|
|
|
Aparitia relatiilor publice
Unele elemente componente ale relatiilor publice sunt considerate tot atat de vechi ca si omenirea insasi. Fiind o fiinta sociala, omul a cautat in toate etapele existentei sale sa-si cultive relatiile cu ceilalti oameni. De altfel, societatea omeneasca si dezvoltarea omenirii nu pot fi concepute fara relatii comerciale, familiale sau diverse alte legaturi.
Definirea lor ca activitate specializata nu s-a conturat, insa, decat spre sfarsitul secolului XIX si inceputul secolului XX cand s-au aplicat in viata cotidiana strategii deliberate si coerente de relatii publice.
De-a lungul istoriei se dezvolta si principalele functii ale relatiilor publice, respectiv publicitatea facuta actorilor si spectacolelor de divertisment, publicitatea in general si consilierea. Totodata, se dezvolta si se perfectioneaza metodele folosite in indeplinirea acestor functii.
Conform aprecierilor lui Philipe A. Boiry, "relatiile publice nu au fost create de o simpla moda sau dintr-o admiratie exagerata, ele raspunzand unei nevoi sociale si economice, exigentele unei lumi noi care se crea intr-o perpetua accelerare si care, generand situatii noi, trebuia sa gaseasca raspunsuri. Acesta a fost, in Statele Unite, rolul relatiilor publice".
Evolutia relatiilor publice - etape
Activitatea de relatii publice - in acceptia actuala - a debutat efectiv in Statele Unite in ajunul primului Razboi Mondial si a cunoscut, potrivit opiniei lui Edward L. Bernays, completata cu cea a lui Albert Oekl, sase etape:
Prima etapa (1900 - 1914) - a fost aceea a reactiei la critica societatii americane a acelor timpuri. Autori consacrati, ca Upton Sinclair, Ida Tarbell, Thomas Lawson, criticand violent metodele inumane la care recurgeau marile companii de cai ferate, banci, companii petroliere si miniere, in goana dupa profituri cat mai mari, au determinat reactia acestora, interesate in refacerea "imaginii" lor.
Primele companii americane care au ripostat la criticile formulate la adresa lor in presa au fost cele de cai ferate. Astfel, a fost infiintat in acest sector un prim birou de specialitate - "publicity" in anul 1905. Un an mai tarziu, companiile miniere le-au urmat exemplul, angajandu-l pe ziaristul Ivy Ledbetter Lee ca responsabil al acestei actiuni. Cu acest prilej el da publicitatii cunoscutul document: "Declaration of Principles" in care arata ca: "Acesta nu este un birou de presa.Planul nostru este de a informa, pe scurt si sincer, in mod rapid si precis, presa si populatia despre actiuni care au valoare si interes pentru aceasta".
A doua etapa (1914 - 1919) - a fost marcata de primul Razboi Mondial si de principiul "publicul trebuie informat". Nevoia de incredere a conducatorilor politici era mai mare decat oricand, pentru ca poporul sa accepte sacrificii, in conditiile in care nimic nu ameninta direct natiunea americana.
Relatiile publice, propaganda, razboiul psihologic, se vor amesteca acum in multiplele activitati de informare ce se desfasurau in interiorul si in exteriorul SUA. Presedintele Wilson l-a solicitat pe George Creel, fost reporter de ziar, sa alcatuiasca un grup puternic care sa activeze ca un consilier pentru el si cabinetul sau, pentru aplicarea unor programe de influentare a opiniei publice, americane si mondiale.
Etapa a treia (1919 - 1929) In perioada ce a urmat primului Razboi Mondial, specialistii din "Comitee of Public Information" au pus la dispozitia companiilor americane experienta acumulata in domeniul cultivarii relatiilor cu opinia publica. Unii membri ai Comisiei Creel au infiintat companii sau au devenit teoreticieni in domeniul relatiilor publice.
Tot acum se dezvolta mai puternic functia de consiliere; reorientarea productiei din domeniul militar in cel civil a necesitat interventia specialistilor in relatii publice, pentru crearea unei noi imagini, a unei noi identitati, a companiilor in fata opiniei publice.
De la sfarsitul primului Razboi Mondial si pana la criza din 1929, tendintele si evenimentele vor precipita dezvoltarea relatiilor publice in SUA. Competitia economica se extinde si se ascute punand in evidenta avantajele unei noi arme - informatia. Intreprinderile americane incep sa constientizeze ca informatia inseamna putere si infiinteaza birouri de relatii publice; le urmeaza in curand exemplul fundatiile, institutiile de cercetari, spitalele, bisericile, organizatiile si sindicatele. Universitatile si colegiile americane nu numai ca incep materializarea unei politici de relatii publice, dar introduc si cursuri de specialitate in programele lor de invatamant. Concomitent, opinia publica americana este atrasa de rezultatele primelor studii de piata sau sondajelor sociologice. Relatiile publice devin astfel o politica fundamentala a oricarei organizatii. Aceasta politica, promovata de managerii organizatiei, plaseaza interesele particulare ale publicului in prim plan fata de toate deciziile care afecteaza bunul mers al acesteia.
Etapa a patra (1929 - 1939) - sta sub semnul puternicei depresiuni care a urmat declansarii crizei economice precum si al noii politici economice (cunoscuta sub numele de "New Deal") promovata de presedintele SUA, Franklin Delano Roosevelt.
Activitatea de relatii publice trece de la faza defensiva ,in care se actiona doar atunci cand interesele companiei sau imaginea erau afectate, la faza propriu-zisa existenta in prezent. Se predau cursuri de relatii publice la Cornell University, University of Minessota, Brooklyn College etc.
Etapa a cincea ( 1939 - 1945) Problemele tratate de catre relatiile publice se multiplica si se diversifica. Ele se integreaza in politica intreprinderii si se repercuteaza, printr-un ansamblu complex de contacte, la diferite nivele. Apare, ca sarcina noua, ascultarea opiniilor publicului care apoi sunt traduse in masuri de decizie la dispozitia directiei. De acum, specialistii in relatii publice sunt obligati sa se adreseze diverselor categorii de public intr-un limbaj pe care acestea il pot intelege si, mai ales, il pot aprecia.
Apar astfel specializari stricte in interiorul acestui nou domeniu de activitate: relatiile cu angajatii, relatiile cu distribuitorii-vanzatori, cu actionarii, cu consumatorii, relatiile cu presa etc. Marele public incepe sa se intereseze de relatiile publice ca de o disciplina intelectuala; cercetatorii din domeniul stiintelor sociale aprofundeaza
studiile lor in acest domeniu. Concomitent, apare si o literatura de relatii publice.
Specialistii de relatii publice se perfectioneaza si isi amelioreaza procedeele si tehnicile de lucru, pentru a cunoaste mai profound principiile care angreneaza societatea si a determina cu mai multa certitudine functionarea opiniei publicului, a motivatiilor individului, a comportamentului sau, ratiunile atitudinilor sale.
Etapa a sasea (1945 - prezent) Dupa terminarea razboiului, confirmarea increderii acordate acestei discipline a dus la o crestere a importantei sale. In SUA se formeaza asociatii profesionale si se organizeaza noi cursuri de relatii publice. Industria, agricultura, comertul, fortele armate, diverse organizatii publice si private se intereseaza si incep sa utilizeze relatiile publice. Fenomenul relatiilor publice intra in viata cotidiana a americanilor. Dezvoltarea acestui domeniu cunoaste un ritm alert. Astfel, daca in 1945 cursuri de relatii publice se predau in SUA la 21 de universitati, numarul acestora va creste la 62, in 1948.
Marile companii americane precum si guvernul (ajutat de United States Information Agency - USIA) au contribuit intr-o masura hotaratoare la implantarea si apoi la dezvoltarea relatiilor publice in primii ani postbelici in multe tari ale Europei occidentale.
In Romania, relatiile publice au inceput sa se dezvolte dupa 1989. Guvernul, principalele ministere si institutiile / organizatiile ce au constientizat forta imaginii, si-au creat structuri de relatii publice: Departamentul de Informatii al Guvernului, Directia de Informare si Relatii Publice a M.Ap.N., Biroul purtatorului de cuvant de la Presedentia Romaniei, Departamentul de Consultanta si Publicitate al firmei General Trading & Investments Co. S.A., Departamentul de relatii publice al Directiei Generale a Vamilor etc.
Momente in istoria relatiilor publice (1900 - 2002)
1900 Prima agentie de Relatii
Publice: Publicity Bureau of Boston
1904 Ivy L. Lee devine consultant de relatii publice
1913 Ludlow Massacre promoveaza relatiile publice corporatiste
1923 Edward L. Bernays publica Cristalizarea Opiniei Publice, prima
carte de relatii publice
1929 E. Bernays lanseaza 'Tortele
Libertatii', campanie de prevenire a fumatului
1948 Crearea Societatii Americane de Relatii Publice (PRSA)
1950 Adoptarea Codului de Standarde Profesionale PRSA
1955 Crearea Asociatiei Internationale de Relatii Publice
(IPRA)
1965 PRSA introduce acreditarea profesionala in domeniul PR
1970 Crearea Asociatiei Internationale a Comunicatorilor din
domeniul Afacerilor (IABC)
1989 Criza Exxon Valdez are un impact extrem de negativ asupra domeniului
relatiilor publice
2000 Codul Etic al PRSA este reformulat ca ghid de conduita
2002 PRSA impune acreditarea profesionala ca standard de bune
practici in PR
