|
|
|
Referat
Cercetarea Sociologica. Metode si tehnici.
1. Cercetarea comunicationala vs. cercetarea jurnalistica. Experimentul
2. Esantionul - element reprezentativ al cercetarii
3. Intrebarile - elemente de baza ale chestionarului
4. Chestionarul
5. Interviul
6. Concluzie
Cercetarea jurnalistica se deosebeste de cercetarea comunicationala prin ceea ce se numeste mass media. Cercetarea jurnalistica se refera la comunicarea mass media, iar cercetarea comunicationala studiaza procesul de comunicare.
In functie de origine se face si o alta distinctie: cercetarea jurnalistica se face in scoli si in facultati de jurnalism, pe cand cercetarea comunicationala se face in facultati de stiinte sociale, in afara jurnalismului.
Adevarul este ca nu exista frontiere. Exista doar cercetare comunicationala. Fiecare parte este legata de alta, iar distinctia se face prin faptul ca uniii sunt interesati de o latura, iar altii de alta.
Jurnalismul are ca obligatie aparte studiul:
Comunicarii de masa ca institutie sociala: organizare, control social, locul in structura sociala si functia, continutul, audienta, responsabilitatile si performanta.
Conditiilor de eficacitate: alegerea canalelor, natura mesajului, propria selectie a audientei, natura atentiei, transmiterea unui mesaj, relatia de structura de grup si predispozitia la efect.
Naturii efectelor: ce face comunicarea de masa in cadrul vietii individului, ce contribuie la schimbarea sociala sau la lipsa schimbarii.
Un motiv pentru care exista dificultati in a expilca si a prezice efectele aparente ale comunicarii de masa este faptul ca nu a fost considerata structura grupului de audienta. Obiectivele demografice caracteristice sunt: varsta, statutul civil, religia, locul de munca.educatia ocupa si ea un loc important. Variabilele de atitudine si motivatie sunt importante si folositoare.
Un ziar sau o statie tv, o redactie a unei reviste sau un studio de filmare reprezinta o retea comunicationala. Aceasta retea foarte complexa leaga grupuri si siteme, autoritatea si influienta.
In cercetarea comunicationala de masa exista doua directii:
Unii cercetatori cauta in mod direct solutii la problemele comunicationale practice, zilnice.
Alti cercetatori se concentreaza pe una sau mai multe variabile si cerceteaza comportamentul acestora in diferite situatii si relatia lor cu alte variabile.
In prima faza cercetatorul poate proba, poate folosi tehnici sau interviuri focalizate pe un grup restrans de oameni astfel incat sa poata sa se exprime cat mai complet asupra problemei. Astfel de interviuri pot oferi indicii importante pentru un viitor studiu. La acest nivel "cercetarea motivationala" este cea care primeaza.
Un alt nivel presupune folosirea datelor din primul studiu pentru a obtine un cadru sistematic asupra varietatii modurilor in care oamenii se orienteaza asupra aspectelor lumii din jurul lor. Acestui nivel ii este caracteristica "metodologia Q" - presupune dezvoltarea tipologiei unei persoane pe baza intereselor de lectura.
Cercetatorul se poate concentra asupra uneia sau mai multor variabile astfel incat sa faca un experiment pentru determinarea modului in care o variabila influienteaza o alta variabila in conditii de control.
Urmatorul pas ar fi dezvoltarea unei discrieri precise a caracteristicilor audientei, de exemplu cititorii unui ziar.
Cercetatorii pot fi interesati si de schimbarea comportamentului de-a lungul unei perioade lungi de timp: luni sau chiar ani. Aceste cercetari vor fi de tip longitudinal sau "panel", in cadrul carora vor fi facute inteviuri repetate acelorasi persoane.
Poate fi facut si un studiu individual - o singura persoana "foarte" intensiv studiata. In cadrul acestui studiu exista mai multe directii:
Analiza problemei
Instrumente diverse
Plan
Descrierea schemei analitice
Alegerea esantionului
Realizarea codurilor
Legatura cu oamenii
Dezvoltarea planului de studiu presupune :
Alegerea si definirea problemei
Identificarea conceptelor cheie. Carter stipula existenta a trei elemente importante intr-un articol: problemele, argumentele legate de probleme si numele asociate problemelor.
Impartirea metodelor in functie de variabile ele sunt: pentru variabile independente (formele structurale) metodele sunt calitative - un articol informativ are o structura caracteristica, pentru variabile dependente (elementele povestii) este folosita tot metoda calitativa, iar pentru variabilele mediatoare (familiarizarea cu un anumit continut al povestii sau familiarizarea cu formele structurale sunt folosite metodele cantitative.
Experimentul este una din principalele componente in determinarea si verifiacrea problemei studiate.
Verificarea nu este singurul criteriu pentru acceptarea teoriei, iar experimentul nu este singura metoda stiintifica de verificare, este o procedura stiintifica.
Experimentul cauta sa defineasca relatiile sub forma unor functii - nu ca forma matematica, trebuie doar sa aiba caracteristicile unei functii matematice: domeniul unei variabile, domeniul variabilei 2 (codomeniul) si regula sau functia asociata fiecarui elemani din domeniu cu echivalent in codomeniu. In analiza sociala sunt folosite functii cu doar 2 variabile, functii ce implica relatii de cauzalitate.
Factorii cauzali care apartin domeniului sunt variabile independente. Factorii de efect care apartin codomeniului sunt variabile dependente.
Experimentul este cel care face analiza a doua variabile A si B astfel incat sa se determine regula dupa care variaza cele doua.
SURSA CODIFICAREA MESAJULUI
MESAJ
CODIFICAT
Experimentul este o activitate care are ca instrument observatia. In acest sens exista doua tipuri de metode: analitice si descriptive.
Campul de cercetare in comunicarea de masa imbraca trei forme:
Observatia directa a comportamentului
Interviul
Chestionarul (sau combinarea celor trei).
Observatia poate fi participativa sau neparticipativa, controlata sau necontrolata.
Chestionarul poate fi aplicat unui grup sau individual.
Interviul are intrebari inchise sau deschise.
Observatia este o unealta a cecetarii comunicationale. Cele mai multe cunostinte pe care oamenii le au despre comportamentul celorlati vin din observatie.
In cadrul cercetarii neparticipative oservatorul se gaseste dincolo de un ecran si inregistreaza comportamentul unui grup, iar grupul nu interactioneaza in nici un fel cu el. Daca cercetatorul interactioneaza cu grupul atunci gradul de participare influienteaza observatia.
Evaluarea stiintifica a unei probleme urmareste o serie de etape pentru a mari sansele colectarii unor date relevante.
Analiza si interpretarea datelor Determinarea metodologiei optime Verificarea cercetarilor si teoiriilor
existente Selectarea/alegerea problemei Replica Ipotezele sau intrebarile Colectarea datelor Prezentarea datelor
Alegerea temei de cercetare este primul pas. Odata facuta aceasta alegere urmatorul pas este sa vad daca merita sa fac cercetarea. In general cercetarile se fac pe o arie restransa a unui camp.
Pentru a determina relevanta unei teme de cercetare alese trebuie sa ne raspundem
la 7 intrebari:
1. Este tema prea vasta?
2. Poate fi investigata intr-adevar?
3. Datele se pot supune analizei?
4. Este problema semnificativa?
5. Rezultatele pot fi generalizate?
6. Care sunt costurile si timpul necesare analizei?
7. Este apropierea aleasa cea buna?(White)
Pentru a face previziuni despre evenimente, concepte sau fenomene cercetatorii trebuie sa faca analize performante, detaliate si obictive. O procedura utilizata in astfel de analize este CENSUS - ul, in cadrul careia fiecare membru al unei populatii este analizat. Insa cea mai folosita alternativa este cea a alegerii unui esantion dintr-o populatie. Pe acest esantion se fac studii care pot fi generalizate la nivelul intregii populatii - daca esantionul este reprezentativ. Exista diferite moduri de a identifica unitatile care compun un esantion.
Daca procedura stiintifica are ca scop oferirea unor date valide si utile cercetatorii trebuie sa fie foarte atenti la metoda pe care o folosesc pentru alegerea esantionului. Unele metode sunt elementare si nu folosesc mult timp si resurse, dar altele implica cheltuieli mari si timp indelungat. In acest caz cercetatorii trebuie sa decida daca timpul si costurile se justifica in relatie cu rezultatele generate.
Esantionul reprezinta o subdiviziune a unei populatii, reprezentativ pentru intreaga populatie. Pentru ca esantionul nu ofera toate datele exacte pe care intreaga populatie le-ar oferi trebuie luate in considerare si eventualele erori.
Intrebarile. Chestionarul. Interviul.
De indata ce cercetatorul si-a definit campul, a formulat problema si a realizat procedura de esantionare, trebuie sa dezvolte un instrument de masurare pe care sa-l introduca in camp.
Procedura de intervievare variaza in functie de gradul destructurare sau standardizare al intregului interviu sau al intrebarilor individuale.
Multi antropologi si unii sociologi considera interviul conversational, nestructurat numit si "interviul program" ca fiind cel care atinge principalele puncte ce trebuie acoperite si permite o rata mai mare a raspunsurilor decat un interviu in care aceleasi intrebari sunt puse in acelasi fel fiecarui subiect.
In construirea unui chestionar trebuie luate in considerare doua probleme:
1. intrebarile trebuie sa comunice in mod clar si fara sa fie ambigue informatie dorita;
2. cuvintele din cadrul intrebarilor trebuie sa fie astfel alese incat sa aiba acuratetea necesara unui raspuns optim dat operatorilor.
Chestionarul reprezinta o metoda de cercetare a datelor prin intermediul intrebarilor puse persoanelor sau prin intrebarea acestora daca sunt de acord sau nu cu enunturile care reprezinta diferite puncte de vedere(Earl R. Babbie, 1975).
Chestionarul de cercetare reprezinta o tehnica si un instrument de investigare constand intr-un ansamblu de intrebari scrise, imagini, grafice, ordonate logic si psihologic, care prin autoadministrare si prin administrarea lor de catre operatorii de ancheta, determina din partea persoanelor anchetate raspunsuri ce urmeaza a fi inregistrate in scris(Zamfir, Vlasceanu, "Dictionar de Sociologie").
Proiectarea chestionarului depinde in mare masura de tehnica de culegere a datelor aleasa.
Intrebarile scrise pentru un chestionar prin posta trebuie sa fie usor de citit si de inteles pentru ca subiectii nu pot obtine explicatii de la un operator de inteviu.
Intrebarile pentru un chestioner prin telefon nu pot avea o lista lunga de raspunsuri pentru ca subiectii pot uita primele optiuni de raspuns pana cand le-a fost citita ultima varianta de raspuns.
Intrebarile scrise pentru un grup trebuie sa fie concise si sa aiba variante de raspuns usoare pentru subiecti.
Intr-un interviu fata in fata operatorul trebuie sa aiba grija ca raspunsurile subiectului la unele intrebari sa nu fie influientate de prezenta sa.
Proiectarea unui chestionar trebuie sa reflecte intotdeauna scopul cercetarii. O cercetare complexa ca cea a utilizarii mijloacelor mass media in timpul unei campanii electorale presupune folosirea unor intrebari mai detaliate decat in cazul unui chestionar despre postul radio sau tv. favorit.
Tipuri de intrebari
Chestionarele contin doua tipuri de intrebari de baza: inchise si deschise. Intrebarile deschise sunt cele care dau subiectului posibilitatea sa genereze propriile raspunsuri. De exemplu:
1. Ce va place cel mai mult la ziarul local?
2. Care sunt trei dintre cele mai importante probleme ale comunitatii dumneavoastra?
Intrebarile deschise permit subiectilor o libertate mai mare in a raspunde la intrebari si sansa de a formula raspunsuri. Mai mult dau cercetatorilor posibilitatea de a intreba "De ce ati raspuns astfel?" sau "Puteti sa explicati raspunsul mai in detaliu?". Exista aceasta flexibilitate de a urma, de a proba anumite intrebari ce ofera cercetatorului posibilitatea sa adune informatii despre sentimentele si motivele subiectului.
Intrebarile deschise permit raspunsuri care nu au fost construite de la inceput in cadrul chestionarului, raspunsuri care pot face legatura cu alte variabile. De exemplu: "Ce programe ati vrea sa ascultati la radio?". Managerul unui post de radio poate auzi raspunsul: STIRI, VREME SAU SPORT, dar si un raspuns neobisnuit: POVESTI, ceea ce l-ar forta sa reconsidere perceptia asupra ascultatorilor.
Cel mai bun mod de a descoperi daca un instrument de cercetare este bun sau nu este pretestarea, adica un studiu pilot care sa verifice problemele. Esantioane mici vor determina daca studiul este corect si daca intrebarile trebuie corectate sau nu.
Intrebarile deschise sunt folositoare in versiunile pilot ale marilor studii. Cercetatorii s-ar putea sa nu stie la ce raspunsuri sa se astepte de la subiecti, si astfel intrebarile deschise pot fi folosite astfel incat sa permita subiectilor sa raspunda in ce fel vor. Din lista raspunsurilor oferite de subiecti cercetatorii pot selecta cele mai mentionate raspunsuri si sa le includa in acdrul unor intrebari cu raspunsuri multiple. Folosirea intrebarilor deschise intr-un studiu pilot economiseste timp si resurse, raspunsurile posibile putand fi incluse intr-un instrument final de masurare.
Cel mai mare dezavantaj al intrebarilor deschise este faptul ca analiza si colectarea datelor astfel colectate necesita mult timp. Pentru ca subiectii pot avea raspunsuri variate, continutul lor trebuie analizat inainte de a putea fi folosit. Analiza de continut permite raspunsurilor sa fie grupate in categorii astfel incat sa poata fi formulate alte intrebari - cele cu raspunsuri la alegere.
In cazul intrebarilor inchise subiectilor li se cere sa aleaga un raspuns dintr-o lista oferita de cercetator. Aceste intrebari sunt utilizate mai des pentru ca ofera un grad mare de uniformitate al raspunsului si sunt usor de inregistrat intr-o analiza pe computer.
Dezavantajul in acest caz este faptul ca cercetatorii nu vor include unele raspunsuri importante. Subiectii au posibilitatea sa raspunda la intrebari conform propriilor sentimente si credinte dar nu pot spune ca raspunsul respectiv nu e valabil. O tehnica folosita in acest caz este cea in care exista si raspunsul "altele" urmat de spatiu. Astfel subiectii au posibilitatea sa raspunda altfel decat raspunsurile date. Din pacate, multi subiecti pur si simplu bifeaza "altele" fara sa mentioneze raspunsul preferat. Un studiu pilot ar putea determina o alta varianta de raspuns.
In cadrul unui chestionar intrebarile trebuie sa fie:
Clare, adica sa fie facute in asa fel incat subiectul sa stie exact ceea ce este intrebat. Trebuie evitate cuvintele specializate si limbajul stilizat. In general nivelul vocabularului folosit in ziare este adecvat unui chestionar. Claritatea chestionarului poate fi afectata de intrebarile cu dublu inteles sau cu inteles ascuns, de exemplu: "Cate programe tv credeti ca sunt putin violente?"; raspunsul: majoritatea, cateva, putine sau niciunul. Unii subiecti care cred ca programele tv sunt foarte violente ar raspunde "niciunul", raspuns gresit. Stergerea cuvantului "putin" ar fi solutia in acest caz.
Scurte. Pentru a fi precisi cercetatorii pot face intrebarile lungi si complicate. Subiectii care se grabesc sa completeze chestionarul nu au timp sa studieze exact intrebarea.
Complete - sa aiba instructiuni complete. Instructiunile unui chestionar depind de tipul de cercetare ales. Chestionarele prin posta sunt cele care necesita cele mai multe instructiuni. Subiectii trebuie sa stie daca raspunsul corect este cel incercuit, bifat sau cel aranjat intr-o anumita ordine.
Exista si intrebari filtru, folosite pentru a elimina o parte din subiecti, de obicei cer subiectilor sa "sara" peste una sau mai multe intrebari. Acest lucru trebuie specificat clar. De exemplu:
Ascultati radio?
DANU
Daca Da, treceti la intrebarea 2 Daca NU, treceti la intrebarea 5
Un astfel de chestionar poate fi proiectat doar pentru cei care asculta radio-ul. Intrebarile filtru sunt cele care identifica subiectii care apartin grupului de interes si pe cei care nu apartin. Daca subiectul raspunde NU atunci operatorul poate sa "sara" peste cateva intrebari sau poate chiar sa termine interviul.
Unele chestionare pot cere subiectului sa faca o lista a raspunsurilor. In acest caz trebuie sa descrie clar ce raspuns reprezinta valoarea cea mai inalta. De exemplu:
Clasificati urmatoarele reviste in functie de importanta lor pentru dumneavoastra. Puneti "1" langa revista pe care o preferati in principal, "2" langa cea de pe locul secund si tot asa pana la "5":
National Geographics
Ioana
Avantaje
Chip
Level.
In cadrul chestionarului trebuie incluse si intrebari care au legatura directa cu problema studiata. De obicei trebuie evitate intrebarile multiple - cele care contin mai multe intrebari intr-una singura (de cate ori apare cuvantul "si" in cadrul unei intrebari trebuie verificata pentru a se vedea daca nu se intreaba mai multe lucruri deodata), intrebarile cu dublu sens, cele care sugereaza raspunsul sau au inteles ascuns, intrebarile care cer un raspuns detaliat si intrebarile stanjenitoare/indiscrete. Cele mai multe chestionare colecteaza data confidentiale sau personale, dar o intrebare indiscreta poate inhiba subiectul, in sensul ca raspunsul sau nu va fi onest. De exemplu:
varsta (intrebarea poate fi pusa de genul "Peste 20, 30, 40?" sau "In ce categorie de varsta va incadrati?" sau "Va voi citi cateva categorii de varsta, va rog sa ma opriti cand ajung la categoria din care faceti parte."
venitul. Intrebarea ar fi "Care este venitul dumneavoastra?", iar raspunsul ar putea fi "Nu e treaba dumneavoastra." Intrebarea ar trbui pusa de genul "In ce categorie puteti include veniturile dumneavoastra?", iar raspunsul: peste 30.000$, intre 15.000-29.999$, etc.
viata sexuala, drogurile, religia, afacerile sunt alte cateva categorii care trebuie tratate cu grija.
Cel mai simplu tip de intrebari incluse sunt cele cu raspuns dihotomic "acord/dezacord" sau "da/nu". De exemplu: "Ziaristii trebuie sa aiba o opinie." Raspunsul : " de acord, nu, nici o parere." Acest tip de intrebari are un grad de sensibilitate diferit in ceea ce priveste convingerea.
Exista si intrebari cu raspuns multiplu. De exemplu:
Televiziunile comerciale spun adevarul:
tot timpul
de cele mai multe ori
uneori
rar
niciodata.
Astfel de intrebari cu raspunsuri multiple pot fi exclusve - ar trebui sa aiba un raspuns pe subiect. De exemplu:
Cati ani ati lucrat la revista?
- mai putin de 1 an
intre 1 si 5 ani
intre 5 si 10 ani.
Exista si alte tipuri de intrebari:
scalele - pe verticala sau pe orizontala
intrebari cu o lista de raspunsuri
alegere fortata(alegerea unei perechi)
intrebari in care trebuie completate spatiile libere.
Fiecare chestionar trebuie sa aiba o introducere scurta, realista, serioasa, neutra, placuta dar ferma, neamenintatoare, care trebuie sa convinga subiectul ca studiul are valoare si ca va rezolva probleme teoretice sau aplicate.
Ordinea intrebarilor trebuie sa fie de la simplu/usor de raspuns la complex. Chestionarul trebuie organizat intr-o secventa logica de la general la specific. Intrebarile pe teme asemanatoare vor fi grupate, iar trecerea de la o intrebare la alta trebuie sa fie clara si logica.
Design-ul chestionarului este un alt factor important al studiului. Un chestionar prost aranjat poate sa nu primeasca raspunsuri - in cazul in care este trimis prin posta.
Fiecare categorie de intrebari trebuie prezentata spatiat. In general eficienta si mai putin confuza este cea a ordonarii verticale a variantelor de raspuns.
Fiecre intrebare trebuie sa aiba spatiu indeajuns pentru raspunsuri, mai ales in cazul intrebarilor deschise.
Cercetatorul vrea sa pastreze interviul sau chestionarul prin posta indeajuns de scurt incat sa-l incurajeze pe subiect sa raspunda, dar, pe de alta parte trebuie sa acopere un anumit domeniu de investigare.
Criteriile care determina lungimea unui chestionar sunt:
costurile
contextul
limitele impuse de subiect - abilitatea si dorinta de a raspunde la intrebari.
Oficiul Federal al Managementului si Bugetului - SUA sugereaza faptul ca un chestionar nu ar trebui sa dureze mai mult de 30-45 de minute.
Chestionarele pot fi clasificate dupa:
continutul informatiilor - in functie de calitatea informatiilor sunt chestionare de date factuale - de tip administrativ (intrebarile de date factuale pot fi grupate in intrebari de cunostinte, intrebari de clasificare si intrebari de identificare - varsta, sex, stare civila) si chestionare de opinie, iar in functie de cantitatea informatiilor sunt chestionare speciale - cu o singura tema , se aplica mai mult in studiul pietei sau al comportamentului electoral. Scopul acestui chestionar este actiunea si chestionare omnibuz, cu mai multe teme, specifice cercetarii fundamentale in sociologie, permit aplicarea analizei secundare, iar din punct de vedere al costului sunt mai ieftine.
forma intrebarilor, a stimulilor: chestionare cu intrebari inchise, chestionare cu intrebari deschise si chestionare cu intrebari inchise si deschise.
modul de aplicare: autoadministrate - inregistreaza raspunsurile esantionului insasi si pot fi postale si publicate in ziare, reviste ca anexe la diferite marfuri vandute, individuale (cele postale si cele publicate) si colective(imbina avantajele chestionarului autoadministrat cu avantajele chestionarului administrat de operatorii de interviu; informatia se selecteaza rapid, costul este scazut, nonraspunsurile sunt reduse, iar subiectii pot primi lamuriri; sunt folosite in scoli si armata) si administrate de operatorii de interviu
Dupa ce chestionarul a fost facut si unul sau mai multe studii pilot au fost conduse, urmatorul pas este cel al adunarii informatiilor/datelor de la subiecti:
prin posta
prin telefon
interviu fata in fata
interviu de grup
Chestionarul prin posta este folosit pentru ca asigura colectarea datelor cu un minim de efort, de timp si bani, dar nu toti oamenii arata acelasi entuziasm pentru completarea unui chestionar si le arunca pur si simplu.
Etapele aplicarii chestionarului prin posta:
alegerea esantionului - cel mai des folosit instrument este cartea de telefoane
construirea chestionarului - concis si specific, pentru ca nu exista operatorul care sa dea explicatii
scrierea unei scrisori in care sunt explicate scopul si importanta chestionarului
asamblarea pachetului
trimiterea chestionarului
monitorizarea ratei de retururi
trimiterea unui nou val de chestionare
analiza datelor
Aceasta metoda are ca avantaje faptul ca acopera o arie geografica mare cu costuri reduse, foloseste un esantion specializat (pe baza listelor), ofera anonimitate, elimina interpretarile (nu exista contact personal) si presupune costuri reduse. Dar exista si dezavantaje: nu exista operator pentru eventualele explicatii, nu se stie exact cine a raspuns la intrebari si exista o rata scazuta a retururilor.
Exista posibilitatea cresterii ratei de retur prin:
folosirea unui minim de intrebari
retrimiterea chestionarului
folositea stimulatorilor - premii
introducerea scrisorii explicative
studiul sa fie facut de o persona sau o companie cunoscuta
adresarea in scrisoare sa fie dupa nume si nu generica Draga domnule/doamna(Miller, 1977).
Chestionarul prin telefon presupune existanta unui operator foarte bine instruit care sa raspunda oricaror nelamuriri.
National Association of Brodcasters a publicat urmatoarele recomandari pentru operatori:
1. Citirea exacta a intrebarilor - in ordinea de pe lista. "Pasirea" intrebarilor va fi facuta doar atunci cand o specifica manualul. Nu exista exceptii.
2. Niciodata nu sugerati raspunsul, incercati sa explicati intrebarea.
3. Daca o intrebare nu este inteleasa, spuneti: "Stati sa o mai citesc inca o data", iar repetarea se va face incet si clar.
4. Inrgistrarea raspunsurilor se va face exact asa cum au fost date. Daca raspunsul este vag sau incomplet puteti sa intrebati "Cum adica?" sau "Ce ati vrut sa spuneti?"
5. Pareti interesat, alert, apreciativ in relatia de cooperare cu subiectul.
6. Urmati atent instructiunile.
7. Multumiti subiectului.
Procedura generala in cazul chestionarelor prin telefon presupune:
alegerea esantionului
construirea chestionarului
pregatirea unui manual de instructiuni
pregatirea operatorului
colectarea datelor
reveirea cu telefoane
verificarea rezultatelor
analiza datelor.
Avantajele folosirii acestei metode sunt: costurile scazute, posibilitatea includerii unor intrebari mai detaliate, lamurirea unor eventuale neintelegeri prin intermediul operatorului si faptul ca este un mod de lucru mai usor si mai rapid. Dar exista si dezavantajul faptului ca nu pot include intrebari vizuale - cu fotografii, desene, grafice si faptul ca pot exista subiecti fara post telefonic.
Chestionarele fata in fata pot fi structurate sau nestructurate. Etapele realizarii unui astfel de chestionar sunt urmatoarele:
alegerea esantionului - mai dificil ca la celelalte doua metode
construirea chestionarului - sunt flexibile. Exista posibilitatea folosirii unor intrebari detaliate, a unor intrebari cu fotografii.
Introducerea unui manual de instructiuni
Instruirea operatorului - este foarte importanta
Colectarea informatiilor
Verificarea datelor
Analiza datelor
Avantajele acestei metode sunt:
mai multa flexibilitate in obtinerea de informatii
unele informatii pot fi observate de operator
identitatea subiectului e cunoscuta, nimeni nu poate raspunde la chestionar in locul altcuiva.
Dar exista si dezavantaje privind costurile ridicate si faptul ca exista o mare posibilitate ca operatorul sa intevina in raspunsurile subiectului.
In tehnica inteviului de grup operatorul citeste intrebarile cu voce tare si fiecare subiect raspunde pe un formular propriu. Aceasta tehnica se foloseste in special in cazul persoanelor care au dificultati in citire. Are ca afantaje faptul ca poate fi mai lung decat cel prin posta, rata de raspuns este mai ridicata, costurile sunt scazute dar esantionarea poate fi gresita - este principalul dezavantaj.
Chestionarul fata in fata se aplica prin intermediul unui interviu.
"Interviul, ca metoda de cercetare, este universal in stiintele sociale", afirma Herbert H. Hyman(1954/1975).
Interviul este o modalitate de investigare in sociologie si psihologie. Denzin (1970) afirma ca interviul este o conversatie fata in fata, in care o persoana obtine informatii de la o alta persoana. Interviul este comparabil cu intrevederea, conversatia, dialogul, interogatoriul, dar nu se confunda cu niciunul dintre acestea.
Daval si altii(1967) in "Traite de psychologie sociale" face distinctia intre situatia de interviu si celelalte fenomene mentionate:
1. Interviul presupune intrevederea, dar nu se confunda cu aceasta.
2. Interviul nu exista fara convorbire, dar nu orice conversatie este un interviu. Convorbirea presupune schimbul de informatii in legatura cu o tema sau alta. In cazul interviului exista un conducator al discutiei, informatia este directionata intr-un singur sens.
3. Interviul este mai mult decat dialog, pentru ca nu intotdeauna dialogul are drept scop obtinerea de informatii.
4. Interviul nu poate fi confundat cu interogatoriul pentru ca interviul presupune libertatea de expresie a personalitatii, chiar bucuria oamenilor de a-si face cunoscute opiniile, de a-si spune cuvantul.
Interviul de cercetare este o tehnica prin care obtinem, prin intrebari si raspunsuri, informatii de la indivizi si grupuri umane in vederea verificarii ipotezelor sau pentru descrierea stiintifica a fenomenelor socio-umane.
Interviul se bazeaza pe comunicarea verbala si presupune intrebari si raspunsuri ca si chestionarul, dar, spre deosebire de chestionar in care intrebarile si raspunsurile sunt scrise, interviul implica obtinerea unor informatii verbale.
Interviul nu presupune ca necesitate o relatie intre doua persoane. Principiul fundamental al interviurilor calitative consta in posibilitatea creata celui intervievat de a exprima prin raspunsurile sale, cu cuvinte proprii, gandurile pe care le are.
Interviul trebuie sa conduca la stabilirea relatiilor dintre variabile, la testarea ipotezelor.
Utilizarea interviului ca tehnica de cercetare stiintifica are mai multe scopuri (F.N.Kerlinger, 1973):
Scopul explorator, de identificare a variabilelor si o relatie intre acestea.
Interviul poate constitui instrumentul principal de strangere a informatiilor in vederea testarii ipotezelor: fiecare intrebare reprezinta un item in structura instrumentului de masurare.
Scopul de recoltarea/strangere de informatii suplimentare celor obtinute prin alte metode.
Interviul este el insusi un tip de interactiune sociala. Interviul personal - fata in fata, presupune interactiunea dintre doua persoane care au roluri sociale interdependente, iar sensul transmiterii informatiilor dintre ele nu poate fi schimbat. Operatorul este cel care conduce discutia. Relatia celor doua persoane depinde de statutul lor social si de modul de desfasurare al interviului. Informatiile transmise de intervievat au valoare numai in masura in care se refera la experiente de viata traite de acesta, care nu pot fi altfel cunoscute. Raspunsurile sunt definite prin prisma subculturii din care ubiectul face parte. Una din principalele supozitii ale interviului este consistenta relatiei dintre vorba si fapta, dintre atitudinea exprimata verbal si comportament.
Exista mecanisme de aparare a eu-lui in situatia de interviu: fuga de raspuns, rationalizarea, proiectia, introectia, identificarea, refularea, lipsa de timp, imposibilitatea intreruperii unor activitati foarte importante, neincrederea in anchetele sociale.
Kenneth D. Bailey prezinta atat(1978) avantajele cat si dezavantajele interviului.
Ca avantaje mentiona:
Flexibilitatea: posibilitatea de a obtine raspunsuri specifice la fiecare intrebare;
Rata mai ridicata a raspunsurilor - asigurata de obtinerea raspunsurilor si de la persoanele care nu stiu sa citeasca si sa scrie, ca si de la persoanele care se simt mai protejate cand vorbesc decat cand scriu;
Observarea comportamentului nonverbal: sporeste cantitatea si calitatea informatiilor;
Asigurarea standardizarii conditiilor de raspuns, lucru imposibil de realizat in cazul chestionarelor prin posta;
Asigurarea controlului asupra succesiunii intrebarilor - fapt ce are consecinte pozitive asupra acuratetei raspunsurilor;
Colectarea unor raspunsuri spontane - primele reactii sunt mai semnificative decat cele ridicate sub controlul coercitiv;
Asigurarea unor raspunsuri personale - fara alte interventii;
Asigurarea raspunsurilor la toate intrebarile - furnizarea informatiilor pentru testarea tuturor ipotezelor cercetarii;
Precizarea datei si locului convorbirii asigura comparabilitatea informatiilor;
Studiul unor probleme mai complexe, prin utilizarea unor formulare mai amanuntite, cu mai multe intrebari, de o mai mare subtilitate.
Iar ca dezavantaje:
Costul ridicat nu numai al orelor de intervievare, dar si cel al celorlalte etape si momente ale proiectarii si realizarii cercetarilor pe bazade interviu;
Timpul indelungat necesar pentru identificarea persoanelor incluse in esantion, pentru obtinerea acordului si desfasurarea convorbirii;
Erorile datorate operatorilor de interviu in ceea ce priveste punerea intrebarilor si inregistrarea raspunsurilor, "efectul operator"- prezenta fizica a operatorului de interviu accentueaza riscul de distorsiune a raspunsurilor;
Imposibilitatea consultarii unor documente in vederea formularii unor raspunsuri precise;
Inconveniente legate de faptul ca se cere indivizilor sa raspunda, indeferent de dispozitia lor psihica, de starea de oboseala;
Neasigurarea anonimatului, fiind cunoscute adresa si numarul de telefon al persoanelor ce urmeaza sa fie intervievate;
Lipsa de standardizare in formularea intrebarilor, ceea ce limiteaza comparabilitatea informatiilor;
Dificultati in accesul la cei care sunt inclusi in esantion.
Tipuri de inteviu
1. din punctul de vedere al continutului comunicarii:
- interviul de opinie
interviul documentar.
Se poate face o clasificare a interviurilor si dupa domeniul abordat: economic, politic, social, cultural.
2. dupa durata convorbirii:
interviu extensiv, desi se aplica unui numar mare de persoane nu reuseste sa puna in evidenta structurile de profunzime;
interviul intensiv
3. interviul nondirectiv - elimina orice libertate de inovare, si interviul directiv - are la baza un chestionar cu intrebari inchise.
Interviul nondirectiv se caracterizeaza prin: un numar redus de intrebari si formularea lor spontana, durata nelimitata, volum mare de informatii, raspunsuri complexe, centrate pe subiect cu posibilitati de repetare a intrevederii, se inregistreaza sentimentele si atitudinile exprimate spontan, se indica tema convorbirii.
Interviul directiv, cu intrebari prestabilite, structurate intr-o ordine rigida se caracterizeaza prin: desfasurarea intr-un interval de timp limitat, o singura intrevedere, se centreaza pe problema de studiu, se pun intrebari foarte precise, se indica tema conversatiei, se ia in consideratie continutul celor spuse.
Interviul clinic ilustreaza cel mai bine interviul nondirectiv. Se utilizeaza in scop terapeutic, pentru psihodiagnoza, pentru orientare profesionala sau in vederea cunoastrerii personalitatii. Are scop explorator.
Interviul in profunzime se utilizeaza in psihoterapie si in cercetarea socioumana, este centrat tot asupra persoanei, dar vizeaza doar un element, un aspect, nu persoana in ansamblul ei.
Interviul nestructurat are un grad de validitate mai inalt decat interviul structurat, permite exprimarea spontana a personalitatii, dezvaluie anumite aspecte ale subconstientului, lasa libera asocierea de idei.
Interviul centrat este semistructurat - abordeaza teme si subiecte dinainte stabilite. Intrebarile si succesiunea lor sunt prestabilite, centreaza convorbirea pe o experienta comuna tuturor indivizilor/subiectilor. Se elaboreaza un ghid de interviu in care sunt fixate problemele ce vor fi abordate in convorbire, focalizate pe experienta subiectiva a implicarii in situatia analizata. Se indeparteaza de inflexibilitatea metodelor formale. Cercetatorul studiaza anterior experienta traita de subiecti si selecteaza aspectele care vor fi puse in discutie.
Interviurile cu intrebari inchise si deschise fac parte din categoria interviurilor structurate. Cercetatorul nu beneficiaza de libertatea alegerii temelor sau de posibilitatea reformularii intrebarilor si schimbarii succesiunii lor.
4. interviuri unice si repetate;
5. interviul de grup este o metoda utilizata in marketing si in studiul pietei. Books formuleaza ipoteza ca in situatia de grup indivizii ofera raspunsuri care cred ei ca sunt asteptate de la grupul lor de apartenenta, in timp ce in interviurile personale ei dezvaluie reactii proprii. In interviurile de grup opiniile sunt exprimate cu mai multa intensitate, iar opiniile minoritare risca sa ramana neexprimate.
6. dupa modalitatea de exprimare exista: interviuri face-to-face/directe, personale si interviuri prin telefon.
Avantajele interviului prin telefon: rapiditate si cost redus, anonimatul si flexibilitatea procedeului, iar ca dezavantaje sunt: motivatia scazuta, refuzul participarii si intreruperea convorbirilor, imposibilitatea cercetatorului de a controla situatia in care se desfasoara convorbirea telefonica, nu exista siguranta ca raspund chiar persoanele selectate, nu pot fi inregistrate comportamentele nonverbale, nici conditiile fizice si psihologice in care se deruleaza convorbirea, apar mai multe versiuni in datele referitoare la aceeasi familie.
7. dupa functia pe care o au in cadrul cercetarii exista: interviul de explorare - putin structurat, uneori nondirectiv urmareste identificarea unor teme care sa fie cercetate apoi in profunzime prin intermediul chestionarului.
Interviul si chestionarul sunt considerate a fi elemente de baza in cercetarea sociologica. Le permit colectarea si inregistrarea unor date care mai apoi vor reprezenta material de lucru in cercetarea sociologica. Importanta lor a fost stabilita in functie de impactul pe care il au, in functie de rolul lor, in functie de instrumentele pe care le detin in analiza comportamentului uman, instrumente care pot da solutiile unor variabile, unor probleme studiate prin intermediul lor. Interviul si chestionarul atat de apropiate ca metoda si totusi destul de diferite ca structura se completeaza reciproc.
Bibliografie:
Chelcea, Septimiu, "Metodologia cercetarii sociologice. Metode cantitative si calitative", Economica, Bucuresti, 2001
Nafziger, O., Ralph & White, M., David, "Introduction to Mass Communication Research", Louisiana State University Press, Baton Rouge, 1963
Thayer, Lee, "Communication. Theory and Research", Charles C. Thomas Publisher, Springfield, Illinois, USA, 1967
Wimmer, Roger & Dominick, R., Joseph, "Mass Media Research", Wadsworth Publishing Company, Belmont, California, 1983
