PARTIDUL NATIONAL LIBERAL

PARTIDUL NATIONAL LIBERAL

Partidele politice sunt realitati sociale relationale. Un partid politic nu se defineste doar prin ceea ce afirma despre sine, ci mai ales prin nevoia virtuala de a dialoga cu celelate partide. Prin pozitionare ideologica, pragmatica si actionala unele fata de altele, partidele isi definesc identitatea si totodata, isi dovedesc utilitatea intr-un univers politic dat. Acest univers intruchipat in mare parte de sistemul de partide[1].

Originea partidelor politice poate fi abordata in mai multe moduri. Astfel, Joseph LaPalombara si Weiner au distins trei moduri : o maniera institutionalista, o maniera de tip istoric si conflictual si una numita de dezvolare politica[2].

IDEI SI PRINCIPII

Partidul National Liberal promoveaza libertatea individuala, sociala, economica si politica. Accentul cade asupra primatului individului in fata societatii, a egalitatii in fata legilor precum si pe garantarea drepturilor si libertatilor cetatenesti, asupra tolerantei in raport cu alegerile celorlalti. Principiul in jurul caruia se circumscriu reperele amintite in politica Partidul National Liberal este reprezentat de libertatea individuala. Partidul National Liberal isi propune de asemenea modernizarea accelerata a societatii, scoaterea institutiilor din autarhie, din conservatorism si imobilism. Partidul National Liberal opteaza pentru modernizarea prin stabilitate si pentru coeziune sociala, bazata pe reducerea surselor de tensiune, de conflict si de violenta.

Se considera ca dezvoltarea clasei de mijloc (din elitele tehnocratiei si profesiunilor liberale, din varfurile muncitoresti si mestesugaresti, din fermieri si tarani proprietari) realizata prin libera initiativa contribuie la stabilitatea sociala.

Partidul National Liberal este adeptul capitalismului, al pietei si al economiei de piata si sustine controlul consumatorului asupra producatorului, ingradirea prin concurenaa a monopolului si eliminarea ingerintelor administratiei si birocratiei in promovarea productiei. Partidul National Liberal are ca obiectiv libera-circulatie a marfurilor, capitalului si fortei de munca pentru limitarea autoritatilor de reglementare si pentru eliminarea birocratiei. Statul trebuie sa aiba un rol neinsemnat in activitatea economica. Rolul statului ramane important doar in politica monetara, in alocarea resurselor bugetare pentru obiectivele de interes national si in definirea cadrului legislativ bazat pe garantarea dreptului de proprietate. In plan politic, Partidul National Liberal este atasat valorilor democratiei, pluralismului si statului de drept.

In 1875 Romania era un stat abia nascut, cu institutii fragile, a carui soarta depinde de Poarta Otomana. Avand un domn strain care nu se intelegea prea bine cu o clasa politica inapoiata si Constitutie pe care nici macar elitele societatii nu o intelegeau prea bine.

Toata lumea este de acord sa situeze inceputurile liberalismului in Romania odata cu infiintarea in ianuarie-martie 1875 a Partidului National Liberal sub forma coalitiei de la Mazar-Pasa, dupa numele turcesc al englezului Lakeman, in casele carui a avut loc prima reuniune, in timpul guvernarii conservatoare a lui Lascar Catargiu.

Partidul National Liberal a fost in perioada interbelica, cel mai puternic partid politic. Era condus de asa numita oligarhie financiara, grupata in jurul marilor familii de bancheri si industriasi, in frunte cu familia Bratianu.

Scopurile lor-sa puna Romania pe harta lumii libere si sa schimbe destinul istoric. La un an de la infiintare, Partidul National preia puterea si o pastreaza gratie votului popular, in urmatorii 12 ani. Ion C.Bratianu formeaza patru cabinete, personalitatea numarul unu a policii romanesti din a doua jumatate a sec. XIX , in cadrul a ceea ce istoricii numesc "lunga guvernare liberala" (1876-1888). Alaturi de Carol de Hohenzollen , premierul Bratianu si liberalii elibereaza poporul roman de sub ocuparea turceasca proclamand independenta la 9 mai 1887 si conducand armata spre victorie in razboiul impotriva Imperiului Otoman. In 1891, Ion C. Bratianu decedeaza, dar liberalii continua cu programul sau politic.

Dupa Unirea de la 1918 a avut loc o consolidare a pozitiilor P.N.L. Acesta a fost principalul beneficiar politic al procesului de dezvoltare capitalista a tarii, fiind reprezentantul marii burghezii industriale si bancare a carei putere a crescut considerabil dupa unire. Astfel P.N.L. a reusit sa domine viata politica, cu mici intreruperi, pana in 1926, cand s-a constituit Partidul National Taranesc, prin faptul ca dispunand de cadre bine pregatite, a reusit sa se adapteze cu usurinta realitatilor postbelice, fiind totodata capabil sa exercite o mare influenta asupra institutiei monarhice.

In cadrul unor conferinte prezentate la Institutul Social Roman, din initiativa profesorului Dimitrie Gusti, Ion G. Duca facea o pledoarie in favoarea doctrinei national - liberale, sustinand ca aceasta putea fi rezumata in formula : " progresul sub toate formele in cadrul insa al conceptiei proprietatii individuale[3]".In viziunea lui Duca liberalismul reprezenta, prin insasi esenta lui, ideea de progres, iar realizarea acesteia in cadrul conceptiei proprietatii individuale era posibila doar cu respectarea a patru conditii : ordinea , democratia, nationalismul si armonia sociala. Doctrina liberala opunea ordinea generatoare de progres ideii de dezordine care ar fi atras anarhia, democratia ideilor demagogice, nationalismul ideii internationale. Se aprecia ca internationalismul, prin ignorarea insusirilor specifice ale fiecarei natiuni, a mentalitatilor si a traditiilor diferite, impiedica adevaratul progres, in timp ce nationalismul economic era perceput ca fiind " mijlocul de a salva individualitatea materiala a fiecarei nationalitati, de a impiedica cotropirea ei de catre elementele superioare prin puterea sau prin organizarea lor[4]". Duca mai sustinea ca progresul e posibil doar prin evolutie, nu prin salturi bruste, iar evolutia se putea dobandi doar prin armonie sociala si respingerea luptei de clasa.

Liberalismul este in primul rand o doctrina, o doctrina destul de veche care se sprijina in fond pe liberul arbitru si care, cum sublinia Hayek, este singura garanta a unui comportament politic coerent. Este totodata drept ca termenul de libertate este foarte greu de definit. Auls Gellus - cunoscutul gramatician roman - spunea despre libertate: 'Toata lumea vorbeste despre ea, insa nimeni nu stie despre ce e vorba'. Si cu toate acestea, conceptul de libertate a devenit esential; el ocupa, scria Toqueville, in lumea politica ca si atmosfera in lumea fizica.

ISTORIA PNL

Familia Bratianu a condus partidul in cea mai mare parte a existentei sale: I. C. Bratianu 1875 - 1891; Dumitru C. Bratianu 1891 - 1892; Dimitrie A. Sturdza 1892 - 1909; Ion I. C. Bratianu 1892 - 1927; Vintila I. C. Bratianu 1927 - 1930; Ion G. Duca 1930 - 1933; Constantin I. C. Bratianu 1934 - 1947.

Atata timp cat statul isi asumase rolul principal in stimularea dezvoltarii economice, liberalii, care controlau economia si aparatul birocratic, au avut posibilitatea sa isi extinda, prin intermediul politicii, afacerile bancare si industriale la scara nationala.

In anii '20, unii ganditori liberali au sustinut in fata opiniei publice ideea ca Partidul Liberal reprezenta intreaga natiune. Liberalii apreciau ca partidele care reprezentau doar interesele unei clase erau straine de spiritul romanesc. In opinia lor, Partidul Taranesc sau Partidul Socialist constituiau un pericol pentru Romania Mare, deoarece sustineau interese de clasa inguste si amenintau bazele statului national.

Liberalismul practicat de Partidul Liberal se deosebea de varianta sa din Europa Occidentala. In politica, liberalii au folosit toate mijloacele pentru a-si asigura victoria in alegeri. PNL a fost partidul care s-a aflat cel mai mult la guvernare inaintea celui de-al doilea razboi mondial ( 1876 - 1888, 1895 - 1899, 1901 - 1905, 1907 - 1910, 1913 - februarie 1918, noiembrie 1918 - septembrie 1919, ianuarie 1922 - martie 1926, iunie 1927 - noiembrie 1928, noiembrie 1933 - decembrie 1937).[5]

Economia era condusa la fel de autoritar pentru realizarea principalelor obiective: industrializarea, crearea unei infrastructuri moderne, bazata pe modelele occidentale, incurajarea comertului, descentralizarea administratiei, modernizarea invatamantului si armatei.

Perioada 1922 - 1926 a fost epoca unor mari succese liberale. Aflat la putere, P.N.L., condus cu autoritate de I.I.C. Bratianu, a reusit sa rezolve problemele dificile ale organizarii noului stat intregit, ale unificarii celor patru regiuni din punct de vedere administrativ si legislativ. A fost perioada refacerii economice si a aplicarii reformelor. Dupa 1930, desi era inca partid de guvernamant, rolul P.N.L a scazut treptat. Vechii conducatori, I.I.C. Bratianu, Vintila Bratianu, I. G. Duca, au murit. Le-au luat locul oameni politici lipsiti de experienta politica sau influentabili.

Dupa 1938, prin instaurarea dictaturii regale, s-a pus capat activitatii partidelor politice in Romania, iar dupa 23 august 1944 s-a instalat la putere Partidul Comunist si sistemul partidului unic.[6] In perioada 30 martie 1938 - 23 august 1944, desi nu a existat juridic din cauza decretului regelui Carol al II - lea de desfiintare a partidelor politice, partidul si-a continuat activitatea nestingherit. La sfarsitul anului 1947, in urma arestarii si intemnitarii majoritatii cadrelor partidului de catre autoritatile comuniste, PNL si-a incetat, pentru mai bine de patru decenii, existenta (1947 - 1989).[7]

Pe 22 decembrie 1989, Nicolae Enescu, Ionel Sandulescu, Dan Amedeu Lazarescu, Sorin Bottez au format Comitetul de initiativa pentru reinfiintarea PNL. Reaparitia PNL a fost oficializata ulterior de catre Tribunalul Municipiului Bucuresti.

Cel dintai Congres din martie 1990 a adoptat Statutul, Programul si l-a ales drept presedinte pe Radu Campeanu iar vicepresedinti, Ionel Sandulescu, Dan Amedeu Lazarescu, Nicolae Enescu, Sorin Bottez. Pe 9 aprilie 1990, P.N.L. a semnat o declaratie comuna prin care se dorea colaborarea si sprijinirea reciproca.

Dupa alegeri a avut loc o sciziune in partid, din cauza neintelegerilor dintre vechii liberali si tinerii liberali aflati la conducere. S-a infiintat Partidul National Liberal - Aripa Tanara . In octombrie PNL a fuzionat cu PSL. Pe 15 decembrie 1990, PNL a participat la constituirea Conventiei Nationale pentru Instaurarea Democratiei, alaturi de PNTCD, PAC, PER, PSDR si UDMR, apoi la crearea Conventiei Democratice din Romania la 26 noiembrie 1991.

Din 16 octombrie 1991, PNL a participat la guvernul Stolojan, avand portofoliile Justitiei, Economiei si Finantelor si un secretariat de stat la Ministerul Afacerilor Externe.

A doua sciziune a fost provocata prin abandonarea CDR pe 11 aprilie 1992.

La alegerile din 27 septembrie 1992, PNL nu a reusit sa treaca pragul electoral de 3 % necesar pentru a intra in Parlament. Esecul in alegeri a determinat formarea in cadrul partidului a Grupului de Reforma Morala si Politica care viza renasterea partidului si schimbari substantiale in conducere. Exclusi din partid, membrii grupului au format la inceputul anului 1993, alaturi de PNL - AT si de o aripa desprinsa din PNL - CD, un nou partid numit Partidul Liberal 1993.

La Congresul de la Brasov, PNL a realizat fuziunea cu Noul Partid Liberal, constituit in urma desprinderii unui grup din PNL- At. La acelasi Congres au avut loc si schimbari in conducerea partidului, Radu Campeanu fiind inlocuit cu Mircea Ionescu Quintus.

Radu Campeanu, ramas vicepresedinde, a incercat sa reia conducerea partidului. Pe 5 februarie 1994, gruparea condusa de Radu Campeanu si cea condusa de Mircea Ionescu Quintus au organizat un Congres la Bucuresti si unul la Brasov, care s-au declarat reciproc nestatutare. Tribunalul Municipiului Bucuresti a dat castig de cauza gruparii conduse de Mircea Ionescu Quintus. Adeptii lui Radu Campeanu au constituit un nou partid, Partidul National Liberal - Campeanu.

Conducerea PNL a dorit reintegrarea partidului in CDR, fapt consfintit prin aprobarea Consiliului CDR din 20 decembrie 1994.  Cand au avut loc alegerile din 3 noiembrie 1996, PNL a participat pe listele CDR. Dupa victoria CDR, PNL a trimis in Parlament 25 de deputati si 17 senatori. In guvernul de coalitie CDR , USD, UDMR, condus de Victor Ciorbea, PNL a detinut cinci portofolii, iar in guvernul Radu Vasile trei ministere si secretariatul general al guvernului.

La Congresul din 16 - 17 mai 1997 au fost adoptate unele modificari ale Statului, un nou Program, si a fost aleasa conducerea: presedinte - Mircea Ionescu Quintus, prim - vicepresedinte - Valeriu Stoica, vicepresedinti - Calin Popescu Tariceanu, Crin Antonescu, Paul Pacuraru, Viorel Catarama. Pe 28 februarie 1998, Consiliul National a hotarat fuziunea prin absorbtie cu Partidul Aliantei Civice, ratificata la Congresul Extraordinar din 28 martie 1998. Consiliul National din 4 iulie 1998 a hoarat realizarea fuziunii cu Partidul Liberal condus de Horia Rusu, act confirmat din punct de vedere juridic prin decizia TMB din 7 septembrie 1998.

In 1999, PNL a solicitat PNTCD-ului modificarea statutului aliantei prin instituirea presedintiei prin rotatie intre PNL si PNTCD in cadrul CDR, precum si participarea pe liste proprii la alegerile locale din iunie 2000. Pe 3 martie 1999, PNL si-a schimbat statutul de observator pe care il avea in Internationala Liberala, fiind admis cu drepturi depline. In guvernul Mugur Isarescu, PNL iti pastreaza portofoliile detinute in guvernul Radu Vasile si il desemneaza lider pe Mircea Ionescu Quintus ca presedinte al Senatului.

Pe 18 februarie 2000, in urma discutiilor purtate cu PNTCD pentru revizuirea Statutului CDR, au fost semnate doua protocoale care au in vedere participarea pe liste separate a celor doua partide la primul tur de scrutin al alegerilor locale si sprijinul reciproc in turul secund, precum si participarea pe liste comune la alegerile parlamentare si sprijinirea unui candidat comun la prezidentiale.[8]

Bibliografie

STOICA Stan, "Mic Dictionar al partidelor politice," 1989 - 2000, Ed. Meronia,2000

BRUCAN Silviu, "Indreptar - Dictionar de politologie", Editura Nemira, 1993

DUCA Ion G, "Doctrina liberala " in Doctrinele partidelor politice, Bucuresti, Ed. Garamond, 1996

SEILER, David L. " Partidele politice din Europa ", Editura Institutul European, Iasi , 1999

RADU, Alexandru, " Fenomenul partidist", Editura Printech, București, 1999