|
|
|
RELATII PUBLICE - FORMAREA
1. Continutul formarii ideale
-Cand se vorbeste despre formare, specialistii avanseaza mai multe componente:
2. Problemele formarii
2.1. Neglijenta organizatiilor
2.2. Formarea la locul de munca
2.3. Formarea generala de baza
-Toti partenerii sunt de acord ca este nevoie de o solida formare de baza pentru a practica aceasta meserie, dar nu sunt de acord asupra a ceea ce ar trebui sa contina o asemenea formare.
-Dificultatea de a impune o serioasa cultura de baza provine si din faptul ca viitorii relationisti spera sa obtina o stapanire rapida a tehnicilor.
-Cultura de baza trebuie sa fie reinnoita continuu. Cultura generala se construieste pornind de la un fond solid de cunostinte care se dezvolta de-al lungul unei vieti.
3. Diversitatea formarilor
3.1. Comunicarea instrumentala
-Comunicarea este prezentata ca un instrument util. Este, intr-un fel, formarea in tehnicile de comunicare.
-Formarea consta aproape exclusiv in dobandirea abilitatii esentiale pentru practicarea meseriei de relationist. Este vorba de a invata comunicarea ca pe o practica profesionala.
3.2. Comunicarea strategica
-Comunicarea strategica permite considerarea comunicarii ca fiind o veritabila unealta de gestiune pentru organizatie. Ea contine notiunea de decizie si se exercita pe doua trepte: a decide cea mai buna tehnica pentru a-ti atinge obiectivele si a decide obiectivele insele.
4. Formarea in institutii scoalare
4.1. Formarea in colegii
4.2. Formarea in universitati
-In principiu, universitatea isi stabileste drept misiune dezvoltarea la studenti a capacitatii de a gandi si analiza, de a se juca cu ideile si conceptele si de a contribui la dobandirea unei anume maturitati si rigori intelectuale.
4.2.1. Cursuri de ciclul intai
4.2.2. Cursuri de ciclul al doilea
-Relatiile publice sunt predate dupa o formare de baza intr-o alta disciplina, in domeniul stiintelor umane, sociologiei, al stiintelor comunicarii sau al managementului.
5. Formarea profesionala
5.1. Organizatiile - au adesea in personalul lor o echipa specializata in formarea personalului.
5.2. Benchmarking-ul: invatarea prin exemplu - proces de invatare in functie de reperele de excelenta.
5.3. Formarea privata
6. Realitatea formarii
-In organizatii exista numerosi comunicatori care nu au primit nici o formare deosebita pentru a exercita acest rol.
-Nu exista filiera unica de formare recunoscuta.
-In fiecare an se indreapta spre relatii publice persoane cu profiluri diverse, care-si exercita bine meseria, dar care nu au nici o formare in PR.
6.1. Absenta formarii
-Daca trebuie sa admitem ca formarea este o necesitate, trebuie sa recunoastem si ca numerosi excelenti practicieni ai acestei discipline nu au nici o formare specifica. Intalnim insa si cazuri dezastruoase printre cei care au beneficiat de formare.
6.2. Cultura de baza
-Daca o formare in relatii publice nu este esentiala in exercitarea meseriei, in schimb un bagaj de cunostinte de baza este esential. Acesta se poate dobandi la locul de munca sau intr-o unitate de invatamant si trebuie reinnoit continuu.
6.3. O formare comuna pentru jurnalism si pentru relatii publice
6.4. Preocuparile divergente ale intervenientilor
-Exigentele de calificare variaza in functie de deschiderea spirituala, de specializarea initiala a persoanei care recruteaza si de post.
Putem concluziona ca:
