ROLUL UNIUNII EUROPENE IN ECONOMIA MONDIALA

ROLUL UNIUNII EUROPENE IN ECONOMIA MONDIALA

Uniunea europeana este o Uniune Economica, care cuprinde la randul ei o uniune vamala, are politici comune, are federalism politic, o coordonare si o Uniune Monetara, dar singurul defect al ei este ca, nu functioneaza legea pretului unic.

Uniunea europeana este un partener deschis la comert are mai multe principi insa isi pune bazele pe principiul multilateralismului, adica nediscrminarea in probleme comerciale, cu o focalizare pe regionalsm si parteneri privilegiati.[1]

Uniunea Europeana cuprinde acorduri comerciale bilaterale cu 118 state, aceasta stimeleaza comertul intracomunitar(care s-a dezvoltat mai rapid decat cel extracomunitar), aceasta vrea a elimine deficitul demografic si vrea ca produsele din intreaga Uniune sa circule liber, preturile sa fe unice, sa nu se impuna taxe.

In concluzie Uiunea Europeana isi doreste un comert liber, mai bine zis un comert fara bariere.[2]

Uniunea Europeana a atins cel mai inalt grad de integrare regionala Uniunea Economica si Monetara, la acordul de liber schimb, incheiat in America de Nord intre SUA, Canada si Mexic, care se restrange la crearea unui spatiu economic unic. In general organizatiile economice interstatale urmaresc stimularea comertului reciproc, prin crearea unei zone de liber schimb.

Abordarea procesului de integrare regionala distinge doua concepte, integrarea economica si politica si institutionala. Se pleaca de la crearea unui spatiu economic unic care are la baza libera circulatie a bunurilor si serviciilor si libera circuolsatie a factorilor de productie(capital, forta de munca )abia ulterior punandu-se problema aspectelor politice si de aparare comuna. Din punct de vedere a gradelor de integrare se disting urmatoarele forme: zona de liber schimb, uniunea vamala si piata comuna, uniunea economica si monetra si uniunea politica, cum am spus si mai sus.

Cea mai importanta organizatie de integrare este Uniunea Europeana.

Economia Mondiala este expresia unui sistem de interdependente. Dezvoltarea economiilor nationale determina adancirea diviziunii mondiale a muncii, care conduce la adancirea relatiilor dintre economiile nationale la nivel comercial, valutar si financiar.

Economia Mondiala se caracterizeaza prin ciclitatea activitatii economice, prin alternarea fazelor de crestere economica si a fazelor de recesiune, in diferite zone ale globului.

In economia mondiala se manifesta tendinte precum: regionalizarea si globalizarea, ce afecteza fiecare agent economic, indiferent de spatiul economic in care isi desfasoara activitatea. Acest proces se manifesta in economia mondiala ca o tendinta de crestere a decalajelor de dezvoltare intre statele dezvoltate si cele in curs de dezvoltare.

Problemele legate de dezvoltare durabila si protectia mediului inconjurator sunt din ce in ce ma presante. Politicile macroeconomice promovate de majoritatea tarilor lumii, au ca tinta cresterea economica, fara a tine seama de limitele ecosistemului.

In ultimii ani economia mondiala a fost puternic zdruncinata de amploarea pe care a luat-o actele de terorism, ca umare a amplificarii problemelor sociale, economice si politice egionale. [3]

Accelerarea integrarii a condus la relatii realitati noi. Productia iternationala a devenit o caracteristica a economiei mondiale mderne. Problema integrarii economice regionale a devenit o preocupare pentru politicieni si oameni de stiinta care cautau solutii pentru evitarea obstacolelor aqparute in dezvoltarea nationala.

Cu cat este mai inalt stadiul de integrare, cu atat armonizarea institutionala devine insuficienta si este necesara transferarea unor abilitati decizionale de la nivel national la nivelul institutiilor regionale. Astfel se impune crearea unor institutii decizionale integrationiste comune. Toate aceste forme de integrare aduc libertatea de actiune a decidentilor macroeconomici din tarile membre, cu efecte atat pozitive cat si negative. Cu cat este mai mare gradul de integrare uatat sunt mai mari restrictiile si diminuarea competentei nationale.[4]

Unificarea consta in inlaturarea instrumentelor nationale si inlocuirea lor cu instrumente comune intregii zone, sau adaptarea unor instrumente identice de catre totii partenerii. In aceasta situatie competenta nationala de a alege modul de actiune este limitata.

Integrarea economica raspunde cerintelor de dezvoltare a economiilor nationale si de adoptare a cestora intr-un context global. Tendinta puternic obiectiva si de duarata spre integrare este rezultatul unui complex de factori de ordin economic, politic, social si istoric.[5]

Influenta Uniunii Europene pe scena mondiala creste ori de cate ori vorbeste la unison in problematica internationala. Negocierile comerciale sunt un bun exemplu in acest sens.

In domeniul apararii, fiecare stat ramane suveran, fie ca este membru NATO sau neutru. Cu toate acestea, statele membre ale Uniunii Europene dezvolta cooperarea militara in vederea misiunilor de mentinere a pacii.

Din motive istorice si de apropiere geografica, sudul Mediteranei si Africa sunt regiuni carora Uniunea Europeana le acorda o atentie sporita (politici privind ajutorul pentru dezvoltare, preferinte comerciale, ajutor alimentar si drepturile omului).

Pe plan economic, comercial si monetar, Uniunea Europeana a devenit o mare putere mondiala. Acest gigant economic ramane totusi, pentru unii, un "pitic politic". Aceasta este, bineinteles, o exagerare. Uniunea Europeana are o influenta considerabila in cadrul organizatiilor internationale cum ar fi Organizatia Mondiala a Comertului (OMC), organismele specializate ale Organizatiei Natiunilor Unite (ONU), si in cadrul summit-urilor mondiale pentru mediul inconjurator si dezvoltare.

Nu este mai putin adevarat ca statele membre ale Uniunii Europene mai au multe progrese de facut pe plan diplomatic si politic, inainte de a se putea exprima la unison in problemele mondiale majore cum ar fi: pacea si stabilitatea, relatiile cu Statele Unite ale Americii, terorismul, Orientul Mijlociu si rolul Consiliului de Securitate al Natiunilor Unite. Mai mult, sistemele militare de aparare, piatra de temelie a suveranitatii nationale, raman sub autoritatea guvernelor nationale, ale caror legaturi s-au sudat in interiorul unor aliante precum NATO.[6]
Uniunea Europeana se implica intr-o varietate de politici - economice, sociale, de reglementare si financiare - respectiv in toate domeniile in care activitatea sa este benefica statelor membre. Dintre aceste politici, enumeram:

politicile de solidaritate (cunoscute de asemenea sub numele de politici de coeziune) privind aspecte regionale, agricole si sociale;

politicile de inovatie, privind introducerea unor tehnologii de varf in domenii precum protectia mediului, cercetarea si dezvoltarea (R D) si domeniul energetic.

Uniunea finanteaza aceste politici printr-un buget anual de peste 120 miliarde de euro, la care statele membre contribuie in mare parte. Acest buget reprezinta doar o mica parte din venitul colectiv al UE (respectiv maxim 1,24% din venitul national brut cumulat al tuturor statelor membre). [7]

Pentru finantarea politicilor sale, Uniunea Europeana dispune de un buget anual de peste 120 miliarde de euro. Acest buget este finantat prin asa-numitele "resurse proprii" ale UE, care nu pot depasi echivalentul a 1,24% din venitul national brut total al statelor membre.

Aceste venituri provin in principal din:

a.     taxe vamale asupra produselor importate din afara UE, inclusiv din prelevari pe produse agricole;

b.     un procent din taxa pe valoarea adaugata aplicata bunurilor si serviciilor pe intreg teritoriul UE; contributii din partea statelor membre in functie de bunastarea respectiva a acestora.

Fiecare buget anual face parte dintr-un ciclu bugetar de sapte ani cunoscut sub numele de "perspectiva financiara". Perspectivele financiare sunt stabilite de Comisia Europeana si necesita aprobarea in unanimitate din partea statelor membre si negocieri care sa fie urmate de acordul Parlamentului European. In cadrul perspectivei financiare pentru 2007-2013, bugetul total pentru aceasta perioada este de 864,4 miliarde de euro.[8]

3.1 Politica Monetara

"Politica monetara constituie un demers complex si subtil. In aceasta lume cunostintele solide ale specialisstilor bancari se asociaza cu finetea unor observatii sociologice si psihologice. Toate, dublate de experienta si de spirit creator. Din nefericire, insa, adeseori bancherii sunt judecati cu "argumentele" populismului. Se intelege greu adevarul ca daca se imputineaza munca, inclusiv sub raportul eficientei, trebuie, desigur, sa se imputineze si banii. Astfel, fiecare leu in plus aflat pe piata se duce.in preturi. Ne confruntam de prea multe ori cu un fenomen pe care economistii il numesc "iluzie monetara": convingerea ca sporurile castigurilor salariale sun benefice, chiar daca preturile cresc." [9]

Evolutia ansamblului indicatorilor macroeconomici, la pietelor financiare interne, internationale si perspectivele acestora in contextul integrarii Romaniei in Uniunea Europeana.

Datele statistice arata atingerea obiectivului propus pentru anul 2006 si continuarea pocesului de dezinflatie. Rata inflatiei se plaseaza sub 5%, adica este de 4,85% in luna decembrie. Aceasta performanta s-a realzat cu ajutorul politicii monetare, si fiscale restrictive, coroborate cu deflatia preturilor volatile ale produselor alimentare, temperarea dinamicii preturilor administrate si precierea leului fata de euro.
Situatia din ultimele luni a anului 2006, de pe pietele monetara si valutara, releva niveluri ale lichiditatilor si ale ratelor dobanzilor care au indus o intarire rapida a monedei nationale, aceasta contribuind semnificativ la temperarea cresterii preturilor agregate. Nivelurile de dobanda de pe piata monetara se situeaza constant sub rata dobanzii de politica monetara de pana in prezent, ceea ce impune adoptarea de masuri pentru intarirea rolului de semnal al acesteia din urma. [10]

In aceste conditii, CA al BNR a decis ajustarea conditiilor monetare de ansamblu in concordanta cu noul context prin reducerea ratei dobanzii de politica monetara de la 8,75 la suta pe an la 8,0 la suta, exercitarea prin intermediul operatiunilor de piata a unui control al lichiditatii adecvat conditiilor de pe pietele financiare si mentinerea nivelului actual al ratelor rezervelor minime obligatorii. Aceasta recalibrare a nivelurilor instrumentelor politicii monetare este consecventa cu atingerea in mod sustenabil a tintelor de inflatie pe termen mediu si cu necesitatea asigurarii stabilitatii financiare. [11]

Strategiile de Politica Monetara: Tintirea directa a inflatiei:

-coborarea ratei anuale a inflatiei sub nivelul de 10 la suta;

-acumularea unui castig de credibilitate de catre banca centrala si consolidarea acestuia;

-intarirea independentei de jure (prin intrarea in vigoare la 30 iulie 2004 a noului Statut al BNR) si de facto a BNR;

-restrangerea dominantei fiscale, derularea procesului de consolidare fiscala si ameliorarea coordonarii dintre politica fiscala si cea monetara;

-relativa flexibilizare a cursului de schimb al leului si reducerea gradului de vulnerabilitate a economiei la fluctuatiile acestei variabile;

-insanatosirea si intarirea sistemului bancar si relativa crestere a intermedierii bancare;

-sporirea transparentei si a responsabilitatii bancii centrale, precum si a ariei si intensitatii comunicarii BNR cu publicul si pietele financiare, inclusiv in ceea ce priveste aspectele legate de noua strategie de politica monetara si de pregatirea adoptarii ei;

-conturarea mai clara a comportamentelor macroeconomice si a mecanismelor de functionare a economiei necesara identificarii si cresterii eficacitatii canalelor de transmisie monetara.[12]

Riscuri derivand din actualul context economic international

1.     riscuri limitate din perspectiva cresterii economice, inclusiv prin canalul schimburilor comerciale externe;

2.     evaluarea riscurilor asupra fluxurilor financiare: cea mai probabila totusi continuarea unor expuneri mai moderate pe Romania, stress-tests releva absenta riscului sistemic; nevoia de limitare a acumularii de credite in valuta;

3. persistenta indepartarii temporare de la traiectoria inflationista anuntata si mentinerea credibilitatii bancii centrale[13]

Fig1:Canalele de transmisie ale BNR

Sursa:http://www.bnro.ro/Mecanismul-de-transmisie-a-politicii-monetare--712.aspx

Politica monetara actioneaza indirect asupra economiei, aceasta se propaga prin sistemul financiar bancar.

Economia reala este influentata cu precadere de ratele dobanzilor pe termen mediu si lung practicate de bancile comerciale pentru depozitele atrase sau pentru creditele acordate, clientilor acestora. Un factor determinant pentru inflatia preturilor de consum este deviatia PIB.[14]

Un alt mecanism care afecteaza economia este efectul de avutie si bilant. Acest lucru il face posibil dprecierea cursului de schimb al monedei nationale, sau deprecierea leului, va reduce venitul disponibil al acelor persoane care au contracte credite bancare in valuta.

Dincolo de influenta politicii monetare mai exista si Politica Fiscala si Politica Veniturilor. Ditre acestea din urma, Politica fiscala este cea care are un eect direct asupra economiei, influentand cererea agregata prinintermediul ipulsului fiscal.

Politica Fiscala are rolul de a atenua si stabiliza fluctuatiile ciclului economic, si eviatia PIB real de lanivelul au potential.

Pe de alta parte, o politicachilibrata veniturilor trebuie sa fie ghidata de asigurarea corelatiei dntre castigurile salariale reale din dmeniul public, cu cele din domeniul privat si cu dinamca poductivitatii muncii.[15]

Politica monetara are un punct e vedere asupra acestei teme si anume stimularea economisirii, prin atenuarea decalajului din prezent in raport cu investitiile. Nivelul ridicat al investitiilor poate fi asigurat cu o participare mai insemnata a componentei interne, pe seama cresterii ratei aconomisirii.

Pentru a vorbi de o crestre economica viabila trebuie sa se inregistreze o crestere efectiva la nivelul productiei uneii tari si nu, in mod simplu o crestere a volorii monedei nationale. La acesta trebuie sa se adauge si faptul ca mixul de produse si servicii trebuie astfel alcatuit incat sa stimuleze cererea reala deci sa stimuleze consumul. Asigurarea cresterii economice depinde, in cadrul unei economii de piata, pe de o parte de situatia ofertei agregate, iar pe de cealalta parte ajustarea gamei de prroduse si servicii oferite pe piata la necesitatile clientelei.

Asigurarea unui anumit nivel al cresterii economice presupune doua aspecte:

(1)   fie asigurarea unei cressteri economice extensive;

(2)   fie imbunatirea conditiilor existente de lucru care sa permita cresterea productivitatii.

Daca avem in vedere acest din urma aspect, trebuie recunoscut ca realizarea de noi investitii este calea cea mai buna pentru asigurarea cresterii economice. Problema care apare este legata de crearea cadrului caruia sa permita atragerea de investitori.

Toate aceste tinte de stabilizare macroeconomica au in vedere doar aspecte economice interne.[16]

Majoritatea ratelor dobanzilor, care este o parte a conditiei politicii monetare actuale, a urmarit tocmai acest lucru, rezultatele devenind vizibile.

Substanta economica nu s-a schimbat, la noi in tara, conturile bancare in valuta nu sunt folosite de populatie pentru tranzactii curente, ci mai degraba reprezinta forme de economisire.[17]

Eventualele adverse care se pot manifesta la noi in tara sunt: volatilitatea mai pronuntata a cursului de schimb, asemanator tendintelor din celelalte tari din regiune, in conditiile reducerii apetitului pentru risc al investitorilor pe pietele emergente; cresterea in continuare a costului finantarii externe si reducerea volumului acestuia; moderarea posibila a volumului intrarilor autonome de capital si eventuale repatrieri anticipate ale capitalurilor fructificate; si posibila decelerare a cererii pentru exporturi romanesti ca urmare a reducerii perspectivelor de crestere economica in celelalte tari membre ale Uniunii Europene.[18]

BNR isi asuma responsabilitatea in privinta stabilitatii preturilor, cat si asigurarea stabilitatii financiare.

Obiectivul intrarii in zona euro in anul 2014,este realizabil.

Politici responsabile ale autoritatilor pot satisface si obiectivul cresterii rapide

a nivelului de trai. Ruperea echilibrelor fundamentale insa, prin masuri fara acoperire in realitatile economiei, nu poate aduce mai multa bunastare, ci mai putina, iar convergenta economica reala, ca si cea nominala, este pusa in pericol. La fel si obiectivul strategic al adoptarii euro in 2014.[19]

1.2.        Rolul Uniunii Europene in criza mondiala

Uniunea Europeana are o misiune de a organiza relatiile intre statele membre, si intre popoarele lor, aceasta o face intr-o maniera coerenta si pe baza solidaritatii dintre ele este misiunea de baza a Uniunii Europene.

Obiectivele principale ale Uniunii Europene

Aceasta are un rol foarte important in mai multe domenii:

(a)   In domeniul economic Uniunea Europeana are rolul de a promova procesul economic(piata unica 1993, moneda unica 1999)

(b)   Isi afirma identitatea pe scena internationala, prin ajutorul umanitar catre tarile care nu sunt membre ale Politicii Externe si de Securitate Comuna(PESC),deasemenea actioneaza in crizele internationale.

(c)   Introduce cetatenia europeana, aceasta cetatenie nu inlocuieste cetatenia nationala doar o completeaza si ii confera un numar de drepturi civile si politica cetatenilor europeni.

(d)    Uniunea Europeana isi doreste extinderea zonei libertatii, securitatii si justitiei si sa intareasca si sa pastreze legislatia Uniunii Europene existente.[20]

In contextul crizei mondiale Uniunea Europeana tinde sa intre automat in functiune cu acel principiu fundamental amintit si mai sus si anume principiul solidaritatii comunitare.

Un efect recent al crizei este acela ca Uniunea Monetara Europeana este pe cale sa se dezmembreze. Aceasta problema o creaza statele care se confrunta cu riscul falimentului si instabilitatii bancare dupa golirea vistieriei comune. Aceasta rezaultand din lansarea ajutoarelor economice financiare masive care au fost puse in miscare de Uniunea Europeana, aducaad economiile europene in pragul incapacitatii de plata.

Dilemele de rezolvare practica ar fi: ajutorul expulzarii tarilor membre insolvabile sau amplasarea monedei unice.

Acestea s-ar produce deoarece tarile din zona euro nu pot oferi ajutorul tarilor membre, deoarece Tratatul Uniunii Europene interzice acest lucru.

Uniunea Europeana face eforturi mari pentru unificarea batranului continent, deoarece europenii au avut parte de cate un razboi la fiecare generatie.

Uniunea Europeana are o contributie uriasa pe scena internationala.

De aceea putem spune ca globalizarea, in contextul sau ideologic, este fundamentul Uniunii Europene. In contextul actualei crize economice, globalizarea este mai mult decat un concept, devenind principiul de baza al functionarii tarilor din Uniunea Europeana.

Acelasi concept garanteaza libera circulatie, venind in sprijinul muncitorilor romani.[21]

Aceasta a dobandit pe parcurs stabilitatea politica si sociala, iar a treia componenta este stabilitatea economica care este cea mai importanta si pune sub semnul intrebarii tot procesul de reunificare si extindere.

Uniunea Europeana este inca o excelenta piata de desfacere si un partener viabil pentru schimburi importante, insa aceasta nu mai ofera atat de multa tehnologie indispensabila si informatie esentiala.

Modelul de unitate in diversitate   a Uniunii Europene este bine intiparita in constiinta globala si constituie un element latent de influentare a evolutiei lumii.[22]

Uniunea Europeana a venit la reuniune cu un pachet de masuri coordonate si de larga cuprindere. Nu au extitat probleme "ridicate" de criza la care Uniunea Europeana sa nu le gaseasca solutii: transparenta pe pietele financiare, sisteme de prevenire a riscurilor pentru fondurile de investitii de risc ridicat, rol central al FMI intr-o arhitectura financiara mai eficienta, supravegherea agentilor de raiting si a teritoriilor off-shore, convergenta normelor de contabilitate, de reguli pentru evitarea unor riscuri mari, extinderea supravegherii pe pietele financiare. Uniunea Europeana a acoperit in mare parte problemele care au generat criza mondiala.

Uniunea Europeana a cerut oficial o restructurare din temelii a sistemului financiar international bazata pe introducerea de reglementari si supravegheri puternice din partea statelor sau a unor structuri internationale imputernicite de catre guverne.[23]

Cele mai grave tensiuni politice din UE s-au creat intotdeauna in jurul dezbaterii privind prioritatea intereselor nationale sau a celor colective. Cedarea drepturilor si puterii nationale - in ceea ce priveste politica monetara, comertul sau taxele vamale - nu este simpla nici in vremuri de prosperitate. In vremuri de recesiune, politica nationala triumfa asupra intereselor comunitare. Liderii iau masuri pentru protejarea economiilor nationale, pentru salvarea locurilor de munca si ajutorarea propriului electorat in detrimentul intereselor altor state membre. Totodata, angajatul de rand inca fierbe cand vine vorba de sacrificiu in interesul integrarii europene' [24]

UE - pierde teren pe axa est-vest: statele din zona euro nu par dispuse sa pericliteze stabilitatea monedei unice pentru a salva tarile membre din afara uniunii monetare, precum Bulgaria si Romania.De asemenea, promisiunea unei 'Europe fara granite' a fost subminata de reactia impotriva imigrantilor, care ingreuneaza concurenta pentru locurile de munca.
Exista si tari care sprijina inca Uniunea Europeana, in ciuda problemelor, una dintre acestea fiind Romania.
In Romania, de exemplu, desi multi muncitori au fost disponibilizati, cetatenii sunt bucurosi sa faca parte dintr-o uniune mai mare si mai bogata decat fostul bloc sovietic, de care apartineau pana la sfarsitul anului 1989.

Uniunea Europeana a jucat un rol crucial in cadrul raspunsului comun la criza financiara din aceasta toamna. A reunit statele membre in jurul unui program comun. Guvernele UE au injectat peste 2 trilioane EUR in efortul de salvare. Iar faptul ca euro este o moneda comuna pentru o mare parte a Europei asigura o stabilitate mai mare decat ar fi fost altfel posibil

Anvergura globala a problemei a insemnat ca tarilor individuale le-a fost imposibil sa gaseasca solutii individuale. In cele din urma, UE a fost cea care a ajutat la coordonarea raspunsului, mai intai intre statele membre, iar apoi la nivel international.

Liderii UE au coordonat interventiile, sprijinind banci si acordand garantii pentru credite. UE a majorat, de asemenea, garantiile nationale pentru conturile de economii ale populatiei la un minim de 50 000 EUR.

Propuneri pentru rezolvarea crizei mondiale

Guvernele nationale, Banca Centrala Europeana si Comisia au lucrat impreuna pentru a proteja economiile, a mentine un flux de credite accesibil pentru intreprinderi si gospodarii, precum si pentru a institui un sistem mai bun de guvernanta financiara in intreaga lume. Scopul nu este doar revenirea la stabilitate, ci si crearea conditiilor pentru o relansare a cresterii economice si pentru crearea de locuri de munca [25]

Lumea se confrunta cu o criza economica financiara nemaivazuta pana acum.

Cum va arata viitorul nostru?

Uniunea Europeana abordeaza o strategie comuna care sa promoveze principiile europene pe termen lung. De la inceputul celei de-a doua furtuni in care Europa a jucat un rol important in coordonarea pozitiilor nationale atat in interiorul Uniunii cat si la nivel international.

Printr-o actiune concentrata prin care Uniunea Europeana a prevenit topirea pietelr financiare si a redus somajul. Tarile membre sunt la un pas sa puna in aplicare un plan de redresare economica care reprezinta cel mai ambitios efort facut vreodata, prin alinierea politicilor economice. Planul urmareste o respingere a protectionismului si consolidarea pietei unice, un catalizator al timpului pentru cresterea europeana. Desi criza a fost o dificultate am reusit sa invatam lucruri valoroase.

Uniunea Europeana vrea sa puna capat practicilor bancare in vrac. Datorita eforturilor sale Uniunea Europeana porneste cu o mai mare putere spre viitor.[26]

In Uniunea Europeana criza a determinat o lupta pe mai multe nivele, si anume :pe cele ale guvernelor si a Bancii Central Europene. Acestea s-au consultat pentru a proteja economiile, mentinerea unui flux accesibil de credite pentru intreprinderi si gospodarii si a pus in plicare un sistem mai bun pentru viitorul apropiat.[27]

Concluzii

Stim cu totii caUniunea Europeana este o organizatie internationala formata pe trei piloni:

1. Comunitatile Europene: CEE, CECO, EURATOM;

2. PESC-Politica externa si de securitate comuna;

3. CPJM- Cooperare Politieneasca si Judicioara in materie penala;

Asadar, traim intr+o lume in continua dezvoltare, rolul unui stat este reflectat prin locul pe care il ocupa in economia mondiala.

Uniunea Europeana fiind cea mai mare putere ecnomica a tuturor timpurilor, areusit sa faca multe lucruri ca sa se dezvolte si mai mult, ceea ce, pentru alte state este numai un vis sau o speranta.

Uniunea Europeana este o prelungirea Europei, formata din cele sase tari in 1950, constituie forma cea mai avansata de integrare multisectoriala, avand vocatia de a actiona pe mai multe sectoare: economic, social, politic, drepturile omului si relatiile celor 15 state care sunt membre a Uniunii Europene in acel timp.In prezent Uniunea Europeana avand 27 de state membre.

Uniunea Europeana are propria legislatie care se aplica cetatenilor europeni si creeaza reguli specifce spre favoarea acestora.

Cel mai important dintre tratatele Uniunii este cel al Comunitatilor Economice Europene, prin fundamentul sau juridic si declansarea de inovatie in sistemul economic international. Pe masura ce aceste fundamente se realizau UE crestea tot mai mult in "ochii" statelor, ca putere mondiala, sau ca superputere.

Evolutia sa si cresterea permanenta a rolului sau pe plan mondial a demonstrat capacitatea ei de a dezvolta relatii externe cu foarte multe fatete adoptate la partenerul extern, la nivel economic, comercial si diplomatic.

Aceste negocieri s-au desfasurat in cadrul Rundei de la DOHA, si in cadrul OMC pentru a reduce taxele vamale si a elimina barierele comerciale.

Acste negocieri i-au dat un elan Uniunii Europene de a-si usura si asigura comertul cu alte tari pe un timp cat se poate de lung. Din acel moment volumul exporturilor ceste mai mult ca venitul aditional pe locuitor, faptele acestea ne demonstreaza ca asstam la o crestere absoluta a pietei mondiale.

Uniunea Europeana detine o politica care opereaza pe doua nivele: in primul rand cu OMC, iar in cel de-al doilea rand cu tarile sau cu grupurile regionale.ue a facut u complex alatuit din dezvoltare si comert, acestea lucran de atunci "mana in mana".

Partenerul principal al Uniunii Europene este SUA, care este una dintre cele mai mari economii ale lumii din punct de vedere tehnologic, diversifcata si avansata puternic orientata spre piata.

Promovarea liberalizarii comerciale, atat la nivel unilateral, cat si prin negocieri bilaterale, in cadrul clauzei natiunii celei mai favorizate, dar si pe baze preferentiale a determinat o crestere a competitiei pentru cucerirea pietei americane.

Uniunea Europeana si Statele Unite ale Americii sunt cele mai marii economii ale lumii, insemnand mai mult de jumatate din intreaga economie a lumii.

PIB-ul combinat al celor doua este de 56% din totalul mondial, cu toate ca populatia lor nu depaseste 10% din intreaqga populatie a lumii .

In anl 2002 existand totusi iferente intre cee doua puteri mondiale si se vedea ca Uniunea Europeana era principalul exportator al lumii cu pondere de19,1%, din totalul mondial la distanta de 5%, fata de SUA, care ocupa locul oi la nivel mondial, cu 14,1%, din toal, din acest punct observam ca ue ramane lider pe piata mondiala. Fiind cea mai mare putere comerciala, ne putem gandi, ca si tarile care fac parte din Uniunea Europeana ar putea avea un beneficiu, catusi de putin din prosperitatea acesteia, ajutand cu politicile sale comerciale dezvotarea mai multor tari stagnate sau cu economie mai mica.

In final am ajuns la concluzia ca Uniunea Europeana ocupa cel mai imprtant loc pe scena internationala, are o economie prospera si o politica comerciala demna de laudat.

Daca Uniunea Europeana isi va pastra sau nu locul si rolul sau pe scena mondiala ramane de vazut in viitorul apropiat.

Bibliografie

Surse teoretice-Carti

1.     BARI, Ioan, Globalizare si probleme globale, Editura Economica, Bucuresti, 2001

2.     BIBERE, Octav, Uniunea Europena: intre real si virtual, Editura All Bucuresti, 1999

3.     BERSTEIN, Serge; MILZA Pierre, Istoria Europei, volumul 5,Institutul European ,Iasi, 1998

4.     CRETOIU, Gheorghe, CRISTESCU, Ioan, VIRGIL, Gheorghita, PETRE, Tanasie, LAZAR, Costinel, NEGICIOIU, Aurel,POSTELNICU, Gheorghe, CHIRILA, Mihai, Economie Mondiala, Editura: Porto-Franco, Galati, 2002

5.     LARROUSE, "Enciclopedia popoarelor Africa America, Asia si Oceania" Editura Univers Enciclopedic, Bucuresti, 2006

6.     COSTICA, Ionela, Politica Monetara, Editura ASE, Bucuresti, 2002

7.     MIRON, Dumitru, Economia Uniunii Europene, Editura Luceafarul, Bucuresti, 2000

8.     PAUN, Roxana-Daniela, Spatiul monetar european, Editura Expert, Bucuresti, 2004

9.     PIRVU, Gheorghe, GRUIESCU, Ramona, SANDU, Alexandra, PIRVU, Roxana, Uniunea Economica si Monetara, Fundatia "Scrisul Romanesc",Craiova, 1999

10. STERIAN, Dumitrescu, GEORGE, Marin, PUIU, Ovidiu, Economia Mondiala, Editura Independenta Economica, 2003

11. STANCU, S, Mihail N, Decizii economice in conditii de incertitudine, Editura Economica, Bucuresti, 2004

12. STANCU,S. Modelarea cibernetica a fenomenelor economice Editura ASE, Bucuresti, 2003.

13. TURLIUC, Vasile, Politici Monetare, Editura Polirom, 2002

14. VLASCEANU, Lazar, Politica si dezvoltare, Editura: Trei, 2001