Scoala de la Palo Alto

Scoala de la Palo Alto

In cadrul curentelor dominate de teoria sistemica, anul 1951, numele lui Gregory Bateson si lucrarea acestuia Comunicarea (titlul original: Communication, publicata in volumul colectiv Communication. The Social Matrix of Psychiatry) se imprima ca niste coordonate definitive, peste care nici o cercetare ulterioara (atat in domeniul teoriei comunicarii, cat si in teritoriile apropiate) nu va mai putea trece. Antropolog american de origine engleza, Gregory Bateson este teoreticianul principal al Grupului de la Palo Alto (California) - celebrul Colegiu Invizibil si, in acelasi timp, prieten si colaborator apropiat al lui Milton H.Erickson. Nu numai Bateson isi structureaza teoretizarile dupa liniile de forta activitatii hipnoterapeutice ericksoniene, ci si ceilalti membri ai acestui grup informal, inchegand laolalta o constelatie de contributii - de cele mai diferite orientari - axate pe premisa comuna a considerarii limbajului ca fiind aspectul activ al structurii culturale si deplasand accentul de pe structura pe calitatea de proces interactional a comunicarii. Alaturi de G. Bateson, J. Beavin, R. Birdwhistell, R. Firsch, W. Fry, E. Goffman, J. Haley, E.T. Hall, D.D. Jackson, M. Mead, J. Riskin, J. Ruesch, V. Satir, A. Scheflen, S. Sigman, P.Watzlawick, J.H.Weakland s.a. sunt printre cei care, intr-o etapa sau alta, direct sau indirect, grupati in jurul a doua nuclee de cercetare (Mental Research Institute-Palo Alto, California si Universitatea Pennsylvania, Philadelphia), si-au "dat intalnire" intr-un spatiu spiritual comun, sintetizand intr-un discurs teoretic unitar si emblematic ruptura de paradigma impusa prin trecerea de la metafora telegrafului la cea a orchestrei**, metafora pe care Y.Winkin o recepteaza cu entuziasm: "Comunicarea nu poate fi conceputa decat ca un sistem cu multe canale, la care actorul social participa in fiecare moment, fie ca vrea sau nu. In calitate de membru al unei anumite culturi, el face parte din fenomenul comunicarii, asa cum muzicianul face parte din orchestra. Dar, in aceasta orchestra, nu exista nici dirijor, nici partitura. Fiecare canta acordandu-se la ceilalti.(s.n.)"

Ideea dublei constrangeri **(double bind) - elaborata de Bateson impreuna cu J.Weakland- revolutioneaza nu numai scoala psihiatrica a timpului, facand din abordarea comunicationala prima forma de terapie de familie care nu are origini in vreo forma de terapie individuala, ci si domeniile invecinate cultural, silite sa regandeasca relatiile umane in perspectiva acestei ipoteze reformuland insasi teoria paradoxului. In lucrarea sus-amintita, Bateson nu uita sa accentueze, analizand premisele teoretice ale studiului comunicarii umane, diferenta dintre pozitia proprie si cea freudiana clasica: accentul pus pe comunicare si pe abordarea acesteia, cu prioritate, dintr-un unghi interactional: "Vom pune astfel accent pe perceptie si comunicare si nu pe ierarhiile interne ale procesului mintal. Din punctul nostru de vedere, distinctia intre constient si inconstient devine semnificativ comparabila cu cea intre vederea patrunzatoare si vederea tulbure". El nu respinge determinismul psihic freudian, conform caruia nici un cuvant pronuntat, nici un detaliu oniric nu poate fi accidental, ci generalizeaza aceasta idee a psihologiei, transferand-o in domeniul proceselor interpersonale. In conceptia autorului, orice detaliu, verbal, nonverbal sau paraverbal are un rol decisiv in determinarea fluxului comunicativ (cuvinte, gesturi, intonatii) dintre persoane, formand un asa-numit "determinism interpersonal superior", la randul lui influentat de contextul cultural supraordonat. Astfel, in Communication.The Social Matrix of Psychiatry, Bateson analizeaza interferenta dintre tendintele comunicative umane innascute si estomparea acestora prin elaborarile culturale ulterioare; desi echipamentul instinctiv al omului sufera transformari succesive, ramane comuna speciei tendinta de a raspunde in mod global si difuz la anumiti stimuli globali si difuzi, cum ar fi: zgomotele puternice, frigul, foamea, durerea, pierderea echilibrului, spaima etc., acestea fiind doar partial (cca.1/3) traduse prin limbaj verbal, restul de 2/3 fiind acoperite prin gesturi, mimica, tonalitate etc., la randul lor puternic determinate cultural. Daca, intercultural, diferentele lingvistic vs nonlingvistic percepute sunt masive si lesne vizibile, intraculturalul permite, de asemenea, opozitii mai mult sau mai putin nuantate:"In sanul aceleiasi culturi, poetul poate avea ipoteze extrem de diferite referitor la intrebuintarea limbajului, fata de cele ale persoanelor apartinand mediului publicitatii. Un dansator poate avea un ansamblu de idei privind rolul posturii in comunicare, in timp ce catatonicul are altele; totusi amandoi impartasesc ideea ca postura este comunicationala (s.n.) si, la un anumit nivel de abstractie, cele doua sisteme ale lor de comunicare corporala au, probabil, unele premise comune. Chiar daca persoane opuse apartin aceleiasi culturi, ele continua sa impartaseasca o oarecare vaga recunoastere - chiar si deformata - a punctelor lor de divergenta".

Uneori, pozitia lui Bateson interfereaza cu cea a lui Freud, anuntand, in plus, ceea ce Analiza Tranzactionala a lui Eric Berne - asa cum vom vedea in capitolul urmator- avea sa numeasca ulterior "teoria jocurilor psihologice": limbajul este intotdeauna unul "dublu". 'Retinem, de asemenea, din teoria lui Freud, ideea ca elaborarea mesajelor verbale sau nonverbale se face prin intermediul proceselor primare, aceste mesaje continand in consecinta, implicit sau explicit, caracteristicile multiple aferente visului sau imaginarului. Daca este posibil ca un om sa aiba impresia ca nu abordeaza decat subiectul manifest al conversatiei, este din cauza unei functii ego puternice care refuleaza sau ascunde cu grija multiplele subintelesuri ale continutului implicit. In plus, noi ne asteptam ca analiza minutioasa a cuvintelor si gesturilor sa arate ca mesajele, in aceste doua moduri, contin o mare cantitate de materiale inconstiente(s.n.)'. Aceasta perspectiva duala asupra comunicarii - sustinuta de membrii Scolii de la Palo Alto - se va traduce prin axioma simetriei dintre limbajul digital si cel analogic in cadrul oricarui act de comunicare interpersonala.