|
|
|
Sisteme Politice Contemporane - Elvetia
Sistemul politic al Elvetiei se poate descrie urmarind zece caracteristici esentiale care contureaza ideea de baza: impartirea, dispersarea si restrangerea puterii printr-o varietate de cai.
1. impartirea puterii executive in cabinete de coalitie. Executivul national elvetian format din sapte membrii, Consiliul Federal este format din cele trei partide mari: crestin-democratii, social-democratii si radical-democratti, fiecare avand o patrime din locuri in camera inferioara a legislativului in era postbelica si Partidul Popular Elvetian, cu o optime din locuri, impart pozitiile executive proportional, potrivit asa-zisei formule magice 2-2-2-1, stabilita in 1959. Un criteriu suplimentar spune ca grupurile lingvistice trebuie sa fie reprezentate conform marimii acestora: patru sau cinci ministri de limba germana, unul sau doi de limba franceza, si, frecvent, unul de limba italiana. Ambele criterii sunt neoficiale, dar sunt strict respectate.
2. Echilibrul puterii intre executiv si legislativ. Sistemul politic elvetian nu este nici parlamentar, nici prezidential. Membrii consiliului sunt alesi individual pe un termen fix de patru ani si, potrivit Constitutiei, legislativul nu poate initia un vot de neincredere in acea perioada. Daca o propunere a guvernului este respinsa de catre parlament, nu este necesar sa demisioneze nici ministrul responsabil pentru acea propunere, nici Consiliul Federal, ca entitate. Aceasta separare formala a puterilor a generat si un executiv si un legislativ mai independente, iar relatia dintre ele este mult mai echilibrata. Consiliul Federal elvetian este puternic dar nu suprem.
3. Sistemul multipartidist. Desi are un asemenea sistem, in Elvetia nici un partid nu a reusit sa se aproprie de statutul de partid majoritar. La alegerile din 1995 pentru Consiliul National Elvetian, cincisprezece partide au castigat locuri, dar majoritatea acestor locuri -162 din 200- au fost acaparate de catre cele patru partide mari reprezentate in Consiliul Federal. Asadar se poate spune ca Elvetia are un sistem cvadripartidist.
Emergenta sistemului multipartidist in Elvetia este data de faptul ca aceasta tara este o societate plurala, divizata de-a lungul mai multor linii de clivaj. Clivajul religios separa crestin-denocratii, sutinuti mai ales de catolicii practicanti, de docial-democrati si radicali, care-si atrag suportul catolicilor care nu frecventeaza decat rar sau de loc si al protestantilor. Mai departe clivajul socio-economic separa social-democratii, sustinuti de clasa muncitoare, in principal, de radical-democrati, care au suportul clasei mijlocii. Partidul Popular din Elvetia se bucura de sustinere puternica mai ales printre fermierii protestanti. A treia sursa de clivaj, limba, nu mai cauzeaza inca o divizare a sistemului de partide, desi Partidul Popular este sustinut de elvetieni vorbitori de germana, iar celelalte trei partide reprezinta aliante mai putin rigide de partide cantonate, in interiorul carora clivajul lingvistic este un diferentiator semnificativ.
4.Reprezentare proportionala. A doua explicatie a emergentei sistemului multipartidist in Elvetia este ca sistemul sau electoral proportional nu a inhibat translatia clivajelor sociale in clivaje ale sistemului de partide, in contrast cu metoda pluralitatii, care tinde sa supraprezinte partidele mari si sa subprezinte partidele mici, scopul principal al reprezentarii proportionale este de a imparti locurile parlamentare intre partide, proportional cu voturile pe care acestea le primesc.
5.Corporatismul grupurilor de interese. Elvetia ilustreaza clar cele trei elemente generale ale corporatismului: concentrare tripartita, grupuri de interese relativ putine si mari si proeminenta asociatilor reprezentative. Datorita faptului ca in Elvetia asociatiile patronale,reprezinta forta mai puternica in comparatie cu sindicatele, ea intruchipeaza cel mai clar trasaturile caracteristice corporatismului de tip liberal. Desi amploarea si eficienta corporatismului in multe tari europene a cunoscut un declin in anii '90, el continua sa fie puternic in Elvetia datorita faptului ca puterea asociatiilor de varf din aceasta tara este remarcabila si este cunoscut faptul ca coeziunea asociatiilor de interese elvetiene este superioara, in comparatie cu cea a partidelor politice elvetiene.
6.Guvernare federala si descentralizata. Elvetia este un stat federal in care puterea este impartita intre guvernul central si executivele celor douazeci de cantoane si ale celor sase asa-zise semicantoane, formate prin divizarea a trei cantoane. Semicantoanele au unul, in loc de doi reprezentanti in camera elvetiana federala, Consiliul Statelor, si conteaza numai ca jumatate de vot in amendamentele constitutionale, fata de canloanele normale; in majoritatea tuturor celorlalte aspecte, statutul lor este egal cu cel al cantoanelor. Elvetia este de asemenea unul dintre cele mai descentralizate state din lume.
7.Bicameralism puternic. Principala justificare pentru instituirea unui legislativ bicameral in locul unuia unicameral este de a oferi reprezentare speciala minoritatilor, inclusiv statelor mai mici din sistemele federale, intr-o camera secundara sau camera superioara. Doua conditii trebuie indeplinite pentru ca aceasta reprezentare a minoritatilor sa aiba sens: camera superioara trebuie sa fie aleasa pbaze diferite de cele ale camerei inferioare si trebuie sa aiba puteri reale. Ambele conditii sunt indeplinite de sistemul elvetian: Consiliul National este camera inferioara si reprezinta poporul, iar Consiliul Statelor este camera superioara sau federala, reprezentand cantoanele, fiecare canton avand doi reprezentanti, iar fiecare semicanton cate unul. De aceea, cantoanele mai mici sunt reprezentate mai puternic in Consiliul Statelor decat in Consiliul National.
8.Rigiditatea constitutionala. Elvetia are o constitutie scrisa- un singur document continand principiile fundamentale ale guvernarii- care poate fi modificata numai cu majoritati speciale. Amendarea constitutiei elvetiene presupune aprobarea prin referandum nu numai cu o majoritate nationala, ci si cu majoritati in majoritatea cantoanelor. Semicantoanele se calculeaza Ia jumatate in comparatie cu cantoanele. Cerinta aprobarii de catre majoritatea cantoanelor inseamna ca populatia cantoanelor mai mici, mai putin de 20 la suta din populatia Elvetiei, are drept de veto in privinta modificarii constitutionale.
9.Controlul constitutional, in Elvetia, curtea suprema, Tribunalul Federal, nu are drept de control constitutional. O initiativa populara care a incercat sa-1 introduca a fost respinsa printr-un referendum in 1939.
10. Independenta bancii centrale. Banca centrala elvetiana a fost multa vreme considerata ca una dintre cele mai puternice si mai independente banci centrale, alaturi de Bundesbank din Germania si Federal Reserve System din Statele Unite.
