Controverse cu privire la noua Constitutie Europeana

Controverse cu privire la noua Constitutie Europeana

Nu de putine ori au aparut intre statele membre amintite divergente la elaborarea Constitutiei Europene in acelasi sens aparand dispute pe marginea respectarii suveranitatii fiecarui stat, in parte cat si pe marginea definirii structurii religioase a Uniunii Europene mai ales daca luam in calcul si potentiala integrare a Turciei in Uniunea Europeana care s-a proclamat un stat laic, dar in care predomina componenta islamica a religiei sale.

O alta categorie de probleme aparute s-a referit la posibilitatea statelor membre de a implementa, de a transpune in practica, principii din Constitutia Europeana in propriile legi fundamentale modificate fara ca aceasta sa le stirbeasca identitatea, multumindu-se astfel si grupurile sociale si politice de factura nationalista.

Chiar si in state occidentele cu democratii conservate cum ar fi Franta si Germania, extrema dreapta reuseste sa aiba o reprezentare parlamentara relativ considerabila, in acelasi sens fiind posibile de multe ori ecouri nationaliste fata de atitudinile guvernelor din aceste tari. In conditiile existentei unor presiuni de acest tip, aceleasi state au fost obligate sa adopte o atitudine responsabila, in primul rand tinand cont de interesele generale ale societatii fiind dispuse sa lupte pentru implementarea strategiei comune la nivel comunitar si inclusiv pentru adoptarea Constitutiei Europene.

In plus mai multe organizatii anarhiste sau chiar organizatii nonguvernamentale nationaliste din statele cu vechi democratii, cunoscute ca adversare ale globalizarii, au vazut in noua Constitutie Europeana un obstacol pentru prosperitatea economiei tarilor dezvoltate, iar cele care fac parte din statele mai mici, o alterare a independentei acestora . Tot in acest sens putem spune ca interventia unor grupuri de stanga, mai mult de extrema stanga din statele Unite Europene a condus la acest tip de opozitie ceea ce a ingreunat soarta guvernelor in a sustine unitatea europeana cat si nevoia Constitutiei.

Anvergura unor astfel de manifestari a cuprins o sfera larga de abordari de la virulenta excesiva a discursurilor din mass media pana la mitinguri, manifestari de strada si asa mai departe[1].

Din acest punct de vedere putem remarca manifestari puternice de opozitie in Germania, Franta, Italia, in ultimul dintre state si-n prezentaflandu-se un partid de extrema stanga este vorba de Liga Nordului, condus de Umberto Bossi.

In urma cu doi ani intr-o sedinta a cabinetului Berlusconi, acesta a pus la indoiala existenta Uniunii Europene ca structura unitara si eficienta si avand o intensificare a recunoasterii rolului foarte important pe care-l joaca Italia. In plus, in Marea Britanie unde numerele euroscepticilor este cel mai mare dintre toate statele membre ale Uniunii Europene si care este tara care a refuzat aderarea la moneda unica, au aparut destule divergente cu privire la necesitatea existentei unei legi fundamentale a Uniunii Europene pentru ca se va stirbi in buna parte specificul national al fiecarei societatii.

Insa unul dintre elementele care a nascut dispute serioase la nivelul Uniunii Europene a fost reprezentat de intentia de a se constitui de catre aceasta propriul mecanism de aparare care prin tratatul de la Maastricht din 1991 a capatat titulatura de Uniune a Europei Occidentale . Premierul irlandez de exemplu Bertie Ahern a dorit sa se constituie o forta militara pe model NATO care sa fie capabila in acest timp sa intretina securitatea din mai multe regiuni de pe continent sau chiar de pe glob. Se pare insa ca aici a invins opinia franco-germana, Constitutia Europeana prevazand constituirea unei forte de reactie rapida ca mecanism de aparare a Uniunii Europene.

Aceasta opinie s-a dovedit deja eficienta pentru ca dupa prezenta fortelor ONU, Uniunea Europeana are un mare rol in intretinerea pacii si securitatii din regiunea sarba Kosovo. Pe de alta parte putem vorbi de divergente in plan economic, principalii finantatori ai bugetului comunitar, statele aflate in acest sistem dorind sa joace un rol proportional cu contributia bugetara la visteria Uniunii Europene.

Din aceasta perspectiva s-au vehiculat si idei conform carora in legile fundamentale sa se prevada o prezenta parlamentara si mai mare a celor mai puternice state care sa respecte contributia acestora la bugetul comun. In plus au aparut divergente si cu prevedere la raporturile cu noile state membre, mai ales in ceea ce priveste dreptul de vot cat si proportionalitatea. Au existat discutii si inprivinta cetateniei europene, statele mai mari dorind sa opreasca migratia ilegala a fortei de munca, cerand in acest sens impunerea securizarii frontierelor si crearii unor mijloace de lupta eficienta impotriva acestui fenomen. Ca sursa de contradictii noua Constitutie Europeana a mai trecut si printr-un atent filtru de analiza in ceea ce priveste atributiile diferite ale statelor membre din punct de vedere al reprezentarii in interiorul structurilor europene cat si ale diferitelor institutii in parte care au in vedere realizarea politicii comunitare.

S-au vehiculat diferite idei mai ales din partea Frantei si Italia privitoare la rolul Comisiei Europene ca organism executiv al politicii europene, ca organism legislativ, aceste structuri fiind departajate in functie de prioritati in mod mai clar decat pana acum prin Constitutia Europeana.

Constitutia Europeana a fost din punct de vedere al mecanismelor de adoptare in statele membre ale Uniunii Europene, Constitutia de divergenta, acestea propunandu-si diferite cai de adoptare, fie prin referendum, fie numai prin votul Parlamentului[2]. Reprezentarile sub forma diferitelor grupuri politice din Parlamentul European, statele din care fac parte diferite partide afiliate doctrinar avand pretentia ca toate doctrinele sa pota sa fie reprezentate de aceasta Constitutie. Pe de alta parte trebuie precizat faptul ca si din punct de vedere al controlului parlamentar asupra Comisiei Europene s-au facut anumite recomandari in faza de proiect cerandu-se o mai mare contributie a Parlamentului European in cenzurarea activitatii executive tocmai pentru a preveni anumite scandaluri de imagine datorate coruptiei din interiorul Comisiei Europene.

Presedintele Jacques Chirac si premierul Tony Blair au exprimat recent, la Paris, puncte de vedere "convergente" cu privire la Europa si Orientul Apropiat, manifestandu-si dorinta de a intoarce pagina diferentelor aparute ca urmare a razboiului din Irak. "Oricare au fost divergentele pe care le-am avut cu privire la Irak, sunt convins ca este de importanta vitala pentru viitorul nostru si pentru cel al Europei, ca Marea Britanie si Franta sa coopereze strans in continuare", a declarat Tony Blair. Presedintele francez a tinut sa sublinieze, de asemenea ca "ceea ce ne apropie este infinit mai puternic decat tot ceea ce ne-ar putea desparti".

Cei doi lideri si-au afirmat vointa de a ajunge la un acord cu privire la proiectul de constitutie, elaborat de Conventia europeana sub presedentia lui Valery Giscard d'Estaing, in cadrul sumitului european de la Thessalonik.

Sprijinit de Paris si Berlin, acest proiect urmareste adaptarea institutiilor europene la o Europa largita, cu 25 de membrii in anul 2004. Proiectul prevede crearea unui post de presedinte stabil al Uniunii Europene, care va inlocui presedentia semestriala de pana acum, de asemenea, un presedinte ales al Comisiei Europene, extensia votului la majoritatea calificata in Consiliul de Ministri si o limitare a numarului comisarilor. Marea Britanie se opune unei reforme de amploare si spera sa se mentina mai ales dreptul de veto al statelor membre in domenii sensibile cum ar fi fiscalitatea si politica externa.

"Am observat in mod evident o convergenta a punctelor noastre de vedere cu privire la Conventie", a afirmat totusi presedintele francez, subliniind ca cele doua tari vor avea o pozitie comuna sau in tot cazul foarte apropiata in aceasta privinta. El s-a aratat decis sa actioneze pentru surmonarea eventualelor divergente aparute.

In ceea ce priveste controversata problema a apararii, pe care Londra o considera ca venind in concurenta cu NATO, Blair a apreciat ca "oricare ar fi divergentele, suntem amandoi de acord sa facem ca apararea Europei sa avanseze". Iar Chirac a adaugat: " Nu exista o Europa fara aparare, nu exista aparare europeana fara Marea Britanie".

A concluzionat Valery Giscard d'Estaing, vineri 13 iunie, la incheierea lucrarilor Conventiei, care a adoptat, in final, proiectul sau privind Constitutia europeana. Dupa cincisprezece luni de dezbateri, Conventia a reusit ce si-a propus: elaborarea unui text al Constitutiei care va fi supus sefilor de state si de guverne europene pentru a fi adoptat pana la sfarsitul anului, urmand sa fie ratificat pe calea referenului sau de catre parlamentele celor 25 de tari membre ale Uniunii Europene.

Constitutia europeana reprezinta un compromis. "Fiecare dintre noi va gasi in acest proiect al Constitutie cateva elemente care nu-i plac; va gasi de asemenea, elemente pe care le va aprecia, acelea la care a tinut foarte mult si pentru care s-a batut", a aratat presedintele Conventiei.

Giscard d'Estaing i-a sfatuit pe sefii de state si de guverne sa ramana cat mai aproape de textul proiectului de Constitutie, deoarece, "cu cat veti ramane mai aproape de textul acesta, cu atat mai usoara va fi sarcina Conventiei interguvernamentale"(care are ca misiune pregatirea textului definitiv). Multi dintre membrii Conventiei se tem, intr-avedar, ca, la Conferinta interguvernamentala, compromisul obtinut cu greu va fi distrus.

"Aventura nu s-a terminat", a subliniat deputatul Olivier Duhamel. " Ce am facut noi poate ca va fi desfacut de altii. Trebuie sa ramanem vigilenti pana cand sefii de state si de guverne vor adopta proiectul", a indemnat acesta.

Presedintele conventiei s-a aratat increzator ca textul Constitutiei "va fi in final foarte apropiat" de cel al proiectului. "Noi aducem un proiect care a obtinut un acord aproape general. Ar fi o eroare politica sa fie contestat", a declarat acesta presei. Ministrul francez al afacerilor externe, Dominique de Villepin l-a sustinut, apreciind ca textul propus de Conventie " trebuie sa reprezinte o baza de lucru pentru viitoarea Conferinta interguvernamentala". Reprezentantul guvernului italian, Gianfranco Fini, a dat asigurari ca "spiritul Conventiei nu se va modifica la Conferinta interguvernamentala".

"Ne putem compara cu Conventia de la Philadelphia, care a elaborat Constitutia americana in 1787", a apreciat deputatul Alain Lamassoure. "Noi suntem 25 de state, ei erau 13, erau o natiune si reglementasera deja, in felul lor, problema britanicilor".

"Am pus in brazda seminte din care va germina un adevarat popor european, un demos european", s-a aratat plin de speranta presedintele Constitutiei"[3].

Convocata pentru a intari fragilul compromis privind reforma institutiilor europene, Conventia, reunita la Bruxelles in prima parte a lunii iunie anul acesta, s-a vazut confruntata cu doua probleme considerate anterior ca solutionate sau in curs de rezolvare. Prima s-a referit la religie, iar cea de a doua la cultura.

Cu privire la valorile religioase, prezidiul a propus o noua versiune a preanbului, care, departe de a linisti spiritele a reaprins mai degraba polemica[4].

In prima sa forma, textul facea trimitere la "mostenirea culturala religioasa si umanista a Europei, avand la baza "civilizatiile elena si romana",marcata apoi de "elanul spiritual pe care l-a parcurs" si, ulterior, "de curentele filosofice iluministe".

Formularea respectiva nu i-a satisfacut pe cei care sperau ca "elanul spiritual" sa fie legat in mod expres de crestinism si ca acest lucru sa fie mentionat limpede, asa cum au fost amintite civilizatiile elena,romana si filosofia iluminista. Noul preambul prezentat Conventiei renunta la descrierea diverselor etape ale istoriei europene, multumindu-se sa mentioneze "mostenirea culturala, religioasa si umanista a Europei".Aceasta noua forma nu i-a convins pe cei care insistasera in favoarea unei referiri explicite la crestinism. Ofensiva a initiat-o Germania. Crestin-democratul Erwin Teufel, reprezentatul Bundesratului a sperat sa fie recunoscuta "semnificatia fundamentala a crestinismului". El a promis sprijinul ministrului german al afacerilor externe, Joschka Fischer.

Elmar Brock, presedintele Comisiei pentru afaceri externe din cadrul Parlamentului European, crestin-democrat, a adaugat ca rolul crestinismului in istoria Europei "este un fapt, nu o opinie". La randul sau, Ana Palacio, ministrul spaniol al afacerilor externe, a pledat pentru recunoasterea valorilor crestine care sunt "reflectarea realitatii europene".

Alti vorbitori au sustinut insa versiunea prezidiului. Deputatul francez Oliver Duhamei a cerut in numele familiei de partide socialiste "sa nu se stearga nici o nota din textul propus. Tot astfel s-a exprimat si socialistul spaniol Josep Borrell: "S-a ajuns la un echilibrusper ca textul sa ramana neschimbat".

In raspunsul sau, Valery Giscard d'Estaing a aratat ca nu intentioneaza redeschiderea dezbaterilor pe aceasta tema, atata timp cat si cei care au criticat versiunea actuala nu vin cu o propunere susceptibila de a fi acceptata de majoritate.

Chestiunea "exceptiei culturale" a fost, de asemenea, ridicata si disputata cu o anumita vehementa de catre reprezentanta guvernului francez, Pascale Andréani. Franta cere ca unanimitatea sa fie mentinuta cu titlul de exceptie culturala in cazul negocierilor comerciale vizand serviciile culturale si audiovizuale. Mai multi membri ai Conventiei au depus amendamente in acest sens, care n-au fost insa retinute de catre prezidiu[5].