Tactici de colectivizare a agriculturii in raionul Deva (Ilia) in contextul luptei pentru putere in Partidul Muncitoresc Roman (1949-1952)

Tactici de colectivizare a agriculturii in raionul Deva (Ilia)[1] in contextul luptei pentru putere in Partidul Muncitoresc Roman (1949-1952)

Componenta a ideologiei marxist-leniniste si a modelului stalinist, colectivizarea agriculturii s-a stabilit ca sarcina in 1948, in toate statele din blocul de hegemonie a Uniunii Sovietice. Asumata de partid la Plenara din 3-5 martie 1949, ea ar urma sa se desfașoare ca un proces gradual, pe masura progreselor din mecanizarea agriculturii și a convingerii țaranimii.

Initial, se considera ca infiintarea Gospodariilor Agricole Colective (GAC-urilor) trebuie sa fie din initiativa taranilor, iar pentru coordonarea procesului, se formeaza o Comisie Agrara condusa de Ana Pauker si care-i mai are in componenta, printre altii, pe ministrul agriculturii si pe consilierul sovietic. In 5-6 iulie 1949, aceasta stabileste Statutul model al Gospodariilor Agricole Colective, potrivit cǎruia scopul GAC-urilor este de a asigura "victoria asupra chiaburilor, exploatatorilor si dusmanilor celor ce muncesc".[2] La Sedinta Biroului Politic din 21 iulie 1949, se decide infiintarea esalonata a gospodariilor colective, deoarece, din lipsa de experienta, ar putea sa apara defectiuni.[3] La 30 iulie 1949, se prevede infiintarea lor prin Hotarari ale Consiliului de Ministri, la propunerea Ministerului Agriculturii. Cele dintai GAC-uri urmeaza sa aiba rolul de "Gospodarii Agricole model", prin care taranii saraci si mijlocasi sa se convinga de "marile avantagii ale acestei forme superioare de cooperativa de productie agricola",[4] iar in cursul anului 1949, efectivul lor ajunge la 56.[5]

La Plenara din ianuarie 1950, Comisia Agrara este desfiintata, considerandu-se ca si-a incheiat misiunea, si se creeaza Sectia Agrara a Comitetului Central al PMR, cu atributii extinse si coordonata tot de Ana Pauker. Cu acelasi prilej, se renunta la clauza ca asociatiile sa fie create din initiativa taranilor, pentru ca la o sedinta cu comitetele judetene de partid din 20-23 februarie 1950 sa se precizeze ca sarcina colectivizarii revine partidului.[6] Organele administrative si de partid din teritoriu, pe langa care s-au creat sectii si comisii agrare, urmau sa aiba atributii sporite in realizarea colectivizarii, dar aprobarea noilor colective trebuia data tot de la Centru, de Sectia Agrara.[7] La sfarsitul lunii martie 1950, in conformitate cu aprecierile consilierilor sovietici si a lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, dar si cu propunerile ce vin din teritoriu si subordonat planului cincinal - ca pana la sfarsitul lui 1955 c.70% din suprafata arabila a Romaniei sa fie colectivizata - , seful Sectiei Agrare estimeaza ca pana in toamna lui 1950 se vor mai infiinta inca 1000 de gospodarii agricole colective. Circumspectia Anei Pauker privind realismul acestor cifre face, intrucatva, ca pana la 15 iunie 1950, din cifra avansata, sa nu se infiinteze mai mult de 168 de gospodarii colective.

In acest interval, in judetul Hunedoara se infiinteaza GAC "11 iunie" Bretea Muresana, inaugurata la 11 iunie 1950, cu 38 de familii, respectiv 75 brate de munca - 53 de colectivisti, fiind 53 barbati si 58 femei. Terenul GAC-ului este comasat in doua trupuri si are o suprafata de 147,55 ha, de la membri provenind 57,68 ha, iar din inzestrare de la fondul de stat 89,87 ha; 136,12 ha este arabil, 11,43 ha este fanat.[8]

Ana Pauker este nevoita sa se deplaseze la Moscova pentru o operatie de cancer (un secret de partid bine pazit), de unde revine in august, dar cu o implicare sporadica in viata politica in perioada septembrie-decembrie. Alexandru Moghioros ii ia locul la coordonarea Sectiei Agrare din partea CC al PMR, incepand cu 15 iunie 1950, si transfera autoritatilor din teritoriu controlul total asupra crearii de noi colective, conducerii Sectiei Agrare din Bucuresti nemaipermițandu-i-se respingerea propunerilor. Noua orientare este adusa la cunostinta secretarilor comitetelor judetene de partid chiar la 15 iunie 1950, de catre Alexandru Moghioros, care ii atentioneaza ca trebuie accelerata colectivizarea: "Unii tovarasi s-au temut ca nu cumva sa trecem la colectivizare inainte de a avea conditiile necesare pentru aceasta. Cei care au interpretat Rezolutia [din martie 1949] in felul acesta au gresit profund[]. Noi pregatim primul nostru plan cincinal; trebuie sa avem in jurul a 50% GAC. Este o necesitate sa ajungem cam in aceasta proportie si aceasta inseamna 1000 de Gospodarii Agricole Colective [pana in septembrie]"[9]

Potrivit unui Plan de munca elaborat pentru perioada 15 iunie-30 octombrie 1950 pentru judetul Hunedoara, strategiile preconizate pentru inscrierea in GAC ar presupune stabilirea unor anumite localitați in care sa se constituie gospodarii colective, aici recurgandu-se la o ampla mobilizare cultural-ideologica. Astfel, in caminele culturale, urmeaza a se forma cercuri de citit ziare și in fiecare duminica se vor desfașura programe artistice, in deschiderea carora, activistii de partid vor prelucra brosuri despre colectivizare, precum: "10 intrebari si 10 raspunsuri", "Despre pamant si inventar in goscol", "Agricultura sovietica cea mai inaintata agricultura din lume" s.a. Se precizeaza ca la aceste activitati nu trebuie admisi chiaburi. Se vor organiza scoli duminicale, cercuri de lectura si cursuri de agitatie care sa cuprinda marea majoritate a populatiei si se vor infiinta cursuri de alfabetizare. In fiecare astfel de sat, urmeaza sa se formeze 10-20 de agitatori din randul taranimii sarace si mijlocase, dintre cei cu priza la mase, instruiti saptamanal de responsabili din partid, pentru a duce munca de lamurire din casa in casa, avand responsabilitate pe grupe de case. Comitetul judetean avanseaza si un plan calendaristic privind trecerea "in mod concret la constituirea de GAC", dintre care: Ilia (pana la 1 septembrie 1950), Lapusnic, Lesnic, Gurasada (pana la 30 septembrie), Abucea, Gothatea, Vetel (pana la 30 octombrie).[10]

Mai devreme decat era preconizat, la 12 august 1950, la Ilia se formeaza a doua gospodarie din judet, GAC "Drumul lui Lenin" cu 33 de familii inscrise, cu 56 de brate de munca (29 barbati si 27 femei); salariati sunt 21. Suprafata GAC este de 149,03 ha, comasata in doua trupuri, din care 131,43 ha teren arabil. De la bun inceput este semnalata o acuta lipsa de brate de munca.[11] Pana la sfarsitul anului, familiile inscrise in cele doua GAC-uri hunedorene nu vor reusi sa aduca inventarul viu si mort decat intr-o mica masura. La 9 ianuarie 1951, se apreciaza ca GAC Bretea Muresana merge bine, dar GAC Ilia este slaba.[12]

La 20 septembrie 1950, pe baza Plenarei a V-a a CC al PMR (ianuarie 1950), Sectia Agrara regionala pune problema recurgerii la metode nejuste in formarea gospodariilor colective, exemplificandu-se cu situatii din diverse judete. Se cere sa se faca cercetari la fata locului, iar daca se constata ca s-a folosit catusi de putin forta, sa nu se constituie gospodarie colectiva și cei care s-au abatut de la linia politica sa fie identificati si inaintati conducerii partidului. De aceasta declaratie principiala s-ar putea sa nu fie straine anumite blocaje in colectivizare survenite in toamna lui 1950. Astfel, in eforturile colectivizarii rapide, dupa rapoarte inaintate Regiunii de catre conducerea locala care dadeau ca iminenta constituirea de GAC-uri in Bacea și Abucea din raionul Deva, in noiembrie totul eșueaza. La 12 octombrie 1950, Comitetul PMR al regiunii analizeaza posibilitatile de colectivizare din cele doua sate. In Bacea, unde sunt 192 de gospodarii individuale, dintre care 146 tarani saraci si 46 mijlocasi; se descopera ca au fost facute presiuni in vederea inscrierii - tarani saraci dusi la postul de Militie, amenintari din partea instructorului raional ca cei neinscrisi vor fi obligati la transport de piatra pentru facut strazile - si dintre cei 49 de inscrisi numai 19 sunt de acord cu GAC-ul. Contributia acestora la GAC este de 41 ha teren arabil, 4 boi, 2 cai si 7 vaci, numai ca pentru a se comasa terenul respectiv se impune dislocarea a 96 de gospodarii. Atmosfera in sat este tensionata, iar un ex-comunist, fost legionar, spune ca "Va merge la Comit. Central si aranjeaza sa nu se faca GAC in acest sat.". [13] Intr-adevar, despre neregulile din munca de colectivizare din satul Bacea este sesizat CC al PMR care obliga Comitetul PMR al regiunii sa cerceteze situatia. Din referatul acestuia din urma, intocmit la 22 noiembrie 1950, reies diverse tactici ale colectivizarii - unele care tin de relatia dintre nivelurile sistemului, iar altele corespunzatoare actiunii in mijlocul satenilor. Astfel reiese ca la 12 august 1950, la o sedinta a fostului Comitet Judetean de Partid Hunedoara i s-a trasat conducerii plasei Ilia sarcina de a crea o GAC in satul Bacea. S-au reusit 18 inscrieri fara probleme deosebite, dar in urma zvonurilor ca gospodaria nu se va infiinta pana in anul urmator si ca pamantul va fi luat de stat, inscrierile au incetat, satenii ramanand in expectativa. In aceste conditii, Comitetul local de partid a trasat sarcini Militiei sa aresteze sapte cetateni, pentru intimidare si in scopul reluarii inscrierilor. Au fost arestati cinci, ridicati noaptea si tinuti pana dimineata la Militie, dupa care, intorcandu-se in sat, s-au inscris in GAC. Implicarea Militiei in scopul intimidarii a presupus si efectuarea zilnica de catre angajati ai acesteia a cate unei plimbari prin sat. O alta metoda a fost aceea a trimiterii de cattre Biroul de partid al plasii a referentului incasator la 11 cetateni pentru a incasa impozitul, neachitarea lui implicand sechestrul si o amenda de 50.000 lei. Ca aceasta masura a avut drept scop inscrierea in GAC o dovedeste faptul ca celor care ulterior s-au inscris li s-a anulat amenda. Victimele acestor presiuni sunt persoane "curate", iar cei responsabili de aceste metode stangiste, fosti lideri de partid din plasa Ilia, sunt sancționați prin "vot de blam".[14] Celalalt sat, Abucea, are 32 de gospodarii, dintre care 28 sunt inscriși in GAC. In perimetrul satului sunt 78 ha teren arabil, dar in acesta sunt cuprinse si terenuri ale strainilor, unul fiind un chiabur din Brasnic cu 18 ha, al carui teren a fost incorporat in proiectul de comasare. Cercetarea da si aici la iveala nereguli in realizarea inscrierilor, taranilor facandu-li-se promisiuni straine prevederilor statutului - precum posibilitatea de a nu inscrie in colectiv tot pamantul si inventarul agricol sau ca li se vor repartiza cele mai bune loturi pentru munca in colectiv. GAC-ul nu se poate organiza, din cauza suprafetei prea reduse ce revine unui colectivist - sub 3 ha - si se recomanda sa se creeze alt tip de asociatie: zootehnica, pomicola sau apicola.[15]

Astfel de reevaluari in temeiul celor stabilite la inceputul anului 1950, dupa modificari radicale de strategie in perioada iunie-august, ar indica un pas inapoi facut de autoritați in fața rezistenței violente a țaranilor la colectivizare - o repliere in moderație de care s-ar putea sa nu fie straina prezența in țara a Anei Pauker. Aceasta revine in prim-planul colectivizarii pe la inceputul anului 1951. In Circulara nr.13 din 30 ianuarie 1951, adresata de la Centru comitetelor de partid regionale, raionale si organizatiilor de partid, se invoca metode abuzive folosite in colectivizare in anul 1950 si se stabilesc ferm anumite conditii de constituire a GAC-urilor. Astfel, organizarea de noi gospodarii colective trebuie sa se faca exclusiv pe baza muncii de lamurire si, in consecinta, a liberului consimtamant al taranilor, orice presiune fata de taranii muncitori privind inscrierea urmand sa fie sanctionata cu severitate, pana la excluderea din partid si trimiterea in judecata. Sunt stabilite strategiile muncii de lamurire. Inaintea declansarii eforturilor de colectivizare, autoritatile trebuie sa se "incarce" cu experienta Uniunii Sovietice in acest domeniu si cu cea dobandita deja in tara noastra. Se recomanda organizarea de vizite ale taranilor in satele colectivizate, ascutirea vigilentei fata de dusmanul de clasa si neadmiterea niciunui chiabur sau element dusmanos in gospodariile colective. Pentru formarea unei astfel de asociatii este necesar sa se inscrie cel putin 30 de familii de tarani muncitori, iar daca pamantul adus este insuficient, ea poate fi inzestrata din fondul de stat, cu aprobarea guvernului. Deoarece in 1950 modul in care s-au facut comasarile a provocat nemultumiri in randul taranilor, se stabileste ca numarul dislocatilor sa fie cat mai mic (mai ales daca sunt tarani muncitori), schimburile de teren si comasarile trebuie sa evite nedreptatirea si nemultumirea taranilor muncitori neinscrisi, iar ei sa fie lamuriti sa accepte schimbul. Pamantul gospodariei colective sa fie comasat in unul sau mai multe trupuri si nu este necesar sa fie pamantul cel mai bun si nici situat in imediata apropiere a satului. Se are in vedere ca pamantul acordat la schimb sa fie in aceeasi suprafata cu cel cazut in perimetru si la aproximativ, pe cat posibil, la aceeasi departare; nu se pomeneste nimic despre gradul de fertilitate. Comitetele de partid regionale urmeaza sa trimita la CC al PMR schite detaliate cu comasarile, iar operatiunea propriu-zisa nu se poate declansa decat cu aprobarea acestui for superior. Dupa realizarea comasarilor, familiile inscrise vor semna statutul (atat sotul, cat si sotia), iar apoi se va cere aprobarea Comitetului Central pentru inaugurarea gospodariei colective. Imediat dupa inaugurare se va trece la adunarea inventarului viu si mort si se va incepe munca in colectiv. Toate propunerile de organizare a unor gospodarii colective vor fi semnate de primul secretar al comitetului regional de partid si de secretarul cu problemele agrare.[16]

Potrivit Procesului-verbal al unei sedinte de instruire desfasurate la 7 martie 1951 la nivelul Comitetului Regional de Partid, un set de indicatii de la Centru precizeaza ca Circulara nr.13 nu trebuie sa demobilizeze, ci e un indreptar si ca GAC nu se creeaza pe baza de plan si pana la o data fixa, ci in urma asigurarii unor conditii prielnice si prin munca intensa de masa. Aceste precizari vin dupa ce la mijlocul anului 1950, apropiatul colaborator al lui Gheorghiu-Dej, Alexandru Moghioros, impusese o colectivizare intensa pentru atingerea unor anumite cifre.

La 23 martie 1951, dintr-un Raport al Comitetului PMR  al regiunii, reiese ca s-a reusit constituirea in zona a 9 GAC-uri, cu 355 de familii si cu 1.229 ha, dar se si puncteaza o serie de aspecte negative din functionarea acestora. Se acuza faptul ca inainte de raionare gospodariile colective s-au creat fortat, prin intimidare si promisiuni si netinand seama daca cei inscrisi asigura necesarul de brate de munca asociatiei. Astfel, in GAC Ilia, din 33 de familii inscrise, 18 familii sunt salariati, iar din bratele de munca ramase, 16 sunt de peste 60 de ani. Nici inventarul viu si mort nu a fost adus in totalitate de catre colectivisti - nici in GAC Ilia, nici in cel din Bretea Muresana. La prima dintre acestea, a fost ales presedinte un fiu de mosier, suspectat ca ar fi cautat sa-i indeparteze pe tarani de munca si de legaturi cu chiaburii. Se acuza și faptul ca in constituirea GAC-urilor, organele de partid au pus mai mare accent pe atragerea taranilor saraci si fara pamant, bizuindu-se mai mult pe rezervele de stat; asa se face ca la GAC Bretea Muresana, colectivistii au adus o suprafata de 58 ha, in timp ce din fondul de stat au primit 90 ha de pamant, situatie intalnita si in alte raioane. Mai mult, pe timp de iarna, acestora li s-a facilitat angajarea la diferite intreprinderi, iar in toiul muncilor agricole, o parte din ei refuza sa execute lucrarile in GAC, un comportament similar avand si unii tarani saraci neangajati, care, pe motiv ca nu au cu ce trai, prefera sa se angajeze zileri la diferite intreprinderi sau la chiaburii din sat. Astfel, la GAC Ilia, colectivistii se exprima fata de consiliul de conducere ca "daca li se da mancare, mai vin la munca, altfel, nu". Sunt socotite vinovate de aceasta stare de lucruri Comitetul PMR al regiunii, deoarece, desi avea cunostinta de astfel de probleme, nu a reactionat, si Sectia Agricola regionala, care a indus in eroare Biroul regional de partid "inflorind" activitatea GAC-urilor. La Ilia si Bretea Muresana munca de partid a fost deficitara, fiind dovedit ca secretarul organizatiei de baza din GAC Ilia foloseste metode nepartinice, dictatoriale, injurand colectivistii, aceasta dupa ce inscrierea in GAC a facut-o cu amenintari si constrangeri; la acestea se adauga dezinteresul presedintilor Sfatului Popular raional Deva si din comuna Ilia, precum si incompetenta inginerului agronom, incapabil sa-i indrume pe colectivisti. La 18 mai acelasi an, din GAC Ilia vor sa se retraga sase colectivisti dintre care trei sunt salariati, iar din GAC Bretea Muresana, trei, intre care doi salariati.[17] Este o perioada in care Ana Pauker, cautand sa atenueze linia dura a celei de-a doua jumatati a anului 1950 (cand iuresul colectivizarii pe baza de plan a revoltat satele de la un capat la altul al tarii[18]), tempereaza colectivizarea, critica abuzurile, și permite parasirea GAC-urilor, cu restituirea suprafetei inscrise.[19]

Problema grava a deficitului de forta de munca din cele doua gospodarii se regaseste si in analiza asupra evolutiei GAC-urilor din raionul Deva, facuta la 5 octombrie 1951. Se infiereaza faptul ca la Ilia se prezinta la munca, in medie 15 colectivisti (inclusiv personalul administrativ)/zi, revenindu-i fiecaruia c.10 ha teren pentru lucru. La Bretea Muresana, media este de 5,50 ha/brat de munca - si aceasta in timp ce, conform datelor tehnice, un colectivist poate sa lucreze maximum 1,50 ha teren in conditii de munca mecanizata. Aceasta stare de lucruri a facut ca cele doua gospodarii colective sa se constituie in exemple negative pentru colectivizare, in vara anului 1951 o serie de culturi fiind compromise. Solutiile identificate de catre autoritati au constat in recurgerea la ajutorul muncitorilor de la CFR Simeria, CSH Hunedoara, Combinatul din Brad, organizarea de munci voluntare (cu localnici, dar si cu deveni), implicarea unor unitati militare etc. si se propune studierea situatiei fiecarui colectivist care nu vine la munca si, in cazul in care se constata ca a fost inscris fortat, sa i se restituie pamantul, iar daca este o alta situatie sa fie exclus conform statutului. Se are in vedere si inscrierea de noi colectivisti - din sat (in Bretea Muresana) sau din satele vecine, in cazul Iliei; pentru aceasta din urma se ia in calcul si reducerea perimetrului gospodariei, astfel ca lucrarile sa poata fi executate in bune conditii si ea sa devina un exemplu pentru sectorul individual.[20] In noiembrie 1951, se transmit si de la CC al PMR instructiuni privind rezolvarea unor probleme din gospodariile colective si se indica proceduri pentru situatiile in care membri ai GAC-urilor, tarani muncitori, salariati in localitate sau in afara acesteia nu participa la muncile agricole, totul presupunand o prealabila analiza a fiecarui caz in parte, o responsabilizare a lor si mentinerea pe cat posibil a respectivilor in asociatie. Se reglementeaza si iesirea taranilor muncitori din goscol, ei urmand sa primeasca o suprafata de teren egala cu cea inscrisa si 50% din valoarea inventarului adus. Aceleasi prevederi sunt si pentru chiaburi si elementele dusmanoase, atragandu-se in mod expres atentia ca toti acestia sa fie demascati si exclusi din gospodarie, dar fara sa fie inclusi in randul lor tarani mijlocasi. Pentru a duce munca de intarire a gospodariilor slabe, urmeaza ca 15 imputerniciti ai Consiliului de Ministri sa dea ajutor comitetelor executive ale sfaturilor populare regionale.[21] In pofida dificultatilor de functionare a celor doua, presedintele GAC "Drumul lui Lenin" din Ilia este propus spre decorare in toamna lui 1951, iar la 17 august 1952, GAC "11 iunie" Bretea Muresana este una dintre cele trei GAC-uri fruntase, evidentiindu-se ca a incheiat inainte de termen toate lucrarile agricole, ca s-au obtinuit 3.315 kg orz/ha si 1.706 kg grau/ha, ca au terminat recoltarile cu 11 zile inaintea sectorului particular, ca au fost primii la predarea cotelor, obtinand chitanta nr.1 pe regiune, ca au dat avansul de 40% colectivistilor - revenind 3 kg grau/zi-munca.[22]

Dupa ce in 1950 in tara se infiintasera 971 de gospodarii colective, iar in 1951 fusesera doar inaugurate oficial cateva constituite in anul precedent, la 15 iunie 1951, se analizeaza conditiile de colectivizare din satele socotite cu perspective pentru GAC. Satul Harau, vizat inca din martie 1951, are 227 de gospodarii, dintre care 151 sunt tarani saraci, 72 mijlocasi, iar 4 sunt chiaburi. In sat sunt 16 cereri bune, 9 provenind de la membrii de partid, si inscrisii detin 20,63 ha teren arabil, 11 vaci, 2 cai, 9 care, 8 pluguri, 6 grape, o prasitoare de porumb; sunt 31 de brate de munca - 13 barbati si 18 femei - dintre acestia, 12 fiind salariati. Comisia apreciaza ca, pentru a se crea gospodarie colectiva, ar fi necesar ca raionul de partid sa desemneze in sat lideri de partid (si de alte organizatii) bine pregatiti si atasati colectivizarii, sa intareasca viata culturala, sa se actioneze pentru atragerea de tarani mijlocasi, sa fie ridicat nivelul politic si cultural al maghiarilor membri ai Uniunii Patriotice Maghiare (UPM).[23] Satul Sarbi are 11 cereri bune, lor corespunzandu-le 11,71 ha teren arabil - in sat fiind 256 de gospodarii care detin 536 ha teren arabil, 90 ha pasuni, 115 ha fanate, 700 ha paduri; c.400 ha pamant arabil se afla la ses. Inscrisii reprezinta 28 de brate de munca, dintre care 7 sunt salariati. Satenii ezita sa se inscrie in colectiv, exprimandu-se ca nu vor sa pateasca si ei "ca aceia de la Ilia".[24] Ulterior, sunt luate in considerare Harau si Soimus, unde actioneaza cate-o brigada raionala subordonate unei brigazi regionale. Inscrierea membrilor de partid in colectiv constituie o sarcina prioritara in debutul inscrierilor - pentru a se constitui un nucleu de colectiviști (din persoane obediente) și pentru a fi un exemplu in sat. Numai ca nu intotdeauna aceștia sunt pe deplin devotați partidului; la 12 septembrie 1951, in comuna Harau, din 14 membri de partid, patru nu agreeaza colectivizarea, unul dintre ei fiind chiar agresiv si afirmand ca el nu mai are nevoie de lamuriri, fiindca "el este lamurit suficient de regimul nostru." Nici aliații - țaranii saraci și mijlocași- nu sunt convinși de justețea politicii de colectivizare, autoritațile apreciind ca aceștia sunt derutați de zvonurile lansate de dușmanul de clasa; prin urmare, la Harau, desi 30 de tarani saraci si mijlocasi au inaintat cereri pentru GAC, 14 si le-au retras.[25] Dintre inscrisi s-a format un comitet de initiativa din sapte membri (cei mai instruiti sub aspect politic), ei angajandu-se sa-i antreneze si pe ceilalti colectivisti de a inscrie fiecare inca cate doi-trei "tovarasi". In comuna Soimus, dintre cei 12 membri de partid, numai trei au facut cereri, iar patru sunt categoric impotriva, unul chiar contracarand fatis propaganda brigazii raionale, indemnand taranii sa nu se inscrie in GAC ca vor fi dusi la lucru cu Militia si vor manca la gamela. Se fac schimbari la nivelul conducerii locale si se indica persoanele nedemne de incredere - prin trecut ori prin agitatia impotriva colectivizarii. Se propune ca directorii de la Scoala elementara ciclul II din Deva sa educe elevii din comunele Harau si Soimus pentru inscrierea in GAC, iar sfaturile populare regional si raional sa se preocupe de construirea caminelor culturale din cele doua comune; aici ar urma sa evolueze echipe culturale de la CSH Hunedoara si din Simeria, propunandu-se si deplasarea caravanei cinematografice si organizarea de conferinte pe tema colectivizarii; se mai cere buna aprovizionare a cooperativelor cu marfuri de larg consum.[26]

Dupa impotrivirea generala la formarea de GAC-uri, in vara anului 1950 si in conditiile trenarii procesului in 1951, la 18 septembrie 1951, Gheorghiu-Dej initiaza constituirea de intovarasiri agricole de tip TOZ, asociatii permanente cu un statut obligatoriu care sa reprezinte nucleele unor viitoare GAC-uri. Ana Pauker este circumspecta fata de acestea, chiar daca fusesera experimentate si in Uniunea Sovietica si le-a recomandat insusi Stalin la inceputul lui 1951, si de-abia in ianuarie 1952 este adoptat Statutul-model al acestora. In debutul primaverii lui 1952, CC al PMR transmite in teritoriu "Instructiunile suplimentare pentru organizarea intovarasirilor agricole TOZ", cu indicatii detaliate referitoare la atributiile forurilor de putere, la etapele constituirii acestor asociatii si la minimum de suprafața inscrisa și de intovarașiți: 20 ha, respectiv 10 familii. Incepe o campanie de infiintare a intovarasirilor de tip TOZ si in luna aprilie apar la nivelul tarii nu mai putin de 900.[27] Contrar liniei Pauker in colectivizare, Al. Moghiros acuza in februarie 1951 Circulara nr. 13 fiindca ar fi anulat "spontaneitatea" perioadei precedente, acuzatia pentru ritmul prea lent al colectivizarii fiind reluata in martie 1952.[28] La Sedinta plenara a CC al PMR din 26-27 mai 1952, Ana Pauker, Vasile Luca si Teohari Georgescu sunt inlaturati de la conducerea partidului. Acuzata de deviationism de dreapta si de stangism, Anei Pauker i se imputa un tratament ingaduitor fata de chiaburi si unul drastic fata de tarani muncitori. La Plenara din noiembrie-decembrie 1961, Dej va afirma ca, "in numele luptei impotriva chiaburilor peste 80.000 de tarani, in majoritatea lor tarani muncitori, au fost trimisi in judecata, dintre ei peste 30.000 au fost judecati in procese publice", iar responsabili de aceste abuzuri sunt facuti Ana Pauker si Teohari Georgescu.[29]

Pana la 1 august 1952, in raionul Deva sunt organizate 13 TOZ-uri, cu 436 intovarasiti si cu 517,07 ha, revenind in medie 1,09 ha pe cap de familie inscrisa;[30] in 8 octombrie 1952, sunt 18 TOZ-uri in raionul Ilia, in regiune fiind 58. Succesele s-ar datora demascarii liniei antimarxiste si antileniniste a gruparii Anei Pauker. Se acuza insa faptul ca in raioanele Ilia si Alba nu s-a lamurit taranimea sa se inscrie in TOZ-uri cu intreaga suprafata de pamant, in cele din raionul Ilia fiind 555 de familii cu c.666 ha teren.[31] In 17 noiembrie 1952, la o cercetare asupra crearii intovarasirilor agricole de aici, s-au constatat nereguli la realizarea comasarilor. Astfel, in satul Bejan s-a creat o intovarasire cu 15 tarani saraci si mijlocasi alegandu-se pamant de categoria I-a, si au fost dislocati 42 de tarani, carora li s-a dat la schimb pamant de categoriile a II-a si a III-a, iar uneori si suprafata a fost mai mica. In satul Mintia, intovarasirea s-a creat cu 23 de tarani saraci si mijlocasi, fiind dislocati 57 de tarani, dintre care 35 familii nu au semnat schimbul, considerandu-l necorespunzator. Autoritatile regionale recomanda Raionului cercetarea situatiei scriptice a comasarilor si intensificarea muncii de partid pentru cresterea numarului intovarasitilor[32] - aceasta fiind solutia la problema dislocatilor, constituirea asociației aparand astfel ireversibila. Relansarea colectivizarii in 1952 este favorizata și de trimiterea in teritoriu (in numele intaririi alianței dintre muncitori și țarani) a unui numar de peste 8.000 de muncitori ca presedinti de sfaturi populare. Sarcinile lor se subsumeaza aplicarii legilor statului, lovind "fara crutare in chiaburi si speculanti care cauta sa saboteze si sa provoace daune statului", iar realizarea planului de colectari, impozite, achizitii si de autoimpunere este socotita drept una dintre cele mai importante. In localitatile unde nu sunt create GAC-uri si intovarasiri agricole, ei trebuie sa mobilizeze membrii de partid, deputatii si activul Sfatului sa se inscrie primii, iar apoi, prin adunari in camine culturale, organizand comitete de initiativa si prin munca de lamurire de la om la om, urmeaza sa desfașoare "o temeinica si rabdatoare" activitate de convingere privind unirea taranilor in intovarasiri si goscol. Aceștia primesc un rol sporit, dupa ce, in octombrie 1952, acuzandu-se (din nou) ritmul prea lent al colectivizarii patronate de Secția Agrara in timpul Anei Pauker, CC al PMR considera necesar sa treaca intreaga raspundere pentru aprobarea comasarii pamanturilor si constituirii intovarasirilor agricole asupra conducerii raionale, iar aprobarea constituirii GAC-urilor, conducerii regionale. Se revine astfel la decizia din 15 iunie 1950, dar Centrul se delimiteaza de abuzurile savarsite in colectivizarea agriculturii, ameninta cu drastice pedepse pe cei care le-ar comite și este reiterata munca de lamurire drept strategie exclusiva in colectivizare. In raionul Ilia, se mai formeaza in acest context GAC "Petȍfi Sandor" Deva, cu 74 familii inscrise, numarul bratelor de munca fiind de 114, iar suprafata arabila - 144,31 ha.[33] Insumand-o și pe aceasta, la 28 decembrie 1952, raionul Ilia apare cu 3 GAC-uri in care sunt inscrise 138 familii[34] si cu18 intovarasiri agricole avand 618 inscrisi si 777 ha.[35]

Ca temerile Anei Pauker privind concurenta pe care TOZ-urile o puteau face procesului de organizare a gospodariilor agricole colective erau intrucatva justificate, reiese dintr-o statistica a inscrierilor din raionul Ilia. Aici, desi fusesera luate in evidenta 422 de cereri, la 1 ianuarie 1953 nu mai era niciuna; situatia se explica prin faptul ca 323 cereri au fost facute de persoane care acum sunt in intovarasiri agricole, iar restul nu sunt facute bine (nu sunt semnate de familie, nu-i trecut tot inventarul si pamantul) si cele mai multe nu mai sunt sustinute.[36]

Impusa si monitorizata de sovietici, colectivizarea prilejuieste tranșarea luptei pentru putere la varful partidului in contextul manifestarii diferențelor privind strategia procesului. La Plenara din martie 1949, Dej lasa sa se inteleaga ca procesul este gandit ca unul de durata, pentru ca, la scurt timp, sa apara sarcini de plan in colectivizare, protagonistul in a le impune fiind Alexandru Moghioros. Colectivizarea rapida si masiva provoaca violente impotriviri in intreaga tara. Responsabila de proces, Ana Pauker nu considera colectivizarea o sarcina prioritara si tempereaza din elanul comitetelor de partid locale, iar dupa "iuresul" patronat de Moghioros cauta sa amelioreze imaginea colectivizarii; moderatia pe care o manifesta in intreaga sfera agrara, in conditiile in care devenea evident ca o colectivizare din initiativa taranilor reprezinta o utopie si ca taranii individuali nu pot fi controlati economic, precum si ezitarile in a demara constituirea intovarasirilor de tip TOZ au creat pretexte gruparii Dej de a o inlatura, facand-o responsabila tocmai de excesele colectivizarii pe care ea le dezavuase. In raionul Deva, doua GAC-uri constituite "in graba" au un potential material si uman scazut, iar tacticile pe care izvoarele scrise le dezvaluie sunt axate pe indoctrinare și,  in unele cazuri, pe proceduri mult in afara sensului de buna-credinta al "muncii de lamurire". Dupa inlaturarea Anei Pauker, colectivizarea isi reia ritmul intens, conjugat cu avertismentele privind liberul consimtamant - ramanand insa de vazut in ce masura acestea erau sincere. Este posibil ca transformarea satului prin colectivizarea fortata sa fi constituit cea mai relevanta manifestare a esentei regimului comunist - duplicitatea generalizata.