|
|
|
TUTUNUL
Tutunul nu poate fi folosit doar la fumat;el se poate si mesteca sau poate fi transformat in pulbere si inhalat sub forma de 'priza'.
Consumarea plantei neprelucrate sau a frunzelor sale nu este suficienta pentru destindere sau placere, si nici o alta substanta nu este un substitut adecvat.
Pe masura ce tutunul patrundea in tot mai multe tari, oamenii au inceput sa observe ca tutunul avea multe urmari neplacute, chiar foarte grave pentru organism si astfel a inceput lupta impotriva sa. In unele tari cei prinsi fumand erau condamnati sau pedepsiti. Incercarile de a-i restrange utilizarea nu au facut decat ca tutunul sa devina mai valoros, iar aplicarea de taxe a incurajat contrabanda.
Tutunul a fost folosit adesea ca moneda de schimb datorita valorii sale ridicate. In cele din urma factorii economici au primat pentru mai marii lumii, ajungandu-se la castiguri importante din taxele mai sus mentionate in tari ca Marea Britanie, İtalia, Franta, Rusia, Prusia si mai tarziu in Statele Unite. Pe masura ce guvernele s-au convins de pericolul folosirii sale, membrii acestora au majorat taxele, simtindu-se astfel cu constiinta impacata, asigurandu-si totodata venituri de milioane de dolari.
Raspandirea tutunului, ca si a alcoolului, este rezultatul unui tip de comportament care nu putea fi eliminat nici prin lege, nici prin aplicarea de taxe si nici prin bula papala.
In timpuri indepartate, bastinasii de pe continentul american, foloseau frunzele de tutun uscate si macerate atat in scopuri medicale (impotriva muscaturilor de sarpe si impotriva viermilor intestinali), cat si in scopuri rituale (la pornirea unui razboi si la pregatirea "pipei pacii", care constituia un pact nescris de neagresiune intre triburi).
Tutunul a mai fost recomandat si utilizat ca medicament sub forma de pudra intr-un amestec de grasimi, pentru combaterea paduchilor, sub forma de clisme impotriva constipatiei, ca adjuvant in prepararea unor unguente antireumatice, toate fiind motivul pentru care tutunul era denumit in acele timpuri "iarba sfanta" sau "iarba sfintei cruci". A mai fost utilizat si ca factor terapeutic in combaterea colicilor renale sau biliare, a retentiei urinare, a hidropiziei si a durerilor de ochi.
Tutunul a fost folosit in cele mai diferite timpuri in tratamentul durerilor de cap, al astmului, gutei, durerilor de urechi, travaliului si chiar cancerului.
Diferitele sale efecte in ceea ce priveste comportamentul au fost de asemenea observate.
Era folosit de catre calugari pentru a inhiba pornirile sexuale, desi Kant privea tutunul ca pe un excitant sexual. Studiile stiintifice asupra fumatului releva faptul ca multe dintre primele afirmatii referitoare la beneficiile tutunului se bazeaza pe observatii adevarate.
Si astazi, din frunzele sale se prepara "zeama de tutun", iar din pulberea de plana, "praful de tutun", ambele folosite ca substante insecticide. Mai important este faptul ca, in industria de medicamente, din tutun se prepara acidul nicotic (vitamina PP), utilizata mult in tratamentul pelagrei, dar si al altor afectiuni neurologice sau psihice:boala Parkinson, maladia Alzheimer si schizofrenia, sindromul La Tourette ("boala ticurilor"), etc. Totusi, aceste observatii nu trebuie sa-i incurajeze pe fumatori, pretextand ca fumatul ii fereste de aceste boli.
Fumatul este un mod convenabil pentru oameni de a-si regulariza starea sau sentimentele si aduce unele beneficii in controlul asupra greutatii. Nicotina are cu certitudine si efecte terapeutice, dar largul spectru de efecte daunatoare asupra organismului ne face prevazatori in aprobarea ei in scopuri terapeutice.
In acceptia sa de medicament "auto-administrat" tutunul este foarte convenabil, este legal, relativ ieftin si usor de gasit. Poate fi folosit aproape oriunde, cantitatea (doza) poate fi controlata cu usurinta, iar sistemul de administrare convenabil.
Tutunul patrunde in sange la cateva secunde de la inhalarea fumului, unde nicotina are efect imediat asupra starii de anxietate de plictiseala sau asupra stresului.
Este evident faptul ca fumatorii folosesc tutunul pentru a-si controla starile si emotiile. Este doar o aparenta faptul ca efectele fumatului sunt variate si ca efectele pe termen scurt sunt benefice.
Fumatul, obicei deosebit de daunator si care constituie o problema de sanatate mondiala, a devenit centrul unei vaste campanii de prevenire si combatere in special din momentul in care cercetarea medicala a ajuns la concluzia ca tutunul si implicit fumatul stau la baza unui flagel teribil al omenirii, cancerul pulmonar.
Dupa ce se supune unui proces de recoltare si prelucrare, nicotina este un produs disponibil intr-un sistem foarte avantajos de distribuire, sub forma de tigari de foi, tigarete, tutun de mestecat sau de prizat.
Sir Francis Bacon este primul care evidentiaza, in secolul al XVI-lea, faptul ca nicotina creaza dependenta.
Mult timp s-a banuit ca tutunul este un drog a carui folosire poate duce cu usurinta la aparitia exceselor si ca nicotina era substanta care le provoaca. Controversa a ramas puternica pana de curand.
Nicotina ajunge la creier mult mai rapid atunci cand este inhalata, decat atunci cand este administrata intravenos. Este foarte usor absorbita prin membranele subtiri ale cavitatii bucale si ale nasului si este, de aceea la fel de eficienta cand este folosita sub forma de tutun masticabil sau priza.
Studiile facute atat pe subiecti umani cat si pe animale au aratat ca efectul pe care il are nicotina asupra organismului este suficient pentru a determina un consum sustinut.
Aceasta nu inseamna ca trebuie ignorata importanta factorilor de ordin cultural si social. Ceea ce conteaza cu adevarat este faptul ca efectele pe care le produce, fac din nicotina o substanta ideala pentru a produce dependenta si a conduce la excese, mai ales daca avem in vedere faptul ca este atat de usor de procurat.
Tot in urma studiilor s-a constatat ca fumatul este o actiune in urma careia fumatorul devine dependent de drogul numit nicotina.
Secretul succesului sta numai si numai in dorinta si vointa omului. Sprijinul celor din jur este important, dar nu hotarator. Cheia succesului se afla in posesia celui sau celor care incet, incet, au ajuns de la curiozitate si placere fumatului primelor tigari la viciul fumatului si dependenta de tutun.
In functie de durata de actiune a noxei-tutunul-asupra organismului, efectele nocive se impart in doua categorii:
a) Efectele negative de scurta durata:
-cresterea ritmului inimii, in medie cu 20-30 de batai pe minut, la fumatori fata de nefumatori;
-cresterea tensiunii arteriale;
-lezarea mucoaselor buzelor, limbii si palatului moale (cerul gurii), cu modificarea in consecinta a gustului mancarii;favorizarea, in acelasi timp, a apritiei infectiilor cavitatii bucale;
-iritarea mucoasei nazofaringiene, cu diminuarea sau modificarea selectiva a mirosului;
-iritarea laringelui si, in consecinta, aparitia tusei;
-reducerea rezinstentei la infectii respiratorii si, pe calea de consecinta, cresterea susceptibilitatii la diverse imbolnaviri;
-iritarea ochilor (conjunctivita bulbara si palpebrala aproape permanenta);
-aparitia prematura a ridurilor faciale.
b) Efecte negative de lunga durata:
-aparitia "sindromului respirator al fumatorului", manifestat prin tuse, expectoratie, dispnee (greutate la respiratie) si dureri toracice vagi, pe fondul unei scazute ventilatii pulmonare.
-bronsita cronica
-boli cardiovasculare diverse:arterite, flebite, hipertensiune arteriala, tulburari de ritm cardiac
-neoplasmul
-suferinte digestive
-tulburari endocrine
-scaderea capacitatii intelectuale si fizice
-hipoacuzia sau, cu timpul, surditatea
-psoriazisul (o severa boala dermatologica)
-toxicitatea acuta.
Cand nicotina este inhalata in plamani, fluxul sangvin arterial preia aceasta substanta si o transporta catre creier intr-un interval de zece secunde.
Atat in cazul femeilor cat si al barbatilor, raspandirea tuturor afectiunilor respiratorii cronice (bronsita, astm, afectiuni respiratorii) este strans legata de nivelul fumatului.
Este un fapt cert ca fumatul poate afecta anumite aspecte ale sexualitatii femeiesti. Fumatul a mai mult de o jumatate de pachet de tigari pe zi este asociat cu un numar ridicat de cazuri de infertilitate si sterilitate.
Ciclul menstrual neregulat are o cota ridicata printre fumatoare, numarul potential de ani fertili este redus, iar menopauza se produce mai devreme.
Aproximativ 129. 000 de oameni mor in fiecare an din cauza cancerului provocat de fumat. Numarul de cazuri de femei bolnave de cancer pulmonar este mult crescut de cand si numarul fumatoarelor este in crestere.
Fumatul este, de asemenea, cauza principala in aparitia cancerului laringian, al gurii si al esofagului. Contribuie la aparitia cancerului vezicii urinare, a pancreasului si a rinichilor. Fumatul tigarilor sau a pipei este adesea implicat in cancerul pulmonar, al gurii si esofagian.
Fumatul este unul dintre cei trei factori de risc major in afectiunile coronariene ale inimii, celelalte doua fiind tensiunea ridicata si colesterolul marit.
Copiii nascuti de catre mame fumatoare cantaresc in medie cu 300 de grame mai putin decat cei ai unei nefumatoare. Acest fapt este unul foarte important, deoarece greutatea la nastere este determinanta pentru evolutia ulterioara a copilului. Se pare ca aceasta scadere a greutatii este legata de cantitatea mai mica de oxigen pe care o primeste fatul intrauterin.
Fumatul este, in plus, un important factor de risc pentru stari de mare agitatie la copii. Un alt efect este acela al maririi posibilitatilor de avort spontan. De fapt, acest risc este dublu in cazul fumatoarelor.
Exista, de asemenea, o mare varietate de
complicatii posibile in timpul sarcinii si al travaliului, risc de
hemoragii si de declansare prematura a nasterii.
De asemenea, exista o
legatura certa intre fumat si cazurile de moarte infantila.
Copiii nascuti din mame
fumatoare se pot dezvolta mult mai incet, sunt predispusi
disfunctiilor cerebrale, pot avea o dezvoltare psihica dizarmornica.
Faptul
ca nu se iau din timp masuri pentru protejarea copilului este un factor de risc
pe care mama si-l asuma, iar responsabilitatea acesteia este, cu
certitudine, ridicata. Chiar daca fumatul nu duce neaparat la malformatii
ale fatului/copilului, este un factor de risc ce poate fi evitat si
responsabilitatea mamei este, intr-adevar, mare.
Tutunul si performanta sportiva
In fumul de tabac, pe langa nicotina, care provoaca dependenta, mai pot fi identificate inca alte 500 de substante din care unele cu efecte toxice. Nu exista aproape nici un organ in corpul uman care sa nu fie afectat de tutun. In privinta influentei asupra capacitatii de performanta fizica si sportiva, rolul important il joaca indeosebi monoxidul de carbon si nicotina. Efectele carbonului si ale nicotinei pot fi impartite in efecte acute si cronice.
Monoxidul de carbon
Continutul in monoxid de carbon al fluxului principal al unei singure tigari se ridica la 1-3%, al unei pipe, la circa 2%, al unui trabuc, la aproximativ 6%. In sangele unui fumator, in functie de cantitatea de tutun consumata, se inregistreaza procentaje ridicate de carboxihemoglobina, cuprinse intre 5% si 25%. Valorile normale la nefumatori sunt sub 1%. Dupa circa 4 ore de abstinenta de la tutun, aceasta valoare se reduce la aproximativ jumatate.
Efectele monoxidului de carbon asupra organismului uman
Efectul intes al monoxidului de carbon cansta in legatura sa cu hemoglobina. Hemoglobina legata de monoxidul de carbon-afinitatea monoxidului de carbon pentru hemoglobina este de 245 de ori mai mare decat cea a oxigenului - inceteaza ulterior sa mai fie utilizata la transportul de oxigen, ceea ce are o semnificatie deosebita in special asupra capacitatii de performanta fizica si sportiva. Efectul cronic al monoxidului de carbon se bazeaza pe leziunile stratului intern al vaselor, ceea ce este important indeosebi pentru evolutia bolilor cardio-vasculare degenerative.
Nicotina
1 - Resorbtie si eliminare
Numai circa 30% din nicotina continuta in fluxul principal al fumului unei tigari sau trabuc ajunge in gura fumatorului. Cea mai mare parte a acesteia urmeaza un flux secundar, dispersandu-se in mediul inconjurator. Prin urmare in cazul unei tigari continand 1g de tutun si 1% nicotina, circa 30% ajung in gura. Daca subiectul fumeaza ' in doze mari' 5% ( din cele 30%) vor fi transferate in circulatia sanguina. Daca subiectul fumeaza tigari din tutun acid ( sau un anumit tutun pentru pipa), fumul contine si saruri nicotinice care vor fi de asemenea inspirate. Fumatorii de tigari trebuie deci sa inhaleze fumul, daca vor sa resoarba suficienta nicotina. Consumul de tutun alcalin din trabucuri aduce baze nicotinice care pot fi bine resorbite de catre cavitatea bucala. Deci pentru fumatorii de trabuc nu este necesar sa inhaleze pentru a obtine o doza ridicata de nicotina.
In plus, ritmul si viteza tabagismului joaca un rol important in cantitatea de nicotina resorbita. Totusi, nici macar un fumator 'patimas' nu poate atinge doza acuta mortala de circa 50mg. Aceasta doza nu poate fi resorbita decat fumand 20-40 de tigari, iar timpul necesar pentru aceasta ( 90-180 minute) ar ajunge pentru eliminarea completa a nicotinei resorbite initial. Nicotina este distrusa 80% de ficat si eliminata prin rinichi sub forma neschimbata 19% .
2-Efectul nicotinei asupra organismului
a) Sistemul nervos central
Doze reduse de nicotina, ca cele obtinute fumand tigari, excita puternic sistemul nervos central. Aceasta stimulare provine drintr-o stare de depolarizare a ganglionilor vegetativi. Deoarece cordonul nervos simpativ si glanda suprarenala se comporta ca niste structuri ganglionare, nicotina elibereaza de aici catecolamine ( adrenalina si niradrenalina);in ansamblu, se produce o crestere a disponibilitatii la efort si a starii de veghe, tot de origine nervoasa centrala, mecanism care se bazeaza, in primul rand, pe o stimulare a formatiunii reticulate. In consecinta, efectul detonant al nicotinei este utilizat indeosebi in perioade de mare oboseala. Totusi, tabagismul cronic provoaca fenomene de oboseala centrala.
b) Sistemul cardio-vascular
Nicotina circulata stimuleaza nodulul sinusal al inimi, datorita eliberarii de catecolamine, ceea ce provoaca o accelerare a ritmului cardiac. Fumatul unei singure tigari ridica frecventa cardiaca cu circa 10-20 de pulsatii pe minut, in functie de reactiile individului si de gradul de obisnuinta;acest efect scade in 15-45 de minute si nu mai este detectabil dupa 2-3 ore.
In domeniul vascular, se produce o vasoconstrictie de origine nicotinica, adica declansarea de spasme. Dupa fumarea unei tigari, temperatura degetelor scade cu 0, 6-3, 8 grade in 2 minute, ca urmare a vasoconstrictiei, acest efect mentinandu-se timp de 3-4 ore. Acest efect vasoconstrictor este deosebit de important in cazul anumitor patologii vasculare periferice, dar si in caz de scleroza coronara. Simpla fumare a unei tigari poate declansa un infarct miocardic.
Cresterea frecventei cardiace, pe de-o parte, si vasoconstructia, pe de alta parte, provoaca o crestere a presiunilor arteriale sistolice si diastolice, ceea ce duce la o intensificare a solicitarii cardiace si o crestere corespunzatoare a necesarului de oxigen. Pe termen lung, vasoconstructia continua si presiunea ridicata antreneaza modificari in peretele vaselor insotite de tulburari circulatorii, care se fac simtite timpuriu indeosebi la nivelul inimii.
c) Sistemul respirator
In sfera respiratorie, tabagismul antreneaza o diminuare a volumului expirator, o deteriorare a proceselor de schimburi gazoase alveolare, o scadere a debitului respirator si o crestere a necesitatilor de oxigen ale musculaturii respiratorii.
Diminuarea volumului expirator-poate fi masurata prin volumul expirator- maximal, este insotita de o marire a spatiului mort, ceea ce duce la o degradare a randamentului respirator.
Limitarea proceselor de schimburi gazoase in alveolele pulmonare trebuie pusa pe seama diminuarii indicelui de permeabilitate si a perturbarii fortelor alveolare de suprafata, ceea ce duce la o micsorare a capacitatii de difuzie. Diminuarea debitului respirator si cresterea necesitatilor de oxigen ale muschilor respiratorii se datoreaza, printe altele, faptului ca rezistentele la trecerea aerului in caile aeriene se ridica mult mai mult in efort la fumator, decat la nefumator ( cu 40 - 50% mai mult);acest proces se explica in primul rand printr-un edem al mucoasei si o supraproductie de mucus.
d) Metabolismul
Nicotina antreneaza diminuarea utilizarii oxigenului si glucozei. Din aceasta cauza, ea efectueaza in totalitate metabolismul lipidic, in mod complex, pe tremen scurt si lung;pe tremen scurt, se produce o crestere a numarului acizilor grasi liberi ( efect lipolitic );pe tremen lung, o diminuare a HDL-colesterol si o crestere a colesterolului total. Cresterea productiei acizilor grasi liberi este deosebit de marcata la pacientii cardiaci;la pacientii care au avut deja un infarct si la cei care prezinta semne derectabile de scleroza coronara, cresterea este mai puternica decat la subiectii fara patologie coronara. Nicotina provoaca, de asemenea, o itensificare a producerii de hormoni tirodieni si deci o intensificare a metabolismului general. Aceasta conduce, in cazul fumatorilor obisnuiti, la o crestere tranzitorie in greutate daca intrerupe fumatul, faptul se explica prin diminuarea activitatii lipolitice lipoza prin lipsa nicotinei.
Tabagism si sport
Tinand cont de efectele acute si cronice ale tabagismului-indeosebi ale fumatului-acesta antreneaza diminuari ale capacitatii de performanta sportiva, in principal, in domeniul sportivilor de performanta.
Hollman-Hettinger au reusit sa demonstreze ca aceeasi persoana, care efectueaza o cursa cu intensitate submaximala, inainte si dupa ce a fumat 3 tigari in 30 de minute, inregistreaza o diminuare a performantelor de 14%, in cazul tabagismului. Shepard si Rode au masurat necesitatile in oxigen legate de hiperventilatie la fumatorii obisnuiti, imediat dupa ce au fumat 2 tigari. In zilele urmatoare, observatiile au fost repetate fara tutun. S-a putut demonstra o diminuare cu 13-79% a necesarului de oxigen pentru respiratie in caz de abstinenta fata de tutun. La cei care fumeaza cel mai mult ( 20 -30 tigari pe zi), necesitatile de oxigen ale musculaturii respiratorii reprezentau 14% din capacitatea aeroba, in cazul unei alergari dupa fumat, si numai 9%, in caz de alergare dupa abstinenta.
In domeniul performantelor de rezistenta, fumatul nu poate atinge limita maxima individuala de performanta, deoarece prezinta o pierdere semnificativa a rezervei sale de performanta, trebuie sa recurga mai mult si mai devreme la metabolismul sau anaerob. Cauza o reprezinta necesitatile suplimentare de oxigen legate de hiperventilatie, la fel ca si alte dezavantaje in plan metabolic si al termoreglarii-CO blocheaza nu numai transportul oxigenului de catre hemoglobina, dar si enzimele citocromilor celulari ( ai lantului respirator ), ceea ce duce la o diminuare suplimentara a aprovizionarii celulare cu oxigen, adica la o modificare a metabolismului. In disciplinele in care capacitatea de performanta nu depinde de capacitatea cardio-respiratorie, fumatul joaca un rol mai putin important pe termen scurt. Totusi, volumele si intensitatile de antrenament ridicate necesitate de sportul de mare performanta nu pot fi concepute, nici in acest domeniu, fara o rezistenta de baza corespunzatoare-aceasta influenteaza, printre altele, capacitatea de refacere a sportivului.
Un dezavantaj suplimentar, deloc neglijabil, al tabagismului se bazeaza pe faptul ca eliberarea de catecolamine indusa de nicotina accentueaza tulburarile de somn si adormire;aceasta actioneaza defavorabil asupra capacitatii globale de performanta. In fine, diminuarea rezistentei la bolile infectioase bronsite si cataracte este de o importanta determinanta pentru sportivul fumator, deoarece o sanatate intacta reprezinta conditia de baza in vederea antrenamentului sportiv sau a cresterii performantelor.
Riscurile fumatorilor
Problema riscurilor grave de sanatate pe care le implica obiceiul fumatului se discuta de mai bine de 50 de ani. In aceasta perioada s-au efectuat nenumarate cercetari stiintifice de laborator si anchete clinice si populationale, care au dus la concluzii ferme si uluitoare in acelasi timp.
Mai intai s-a precizat faptul ca fumatorii prezinta realmente un risc crescut de a face nu numai diverse tulburari suparatoare dar compatibile cu desfasurarea in continuare a unei vieti cvasinormale, ci si afectiuni grave cum sunt cancerul pulmonar, cancerul laringian sau cu alte localizari pe caile aeriene superioare;bronhopneumopatia cronica obstructiva cu evolutie spre insuficienta cardiopulmonara, pierderea capacitatii de munca de performanta;cardiopatia ischemica sau infarctul miocardic cu prognostic foarte grav;cancerul vezicii urinare, diverse boli ale sistemului circulator periferic, ulcere gastrice persistente. Se apreciaza ca unul dintre fumatori de mai mult de 15 tigari pe zi, cu un stagiu de fumat mai lung de 10- 15 ani, prezinta riscul de a face una din bolile grave enumerate, pe care nu le-ar fi facut daca nu ar fi fumat.
Daca acest risc s-ar referi la o fractiune redusa de populatie fumatoare, de exemplu 5 -10 milioane de fumatori, el ar fi relativ moderat, similar atator riscuri la care suntem supusi cu totii sub influenta unor factori de mediu nocivi. In realitate acest risc de 33% se refera la un numar de locuitori. Inseamna ca 600- 700 milioane de indivizi, care ar putea fi deplini sanatosi daca nu ar fuma, se afla permanent in lume in situatia de a suporta grave prejudicii ale sanatatii lor din cauza fumatului. Acesta fara a mai tine seama de prejudiciile pe care le sufera nefumatorii din cauza celor care fumeaza .
Totodata cercetarile si observatiile facute in ultimele decenii, de cand se studiaza mai atent impactul fumatului asupra sanatatii, au aratat ca, chiar daca nu fac in mod neaparat una din bolile grave amintite, fumatorii constanti sunt expusi, din cauza toxinelor din fumul de tutun, la tulburari foarte variate, care nu cruta aproape nici un organ si nici o functie a organismului. Acestea duc cu timpul la diminuarea starii de sanatate si a capacitatii de performanta, la deteriorarea prematura a organismului, cu o imbatranire precoce care aduce dupa sine si o scurtare in general a limitei de viata.
Tinand seama de toate acestea s-a propus ca fumatorii cronici sa fie considerati ca o 'grupa de populatie cu risc crescut' de a face diversele boli si tulburari amintite si, pentru protectia lor, sa se ia o serie de masuri de control profilactic si depistare ireversibile. Acesta conduita s-ar asemana cu aceea pe care o aveam in diverse alte grupe de populatie cu risc crescut de a face o boala profesionala, pentru ca sunt expusi la factori nocivi in mediul lor de munca sau cu risc crescut de a face tuberculoza pentru ca lucreaza in mediu infectat sau in conditii care favorizeaza imbolnavirea.
Deosebirea intre riscul acestor categorii de populatie si riscul fumatorilor este esentiala si ea consta in faptul ca, in timp ce primii sunt expusi fara voia lor unor factori de risc mai mult sau mai putin inevitabili si au dreptul la protectia societatii, fumatorii se expun singuri si de buna voie unui risc cu un risc cu mult mai mare decat orice alt risc profesional si la care nu-i obliga nimeni sa se expuna. De aceea, desi se admite ca sunt o categorie cu risc crescut de imbolnavire, ei nu pot fi asimilati, sub aspectul beneficiilor sociale, cu grupele de populatie al caror risc de imbolnavire nu tine de vointa lor de a-l inlatura. Acest aspect trebuie sa dea in mod serios de gandit fumatorilor care au in mana lor si numai a lor solutia de a lichida un asemenea risc.
Majoritatea tinerilor care fumeaza incep sa o faca inainte de a implini varsta de 16 ani, fie datorita presiunii anturajului (prietenilor), fie datorita faptului ca unul sau ambii parinti fumeaza.
Din spirit de imitatie a adultilor si din dorinta de a fi "moderni" cu orice chip copiii-si, in special, cei ajunsi la varsta adolescentei-pot usor cadea in capcana unor "vicii" (asa cum este fumatul), cu atat mai daunatoare cu cat se asociaza si cu alte vicii, asa cum este cazul combinatiei dintre fumat si consumul de alcool.
Riscurile sportivilor fumatori
Sportul este astazi in plina inflorire la noi in tara, ca si in alte tari si in diverse competitii sportive este antrenata o mare parte a tineretului de toate categoriile. Toti lupta pentru o conditie fizica si pentru performante mai bune decat cele de pana acum. In acest scop sportivii au nevoie, prin excelenta, de un aparat respirator si cardiocirculator intact, lipsit de orice defectiune.
De aceea este aproape socant sa vezi cum unii sportivi amesteca sportul cu fumatul fara nici o consideratie pentru plamanii si inimile lor, care sunt pretioase pentru toata lumea, dar in mod special pentru ei.
Intr-adevar, daca pentru eforturile curente ale vietii de fiecare zi, alterarea in oarecare masura a permeabilitatii bronhiilor si elasticitatii pulmonare, respectiv o anumita diminuare a volumelor ventilatorii ( determinate de fumat) pot sa treaca neobservate, in eforturile fizice legate de miscarile de educatie fizica, de jocurile sportive si cu atat mai mult de atletism, gimnastica si sportul de performanta, orice limitare a capacitatii functionale respiratorii se face resimtita.
In afara de riscurile pe care le are orice fumator, sportivul fumator prezinta in plus riscul de a fi curand incapabil de a mai face eforturile respiratorii maximale pe care le implica unele discipline sportive si de a rata competitiile la care ar fi putut sa castige, daca ar fi fost ajutat de un aparat cardiorespirator nealterat de fumat.
Pentru sportivi acest lucru nu mai este posibil. Un sportiv cu bronsita tabagica, cu tuse si expectoratie, cu altele din tulburarile pe care nu le mai repetam, numai poate sa faca gimnastica si sport de performanta sau, daca le face, le face cu dificultati si cu rezultate mediocre. Chiar fumand o singura tigara, 'pentru calmare', inaintea unei probe sportive, apare un efect net defavorabil si constituie o grava eroare pe care o mai fac unii sportivi fumatori, ingradindu-si singuri posibilitatea de a excela in sportul pe care il practica.
Din aceste motive, daca, pentru orice om rational, fumatul constituie o aberatie si trebuie evitat sau lichidat cu toata hotararea, pentru sportivi el reprezinta cu atat mai strict o contraindicatie absoluta, o 'placere' tabu indiscutabila.
Chiar cele mai discrete tulburari psihice si nervoase date, cum am vazut, de substantele toxice ( ca nicotina ) din fumul de tigara, pot sa fie dezastruoase pentru sportivii autentici care trebuie sa pastreze sub control orice miscare de fractiune de secunda.
Pentru sportivii de toate genurile ar fi dealtfel si un nonsens ca, pe de o parte sa se antreneze pentru a-si perfectiona conditia fizica, pe de alta parte sa si-o deterioreze singuri prin fumat.
Sportivii care fumeaza nu ajung niciodata la varfuri ale carierei lor de sportivi. De aceea daca s-au apucat, din intamplare, de acest viciu ei trebuie sa-l lichideze imediat. In acest scop nu este nevoie decat de un act de vointa si o hotarare, care pentru un sportiv obisnuit sa se concentreze pe momente de hotarare si efort maximal, nu poate sa constituie si greutate chiar atat de mare.
