|
|
|
Empatia apare ca o capacitate, cu program ereditar, peste care se cladeste viitorul comportament empatic, o trasatura de personalitate ce poate atinge valente aptitudinale prin intermediul careia omul poate intelege, cunoaste si prezice conduitele altuia, facilitatoare a interactiunii sociale si performantei.
In prima sa monografie asupra empatiei S. Marcus o defineste in mod functional: "empatia este un fenomen psihic manifestat in cadrul conduitei omului in relatiile cu semenii sai ..este acel fenomen psihic de identificare partiala sau totala, constienta sau inconstienta, aparenta sau inaparenta a unei persoane cu un model de comportament uman perceput sau evocat, favorizand un act de intelegere si comunicare implicita, precum si o anumita contagiune afectiva" (S. Marcus, 1971, p. 31).
Dupa 25 de ani de cercetari si reflectii, creatorul Scolii de empatie de la Bucuresti afirma ca doreste sa ofere o noua varianta de definire a empatiei, luand in considerare caracterul sintetic, de cuprindere a unor aspecte care sa ateste diferentele specifice ale fenomenului psihic cercetat in contextul altor fenomene psihice aflate in proximitate. Ca urmare el elaboreaza urmatoarea definitie: "empatia este acel fenomen psihic de retraire a starilor, gandurilor si actiunilor celuilalt , dobandit prin transpunere psihologica a eu-lui intr-un model obiectiv de comportament uman, permitand intelegerea modului in care celalalt interpreteaza lumea" (S. Marcus, 1997, p. 38).
Considerand cele doua definitii constatam ca prima este operationala, dar mai analitica, autorul realizand o descriere cuprinzatoare a empatiei ca proces si produs; ultima este o definitie sintetica asupra empatiei ca fenomen psihic delimitand mecanismul general de producere al ei, starea finala, continutul apreciativ ca premisa a comunicarii si interactiunii individuale optime. Ambele definitii sunt operationale si ofera o imagine precisa si completa a fenomenului empatic (ca potentialitate, proces, produs) utila in realizarea unor noi cercetari.
Daca Th. Lipps considera imitatia ca mecanism de producere a empatiei studiile ulterioare au subliniat rolul identificarii si proiectiei (sub influenta freudismului) si a modelarii (G. Maxwell, T. Parsons). Aceasta empatie nu reprezinta o simpla proiectare a sentimentelor noastre, spune V. Pavelcu, (1982, p. 33), ci o traire cu o considerabila doza de obiectivitate. Asupra complexitatii mecanismului de producere a empatiei atrage atentia si J. Maisonneuve (1966, p. 359) cand apreciaza ca empatia nu se confunda nici cu identificarea nici cu proiectia nici cu simpla imitatie, ci ea corespunde functiei insasi a comunicarii si a intelegerii umane. Afirmatia preconizeaza, in fond, ca procesele psihice implicate in manifestarea empatiei se contopesc intr-un fenomen aparte, care apare in anumite conditii. O imagine clara, fondata pe complexe studii experimentale asupra mecanismului psihologic al empatiei ofera S. Marcus (1987, p. 22-26). Psihologul roman arata ca pentru declansarea empatiei trebuie indeplinite cateva conditii:
a) o conditie externa - existenta unor imprejurari externe, adica raportarea celui ce empatizeaza la un model extern de comportament pe care fie ca il percepe nemijlocit, fie ca il evoca, fie si-l imagineaza; fara aceasta conditie empatia nu are "obiect"
b) o conditie interna reprezentata de predispozitii psihice ale individului cum ar fi: o mare sensibilitate pentru trairi emotionale, o viata afectiva bogata, experienta emotionala, posibilitati evocatoare si imaginative care asigura o mare posibilitate de integrare a starilor altora, dorinta de a stabili un contact emotional si de a comunica, un contact viu cu propria viata emotionala care inseamna un proces intensiv de autocunoastere
c) o conditie numita de autor credinta in conventia transpunerii Aceasta se explica prin faptul ca in comportamentul empatic persoana se transpune in "pielea" altuia fara a-si pierde propria identitate de sine.
Mecanismul propriu-zis de producere a fenomenului empatic avand la baza imitatia, identificarea, modelarea si proiectarea antreneaza procese fiziologice (kinestezice si vegetative) cognitive, imaginative si afective. Acest mecanism pune in evidenta aspectul de proces al empatiei ce poate fi prezentat si secvential in cateva faze:
1) primul contact cu modelul obiectiv care presupune un act de cunoastere si apropiere a modelului, cunoastere care se realizeaza prin procese asociative, imaginative. In aceasta faza se realizeaza o raportare a datelor oferite de model la propria experienta. Aceasta luare in sine a modelului, prin introectie, favorizeaza aparitia unor trairi emotionale insotite si de o reactivitate organica si de modelarea mintala a comportamentului observat sau evocat;
2) pe baza modelarii cognitiv-afective ce implica deductie si analogie se produce un proces invers de proiectie si de mulare pe psihologia celuilalt, cu o identificare emotionala cu celalalt;
3) a treia faza in care, pe baza celor intuite, simtite si gandite "ca si cum ai fi tu altul" subiectul trece la formularea predictiei cu privire la comportamentul altuia si proiectarea propriului comportament in raport cu altul. Aceasta ultima faza vizeaza efectul producerii fenomenului empatic. Principalul efect care decurge din cunoasterea si trairea empatica este un anumit mod de intelegere a psihologiei celorlalti, este un produs psihic (S. Marcus, 1997, p. 24-29).
Desigur valoarea cunoasterii empatice nu este una stiintifica, fiind incarcata de subiectivitate, dar este suficient de exacta pentru a facilita fiecarui individ realizarea unei strategii in comportamentul fata de altii, deoarece predictiile sunt continuu raportate la varsta subiectului si se verifica in interactiune si comunicare.
Procesul empatic, afirma S. Marcus (op. cit. p. 30) se incheie cu dobandirea starii de empatie, acea stare prin care "Eul" se simte relativ identificat "cu celalalt" putand retrai emotiile, gandurile si actiunile partenerului, efect (sau produs psihic) care se poate obiectiva in activitate.
S. Marcus este singurul cercetator care concepe empatia in ipostazele de insusire comuna de personalitate, ca proces psihic si produs psihic. Totodata el pledeaza pentru intelegerea empatiei ca un construct multidimensional.
