|
|
|
SOCIETATEA IN NOI: CREAREA SINELUI SI IDENTITATEA SOCIALA
Teme puse in dezbatere :
1. socialitate, sociabilitate, socializare. Precizarea diferentelor conceptuale.
- "calitatea omului de a fi fiinta sociala si proprietatea societatii de a se constitui ca forma a inter-existentei oamenilor" (I. Ungureanu, Paradigme ale cunoasterii societatii);
- "capacitatea (abilitatea) unui om sau a unui grup de oameni de a se integra in societate" (I. Ungureanu, Paradigme ale cunoasterii societatii);
- "termenul sociabilitate desemneaza totodata starea care rezulta imediat din facultatile omului (starea societatii) si o trasatura de psihologie colectiva atribuita unor grupuri mai mult sau mai putin extinse" (R. Boudon, Dictionar de sociologie).
"In sensul tare al termenului, aceasta (socializarea - n.n.) inseamna a transforma un individ dintr-o fiinta asociala intr-o fiinta sociala, inculcandu-i moduri de a gandi, de a simti, de a actiona. Una dintre consecintele socializarii este de a face stabile dispozitiile comportamentului astfel dobandite. Aceasta interiorizare a normelor si valorilor are ca functie si insusirea regulilor sociale, care sunt prin definitie exterioare individului si sa creasca solidaritatea intre membrii grupului. Ca instrument al reglarii sociale, ea permite economia sanctiunilor externe (Durkheim, 1922, 1925). Grupul nu are nevoie, in acest sens, nici de a reaminti la nesfarsit individului existenta acestor reguli, nici de a exercita asupra lui o constrangere pentru care ele sunt observate: a le incalca genereaza un sentiment de culpabilitate (.)" (R. Boudon, Dictionar de sociologie). .
"Modalitatea de a infatisa sociabilitatea numai in raportul sau cu tipuri de societati globale apare astazi schematica sociologului care stie ca o societate implica o multiplicitate de grupari intermediare, stabile sau efemere, in care se manifesta forme foarte diferite de sociabilitate, astfel incat coexista in spatiul social si in timpul istoric si nu pot fi reduse la Unul. Fara indoiala, abordarea macrosociologica ramane fundamentala, caci dincolo de particularismele prin care se disting si se opun grupurile, se impune observatorului, care nu poate uita ca o societate este altceva decat un mozaic de familii, clase, cluburi sau asociatii, unitatea unei constiinte colectiv (.).
Fata de prejudecata care reduce sociabilitatea la manifestarile sale de dimensiune macrosociala se adauga un alt prejudiciu, de ordin epistemologic, care incita sociologul la a nu vedea in ea decat un simplu epifenomen, efectul structurilor sociale sau al proceselor sociale situate intr-un alt loc, desemnat ca loc al realului social (.).
Cu siguranta, sistemul global nu poate functiona decat prin intermediul sistemelor de relatii si al ansamblurilor de grupuri elementare in care sunt inserati indivizii (.). Indiferent cat de complexa ar fi dialectica intre grupuri restranse si societate, intaietatea acestora din urma pare ca trebuie sa fie afirmata (.). In acest joc in care sociologul vede ca se opun individ si societate, real si ireal, infrastructura si suprastructura (.), separatia individ-societate conduce la impasuri" semnificative, "indiferent care este termenul privilegiat" (Dictionnaire de sociologie, Enciclopaedia universalis, art. Sociabilité).;
- "socializarea este procesul de invatare a rolurilor, statusurilor si valorilor necesare pentru participarea in institutiile sociale" (D. Brinkerhoff, Sociology).
- procesul prin care oamenii invata atitudinile, valorile si actiunile potrivite lor ca membri ai unei culturi anumite.
2. Natura si educatie in procesul de socializare
Predominanta unuia dintre termeni in procesul de socializare - o falsa problema ?
ROLUL SOCIALIZARII: exemplificari - exemplul "Isabelle".
Interactiunea celor doi factori in procesul socializarii.
3.Crearea sinelui si identitatea sociala. Perspective teoretice asupra socializarii.
A.Sinele - sinteza perceptiilor oamenilor asupra propriei lor identitati ca distincta de a celorlalti. Este un fenomen dinamic, si nu static, continuand sa se dezvolte de-a lungul intregii noastre vieti.
Individul perfect rational este o pura abstractie ; modelul individului a carui rationalitate este limitata se doreste mai sociologic.
Modelul individului socializat permite luarea in consideratiie a fenomenelor culturale ; model care trebuie sa evite determinismul cultural.
Iopteza unui individ rational ne npermite sa intelegem ca indivizii sunt la originea regulilor sociale. Cea a unui individ socializat permite, dimpotriva, sa se explice respectarea regulilor care le par superioare oamenilor. Mai multi sociologi, dintre care si P. Bourdieu cu conceptul de habitus au cautat sa depaseasca aceasta opozitie dar nici una dintre teorii nu reuseste.
B.Sociologi si psihologi si-au exprimat interesul asupra felului in care individul isi dezvolta si modifica un sens al sinelui datorita interactiunii sociale.
Exemplificari :
a. Psihanaliza - Freud.
"Freud vede sinele si societatea in conflict". "Freud credea ca partea rationala a conduitei umane era asemena partii vizibile a unui aisberg, cu cea mai mare parte a motivatiei umane stand in nevazut, in fortele inconstiente, care afecteaza puternic conduita umana". El imparte sinele in id (antisocial), superego ("complexul idealurilor si al valorilor sociale pe care cineva le intermediaza si care constituie constiinta") si ego ("partea constienta si rationala a sinelui" )" (J. Fichter, La sociologie. Notions de base).
b. Teoria cognitiva - J. Piaget: "exista anumite stadii in dezvoltarea cognitiva care corespund maturizarii fiziologice" (D. Brinkerhoff, Sociology). De evidentiat aceste stadii.
c. Interactionismul simbolic: "originalitatea interactionismului simbolic consta in luarea in considerare a actiunii reciproce a fiintelor umane si a semnelor care o fac vizibila ca fenomen social major. In aceasta optica, entitati precum societate, institutii, clase sociale sau constiinta colectiva nu au realitate independenta de interactiunile sociale (.). pentru i.s., comportamentul uman nu este o simpla reactie la mediu, ci un proces interactiv de construire a acestui mediu" (R. Boudon, Dictionnaire de sociologie).
I.s. pune problema felului in care o persoana ajunge la notiunea de sine. Aceste modalitati sunt urmatoarele:
- "looking-glass self" - Ch H. Cooley (1902): "invatam sa ne privim asa cum credem ca altii ne privesc pe noi". Exista trei etape in formarea imaginii de sine: 1, ne imaginam felul in care aparem altora; 2. ne imaginam felul in care altii ne considera; 3. desfasuram sentimente si raspunsuri fata de aceste judecati.
Exemplu: .....;
- "asumarea rolului": G. H. Mead - "a ne imagina pe noi insine in rolul celorlalti pentru a determina criteriile pe care altii le vor folosi pentru a ne judeca comportamentul nostru". Aceasta informatie "este ulterior utilizata ca ghid al comportamentului nostru". Acesti "ceilalti semnificativi" sunt "acele persoane care ocupa rolul care aude-a face intim cu noi".
Exemplu: .....;
- "sinele negociat" - sinele care rezulta (pe baza proceselor evidentiate mai sus) din construirea conceptiei despre sinele personal si care sugereaza ca avem in vedere o finalitate, adica stima de sine.
d. Scoala structurala: pune accentul, spre deosebire de i.s., pe constrangerea individului de catre societate:
- "identitatea de rol": "imaginea pe care o avem despre noi insine intr-un rol social anumit". Pentru ca in societate indeplinim mai multe roluri deodata, imaginea de sine este construita din multiplele identitati dobandite in urma indeplinirii multiplelor roluri.
Exemplu: ....;
- "sinele situat": "identitatea de rol utilizata intr-o anumita situatie. Implica faptul ca identitatea noastra depinde de situatie".
Exemplu: ......;
- "ierarhiile identitatii proeminente": "este o randuire a unor identitati de rol individuale diferite dupa importanta lor pentru fiecare persoana".
Exemplu: ....... (D. Brinkerhoff, Sociology).
4. Tipuri de socializare si agenti ai socializarii.
I. Tipuri de socializare:
a.) socializare primara: "dezvoltarea personala si invatarea de rol care intervin in copilarie";
b) socializarea anticipativa: "invatarea rolului care pregateste indivizii pentru rolurile pe care este posibil sa si le asume in viitor";
c) resocializarea: "a ne abandona imaginea d esine si modul de viata pentru unul radical diferit" (ex. institutiile totale).
II. Agenti ai socializarii:
a) familia;
b) scoala;
c) grupurile de prieteni;
d) mass-media;
e) religia;
f) locul de munca;
g) toate celelalte situatii de viata in care invatam si contribuim la configurarea sinelui.
Agentii primari ai socializarii- familia, scoala; agentii secundari - grupurile de prieteni, locul de munca, bisericile, sindicatele, partidele politice, televiziunea.
Agentii socializarii pot fi complementari ; sunt diverssi si cateodtata concurenti. Aceasta tine de complexitatea procesului de socializare.
