|
|
|
RELATII PUBLICE - PROVOCARILE VIITORULUI
1. Pe plan profesional
1.1. Credibilitatea relationistului
-Se recurge prea des la firme de consiliere pentru latura strategica. Aceasta inseamna ca organizatia nu acorda suficienta incredere departamentului sau de comunicare. In plus, comunicatorii reusesc rar sa patrunda la cel mai inalt nivel al conducerii organizatiei.
1.2. Imaginea profesiei
-Majoritatea celor agasati de meseria de relationist sunt jurnalistii.
-Imaginea profesiei este definita mai mult de cei care nu o agreeaza, decat de cei care o practica.
-Aceasta profesie, care exceleaza in impunerea imaginii celorlalti, nu izbuteste sa-si impuna adevarata sa imagine.
1.3. Specificitatea formarii
-Nu exista consens in privinta formarii ideale pentru meseria de relationist.
-Aceasta diversitate permite profesiei sa beneficieze de aportul tuturor stiintelor umaniste, dar nu impune un minimum de cunostinte de baza, nici un trunchi comun de cunostinte.
1.4. Evaluarea
-Evaluarea este o etapa esentiala, dar dificil de realizat. Indicatorii de randament nu sunt intotdeauna bine precizati, timpul si energia necesare unor astfel de evaluari lipsesc, necesitatea unor evaluari serioase nu se face prea des simtita.
1.5. Comunicarea interna
-Activitatile de PR vizand publicul intern vor deveni din ce in ce mai importante. Relationistul trebuie sa il considere o prioritate si nicidecum o preocupare secundara.
1.6. Gestiunea mizelor
-Consilierul de PR este solicitat de toate aceste mutatii sociale. El trebuie sa le prevada, sa le inteleaga, sa le asimileze si sa le adapteze. Si ceea ce astazi poate parea inacceptabil poate deveni maine normal.
1.7. Intoarcerea la individ
2. Pe plan societal
2.1. Responsabilitatea sociala
-Relationistul trebuie sa isi determine intreprinderea sa isi analizeze angajamentele sociale. Daca nu sunt reamintite cu insistenta, problemele sociale nu vor fi niciodata tratate.
-Relationistul trebuie sa cunoasca foarte bine mediul sociocultural si sa transmita conducerii intreprinderii obligatiile noi pe care societatea le impune.
-In exterior, organizatia trebuie sa apara ca persoana morala de buna-credinta, sa demonstreze ca este un partener social activ si responsabil. Ea trebuie sa se investeasca in comunitate, sa ii ajute pe cei necajiti, sa favorizeze dezvoltarea formelor de divertisment, a culturii si a stiintei.
2.2. Depersonalizarea
-Relationistul nu este preocupat doar de responsabilitatea sociala a intreprinderii, ci de probleme sociale mai vaste.
2.3. Impartasirea cunoasterii
2.3.1. Complexitatea mesajelor
-Complexitatea mesajelor depaseste posibilitatile cetateanului obisnuit de a intelege in mod adecvat toata aceasta realitate. Relationistului care detine informatia stiintifica ii revine misiunea de a o traduce astfel incat populatia sa o poata intelege.
2.3.2. Specializare si supraspecializare
-Relationistul faciliteaza transferul informatiei stiintifice catre omul de rand si intre specialisti. Tot el traduce pentru populatie masurile administrative luate de guvern.
2.3.3. Informatie si putere
-Adesea, ceea ce i se comunica publicului este rezultatul sau concluzia unor cercetari ori decizii. Dar nu se explica si cum se ajunge aici. Se simplifica enorm realitatea, astfel incat publicul nu mai stie prea multe.
2.4. Paradoxul comunicarii
-Fiinta umana va fi rezistenta la orice dezvoltare tehnologica atat timp cat se va simti exclusa din aceste progrese.
2.5. Valorile sociale in schimbare
2.6. Diferenta culturala
-Noua provocare pentru relationisti este de a se impaca de acum cu diferenta, de a o intelege si de a o impartasi. Ca intermediari sociali, ei trebuie sa construiasca punti intre diferentele sociale si culturale.
2.7. Mondializarea
-Relationistul trebuie sa faca fata unei provocari decisive. Dimensiunea internationala a faptelor si gesturilor intreprinderii sale nu il mai poate lasa indiferent. Geopolitica trebuie de acum inainte sa faca parte din marketingul produsului, serviciului sau ideii. In acelasi timp, deschiderea intreprinderilor catre lume determina relationistul sa gandeasca strategii internationale de comunicare interna.
