Introducere in comunicare

Introducere in comunicare

Cursul pe care il vom parcurge vizeaza comunicarea ca activitate teoretica si ca activitate practica. In cadrul cursului vom incerca sa promovam valori si atitudini cognitive:

- gandirea critica si divergenta

- gandirea autocritica si convergenta

- disponibilitatea pentru dialog si dezbatere

- curiozitatea si rigurozitatea de gandire si actiune in domeniul specific al comunicarii.

La nivel de continut vom acoperi cele trei domenii de studiu ale fenomenelor de comunicare:

. comunicarea in campul educational

. comunicarea in cadrul organizatiilor.

Cursul isi propune sa asigure educabililor o deschidere cat mai mare pentru aplicatii, dezbateri, discutii si activitati didactice placute.

Istoria si semnificatia termenului de comunicare

Comunicarea a fost perceputa ca element fundamental al existentei umane inca din antichitate. Cuvintul comunicare provine din limba latina

communis - a pune de acord, a fi in legatura cu, a fi in relatie, desi termenul circula in vocabularul anticilor cu sensul de a transmite si celorlalti, a impartasi ceva celorlalti.

Primele preocupari practice pentru comunicare le-au avut grecii. Pentru ei, arta cuvantului, maiestria de a-ti construi discursul si de a-l exprima era o conditie indispensabila statutului de cetatean. ( Cetatenii aveau dreptul de a se reprezenta pe ei insisi in fata instantelor de judecata.)

Elemente concrete de teorie a comunicarii apar insa prima data in lucrarea lui Corax din Siracuza, "Arta retoricii", in sec. VI i. Hr.Platon si Aristotel introduce comunicarea ca disciplina de studiu, alaturi de filozofie, matematica in Lyceum si Academia Greaca.

Romanii vor prelua de la greci aceste preocupari, dezvoltandu-le si elaborand in anul 100 i.Hr. primul model al sistemului de comunicare.

Evul Mediu, - o data cu dezvoltarea bisericii si a cresterii rolului sau in viata oamenilor,

- dezvoltarea drumurilor comerciale,

- cristalizarea primelor formatiuni statale,

va conferi noi dimensiuni comunicarii.

Putem vorbi chiar de o institutionalizare a acestei activitati, in sensul ca ea exista in toate statele, pe langa liderul autohton, indivizi instruiti care aveau menirea de a se ocupa

- de redactarea actelor oficiale,

- de consemnarea faptelor

- de elaborarea legilor.

Un rol important in extinderea comunicarii l-a avut si dezvoltarea drumurilor comerciale; acestea au facilitat crearea postei ca principal sistem de comunicare, incepand cu secolul al XIV-lea.

Epoca moderna a reprezentat explozia dezvoltarii comunicarii sub toate aspectele ei. Progresul tehnic a favorizat aparitia telefonului, a trenului, a automobilului, intensificand comunicare intre indivizi si comunitati ceea ce a dus la crearea de noi siteme si modalitati de comunicare.

Definitii ale comunicarii

Verbul a comunica si substantivul comunicare sunt polisemantice. Dictionarul enciclopedic ofera termenului de comunicare o definitie deosebit de complexa:

S instiintare, stire, veste. Aducerea la cunostinta partilor dintr-un proces a unor acte de procedura (actiune, hotarare, intimpinare) in vederea exercitarii drepturilor si executarii obligatiilor ce decurg pt. ele din aceste acte, in limita unor termene ce curg obisnuit de la data comunicarii.

S prezentarea intr-un cerc de specialisti a unei lucrari stiintifice

S mod fundamental de interactiune psiho-sociala a persoanelor, realizata in limbaj articulat sau prin anumite coduri, in vederea transmiterii unei informatii, a unor modificari de comportament individual sau de grup.

Cand un cuvant este la moda, cum este astazi cazul cuvantului comunnicare, sensul sau tinde sa se largeasca datorita interesului de care se bucura. Orice persoana a carei cariera depinde de opinia pe care publicul si-o formeaza despre ea, apeleaza la serviciile unui consilier in domeniul comunicarii.

In acest caz, trebuie sa intelegem prin comunicarea educationala ca transmiterea de imagine a profesorului depinde de o multitudine de factori, cum ar fi: imbracamintea, aspectul fizic, timbrul vocii, elemente care adesea nu au nimic de-a face cu personalitatea reala a persoanei respective.

A comunica reprezinta principala dimensiune a existentei fiecaruia dintre noi, devenind atat de prezenta, incat nici macar nu mai este perceputa ca activvitate distincta.

Exemplu: Dimineata te trezesti iei micul dejun, tot atunci deschizi Tv, radio, si asculti stirile, apoi pleci la serviciu ,mergi cu autobuzul asculti si acolo radioul, sau te intilensti cu cineva si incepi sa vb. Ajungi la serviciu intri in comunicare cu colegii, intreaga zi o desfasori comunicand . Ajungi acasa urmaresti stirile, mai vezi un fil si se incheie ziua

Observam o multitudine de activitati cu specific de comunicare, fara a-si fi propus in mod intentionat acest lucru. Comunicarea detine ponderea cea mai mare in cadrul activitatilor pe care le desfasuram in mod curent intr-o zi.

Pe baza exemplului relatat putem identifica cateva dintre particularitatile comunicarii:

comunicarea are rolul de a-i pune pe oameni in legatura unii cu altii, in mediul in care evolueaza;

prin continutul mesajului se urmareste realizarea unor anumitor scopuri si transmiterea unor anumitor semnificatii;

orice proces de comunicare are o tripla dimensiune:

▫ comunicare exteriorizata (verbala si nonverbala)

▫ metacomunicarea (ceea ce se intelege dincolo de cuvinte)

▫ intracomunicarea (comunicarea realizata de fiecare individ in forul sau interior, la nivelul sinelui).

orice proces de comunicare are loc loc intr-un anume spatiu psihologic, social, cultural, fizic.

procesul de comunicare are un caracter dinamic, deoarece orice comunicare o data, initiata, are o anumita evolutie, se schimba si schimba dinamic persoanele implicate in proces;

procesul de comunicare are un caracter ireversibil, in sensul ca, o data transmis un mesaj, el nu mai poate fi "oprit" in "drumul" lui catre destinatar;

in situatiile tensionate procesul de comunicare are un ritm mai rapid si o sfera mai mare de cuprindere;

semnificatia data unui mesaj poate fi diferita atat prin partenerii actului de comunicare, cat si intre receptorii aceluiasi mesaj.

Termenul comunicare denumeste ansamblul de actiuni care au in comun transmiterea de informatii de la un individ la altul si de la individ la grupul social. Comunicarea este procesul prin care se realizeaza un schimb de semnificatii intre persoane.

Altfel spus, fiecare proces de comunicare are o structura specifica reprezentata de un anume tip de relatie dezvoltata de trinomul Emitator - Mesaj - Receptor (EMR).

Cea mai simpla schema a procesului de comunicare a fost propusa de Karl Buhler in anul 1943.

Mesaj

Feed-back

Receptor

Emitator

Ulterior, J.J. Van Cuilenburg, O.Scholten si G.W. Noomen realizeaza un" model fundamental al procesului de comunicare".

emitator codare canal decodare receptor efect

zgomot de fond

O clasificare a formelor comunicarii este:

a) tehnica de transmitere a mesajului

. comunicare directa (mesajul transmis prin cuvant, gest, mimica)

. comunicare indirecta - com. imprimanta (presa, reviste, carte, afis )

- com. inregistrata ( film, disc, banda magnetica)

- com prin fir (telefon, fibra optica, cablu, telegraf)

- com. radiofonica (radio. Tv, avand ca suport undele hertziene).

b) modul in care individul, sau indivizii, participa la procesul de comunicare:

. com. intrapersonala ( sau comunicarea cu sinele)

. com. interpersonala ( sau comunicarea de grup)

. com. de masa ( este comunicarea realizata pentru publicul larg, de catre institutii specializate si cu mijloace specifice).

c) modul de realizare al procesului de comunicare in functie de relatia existenta intre indivizi

. com. ascendenta ( realizata de la nivele inferioare ale organizatiei spre cele superioare)

. com. descendenta ( fluxurile inforemationale se realizeaza de la nivelele superioare catre cele inferioare)

. com. orizontala ( realizata intre persoane aflate pe pozitii ierarhice similare sau in cadrul relatiilor de colaborare ce se stabilesc intre acestea).

Orice proces de comunicare are cateva elemente structurale caracteristice:

existenta a cel putin 2 parteneri intre care se stabileste o relatie;

capacitatea partenerilor de a emite si recepta semnale intr-un anumit cod, cunoscut de ambii parteneri. Fiecare partener joaca pe rand rolul de emitator sau receptor.

- existenta unui canal de transmitere a mesajului.

Principalele elemente ale unui proces de comunicare sunt:

- cel putin 2 parteneri, intre care se stabileste o anumita relatie;

- codul, cunoscut de ambii parteneri( ambii parteneri joaca rolul de emitator si receptor)

- mesajul

- feed-back-ul ( mesaj specific prin care emitatorul primeste de la destinatar un anumit raspuns cu privire la mesajul comunicat)

- canalele de comunicare, care reprezinta "drumurile" caile" urmate de mesaj;

- mediul comunicarii este influentat de modalitatile de comunicare; exista mediu oral, vizual, scris;

barierele (filtrele, zgomotele) reprezinta perturbatiile ce pot interveni in procesul de comunicare

(C2) Comunicarea in institutii. Conceptele de baza- cei 7"C" ai comunicarii

Comunicarea este definita ca fiind procesul de trimitere (codificare) si primire (decodificare) a mesajelor folosind cuvintele pentru a reprezenta ideile care exista in mintea dvs. A atribui sensului un cuvant se numeste codificare. Celalalt atribuie sens cuvintelor folosite. Acest proces este cunoscut ca decodificare. Trebuie sa stim si sa retinem ca:

. trimis nu este niciodata identic cu cel primit;

. majoritatea actelor de comunicare sunt reusite;

. este transmis in functie de experientele oamenilor care sunt diferite;

. -ele nu au niciodata exact acelasi sens pentru 2 oameni

. posibilitatea unui act de comunicare sa nu fie reusit exista in orice situatie;

. feed-back-ul ne indica daca mesajul a fost corect inteles.

Acest fed-back il primim in mai multe moduri:

prin comportamentul persoanei, printr-o confirmare verbala,

prin intrebarile pe care le adreseaza, prin intermediul altei persoane.

Probabilitatea ca mesajele dvs. sa fie intelese va fi mai mare, daca acestea sunt:

clare, concise, corecte, concrete, coerente, complete si cuviincioase

Cei 7 C contribuie la mentinerea unor relatii cordiale cu ceilalti si sunt importanti atat in comunicarea orala cat si in cea scrisa.

Clar

sa fie clar pt. a putea fi eficient.

. folosirea unor cuvinte simple in alcatuirea -lor;

. sa se foloseasca diateza activa (subiect- verb complement direct)

. diateza pasiva se poate folosi atunci cand mesajele prezinta situatii negative,

. folosirea de propozitii scurte si simple

. tb. sa realizam un echilibru intre propozitiile simple, compuse si dezvoltate;

. paragrafele sa fie scrise scurt.

Concis

-ele sa fie scurte, eliminand surplusul de cuvinte, expresiile uzate si repetitia inutila

. eliminarea expresiilor si propozitiilor care nu au nici o finalitate;

. spuneti ceea ce vreti sa spuneti si nimic mai mult, pastrand o atitudine binevoitoare, fireste.

ex: In cazul in care aveti intrebari privind tematica examenului , va voi raspunde cu placere oricand veti dori/ DACA AVETI INTREBARI VA ROG SA MI LE ADRESATI

Corectitudinea in comunicare include:

. ortografia, folosirea corecta a punctuatiei si a formatului, corectitudine gramaticala.

. dictionar, ghid de redactare a unor adrese, scrisori, memo-urile adresate persoanelor din interiorul institutiei.

Concret

. termenii concreti sunt, in general mai exacti si cateodata, mai credibili

. folosirea cuvintelor cat mai concrete(precise)

Coerent

tb " sa se tina", ideile tb sa decurga in mod natural unele din altele

. realizarea unei schite a mesajului, scriind propozitii simple si concentrand fiecare paragraf pe o idee;

-le se realizeaza cu ajutorul cuvintelor de legatura si a cuvintelor introductive.

Complet

-le sa fie complete prin introducerea tuturor informatiilor de care aveti nevoie, a.i. sarcina sa fie dusa la bun sfarsit:

. tb. notate toate detaliile inainte de a fi incluse in

. dupa ce ati scris , reveniti pentru a-l corecta.

Cuviincios

tb. sa contribuie la sporirea bunavointei. Aceasta reprezinta gradul in care individul cu care counicati va percepe ca pe o persoana placuta si de incredere;

. obtii bunavointa folosind un ton cuviincios in mesaje;

. mesajul sa fie pozitiv;

.mesajul tb. recitit si inlocuit cuvantul care ar putea sa il sperie sau sa il alarmeze pe celalalt (nu, niciodata, regret, deranj, problema, a nu reusi, a evita dificil);

. mesajul tb sa reflecte adresarea directa catre receptor si sa faca din acesta centrul de interes al mesajului;

. daca mesajul este negativ at. puteti evita adresarea directa; (ex:Ati lasat calculatorul in functie toata noaptea./ Calculatorul functiona cand am sosit azi dimineata).

. asigurati-va ca folositi titulatura corecta a celuilalt, informati-va pt. a afla modul in care persoana prefera sa fie apelata. Fiti atenti la reactiile lor atunci cand folositi titlurile; s-ar putea sa nu mai fie nevoie sa intrebati.

Odata ce v-ati dezvoltat abilitatile de comunicare solide, veti folosi in mod automat aceste concepte in mesajele pe care le redactati sau redati.

Este important sa cunoastem regulile comunicarii eficiente, pentru a intelege si depasi barierele comunicarii. Aceste reguli sunt.

Ascultarea- cine nu asculta, nici nu stie ce spune si despre ce se vorbeste;

Schimbul- comunicarea trebuie sa aduca beneficii tuturor partilor implicate, atat intelectual cat si afectiv;

Anticiparea- orice comunicare trebuie sa aibe un scop, a carui atingere sa fie rezultatul interactiunii;

Vointa de comunicare prin acceptarea criticii si a dezacordului;

Credibilitatea- a fi autentic, este mai important decat a avea dreptate

Multilateralitatea - multiplicarea canalelor, tipurilor, directiilor, sensurilor si formelor de comunicare;

Respectul identitatii fiecarui partener de comunicare

Chiar la varste mici, omul are nevoie de un climat deschis pentru a coopera si mai mult, a-si dezvolta increderea in sine si in partenerii de grup. Am ales, nu intamplator cateva ,, sfaturi « de la copii pentru parintii lor:

,,- Nu-ti fie teama sa fii ferm cu mine(copilul) Asta ma aseaza la locul meu.

Nu fii inconsecvent. Asta ma pune in incurcatura si ma face sa incerc sa scap nepedepsit.

- Nu-mi face promisiuni. S-ar putea sa nu le poti tine.Asta ma face sa-mi pierd increderea in tine.

- Nu face nimic in locul meu din ceea ce as putea sa fac singur.Asta ma face sa ma simt ca un copil mic si voi continua sa te folosesc in serviciul meu.

- Nu ma corecta in public. Voi fii mai sensibil daca imi vei vorbi bland intre patru ochi.

- Nu incerca sa-mi tii predici. Vei fii surprins sa constati cat de bine stiu ce este bine si rau.

- Nu incerca niciodata sa fii perfect si infailibil, pentru ca ma vei face sa simt ca nu te voi putea ajunge niciodata.

- Nu ma face sa simt ca greselile mele sunt pacate. Trebuie sa invat ca pot face greseli fara sa simt ca nu sunt bun de nimic.

- Poarta-te cu mine ca si cu prietenii tai. Tine minte: invat mai bine de la un model decat de la un critic.

- Nu uita ca nu pot creste fara incurajari si intelegere .

Si in afara de asta, te iubesc foarte mult.Te rog, iubeste-ma si tu in schimb!

Partea cu rosu nu se invata, este dedicata acelor studenti care doresc sa se pregateasca pt meseria de parinte.J

(C3) Elementele componente ale actului de comunicare; emitator si receptor

In cadrul comunicarii intalnim mai multe variabile: emitatorul, receptorul, mesajul, canalul de comunicare.

Emitatorul ( E) este un individ , un grup sau o institutie care: (E R)

poseda informatia mai bine structurata decat receptorul ;

presupune o stare de spirit ( motivatie) ;

presupune un scop explicit ( alaturat mesajului si unul implicit ,motivul transmiterii mesajului, uneori necunoscut receptorului).

Rolurile majore de emitator sunt detinute in scoala de catre cadrul didactic, dar privit dintr-o perspectiva moderna educabilul preia rolul de emitator atunci cand el detine mai multe informatii. In calitate de emitator cadrul didactic trebuie sa aibe un comportament flexibil si adaptabil.

Emitatorului i se pot atribui diferite grade de prestigiu sau credibilitate.

Exista 7 baze ale puterii sau influentei:

N- puterea recompensatoare- este puterea constituita de abilitatea de a rasplati. Profesorul este investit cu o astfel de putere in sensul ca implicarea, interesul, performata elevului sunt rasplatite.

N - puterea coercitiva - receptorul se asteapta sa fie "pedepsit" de catre emitator daca nu se conformeaza incercarii de influenta a acestuia. Putem vb de instrumentul de recompensare dar avem de a face cu o rasplata negativa"

N - puterea referentiala - receptorul se identifica cu emitatorul adica: o persoana sau un grup de prestigiu constituie un model de referinta, cu care incearca sa se asocieze sau indentifice cu altii- care le adopta atitudinile si convingerile . Aceasta putere poate juca un rol important la anumite varste scolare mici, cadrul didactic devenind un emitator cu capacitati de transmitere sporite si autentice.

N puterea legitima - se bazeaza pe intelegerea de ambele parti ca cineva are dreptul sa pretinda ascultare de la ceilalti. Ea implica un cod sau un standard acceptat de catre ambii parteneri. (ex- parinte-copil, profesor-educabil)

N - puterea expertului - specifica atribuirea de cunostinte superioare emitatorului, care au impact asupra structurii cognitive a receptorului ( ex: strainul care accepta recomandarile unui localnic, informatiile din ziare ). Receptorul nu este in postura de a evalua corectitudinea informatiei primite.

N - puterea informationala - se refera la posedarea unei dinamici comunicationale in informatii despre istoria, cultura, abilitatile grupului.

(ex: un profesor care preda la o o scoala de multi ani, fiind familiarizat cu o suma extrem de mare de variabile are o astfel de putere.)

Se poate obs. ca aceasta putere informationala reprezinta o categorie speciala a puterii expertului, si se referera la aspecte exterioare problemelor, dar avand incidenta directa asupra acestora.

N - puterea de conexiune - este caracterizata de numarul de relationari apropiate pe care o persoana le are cu alti membri (sau cu alti membrii importanti /cheie).

Emitatorul inainte de a comunica orice, tb. sa obtina informatii despre acel lucru si tb. sa interpreteze acele informatii.

Informatia este disponibila prin 2 surse si anume:

. mediul inconjurator ( cartile, mass-media, alte persoane)

. mintea noastra ( informatii din memorie, idei noi, sentimente).

In momentul in care E isi gandeste , este important ca acesta sa fie generat dintr-o perspectiva empatica, in sensul ca este utila o proiectie in modul in care respectivul ascultator va receptiona cand acesta va fi transmis efectiv.

Receptorul ( R) este un individ, un grup sau o institutie caruia: (R E)

ii este adresat mesajul sau intra in posesia sa in mod intamplator;

primeste mesajul intr-un mod constient sau subliminal.

Deoarece de cele mai multe ori receptorul comunicarii didactice este educabilul, in ceea ce priveste formularea de catre E in relatie directa cu R acestui , subliniem ideea ca nu tb. omisi urmatorii factori:

. obiectivele, tipul si forma comunicarii. Intotdeauna tb sa fie raportat la obiectivele pe care ni le-am stabilit in comunicare.

. organizarea mesajului ce presupune pastrarea atentiei pentru comunicare, evidentierea unei succesiuni logice in mesaj.

Exista mai multe feluri de R dupa tipul de ascultare a practicat:

. ascultarea pt. aflarea de informatii;

. ascultarea critica;

. ascultarea reflxiva;

. ascultarea pentru divertisment.

Pentru R nu exista numai un anumit tip de ascultare, exista o imbinare intre aceste tipuri de ascultari. Insa unul din acestea este predominata si in functie de el ne construim

In momentul primirii R manifesta anumite reactii si acestea ar fi:

- reactia instrumentala/adaptativa - modul in care R reactioneaza in vederea maximizarii recompensei si minimizarii pedepsei. Atitudinile si deprinderile fata de anumite obiecte, persoane si simboluri se formeaza in masura in care acestea satisfac anumite nevoi.

- reactia ego-defensiva / autoaparare - se refera la tendinta indivizilor de a incerca sa mentina o imagine de sine acceptabila, favorabila si in acord cu imaginea pe care o au ceilalti despre ei. Individul cauta sa obtina /pastreze maximum de impresie favorabila despre persoana sa cu minim de compromisuri si eforturi depuse de el in acest sens.

- reactia expresiei valorice - presupune ca atitudinile care exprima valori dau claritate imaginii de sine, dar si o modeleaza pe aceasta mai aproape de ceea ce ne dorim. ( apare fenomenul/procesul de autodezvoltare);

- reactia cognitiva - se refera la nevoia indivizilor de a da sens la ceea ce ar parea altfel un univers neorganizat si haotic. Reactia cognitiva este raportata la nevoia de a intelege evenimentele care ne afecteaza in mod direct viata si de a avea un cadru de referinta coerent si stabil pt. a ne organiza experienta.

(C4) Elementele componente ale actului de comunicare: semnalul, mesajul, cod, decodare, feedback-ul, canal de comunicare

Semnalul

- este orice element purtator de informatie, cu conditia ca acesta sa fi fost produs in mod deliberat de cineva care se asteapta ca acesta sa fie inteles ca atare.

- este vorba de un indice intentional

Spre deosebire de indicele nonintentional, care nu este exclus din procesele de comunicare,dar care nici nu este necesar acestora, semnalul joaca un rol fundamental. Nu exista comunicare deplina fara semnal.

Mesajul

- reprezinta textul alcatuit din semnele unui cod accesibil interlocutorilor, emis prin canalul de comunicare cu intetia de a comunica.

- desemneaza un semnal sau un ansamblu de semnale inteligibile transmise in cursul unui act de comunicare prin intermediul canalelor de comunicare;

Factorii care disturba apar concomitent la nivelul partenerilor comunicationali (E si R) cat si la nivelul canalului de comunicare definind astfel schimbari in modul de elaborare, codare, respectiv decodare si reconstruire a

ex. un educabil care nu este de acord cu nici unul din argumentele pe care i le ofera profesorul in timpul orei, il poate obliga astfel pe acesta sa incerce sa-l convinga, iar acest lucru poate conduce la renuntarea la anumite aspecte ale , ceea ce ii poate induce confuzie asupra celorlalti educabili.

La nivelul exista 2 efecte importante foarte utile in structura comunicarii educationale:

●- efectul de intaietate - care precizeaza ca, in retinerea unor elemente de continut cu influenta informationala, datele prezentate de catre (E) la inceput au mai multa influenta.

●- efectul recentivitatii - informatiile prezentate la urma au importanta mai ridicata; datorita acestei flexibilitati de dezbatere, practic cadrele didactice tb sa dozeze informatiile importante ori la inceputul ori la sfarsitul acestora.

Mesajele pot varia in functie .de afinitatea subiectului in raport cu (R),

.sau in functie de stilul si tipul de adresare folosite.

Receptorii difera intre ei:

. prin receptivitatea fata de sursa sau

.prin abilitate si interes.

Putem spune ca depinde intr-un mod definitoriu de cele 2 parti aflate in procesul de comunicare, E si R. Analiza R (audientei) poate sa caracterizeze modul de conturare, de structurare a . In aceasta analiza pot exista mai multe criterii:

varsta R, sexul ,ocupatia,veniturile, religia, situatia, factori specifici, factori culturali ( biologici, economici, politici, filosofici, psihologici, sociologici).

Uneori, -le primite pot fi contradictorii - fie ca provin din diferite surse, fie ca provin de la aceeasi sursa, dar din forme de comunicare diferite Deci tb gandit in directa proportie cu cel caruia ii este adresat.

Exista cel putin 4 forme diferite de

● care exista in mintea E (regasibil ca atare in mintea acestuia)

● care este transmis de catre E ( definind modul in care transmitatorul codeaza

● care este interpretat  (decodat de catre R)

● care este reamintit de catre acesta ( afectat de selectivitatea R si de modalitatile de          respingere a elementelor nedorite pt.el)

Printre aceste modalitati de respingere regasim Filtrarea care este definita ca un proces prin care R analizaza/decodifica primit prin intermediul setului sau perceptiv.

Vom descrie in continuare cele trei tipuri de filtare existente:

● asezarea pe niveluri - ganduri, sentimente, tendintele incompatibile cu setul perceptiv al individului tind sa fi continuu rejectate sau ignorate (ex. cazul unui elev cu probleme disiplinare care audiind un despre educatia civica impreuna cu colegii sai, nu receptioneaza in mod efectiv intelesul

● ajustarea - partile din considerate ca fiind agreate de R sunt luate in considerare intr-o pondere mai mare. (ex. at.cand cadrul didactic le comunica educabililor ca vor primii premii in urma realizarii unor activitati mai putin atragatoare pt. ei, educabilii vor fi tentati sa se centreze mai degraba pe prima parte a

● asimilarea - R ataseaza -lui intelesuri pe care E nu a intetionat sa le transmita (ex.un profesor care ii va cere unul educabil indisciplinat sa vina cum parintii la scoala va focaliza gandirea acestuia pe ideea ca aceasta intalnire va avea urmari neplacute in ceea ce il priveste, dar lucrurile pot sa nu stea asa, motivul chemarii parintilor fiind complet diferit)

Putem constata ca filtrarea poate fi o sursa importanta de conflicete observabile la nivelul

Cod / Codarea -desemneaza operatiunea care face sa corespunda unei semnificatii anumite semnale. Codul este un sistem de intelesuri comun membrilor unei culturi sau subculturi. El consta atat in semne, reguli sau conventii care determina in ce mod si in ce context semnele sunt folosite si cum pot fi ele folosite pt. a forma complexe.

Tb sa facem distinctie intre cele 2 coduri dar sa admitem ca cele 2 tipuri de coduri sunt interconectate

- codurile comportamentale numite conventii sociale

- coduri de semnificatie care sunt sisteme de semne (lingvistice, imagistice, gestuale).

Nici un cod de semnificatii nu poate fi separat de practicile sociale si de utilizatorii sai.

Orice tip de cod are urmatoarele trasaturi

● contine un numar de elemente din care poate fi facuta o selectie. Aceste unitati pot fi combinate prin intermediul regulilor si conventiilor;

● depinde de un acord prealabil intre cei ce il folosesc si care impartasesc acelasi fundament cultural, stiintific;

● indeplineste o functie comunicativa sau de identificare sociala;

● este transmisibil prin mijloacele de comunicare sau canalele care ii sunt aplicabile.

Decodarea - presupune descifrarea sensului primit, fiind operatiunea corespunzatoare codarii, lanivelul R de aceasta data.

Pentru a se produce decodarea corecta, a -lui, R tb. sa se afle in posesia codului adecvat.

Feedback-ul o componenta deosebit de importanta a comunicarii.

este necesar pt. a determina masura in care a fost inteles si accetat;

ar tb.in mod ideal sa se bazeze pe incredere intre E si R;

sa fie mai degraba specific decat general, de preferat sa contina exemple recente;

sa fie oferit la timpul in care R pare a fi gata sa-l accepte;

sa fie verificat privitor la ceea ce R-ului i se pare a fi valid; E poate cere R sa reproduca feedback-ul pt. a vedea ceea ce R a vrut intr-adevar sa exprime;

sa includa acele lucruri pe care R sa fie capabil sa le faca; sa nu includa mai mult decat ceea ce R poate sa realizeze in timpul prevazut de respectiva activitate.

Conceptul feedback-ului este impartit in:

a) f. evaluativ care poate fi atunci cand indeplineste un rol de motivare ( ex. daca prof. a reusit sa capteze atentia elevilor, acestia transmit un astfel de feedback. nu vb, au ochii atintiti asupra profesorului, figura lor denota atentie si concentrare) sau ▬ cand indeplineste un rol de corectare ( ex. studentii vb, isi copiaza cursuri la alta disciplina, se foiesc);

b) f. nonevaluativ se foloseste atunci cand vrem sa aflam mai multe despre sentimentele unei persoane sau vrem sa o ajutam sa-si formuleze anumite pareri asupra unui subiect anume; persoana respectiva exploreaza propriile probleme si gaseste la acestea propriile solutii. Exista 4 moduri de f. nonevaluativ:

b1) de sondare - presupune sa cerem persoanei din fata noastra informatii aditionale pentru "completarea " problemei.

ex. sunt suparat toti prietenii mei au luat note mai mari ca mine. Prof. va tb sa raspunda astfel: Si de ce te supara aceasta situatie?

Deci ii dam ocazia de a identifica motivatia reala asupra problemei care il framanta. Daca se raspunde astfel : "Notele nu conteaza- poti lua o nota excelenta data viitoare daca inveti" . acesta este o abordare superficiala, ce il face pe student sa intre intr-o stare defensiva.

b2) de intelegere - sa incercam sa distingem adevarata semnificatie a celor spuse de catre cealalta parte; acesta se poate realiza prin parafrazare ( reda cuiva cu propriile cuvinte /a exprima intr-o formulare personala mai pe larg, continutul unui text adica reprodus);

b3) suportiv - presupune ca problema pe care E o considera importanta si semnificativa este considerata si de catre R ca fiind importanta si semnificativa.

b4) mesajul-eu - modaliatea noastra de a pune problema este de a centra negativ asupra celelilate persoane  ex." tu ma aduci in starea asta"

Pentru a evita o astfel de abordare este folosirea cuvantului "eu" in loc de "tu"

Canalul de comunicare reprezinta calea care permite difuzarea , ce presupune o coerenta de comunicare intre E si R, si totodata este principalul spatiu pentru factorii perturbatori.

Semnele iconice sunt transmise prin canalul vizual, semnele sonore prin canalul auditiv, iar cele lingvistice pot fi transmise atat prin canalul auditiv cat si prin cel vizaul.

In procesul de comunicare fata in fata sunt solicitate urmatoarele canale pt. transferul de

. canalul vizual , pt. ca interlocutprii schimba priviri sau gesticuleaza seminificativ

. canalul auditiv, fiindca cuvintele rostite de locutor sunt receptate de canalul auditiv al interlocutorului;

. canalul olfactiv, deoarece participantii la dialog emit, voluntar sau involuntar, diferite parfumuri, mirosuri semnificative.

In comunicarea la distanta, problema canalului implica un sprijin de natura tehnica. Desi potentialul (E) da un semnal prin care isi manifesta intentia de a intra intr-un contact comunicativ cu el, are la indemana cateva facilitati prin care sa evite sau sa intrerupa relatia tehnica pe care o mijlocesc aparatele de comunicare.

In concluzie - contactul lingvistic mijlocit tehnic poate fi refuzat;

- bruiajele, penele de curent, blocarea retelelor din diferite cauze, criza de hartie fac imposibila comunicarea la distanta pe o perioada imprevizibila.

Aparatura tehnic oricat de sofisticata ar fi, ramane un auxiliar in schema comunicarii.

Contextul comunicarii - reprezinta cadrul fizic si psihopedagogic in care comunicarea se produce.

Contextul este un factor dinamic, care se modifica permanent, datorita influentei exercitate asupra sa de schimbul de replici in interlocutie. Simpla descriere a contextului nu poate surprinde bogatia de modificari care intervin in timp ce oamenii se folosesc de limbaj pt. a comunica.

Exista 3 diemnsiuni ale contextului de comunicare:

. dimensiunea fizica este definita de intreg ansamblul de elemente din mediul inconjurator care au o contributie sau ▬ in procesul comunicarii;

. dimensiunea psihosociala - starea in care se afla ei in momentul comunicarii (mentalitati, rolurile participantilor, statutul social, raportul social dintre acestia)

. dimensiunea temporala - include momentul si ordinea cronologica a desfasurarii, emiterii si receptarii de mesaje)