina o reputatie de rau platnic conducand in mod inevitabil la inasprirea conditiilor de creditare ale firmei - reducerea decalajelor de plata convenite cu furnizorii firmei sau chiar refuzul livrarilor de marfuri pe baza de credit comercial si solicitarea efectuarii platilor in numerar la momentul livrarii marfurilor, respectiv modificarea conditiilor de creditare practicate de sectorul bancar prin reducerea duratelor de creditare, solicitarea unor garantii mai mari, perceperea de penalitati si majorari de intarziere, sau cresterea nivelului ratelor dobanzilor.

In situatia in care dereglarile fluxului de plati devin permanente ele pot fi considerate ca fiind expresii ale unor dezechilibre structurale si vor sfarsi prin a afecta grav conditiile de functionare ale firmei. Creditorii firmei pot cere declararea firmei in stare de incapacitate de plata, urmand implementarea unei proceduri de redresare judiciara cu acordul creditorilor firmei, caz in care este posibila restrangerea activitatii firmei, inlocuirea echipei de conducere, reducerea personalului, sau preluarea firmei. Respingerea planului de redresare de catre creditori impinge firma in procedura de lichidare, caz in care firma risca disparitia sa ca entitate economica si juridica autonoma. In aceste conditii mentinerea echilibrului financiar al unei firme constituie un imperativ permanent si absolut, o preconditie a asigurarii viabilitatii agentului economic considerat.

Analiza echilibrului financiar isi propune asadar aprecierea gradului in care firma este si va fi si in viitor in masura sa-si onoreze ansamblul obligatiilor la scadenta acestora. Este estimata vulnerabilitatea firmei prin prisma acestui aspect, incercandu-se identificarea simptomelor care ar putea anticipa eventuala aparitie a unei stari de incapacitate de plata, posibilele implicatii ale acesteia asupra continuitatii activitatii desfasurate de firma sau, mai grav, a amenintarilor la adresa viabilitatii firmei.

2. Echilibrul financiar static

Aprecierea echilibrului financiar static se realizeaza in cele mai bune conditii pe baza unui bilant financiar. Cu ajutorul bilantului financiar poate fi remarcat echilibrul (sau dezechilibrul) dintre resursele financiare disponibile pe termen mediu lung si alocarile permanente, respectiv relatia dintre resursele disponibile pe termen scurt si alocarile ciclice.Echilibrul financiar are un caracter relativ stabil si temporar. Relativ stabil, intrucat datorita influentei factorilor de dezechilibru, firma trece de la un nivel de echilibru, la un nou nivel si temporar, deoarece aceste stari de echilibru static sunt provizorii, alternand cu starile de dezechilibru, obiectivul gestiunii fiind refacerea echilibrului pe un alt stadiu.

Aprecierea echilibrului financiar static se realizeaza cu ajutorul urmatorilor indicatori :

q      Activul net contabil

q      Fondul de rulment (FR)

q      Nevoia de fond de rulment (NFR)

q      Trezoreria neta (TN)

1.2. Analiza activului net contabil

Activul net contabil se exprima ca diferenta intre totalul activului si totalul datoriilor angajate de firma: ANC = At - Dt si reprezinta evaluarea contabila a averii actionarilor la sfarsitul exercitiului financiar.

a) Un activ net contabil pozitiv semnaleaza existenta unui volum al activelor firmei suficient pentru acoperirea tuturor datoriilor acesteia, fara a tine insa seama de posibilele necorelari intre exigibilitatea pasivelor si gradul de lichiditate al activelor.

b) Activul net contabil negativ reflecta un nivel al datoriilor angajate superior activelor totale, ca o consecinta a exploatarii ineficiente a activelor si a acumularii de pierderi, avand ca finalitate erodarea (consumarea) capitalurilor avansate de actionari si insolvabilitatea firmei aflate intr-o atare situatie.

Aprecierea echilibrului financiar al unei firme obliga insa si la delimitarea activelor si pasivelor in raport cu lichiditatea, respectiv exigibilitatea acestora. In acest scop sunt utilizati indicatori de tipul fondului de rulment (FR), necesarului de fond de rulment (NFR) si a trezoreriei nete (TN).

1.3. Analiza cu ajutorul FR, NFR si TN

Pornind de la egalitatea fundamentala a bilantului dintre alocarile si resursele antrenate de activitatea unei firme:

ACTIV = PASIV,

prin dezvoltarea acestei ecuatii si regruparea posturilor de activ sau pasiv in raport cu lichiditatea si exigibilitatea acestora in maniera de mai jos, obtinem:

(1)            IMO + (ACR-DB) + DB = CPE + DEX + CTS

(2)         CPE - IMO = (ACR -DB - DEX) + (DB - CTS)

(3) FR =NFR+ TN

Unde:

IMO - active imobilizate

ACR - active circulante

DB - disponibilitati banesti si valori asimilate (conturi de trezorerie)

CPE - capitaluri permanente - suma capitalurilor proprii si a datoriilor pe termen mediu-lung

DEX - datorii pe termen scurt nefinanciare

CTS - credite de trezorerie - datorii pe termen scurt financiare.

Au fost astfel izolate trei categorii distincte de resurse si alocari:

q      Resursele stabile in contraparte cu alocarile permanente

q      Resursele ciclice (nefinanciare) in contraparte cu alocarile ciclice (mai putin disponibilitatile)

q      Disponibilitatile in contraparte cu creditele pe termen scurt.

Regruparea de mai sus permite analiza modului in care este asigurata finantarea activitatii firmei si a concordantei existente (sau inexistente) intre aceste resurse si alocarile reprezentate de elementele din activul bilantier.

q      Analiza fondului de rulment

Fondul de rulment exprima valoarea resurselor permanente care finanteaza activele circulante. Calculul acestuia permite si verificarea respectarii unui principiu fundamental al gestiunii financiare: finantarea alocarilor permanente ale unei firme trebuie realizata pe seama resurselor stabile ale acesteia. Exista doua procedee de calcul a fondului de rulment:

1.     utilizand partea de sus a bilantului : FR = CPE - IMO, exprimand excedentul capitalurilor permanente asupra activelor imobilizate nete;

2.     utilizand partea de jos a bilantului : FR = ACR - (DEX+CTS), exprimand excedentul activelor circulante asupra datoriilor pe termen scurt, unde ACR este valoarea activelor circulante.

O valoare negativa a fondului de rulment indica nerespectarea principiului enuntat anterior si posibilitatea aparitiei unor viitoare perturbari in fluxul de plati, ca urmare a dezechilibrului constatat in aceasta situatie intre valoarea datoriilor pe termen scurt si activele circulante disponibile pentru acoperirea acestor datorii.

O marime pozitiva a fondului de rulment exprima realizarea echilibrului financiar pe termen lung. Cu cat surplusul de surse stabile degajat din finantarea investitiilor si destinat finantarii activelor circulante este mai mare cu atat firma este mai protejata in fata evenimentelor neprevazute.

Distingem doua forme ale fondului de rulment:

a)   Fond de rulment propriu - care exprima cota de participare a capitalului propriu la finantarea activelor circulante - :

FRP = CPR - IMO, sau FRP = FR - DTML

unde, CPR- capitalurile proprii,

IMO - active imobilizate,

DTML - datorii pe termen mediu si lung .

b)   Fond de rulment strain - care exprima contributia datoriilor pe termen mediu si lung la finantarea activelor circulante:

FRS = FR - FRP = DTML

Alaturat prezentam factorii care influenteaza marimea si evolutia fondului de rulment[2]:

Marimea optima a fondului de rulment este data de situatia in care echilibrul financiar se realizeaza la o structura de finantare care genereaza cel mai scazut cost al capitalurilor. Relevanta pentru aprecierea dimensiunii fondului de rulment este si comparatia cu societatile din acelasi sector de activitate. Valoarea fondului de rulment se apreciaza in raport cu necesitatile intreprinderii. Marimea minima necesara a fondului de rulment in vederea realizarii echilibrului financiar poate fi determinata pe baza nivelul mediu al necesarului de fond de rulment si in raport cu politica de finantare adoptata de firma.

q      Analiza necesarului de fond de rulment

In activitatea oricarei firme se vor regasi urmatoarele faze ale ciclului economic: achizitionarea de materii prime si materiale, productia si valorificarea produselor finite, dupa care intreg ciclul de exploatare se reia. Parcurgerea procesului genereaza fluxuri de exploatare (innoire de stocuri si creante) si fluxuri de datorii (fata de furnizori, creditori), intre aceste doua categorii de fluxuri existand un anumit decalaj de timp. Nevoia de finantare a ciclului de exploatare este acoperita in cea mai mare parte din resurse pe termen scurt (datorii de exploatare).

Necesarul de fond de rulment este definit ca fiind diferenta dintre activele circulante (mai putin disponibilitatile) si datoriile pe termen scurt (nefinanciare), fiind expresia necesarului de finantare al ciclului de exploatare.

O prezentare mai detaliata a modului de determinare a necesarului de fond de rulment este redata mai jos[3]:

Active circulante (A) Resurse ciclice (B)

Stocuri de materii prime si materiale               Furnizori si conturi asimilate

Produse finite si in curs de executie                Clienti-creditori

Marfuri                                                Alte datorii:

Furnizori-debitori                - datorii fiscale si sociale

Clienti si conturi asimilate - datorii asupra imobilizarilor

Alte creante                         Venituri inregistrate in avans

Cheltuieli efectuate in avans

NFR = (A) - (B)

Regrupand in continuare elementele de calcul vom putea aloca atat activele circulante cat si resursele ciclice pe doua categorii pot fi puse in evidenta doua componente ale necesarului de fond de rulment:

Necesar de fond de rulment din exploatare,

Necesar de fond de rulment din afara exploatarii.

Necesarul de fond de rulment din exploatare (NFRE)

- reprezinta diferenta dintre necesitatile ciclice de exploatare si resursele ciclice de exploatare:

NFRE = (Stocuri + Clienti si conturi asimilate + Avansuri acordate clientilor +Cheltuieliefectuate in avans privind activitatea de exploatare) - (Avansuri clienti + furnizori si conturi asimilate + datorii fiscale si sociale* + venituri inregistrate in avans privitoare la activitatea de exploatare)

* TVA, ajutor de somaj, impozit pe salarii, asigurari sociale, alte datorii si creante cu bugetul de stat.

Necesarul de fond de rulment din afara exploatarii (NFRAE)

este exprimat ca diferenta intre necesitatile ciclice din afara exploatarii si resursele ciclice in afara exploatarii:

NFRE = (Alte creante + Decontari cu asociatii -pentru partea de capital social subscris dar nevarsat-) - (Datorii fiscale ** + Datorii asupra imobilizarilor***)

** impozitul pe profit

*** impozitul pe cladiri, taxe pe terenurile proprietate de stat

Prin aceasta abordare necesarul de fond de rulment se mai poate scrie:

NFR = NFRE + NFRAE

Influenta majora in marimea necesarului de fond de rulment revine nevoii de fond de rulment din exploatare.

Ca si in cazul analizei fondului de rulment, vom distinge si in analiza necesarului de fond de rulment urmatoarele situatii:

1.   NFR > 0, (ACR-DB) > DEX

In acest caz se evidentiaza excedentul (surplusul) activelor circulante (mai putin disponibilitati) asupra resurselor ciclice (datorii din exploatare). Analiza cauzelor acestei situatii poate stabili aspectul favorabil sau nefavorabil al acesteia:

q      Favorabil daca:

are loc o crestere a vanzarilor,

se deruleaza un program investitional care antreneaza cresterea finantarii ciclului de exploatare,

creste durata ciclului de fabricatie ca urmare a cresterii gradului de complexitate a produselor

q      Nefavorabil daca:

este urmarea unor perturbari in ciclul de exploatare (cresterea duratei de incasare a debitelor si scaderea duratei de plata a obligatiilor),

gestiune ineficienta a stocurilor (stocuri fara miscare, sau cu miscare lenta).

2.   NFR < 0, (ACR-DB) < DEX

Aceasta situatie indica un surplus de resurse ciclice in raport cu alocarile ciclice. Si aceasta situatie poate fi apreciata ca fiind favorabila sau nefavorabila in urmatoarele circumstante:

q      Favorabila daca:

Scade durata de incasare a debitelor si sunt angajate datorii cu scadente mai convenabile ciclului de exploatare

q      Nefavorabila daca:

in cazul reinnoirii capitalului circulant (aprovizionare, stocare) apar disfunctionalitati

In analiza necesarului de fond de rulment trebuie tinut cont de mai multi factori de influenta:

cifra de afaceri

durata ciclului de exploatare

costurile de productie

gestiunea stocurilor

modificarea preturilor de achizitii la materiile prime si materiale

nivelul datoriilor ciclice

Modificarea cifrei de afaceri determina o modificare in acelasi sens a necesarului de fond de rulment.

Cresterea, respectiv scaderea duratei ciclului de exploatare are ca si consecinta cresterea, respectiv scaderea necesarului de fond de rulment.

Modificarea costurilor de productie atrage modificarea in acelasi sens a necesarului de fond de rulment.

O imbunatatire a gestionarii stocurilor (accelerarea rotatiei stocurilor, optimizarea cantitatilor aprovizionate, micsorarea perioadei de stocare) determina scaderea necesarului de fond de rulment. Acest factor influenteaza major NFR-ul.

Cresterea preturilor de achizitie la materiile prime si materiale determina cresterea necesarului de fond de rulment. Nivelul datoriilor ciclice vizeaza volumul aprovizionarilor si serviciilor contractate - datorii fata de furnizori.

Mentinerea echilibrului financiar ramane un deziderat al politicii financiare atata timp cat vor exista decalaje intre surse si utilizari (generate de durata medie de lichiditate a activelor diferita de durata medie de exigibilitate a pasivelor).

q      Analiza trezoreriei nete

Expresia echilibrului financiar pe termen scurt este data de trezorerie neta la finele perioadei, determinata pe baza uneia din urmatoarele relatii:

1) TN = FR - NFR

2) TN = DB - CTS

Astfel trezoreria neta analizeaza masura in care resursele stabile ramase dupa acoperirea activelor imobilizate au fost suficiente pentru a acoperi cerintele de finantare ale ciclului de exploatare. Existenta unei trezorerii nete pozitive inseamna incheierea exercitiului financiar cu un surplus monetar, un excedent de finantare in raport cu valoarea creditelor pe termen scurt angajate. Valoarea negativa a trezoreriei nete reflecta un dezechilibru financiar la sfarsitul unui exercitiu. Deficitul monetar a fost acoperit prin apelarea la credite de trezorerie (CTS).

In functie de valorile luate de cei trei indicatori utilizati in scopul caracterizarii echilibrului financiar distingem 6 cazuri posibile[4]. Dintre acestea, primele trei situatii corespund cazului in care exista necesar de finantare al ciclului de exploatare (NFR > 0), prezentate la pagina urmatoare. Urmatoarele trei situatii se refera la cazul in care ciclul de exploatare este autofinantat (NFR < 0), necesarul de finantare negativ fiind asimilat unei resurse in fond de rulment (RFR).

Problematica subutilizarii capitalurilor se pune in masura in care firma dispune continuu de un volum ridicat de disponibilitati, in conditiile in care o parte dintre acestea sunt atrase prin intermediul creditelor pe termen scurt. Atragerea acestor disponibilitati presupune costuri superioare (la nivelul dobanzilor active), in raport cu nivelul dobanzilor la care firma poate fructifica in mod normal excedentul sau de lichiditati (dobanzi pasive).

3. Interpretarea valorilor indicatorilor de echilibru financiar:

A)    Cazul NFR > 0

Necesarul de finantare al ciclului de exploatare este acoperit in intregime pe seama fondului de rulment. Poate fi insa analizata si posibilitatea unei subutilizari a capitalurilor, daca valoarea trezoreriei este ridicata.

Necesarul de finantare al ciclului de exploatare este acoperit partial pe seama fondului de rulment si partial de excedentul creditelor pe termen scurt asupra disponibilitatilor. Aceasta situatie creste expunerea firmei in raport cu mediul extern.

Creditele bancare curente finanteaza o parte a imobilizarilor, necesarul de fond de rulment precum si disponibilitatile existente. Aceasta situatie este negativa in masura in care nu este ocazionala si reclama modificarea structurii de finantare a firmei.

B)    Cazul NFR < 0 (simbolizat RFR)

Resursele generate de ciclul de exploatare se adauga la fondul de rulment, permitand degajarea unei trezorerii nete pozitive. Si in acest caz poate fi analizata posibilitatea unei subutilizari a capitalurilor.

Resursele degajate de ciclul de exploatare permit crearea unei trezorerii nete pozitive, dar sunt utilizate si la finantarea unei parti din activul imobilizat. Situatia impune sporirea volumului resurselor stabile.

Resursele stabile nu acopera decat o parte din activul imobilizat, deficitul de finantare fiind compensat pe seama resurselor degajate de ciclul de exploatare, precum si a creditelor pe termen scurt. Aceasta situatie indica dependenta puternica a firmei de mediul extern si reclama modificarea structurii de finantare a firmei.