Propuneri din partea statelor membre care vizeaza continutul legii fundamentale europene

Propuneri din partea statelor membre care vizeaza continutul legii fundamentale europene

Propunerile care au venit din partea statelor membre in conturarea proiectului noii Constitutii, sunt direct proportionale atat cu marimea fiecarui stat membru cat si cu interesele acestuia. Din punct de vedere al statului german sau al Marii Britanii, statele cele mai mari din Uniunea Europeana si care au si cea mai prospera dezvoltare economica, privilegiile acestei tari trebuie sa fie unele pe masura contributiilor bugetului comunitar, mai ales in ceea ce priveste dreptul de vot in Parlamentul European cat si in Consiliul European si-n comisiile ministeriale, in opinia acestor state votul trebuind sa reflecte ponderea lor din punct de vedere al populatiei, al puterii financiare si economia in ansamblu, al varsamintelor la bugetul comunitar.

In plus Franta a propus ca noua lege fundamentala europeana sa consacre identitatea francofona si mozaicul cultural din sanul Uniunii Europene, acesta trebuind sa fie un punct de reper foarte important, in ceea ce priveste adoptarea noii Constitutii[1].

Turcia si Grecia la randul lor au formulat propuneri in privinta reglementarii prin anumite cai care sa fie prevazute de Constitutia Europeana a conflictelor interetnice sau de natura pur etnica, cum ar fi de exemplu cele existente in Cipru, actualmente stat membru in Uniunea Europeana.

S-a ajuns sa se faca propuneri pana si-n ceea ce priveste protectia unor produse autohtone specifice in plan economic care ar fi trebuit sa obtina girul legal, fie si la nivel de principiu in noua Constitutie Europeana.

Asupra relatiilor de buna vecinatate si a securizarii frontierelor a prevenirii si combaterii traficului de fiinte umane sau a fenomenelor de criminalitate in ansamblul sau au fost facute propuneri in sensul crearii unui organism jurisdictional special, care sa elucideze toate aceste probleme.

Ungaria si Cehia de exemplu, proaspete admise in Uniunea Europeana au dorit ca legile fundamentale sa se constituie intr-o garantie care sa aibe in vedere protectia social-culturala a minoritatilor nationale din statele vecine tocmai din dorinta de a proteja dreptul propriilor cetateni aflati peste hotarele statului.

Statele asociate la Uniunea Europeana, in curs de aderare, Romania si Bulgaria au fost invitate la unele sumituri care au dezbatut problemele Constitutiei Europene, tocmai pentru a putea face propriile propuneri care sa fie valorificate incepand cu data aderarii 1 ianuarie 2007[2].

Teoretic elaborarea Constitutiei Europene n-ar fi trebuit sa ridice mari probleme din punct de vedere al statelor membre ale acestui tratat, mai ales al

noilor tari care au aderat, pentru ca unul din criteriile fundamentale ale aderarii a

fost criteriul politic care a insemnat atat relatile de buna vecinatate, cat si democratizarea reala a statelor foste comuniste. Mai trebuie precizat faptul ca alaturi de propunerile statelor membre s-au organizat si dezbateri interne in fiecare stat, prin intermediul carora opinia publica sa poata sa exprime propriile propuneri atat prin intermediul formatiunilor politice si cu reprezentare in Parlamentul European, cat si prin intermediul O.N.G. sau a asociatilor civice specializate in apararea drepturilor omului sau valorificarea libertatilor cetatenesti.

In Germania, de exemplu, asociatiile ecologiste au efectuat numeroase propuneri prin care le-au cerut consacrarea legala in noua Constitutie a importantei protejarii mediului inconjurator si a conservarii resurselor naturale.

Organizatii pentru apararea drepturilor omului din Marea Britanie , Germania si Franta au cerut sa se preia prevederi din documente internationale oficiale , atat in privinta respectarii drepturilor copilului, a drepturilor animalelor sau a drepturilor civile si politice ale individului.

Unele din aceste propuneri au fost acceptate pentru ca si cetatenia europeana reprezinta o punere in valoare a dreptului si libertatilor individuale, pentru ca le confera libera circulatie in spatiul Uniunii Europene, posibilitatea de a munci in interesul altor state decat cel de origine, dreptul de a beneficia de asistenta juridica si medicala, tratament juridic aflat sub imperiul egalitatii de sanse.

Fiind confluenta unor mari culturi si rodul simbiozei unei civilizatii relativ unitare dar cu mai multe nuante, Constitutia Europeana a trebuit sa tina cont de traditiile si obiceiurile fiecarui stat membru a Uniunii Europene pentru ca in numeroase cazuri numarul adeptilor la curente eurosceptice se afla in continua crestere si nu s-a dorit crearea unor disensiuni, care sa marcheze stabilitatea politica a statelor membre.

State cum ar fi Polonia, Belgia, Olanda, sau Luxemburg au dorit ca noua Constitutie sa nu le intineze in vreun fel suveranitatile nationale incercandu-se cultivarea unor atitudini hegemonice din partea Germanie, Frantei sau Marea Britanie care sa puna in valoare un primat al puterii europene in defavoarea statelor mai mici[3].

Segmentul de justitie si afaceri interne sau cel al apararii in cadrul Uniunii Europene au avut in vedere propuneri care au vizat mecanisme politienesti in interiorul Uniunii, crearea de instante comune la toate nivelele pentru cetatenii Europei sau crearea unei forte de reactie rapida, fireste ca numai unele din aceste propuneri au putut fi acceptate. Propunerile care au fost acceptate au definit traiectul legal al Constitutiei Europene aceasta consacrand multe din desideratele initiale reusind in acest timp sa contopeasca in prevederile sale si

elemente care au vazut pastrarea suveranitatii statale a tarilor membre ale Uniunii Europene.

Parteneriatul franco-german a depus cele mai multe amendamente la Constitutia Europeana dorind clarificarea regimului de functionare a Comisiei Europene, a diferitelor comitete ministeriale a Consiliului European, pentru ca atributiile sa se distinga in mod foarte clar si sa numai existe ca pana acum momentul de confuzie decizionala intre diferite organisme[4].

Arhitectura institutionala consacrata de Constitutia Europeana defineste clar rolul organismelor europene. in ceea ce priveste clarificarea regimului decizional cat si in ceea ce priveste compatibilizarea fiecarui regim cu amplitudinea manifestarilor fiecarui stat membru.