|
|
|
CE ESTE UNIUNEA EUROPEANA ?
1. Ce reprezinta Europa ?
Europa geografica este un continent care, potrivit expresiei generalului de Gaulle, se intinde de la Atlantic la Urali. Din punct de vedere politic, ea cuprinde cele 46 de state membre ale Consiliului Europei. Dar, limitele ei estice nu pot fi inca definitiv trasate.
Pana in urma cu cativa ani se aprecia ca, in sensul cel mai larg, Europa este o civilizatie unitara, derivata dintr-o traditie crestina impartasita. Acum, o asemenea evaluare este depasita, urmare incorporarii si a dimensiunii musulmane.
O definitie occidentala a Europei a fost asociata cu Roma si mostenirea sa istorica - catolicismul. Dar, traditia crestina a Europei a inglobat de asemenea Bizantul si traditia sa ortodoxa. De aceea, pe buna dreptate, actualul Papa, Ioan Paul al II-lea, vorbea despre catolicism si ortodoxism ca despre doi lobi ai aceluiasi plaman - crestinismul. Asadar, civilizatia europeana este mai mult decat Europa lui Carol cel Mare, adica Europa occidentala.
Dupa disparitia sau prabusirea marilor civilizatii orientale si nord africana-chineza, mesopotamiana, asiro-babniloneana sau egipteana - Europa a devenit leaganul noilor civilizatii: greco-romana, bizantina, germanica. Din Europa au pornit marile descoperiri geografice si tot aici au avut loc primele revolutii burgheze, precedate de Iluminism si Renastere. Aici s-au creat primele state nationale centralizate. Intr-o lucrare aparuta in 1998 intitulata "The wealth and poverty of Nations", David Landes spune ca "in ultima mie de ani, Europa a constituit motorul dezvoltarii si al modernizarii". La randul sau, omul politic american Zbigniew Brzezinski, fost consilier pe probleme de securitate nationala al presedintelui Carter, in cartea sa "Marea tabla de sah. Suprematia americana si imperativele sale geo-strategice", publicata in 1997, afirma ca "in ultimii 500 de ani, Europa a fost centrul de putere a lumii". Pe cai diferite, in perioade diferite, popoarele Eurasiei - dar mai ales acelea de la extremitatea ei vest-europeana - au pus stapanire si au dominat celelalte regiuni ale lumii."
Atunci cand vorbim de Europa, nu putem omite faptul ca ea a cunoscut inchizitia si razboaiele religioase, cele doua conflagratii mondiale si fascismul.
Sfarsitul celui de-al II-lea razboi mondial a insemnat pentru Europa nu numai zdrobirea fascismului german, care urmarea instaurarea dominatiei mondiale, ci si separarea continentului in cele doua blocuri militar-politice si economice opuse. De o parte, in Rasarit, Tratatul de la Varsovia si CAER-ul; de alta parte, in Vest, NATO si Piata Comuna. Aceasta separare a avut consecinte catastrofale pentru tarile din Centrul si Estul Europei inglobate in sfera de influenta sovietica, atat din punct de vedere politic, cat si economic si social-cultural. Aceasta a insemnat instaurarea, in aceste tari, a comunismului totalitar, inapoiere economica si un nivel de trai extrem de modest. Asadar "Cortina de Fier" si ridicarea Zidului Berlinului exprimau separatia totala intre doua sisteme social-politice rezultate in urma razboiului. Nimeni nu ne-a intrebat de care parte a "cortinei" am dori sa stam. Totul a fost hotarat la Ialta (aprilie 1945) intre Stalin, Churchill si Roosevelt si la Moscova intre Stalin si Churchill. Atunci s-a hotarat si soarta Romaniei.
Ocupata de armata sovietica, in ciuda faptului ca a intors armele impotriva Germaniei hitleriste prin insurectia militara de la 23 august 1944, Romania s-a aflat timp de 45 de ani de partea rasariteana a "Cortinei de Fier". Dominatia Uniunii Sovietice asupra Romaniei a incetat pe etape:
I. In 1957, odata cu retragerea Armatei Rosii de pe teritoriul Romaniei;
II. In 1964, cand a fost adoptata cunoscuta "Declaratie din aprilie", prin care PCR isi manifesta independenta fata de PCUS, iar Romania a trecut la revalorizarea unei mosteniri cultural-istorice cu tenta patriotica, nationala.
III. Dupa Revolutia din decembrie 1989, cand tara s-a orientat spre valorile democratiei occidentale si structurile acesteia, respectiv NATO si Uniunea Europeana.
Sa vedem acum harta politica a Europei de azi:
25 tari sunt membre ale Uniunii Europene; Austria, Belgia, Cipru, Danemarca, Estonia, Finlanda, Franta, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Marea Britanie, Olanda, Polonia, Portugalia, R. Cehia, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia, Ungaria;
doua tari, respectiv Romania si Bulgaria, si-au stabilit ca obiectiv sa adere la Uniune, la 1 ianuarie 2007;
Turcia, care a solicitat aderarea in urma cu mai bine de 30 de ani, are un Acord de Uniune Vamala cu UE si este candidat la aderare. Comisia Europeana, in Raportul de evaluare pe 2004, a dat un Aviz pozitiv pentru inceperea negocierilor de aderare cu Turcia, dar Consiliul European din nov. 2004 urmeaza sa decida;
3 tari (Liechtenstein, Islanda si Norvegia) sunt membre ale AELS si al Spatiului Economic European; Norvegia a refuzat de doua ori aderarea la UE, prin referendum national;
Elvetia, care are cel mai ridicat nivel de trai din Europa, a refuzat, prin referendum, sa adere la Uniunea Europeana (deocamdata);
Tarile din spatiul ex-iugoslav (Uniunea Serbia - Muntenegru, Croatia, Macedonia, Bosnia-Herzegovina) si Albania formeaza o categorie aparte. Ca membre ale Pactului de stabilitate pentru Sud-Estul Europei si semnatare ale Acordului de asociere si stabilitate, aceste tari pot si ele, in perspectiva, sa adere la Uniunea Europeana; Croatia va incepe negocierile in 2005 si are bune perspective de aderare;
Republica Moldova basculeaza intre CSI si Uniunea Europeana. Totusi, in cursul anului 2003, autoritatile de la Chisinau si-au exprimat dorinta de conectare la Uniunea Europeana;
Ucraina, datorita situatiei politice si economice, nu poate spera inca sa adere la Uniune. Intr-o evolutie normala insa, Ucraina va deveni membru al Uniunii Europene;
Rusia are un Acord de parteneriat cu Uniunea Europeana, dar este greu de spus daca va adera sau nu la U.E.;
Azerbaidjanul, Georgia si Armenia sunt membre ale Consiliului Europei.
2. Ce este Uniunea Europeana ?
Uniunea Europeana (U.E.) reprezinta cea mai complexa structura politica si economico-monetara existenta pe continentul european. Dintre toate structurile europene (UE, NATO, UEO, Consiliul Europei, OSCE), Uniunea Europeana reprezinta organismul cheie. Uniunea si-a inceput activitatea, sub aceasta denumire, la 1 noiembrie 1993 in baza Tratatului semnat in februarie 1992, la Maastricht.
Ea reuneste, la ora actuala: 18 republici si 7 monarhii constitutionale (Belgia, Danemarca, Luxemburg, Olanda, Marea Britanie, Spania si Suedia) - toate democratii.
Uniunea numara azi aproximativ 470 milioane locuitori. Impreuna cu Romania si Bulgaria, va avea aproximativ 500 milioane.
Uniunea reprezinta primul partener comercial in schimburile internationale: 18 % la importuri si 19 % la exporturi din volumul total de schimburi. Spre comparatie, la exporturi, SUA detin 16 %, Japonia 9 %, Canada 5 %, China 9 %, iar restul lumii 42 %.
3. De la Comunitatea Economica Europeana (CEE) la Uniunea Europeana (UE). Largirea Uniunii si aprofundarea integrarii.
Uniunea Europeana reprezinta rezultatul unui proces istoric inceput inca din 1950. A fost nevoie de doua razboaie mondiale pentru ca vest-europenii sa se gandeasca la realizarea unitatii lor pe cale pasnica, alegand solutia integrarii economice si politice a tarilor respective.
Parintele integrarii europene se considera a fi francezul Jean Monnet - seful Organizatiei Nationale a Planificarii din Franta, numit in aceasta functie de generalul Charles de Gaulle in 1945. El organizase in timpul primului razboi mondial, structurile de aprovizionare ale fortelor aliate, fusese consilier al presedintelui american Roosvelt. Acesta a propus ca productia de otel si carbune a Frantei si Germaniei sa fie administrata de un organism supranational, evitandu-se astfel folosirea ei in scopuri razboinice.
Planul pentru Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului (CECO) anuntat de ministrul francez de externe Robert Schuman, a constituit un nou inceput pentru Europa. "Planul Schuman" - cum a intrat in istorie - punand ramurile de baza ale industriei de armament sub control international prin intermediul unui tratat inviolabil, a constituit primul pas pe calea constituirii unei Europe unite. Italia si tarile Benelux-ului au sprijinit imediat acest plan, iar la 18 aprilie 1951 a fost semnat "Tratatul de la Paris" intre Franta, RFG, Italia, Luxemburg, Belgia si Olanda instituind Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului (CECO). Aceasta a intrat in vigoare la 23 iulie 1952. Adunarea sa parlamentara a fost creata la 10 august 1952.
Aceste 6 tari din "prima linie" au semnat, la 25 martie 1957, "Tratatul de la Roma", care a pus bazele Comunitatii Economice Europene (CEE) si ale Comunitatii Europene a Anergiei Atomice (EURATOM).
In 1967, institutiile celor 3 comunitati - CECO, CEE si EURATOM - s-au unit si au format Comunitatea Europeana (sau "Piata Comuna").
Dupa caderea "cortinei de fier", Uniunea Europeana a avut de facut fata la doua provocari:
extinderea/largirea spre Europa Centrala si de Est;
aprofundarea integrarii si reforma propriilor institutii.
A. Din 1957 si pana in prezent, Uniunea Europeana a cunoscut cateva largiri succesive, cuprinzand la ora actuala 15 membri.
Este interesant de vazut care a fost pozitia Marii Britanii la inceputul procesului de integrare europeana ? Aceasta dorea instituirea unei zone economice europene de liber schimb care sa nu implice in nici un fel renuntarea la o parte din suveranitatea nationala. Ca urmare, in toamna anului 1959, Marea Britanie a initiat infiintarea Asociatiei Europene a Liberului Schimb (AELS), la care au mai aderat Norvegia, Suedia, Danemarca, Austria, Portugalia, Islanda, Elvetia si ulterior, Finlanda (in total 9 state). Intrucat obiectivele AELS erau doar de natura comerciala, Londra ar fi riscat sa piarda din influenta sa politica. In plus, firmele britanice n-ar fi beneficiat de concurenta severa de pe piata comunitara. De aceea, ulterior, Marea Britanie ca si alte tari, si-au exprimat optiunea pentru aderarea la Comunitatile Europene. In plus, nu a mai existat opozitia Frantei.
O alta problema care se pune este urmatoarea: exista vre-un stat sau vre-un teritoriu care sa fi cerut iesirea din structurile comunitare ? Raspunsul este da: Groenlanda, care devenise membru al CE ca urmare a apartenentei sale la Danemarca. In 1982, prin referendum, Groenlanda a optat pentru iesirea din aceste structuri (posibilitate neprevazuta de Tratatele CE). S-a convenit ca Groenlandei sa i se acorde, incepand cu 1 februarie 1985, statutul de "teritoriu de peste mari asociat la CE".
B. Paralel cu procesul de extindere, Uniunea a cunoscut si un proces de aprofundare a integrarii.
In 1987, intra in vigoare Actul Unic European (Single Act) - al carui scop era sa aduca cooperarea politica in sistemul de tratate al CE.
La 1 ianuarie 1993 a fost creata Piata Unica Europeana (Single Market - Marché Unique), prin care au fost eliminate aproape complet barierele dintre statele membre. Au fost asigurate cele 4 libertati de circulatie pe teritoriul Comunitatii: a marfurilor, a capitalurilor, a serviciilor si a persoanelor.
Tratatul asupra Uniunii Europene - Tratatul de la Maastricht - intrat in vigoare la 14 noiembrie 1993, fixa pentru statele membre un program extrem de ambitios:
Realizarea Uniunii Monetare si a monedei unice pana in 1999;
Cetatenia europeana;
Noi atributii pentru Comunitatea Europeana: un rol mai activ in protectia consumatorului si sanatatea publica; politica de vize; stabilirea unor retele trans-europene de transport, telecomunicatii si energie; prevederi pentru dezvoltarea cooperarii, a educatiei si culturii; importanta sporita in protectia mediului, cercetare si dezvoltare; noi progrese in politica sociala (cu exceptia Marii Britanii); cooperarea in domeniile justitiei si afacerilor interne;
Puteri sporite pentru Parlamentul European: co-decizie in adoptarea legislatiei; aprobarea numirii Comisiei Europene; implicare in acordurile internationale;
O politica externa si de securitate comuna, urmata de o politica de aparare comuna
Pentru a face fata concurentei mondiale si somajului ridicat (peste 17 milioane persoane), Consiliul European din iunie 1994 a decis, in baza unei "Carti albe asupra cresterii, competitivitatii si ocuparii fortei de munca", prezentata de Comisia Europeana, sa lanseze, in Europa, mari lucrari de infrastructura si comunicatii.
Tratatul privind UE de la Maastricht a completat dimensiunea economica a integrarii, cu cea politica. El constituie un pas important pe calea elaborarii unei Constitutii Europene, care s-a concretizat recent intr-un Tratat Constitutional.
Prin Tratatul de la Maastricht s-a stabilit ca UE are 3 piloni:
Unul economic, reprezentat de Comunitatea Europeana (fosta Comunitate Economica Europeana);
Politica externa si de securitate comuna (PESC);
Cooperarea in domeniul justitiei si afacerilor interne (JAI).
La inceputul anului 1994 a intrat in vigoare Tratatul cu privire la Spatiul Economic European (SEE), incheiat intre Comunitate si tarile membre ale AELS (Asociatia Economica a Liberului Schimb) cu exceptia Elvetiei, unde a fost respins printr-un referendum. La ora actuala, SEE include cele 15 tari membre ale UE, plus Norvegia si Islanda. Apartenenta Austriei, Finlandei si Suediei la AELS si apoi la SEE a scurtat mult perioada negocierilor de aderare la UE.
Sa vedem acum ce anume deosebeste actualul proces de integrare europeana de incercarile anterioare de a uni natiunile europene ?
1. Toate cele trei Comunitati (CECO, CE si EURATOM) au fost intemeiate pe baze economice solide. Acest lucru explica cum de-a lungul anilor, interesul reciproc si interdependenta crescanda au dat nastere unei solidaritati veritabile. Tocmai integrarea economica sporita si prosperitatea celor 6 state fondatoare, care au condus la o prosperitate generalizata in statele Uniunii, au facut ca nici unul dintre statele membre sa nu intentioneze sa paraseasca Comunitatea.
2. Uniunea Europeana se bazeaza pe tratate cu putere de lege, pe care statele membre sunt obligate sa le respecte. Litigiile sau conflictele dintre statele membre si Comisie sau celelalte institutii comunitare sunt rezolvate de catre Tribunalul European: legea prevaleaza in relatiile dintre membrii Comunitatii si institutiile acesteia.
Trecerea de la Piata Comuna la Uniunea Europeana, extinderea spre alte tari si aprofundarea integrarii au facut necesare cateva modificari ale Tratatului de la Roma:
In 1992 a fost semnat de "cei 12" Tratatul de la Maastricht privind crearea Uniunii Europene;
La 2 octombrie 1997, a fost semnat, de "cei 15", Tratatul de la Amsterdam, care a intrat in vigoare la 1 mai 1999;
In 26 februarie 2001 a fost semnat Tratatul de la Nissa, care a reformat institutiile Uniunii si procesul de luare a deciziilor;
In iunie 2003 s-au incheiat lucrarile Conventiei Europene care a elaborat primul Tratat Constitutional al Uniunii Europene.
4. Suveranitate sau supranationalitate ?
Se impune sa subliniem ca atingerea scopurilor prevazute in Tratate, respectiv garantarea celor 4 libertati, aplicarea politicilor comune in cat mai multe domenii, ca si a programelor comune, a determinat insa si un transfer progresiv de suveranitate de la statele membre catre institutiile europene, astfel incat ele sa poata aduce la indeplinire hotararile adoptate de Consiliul de Ministri (in special sub forma de regulamente, directive si recomandari, care formeaza impreuna totalitatea legislatiei europene). A se vedea, de exemplu, inscrisul de pe pachetele de tigari "Fumatul dauneaza sanatatii: Directiva UE".
Uniunea isi atinge scopurile prin intermediul:
Politicilor comune, in domeniul agriculturii - PAC, pescuitului, transporturilor, mediului inconjurator, comertului exterior, competitiei, dezvoltarii regionale, energiei, uniunii vamale;
Programelor comune, in cercetare - dezvoltare, telecomunicatii, coordonarea programelor nationale de dezvoltare ale statelor membre in scopul asigurarii coeziunii economice si sociale, a politicilor sociale, Uniunii economice si monetare.
Cum se explica succesul Uniunii Europene si capacitatea sa de a atrage noi si noi membri ?
O baza economica solida, in plina dezvoltare, o crestere economica sustinuta care reprezinta si sursa prosperitatii cetatenilor sai (media PIB/locuitor in tarile Europei Centrale si de Est reprezinta doar 25 % din media PIB/locuitor in tarile UE) Uniunea a depasit cu succes perioade de criza, a trecut peste obstacole, pastrandu-si identitatea, coeziunea si forta de atractie;
Existenta unei piete unice, care a favorizat competitivitatea, dezvoltarea si innoirea tehnologica, libera initiativa;
Un proces democratic de luare a deciziilor, caracterizat prin negociere si atunci cand este posibil - prin consens;
Respectarea tratatelor si a legislatiei adoptata in comun si care trebuie transpusa obligatoriu in legislatia nationala; cresterea rolului UE in planul vietii politice mondiale, odata cu cel economic si comercial, ceea ce face din Uniune un actor de seama al viitoarei lumi multipolare.
5. Uniunea Europeana: putere mondiala sau "gigant provincial" ?
S-a spus adesea ca Europa este un gigant economic, dar un pitic politic. Ori, obiectivul PESC - lansat prin Tratatul de la Maastricht - este de a permite UE sa joace pe scena internationala un rol echivalent cu cel economic. Uniunea este constienta ca, in conditiile globalizarii, ea trebuie sa se consolideze pentru a rezista presiunilor concurentiale si a juca un rol activ pe scena vietii politice internationale. Ea poate deveni un "global player".
Trei pot fi considerate a fi marile realizari, de pana acum, ale Uniunii Europene si, in general, ale integrarii europene:
A asigurat o pace durabila intre membrii sai dupa secole de conflicte armate. In ciuda unor conflicte etnico-religioase pe care unele tari membre ale UE le mai cunosc (Marea Britanie, Spania, Franta, Belgia), acestea sunt tari stabile. In plus colaborarea dintre Franta si Germania a reprezentat si inca reprezinta motorul constructiei europene,
A asigurat o prosperitate, un nivel de trai si de civilizatie pentru cetatenii sai invidiat de toate celelalte tari europene (cu exceptia Elvetiei), precum si de alte tari vecine continentului nostru.
Cum altfel s-ar explica presiunea imigrationista dinspre Est si Sud asupra tarilor membre ale UE ?
A asigurat pastrarea/conservarea identitatii nationale a statelor membre. Diversitatea culturala a membrilor sai reprezinta o mare bogatie in multiculturalitatea viitoarei Europe unite. Si-au pierdut, oare, identitatea nationala tari ca Franta, Grecia, Italia sau Spania ?
Nu intamplator, la una din reuniunile Consiliului European al UE de la Edinburgh - Marea Britanie, a fost adoptat un document special referitor la identitatea culturala nationala a membrilor sai.
O problema de mare actualitate este cea a realizarii unei politici comune in domeniile securitatii si apararii - obiectiv greu de atins pentru ca vine in contradictie cu:
Conceptul de suveranitate a statelor - obiectiv al oricarei politici externe;
Cu divergentele de analiza ale fiecarui stat membru, fiecare tara avand geografia si interesele sale proprii in domeniul apararii;
Cu aliantele militare pre-existente.
Din cele 25 tari membre ale UE, 4 sunt traditional neutre: Austria, Finlanda, Irlanda si Suedia. Alte 19 sunt membre ale NATO, care este o alianta militara. Doua, respectiv Cipru si Malta nu fac parte din NATO, fara sa se declare neutre. Rezulta asadar ca, interesele de securitate ale celor 25 nu se armonizeaza. Tocmai aceasta lipsa de coincidenta institutionala intre UE si NATO are consecinte asupra gradului de autonomie a apararii europene.
Dupa Summit-ul franco-britanic de la Saint-Maló din decembrie 1998, britanicii (cei mai fideli aparatori ai NATO si SUA) au acceptat sa confere Uniunii Europene competenta in materie de aparare. Intre pasii intreprinsi in aceasta directie as mentiona:
Decizia cuprinsa in Tratatul de la Amsterdam privind integrarea UEO in UE;
Numirea, in iunie 1999, a unui inalt reprezentant al Uniunii Europene pentru PESC (spaniolul Javier Solana), care trebuie sa urmareasca crearea unei politici europene comune de aparare;
Au fost create organe politico-militare: Comitetul Militar European, Comitetul Politic si de Securitate;
Este prevazuta infiintarea unui Stat Major Militar, care sa organizeze o Forta de Reactie Rapida prin transformarea EUROCORP (unitate militara formata din germani, francezi, belgieni, spanioli si luxemburghezi, cu baza la Strasbourg) intr-o forta de 60.000 soldati care va permite UE sa reactioneze autonom la crizele situate in vecinatatea ei imediata.
In contextul interventiei americane in Irak, Franta si Germania si-au intensificat eforturile pentru promovarea unei politici de securitate si aparare comuna, la nivelul UE.
Problema este complexa deoarece inseamna o redefinire a relatiei cu NATO si a rolului SUA in Europa. Europenii doresc o politica de aparare independenta, in timp ce americanii nu concep ca aceasta sa fie rupta de NATO.
6. Pe cand unificarea Europei ?
Obiectivul final al oamenilor politici europeni este unificarea Europei. Dar cat de aproape sau cat de departe este acest obiectiv analizand la rece situatia de pe continent ?
Obiectivul fauririi unei Europe unite este inca departe. Realizarea sa presupune eforturi, imaginatie si timp.
