|
|
|
TIPURII DE COMUNICARE
In privinta tipologiei comunicarii, literatura de specialitate releva urmatoarea clasificare:
. din punctul de vedere a modului de transmitere a mesajului informational, exista mai multe tipuri de comunicare:
- Comunicarea verbala.Peste 70% din comunicarile interne din organizatie, se realizeaza verbal, numai prin intermediul limbajului. Aceasta comunicare are avantajul stabilirii relatiilor directe intre emitent si receptor, oferind angajatilor firmei sentimentul de participare si de consideratie cu privire la desfasurarea activitatilor din firma. Aceasta comunicare permite flexibilitatea exprimarii, transmiterea nuantata si adaptarea mesajului in functie de reactia receptorilor. Comunicarea verbala are avantajul de a fi rapida asigurand un feed-back imediat de la partenerii de comunicare. Totodata, aceasta comunicare se realizeaza cu costuri mai reduse decat celelalte forme ale comunicarii. Alaturi de aceste avantaje, comunicarea verbala are si o serie de dezavantaje dintre care amintim: necesita prezenta simultana a partilor, ceea ce implica un consum mare de timp; transmiterea succesiva pe mai multe trepte ierarhice se face cu distorsiuni. Comunicarile verbale emise de Consiliul de Administratie ajung la directorii executivi in proportie de 63%, la sefii de compartimente in proportie de 55%, la seful de sectie in proportie de 40%, la maistri in proportie de 30% iar la muncitori in proportie de 20%.
- Comunicarea scrisa.Este utilizata in proportie ridicata in cadrul firmelor, concretizandu-se in transmiterea scrisorilor, notelor interne, planurilor de activitate, a mesajelor prin fax. Aceasta comunicare are urmatoarele avantaje: ofera un tip mai mare de gandire si argumentare cu efecte pozitive asupra mesajului informational; nu necesita prezenta simultana a partilor; se realizeaza fara perturbari; asigura o diversitate de idei, concizie si claritate.
Dintre dezavantajele comunicarii scrise, amintim:
- depersonalizarea comunicarii prin lipsa relatiei directe dintre partile comunicarii;
- costuri mai ridicate;
- este mai anevoioasa;
Comunicarea nonverbala consta in transmiterea unui gand sau unei idei fara cuvinte sau, daca sunt utilizate si cuvinte, se transmite mai mult decat simplul lor ınteles literar. Stilul de exprimare, limbajul corpului si decorul sunt formele principale de comunicare nonverbala. Stilul de exprimare rezulta din felul cuvintelor si al expresiilor utilizate pentru a transmite o idee, din inflexiunile vocii, din intonatie.
Limbajul corpului include elemente cum ar fi: distanta fizica dintre persoane, expresia fetei, directia privirii, miscarile corpului si ale bratelor, modul de imbracare. Fiecare persoana are tendinta de a se inconjura de o zona tampon astfel incat sa se simta protejata fata de cei din jur. Fata de persoanele indezirabile, reflexul nostru este de a mari aceasta zona de protectie, in timp ce fata de prieteni, rude, apropiati, aceasta distanta se micsoreaza pana la anulare.
Specialistii au descoperit patru distante practicate de indivizi in functie de tipul de persoana cu care intra in relatie si de activitatea desfasurata: distanta intima de 15 - 50 cm in care accesul este permis prietenilor foarte apropiati; aceasta distanta se poate micsora pana la desfiintare in cazul rudelor apropiate; distanta personala variaza intre 50 - 100 cm si este practicata in relatiile cu prieteni si persoane simpatizate. Aceasta distanta poate depasi 1 m pentru cei indiferenti noua; distanta sociala se situeaza la 2 - 3 m in mod obisnuit, ea crescand pe masura ce relatiile sunt mai oficiale. Intalnim frecvent aceasta distanta in raporturile de serviciu; distanta publica intalnita in cazurile in care individul se adreseaza unui grup mare de persoane, aceasta distanta depasind frecvent 4 m.
Expresia fetei este o alta latura a comunicarii nonverbale. Astfel, fiecare persoana are o fata publica pe care o abordeaza in societate si o fata particulara atunci cand doreste sa se relaxeze sau cand este singura. In cea mai mare parte, expresiile fetei pot fi controlate, existand totusi parti ale chipului uman care ne pot trada starea sufleteasca la un moment dat. Aceste zone se afla in jurul ochilor si al sprancenelor.In timpul comunicarii verbale, miscarea ochilor, pleoapelor si sprancenelor ofera multe elemente nonverbale. Miscarile laterale ale ochilor fac dovada unei lipse de sinceritate sau a unor sentimente dezagreabile. Starea de neliniste este indicata de miscarile rapide ale pleoapelor. Ridicarea unei sprancene este semnul neıncrederii, anticipand de cele mai multe ori un raspuns negativ din partea interlocutorului. Miscarile corpului si ale bratelor pot releva de asemenea o serie de sentimente:
-frangerea degetelor indica neliniste, nerabdare;
-masarea nasului cu degetul aratator arata ostilitatea sau negatia ın timp ce masarea barbiei arata nesiguranta;
-bratele ımpletite ın jurul pieptului arata neıncrederea, sentimentul de inferioritate, dorinta de aparare.
Comunicarea nonverbala este deosebit de importante ın transmiterea mesajelor.
. In functie de directie, comunicarea poate fi:
- descendenta; predomina ın organizatiile centralizate ın care se practica stilul autoritar. Continutul acestei forme de comunicare este dat de decizii, transmiterea de sarcini, instructiuni. Urmeaza relatiilor de tip ierarhic derulandu-se de la nivelul managementului de varf catre nivelurile de executie;
- ascendenta; consta ın transmiterea de mesaje de catre subordonati sefilor directi si, succesiv, managerilor superiori. Prin aceasta comunicare se vehiculeaza rapoarte, cereri, sugestii si reclamatii. Prin aceasta comunicare se informeaza managementul superior asupra starii morale a personalului, asupra disciplinei si obstacolelor de comunicare;
- orizontala; reprezinta schimbul de mesaje realizat ın aceeasi subunitate organizatorica, ıntre angajati aflati pe acelasi nivel ierarhic sau ıntre subunitati organizatorice diferite amplasate pe acelasi nivel ierarhic;
- oblica (ın diagonala); apare ıntre persoane sau compartimente situate pe niveluri ierarhice diferite, fara ca ıntre acestea sa existe relatii de autoritate ierarhica. Continutul acestor comunicari ımbraca forma unor indicatii metodologice transmise ıntre subiectii comunicarii.
. In functie de modul de desfasurare, comunicarea poate fi:
- reciproca directa; presupune pozitia fata ın fata a partilor. Implica vazul si auzul, avand avantajul feed-backului rapid completat cu comunicarea nonverbala;
- reciproca indirecta; se realizeaza prin telefon, radio, televiziunea interactiva. Este rapida dar nu prezinta avantajul mesajelor nonverbale;
- unilaterala directa; se regaseste ın situatia transmiterii de ordine, mesaje ce nu necesita raspuns, dar si ın cazul sedintelor de informare;
- unilaterala indirecta; se realizeaza prin intermediul filmelor, scrisorilor, discursurilor.
. In functie de gradul de oficializare, comunicarea poate fi:
- formala; cuprinde ansamblul mesajelor descendente, ascendente, care circula pe canalele relatiilor organizatorice. Poate fi comunicare orala, scrisa, directa si indirecta, multilaterala si bilaterala;
- informala ; este comunicarea ce nu respecta nivelurile ierarhice din organigrama unei firme. Comunicarea informala are trei caracteristici de baza :
- apare si este folosita ın mod neregulat ın organizatie;
- nu este controlata de directorii de varf, care pot fi deseori incapabili sa o influenteze;
- exista in mare parte pentru a servi interesele oamenilor inclusi ın ea. Aceasta comunicare ıncearca sa elimine nesiguranta, anxietatea, curiozitatea unor persoane circuland ın acest stop zvonurile si "barfele". Un studiu ın domeniul comunicarii informale a identificat patru configuratii de lanturi de comunicare informala, dupa cum urmeaza:
-lanturi cu o singura ramura(veriga unica)
- lanturi de tip taifas
-lanturi de tip ıntamplator (probabilistic)
-lanturi de tip grupuri (ciorchine).
