|
|
|
Posta romana scurt istoric
Posta de pe meleagurile romanesti este cunoscuta inca din Evul Mediu. Ea a fost infiintata din nevoia de a transmite poruncile voievozilor pana la limitele teritoriului aflat in stapanirea lor. Curierii domnului se slujeau de cai, pe care locuitorii satelor si oraselor tranzitate erau obligati sa-i puna la dispozitie.
Primul document privind
existenta serviciilor postale pe teritoriul tarii noastre
este 'Hrisovul' dat de domnitorul Mircea cel Batran, in anul 1399, la
In a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, domnitorul Constantin Mavrocordat stabileste ca toti curierii sa treaca la stat, cu toate cheltuielile. Se construiesc localuri pentru calatori si functionari - asa numitele hanuri de posta, grajduri pentru cai si se accepta si calatoria publicului cu postalioanele, contra unei taxe. Pana la Revolutia din 1848, postele au fost arendate unor particulari, de regula pentru perioade de cate 3 ani.
Dupa 1850, in
orasele de resedinta administrativa, statiile de
posta orasenesti au fost transformate in birouri
postale. In acea perioada existau 30 de curse postale, cu
statii de posta, al caror punct nodal era
Intre anii 1857-1862 se
introduce, etapizat, monopolul de stat asupra activitatii de
posta. La 12 noiembrie 1857, o comisie intrunita la
La 23 iulie 1862, a fost
emis Decretul 527 privind unificarea administratiilor postale din
Perioada postei moderne a inceput in 1864, cand domnitorul Alexandru Ioan Cuza a unit serviciul postal cu cel telegrafic, la care, in 1893 s-a adaugat si serviciul telefonic, luand nastere simbolul PTT. Aceasta decizie a fost luata in sedinta Consiliului de Ministri, care a avut loc in ziua de 29 august 1864, sedinta desfasurata sub conducerea Domnitorului Alexandru Ioan Cuza. In calitate de director general al postelor si telegrafelor, a fost numit maiorul Cezar Librecht, care ocupa functia de inspector general al telegrafelor inca din luna mai 1859.
Prima lege de organizare a ramurii de comunicatii purtand denumirea de 'Lege telegrafo-postala' a intrat in vigoare la 1 ianuarie 1865, data de la care a fost reglementata si situatia personalului, prin statut propriu
La 1 mai 1865, se introduce serviciul abonamentelor prin posta la presa din tara si strainatate, administratia postala percepand un comision fix de 10% din costul abonamentului, plus cheltuielile de expediere a sumelor si francarea trimiterilor. Tot in anul 1865, este organizat serviciul de posta rurala, care asigura legatura intre comune, prin curse de factori. Se infiinteaza cateva sute de circumscriptii rurale, grupate in jurul unor oficii postale.
In luna august, se infiinteaza in Bucuresti inca patru birouri de posta, sucursale ale biroului existent, noile birouri fiind amplasate in Calea Craiovei (Calea Rahovei), Calea Mosilor, Calea Mogosoaiei (Calea Victoriei) si Str. Belvedere.
La 1 iulie 1871, intra in vigoare prima lege de organizare a personalului, insotita de 'Regulamentul pentru fixarea atributiunilor functionarilor telegrafo-postali'.
La 16 februarie 1874, se infiinteaza 'biroul statistic al postelor si telegrafelor' pe langa divizia contabilitatii.
Cu incepere din 1 mai 1874, intra in vigoare 'Legea pentru serviciul de posta rurala', care a avut ca efect imediat infiintarea unui numar de 115 birouri postale rurale.
In perioada 15 septembrie - 9 octombrie 1874, la Berna se desfasoara primul Congres Postal in cadrul caruia s-a decis crearea Uniunii Postale Universale, Romania fiind unul dintre cei 22 de membri fondatori ai organizatiei. La acest Congres, Romania a fost reprezentata de George Lahovari, director general al postelor si telegrafelor.
La 28 martie 1875 se infiinteazs primul serviciu de posta ambulanta pe relatia Bucuresti-Itcani, iar, in anul 1876, pe relatia Bucuresti-Varciorova.
Dupa anul 1883, se introduc primele planuri de indrumare pe linie de cartare, timbrele porto si serviciul de incasari si mandatul telegrafic.
In anul 1894, dupa modelul unor cladiri similare din occident, incepe constructia Palatului Postelor, care va fi dat in functiune in anul 1900.
In anul 1925, adminstratia PTT a preluat exploatarea unei noi ramuri de telecomunicatii, radiotelegrafia (comunicatiile radioelectrice, cum se zicea pe atunci), fiind adaugata o noua litera simbolului care a devenit PTTR. In perioada interbelica, administratia de posta si telecomunicatii a fost trecuta in cadrul Ministerului Lucrarilor Publice si Comunicatiilor, structura organizatorica fiind, initial bazata pe directii regionale.
In anul 1938, constatand faptul ca Administratia PTT se afla intr-o stare de deficienta, au fost adoptate trei legi fundamentale, prin care s-a reorganizat activitatea in spirit comercial: legea de organizare, legea de exploatare si legea pentru statutul personalului.
In anul 1955, a fost promulgat Decretul nr.197 prin care era stabilit obiectul de activitate al ramurii de posta si telecomunicatii, fiind din nou consfintit monopolul absolut al statului in acest domeniu.
Dupa anul 1989, au avut loc profunde transformari in administratia centrala a statului, reflectate in ramura noastra prin infiintarea Ministerului Postelor si Telecomunicatiilor, denumit ulterior Ministerul Comunicatiilor.
La nivel central, pentru conducerea activitatii operationale, a fost creata in luna septembrie 1990 Regia Autonoma 'ROMPOSTTELECOM', care a functionat pana in luna iunie 1991, prin aceasta masura fiind realizata separarea intre organul de reglementare si operatorul serviciilor.
Prin Hotararea nr.448 din luna iunie 1991, Guvernul Romaniei dispune desfiintarea R.A. 'Romposttelecom' si separarea activitatilor prin infiintarea a patru regii autonome, si anume: R.A. Posta Romana, R.A. RomTelecom, R.A. Radiocomunicatii si Inspectoratul General al Radiocomunicatiilor.
Prin Hotararea nr.371 din luna iulie 1998, Guvernul Romaniei a dispus transformarea R.A. Posta Romana in societate comerciala, cu denumirea Compania Nationala 'Posta Romana' S.A. Prin aceeasi hotarare, a fost stabilit 'Actul constitutiv' al C.N. Posta Romana S.A
