|
|
|
Comunicare
BIBLIOGRAFIE
1. Chiribuca D. , Sociologia Comunicarii, Curs An III, p. 14, 2005
2. Stanton N. , Comunicare, Editura Stiinta & Tehnica, Bucuresti, 1995
"Cautati mai intai sa intelegeti si numai apoi sa fiti intelesi"
Stephen Covay
Comunicarea este un ansamblu de actiuni care au in comun transmiterea de informatii sub forma de mesaje, stiri, semne sau gesturi simbolice, texte scrise s.a. intre doua persoane, numite interlocutori, sau mai formal, emitator si receptor. A nu se confunda insa cu aparatele de comunicatie numite emitatorul si receptorul de radio, care folosesc la comunicatiile la distanta = telecomunicatii.
Din punct de vedere cronologic, comunicarea este primul instrument spiritual al omului in procesul socializarii sale. Comunicarea umana se ocupa de sensul informatiei verbale, prezentata in forma orala sau scrisa si de cel al informatiei nonverbale, reprezentata de paralimbaj, miscarile corpului si folosirea spatiului.
Orice structura culturala, orice act individual, care tine comportamentul social, implica comunicarea. De aceea. relatiile umane pot fi interactiuni comunicationale astfel incat, conceptul de comunicare a devenit, in epoca noastra, unul universal si larg cuprinzator, deoarece totul comunica. Comunicarea nonverbala este o componenta esentiala in viata de zi cu zi. Fie ca ne ducem la un interviu, tinem un discurs, avem o discutie sau suntem intr-o situatie care solicita mult autocontrol, comunicarea nonverbala este factorul de care depinde uneori intregul nostru succes.
Comunicarea este, atat in informatii, cat si in texte, de doua feluri, comunicarea verbala si comunicarea nonverbala. In actul comunicational, specialistii in domeniu, au ajuns la concluzia ca vom tine cont 10% de ce spunem, 40% cum spunem si 50% comunicarii nonverbale.
Comunicarea non verbala este comunicarea care nu foloseste cuvinte si prin care se exprima sentimente, emotii, atitudini. Chiar si fara cuvinte, noi comunicam prin ceea ce facem: modul cum stam sau cum umblam, cum ridicam din umeri sau facem un gest, cum ne imbracam, cum conducem o masina sau stam la birou, fiecare din acestea avand o semnificatie si comunicand o idee.
Sensul acestei comunicari depinde de context si de relatiile dintre indivizi. Comunicarea nonverbala este deosebit de importanta in plan social.
Afirmatiile verbale sunt influentate de o serie de factori, cum ar fi: teama de a nu jigni sau supara, dorinta de a incheia o afacere, presiunea sociala care, uneori, ne determina sa spunem ca suntem de acord cu cineva chiar daca nu este asa, etc. Comunicarea nonverbala completeaza, intareste, nuanteaza sensul mesajelor verbale si, in anumite situatii, este chiar mai credibila decat comunicarea verbala.
Comunicarea nonverbala este cumulul de mesaje, care nu sunt exprimate prin cuvinte si care pot fi decodificate, creand intelesuri. Aceste semnale pot repeta, contrazice, inlocui, completa sau accentua mesajul transmis prin cuvinte.
In literatura de
specialitate sunt mentionate nu o singura definitie a
comunicarii nonverbale ci mai multe si toate sunt acceptate. Totul
depinde din ce perspectiva este abordat procesul de transmitere a semnelor
nonligvistice.
Comunicarea nonverbala este cumulul de mesaje, care nu sunt exprimate prin
cuvinte si care pot fi decodificate, creand intelesuri. Aceste semnale pot
repeta, contrazice, inlocui, completa sau accentua mesajul transmis prin
cuvinte.
Comunicarea nonverbala, opusa comunicarii verbale, este conceputa de multa vreme ca limbaj in sens strict. In aceasta viziune, toate celelalte forme de comunicare sunt considerate ca secundare (scrisul). Comunicarea umana este conceputa ca o enuntare eterogena, rezultand din combinarea de elemente vocal acustice si vizuale.
Ca si in cazul psihosociologiei, preocuparile de cunoastere a modului in care comunicam fara a ne sluji de cuvinte au o indelungata preistorie si o foarte scurta istorie. Importanta comunicarii nonverbale a fost demonstrata in 1967, de catre A. Mehrabian si M. Weiner, care au constatat ca proportia in care folosim limbajul verbal si limbajele neverbale este, in comunicarea orala, urmstoarea ( 7% cuvinte, 38% paralimbaj, 55% alte elemente de limbaj neverbal). Doar 7% din comunicare are loc prin intermediul cuvintelor, restul fiind neverbal.
Primele studii care au in titlu sintagma "comunicare nonverbala' au aparut la jumatatea secolului trecut. Jurgen Ruesch si Weldon Kees au fost cei dintai care au inclus termenul de "comunicare nonverbala" in titlul unei carti ("Nonverbal Comunication: Notes on the Visual Perceprtion of Human Relations", 1956). Cei doi autori au aratat ca in comunicare umana sunt implicate sapte sisteme diferite: 1) prezenta fizica si imbracamintea; 2) gesturile sau miscarile voluntare; 3) actiunile intamplatoare; 4) urmele actiunilor; 5) sunetele vocale; 6) cuvintele rostite; 7) cuvintele scrise (apud M.L. Knapp, 1990, 51). De remarcat este faptul ca in conceptia celor doi autori, cinci din cele sapte sisteme implicate in comunicarea umana sunt de natura nonverbala. In perioada contemporana, dupa 1980 si pina azi, au aparut numeroase lucrari teoretice si de cercetare empirica, din care se dinsting citeva tendinte ale studiilor privind comunicarea nonverbala:
renuntarea la studiul separat al miscarilor diferitelor parti ale corpului (membrele superioare, fata, ochii etc.) si centrarea pe cercetarea contributiei acestor miscari combinante la transmitera anumitor mesaje
schimbarea strategiei de cercetare, in sensul cresterii ponderii dtudiilor bazate pe observatia comunicarii nonverbale in conditiile "naturale", nu in conditiile "artificiale" ale laboratorului experimental
urmarirea modului in care unele semnale interactioneaza cu alte semnale.
Analiza structurii comunicarii nonverbale impune luarea in considerare a codurilor, modelelor si scopurilor specifice implicate. In literaturA de specialitate se aminteSte gruparea comunicarii nonverbale in trei categorii, propusa de J. Ruesch si W. Kess:
limbajul semnelor incluzand gesturile
limbajul actiunilor incluzand miscarile corpului implicate in diferite activitati
limbajul obiectelor care incorporeaza dispunerea intentionata sau neintentionata a obiectelor in spatiu in vederea utilizarii lor. Dale G. Lethers a identificat alte canale de comunicare nonverbala: expresiile faciale, miscarile ochilor, postura, proxemica, aspectul fizic, factorii suprasegmentali, precum intonatia, timbrul si volumul vocii, si atingerile cutanate. Cei mai multi cercetatori accepta o clasificare rezultata din combinarea codurilor si mediilor de transmitere a mesajelor. "KINEZICA", asa - numitul limbaj corporal care include miscarile corpului, expresiile faciale si privirea. Studiul privirii poarta denumirea de "OCULEZICA". Activitatile vocale alcatuiesc "PARALIMBAJUL". Studiul perceptiei si al modului de utilizare a spatiului poarta denumirea de "PROXEMICA", iar studiul perceptiei si al modului de utilizare al timpului este denumit "CRONEMICA". Aspectul fizic artefactele si semnalele olfactive sunt considerate, de asemenea, categorii separate ale comunicarii nonverbale si sunt studiate ca atare, chiar daca se recunoaste ca oamenii transmit semnale simultan prin mai multe canale.
Limbajul nonverbal (body language) este alcatuit din trei componente: mimica, privirea si gestica. Mimica se refera la toate fenomenele pe care le putem observa pe fata unui om : miscarile capului, contactul vizual, directia privirii, zambetul. In privinta privirii, pentru a construi o relatie de comunicare trebuie sa pastram contactul vizual cam 60% - 70% din timp. De asemenea, exista mai multe tipuri de priviri: oficiala, intima, laterala, care atunci cand e insotita de zambet inseamna interes, iar atunci cand e insotita de incruntarea sprancenelor inseamna ostilitate. La fel, inchiderea ochilor inseamna dorinta de a finaliza interactiunea. Gestica se refera la limbajul mainilor in termeni de viteza a miscarii, grad de tensiune, pozitii, zone de miscare, mod de tinere a degetelor, distanta dintre maini si corp.
Mai jos sunt cateva imagini cu posibile posturi pe care le poate adopta cineva in timpul unei discutii si cu decodificarea lor din registrul nonverbal in cel verbal.
Cunoasterea acestor informatii despre comunicarea nonverbala si limbajul corpului ne ajuta sa ne atingem mai usor obiectivele unei discutii, ale unei prelegeri sau expuneri.
Ca sa intelegem si mai bine comunicarea nonverbala ar trebui sa mentionam faptul ca aceasta are mai multe functii, dupa cum urmeaza:
GESTURILE DE ILUSTRARE - dubleaza prin repetare mesajul verbal, sporind sansele de intelegere corecta a lui
SUBSTITUIREA - presupune inlocuirea unui cuvant sau a unei expresii verbale cu un gest sau cu o combinatie de gesturi.
FUNCTIA DE COMPLETARE - este evidenta cand cineva are dificultati in utilizarea codului verbal (de exemplu cand discutam cu un strain fara sa cunoastem bine limba in care se vorbeste)
ASCUNDEREA - incercarea de a induce in eroare sau dimpotriva dezvaluirea. Deasemenea, atunci cind vorbim de comunicarea nonverbala trebuie sa tinem cont si de distanta pe care o punem intre noi si interlocutorul nostru. Un mesaj nonverbal transmitem si prin artefacte, adica imbracaminte, podoabe, accesorii vestimentare, apartenenta persoanei la genul biologic, la o clasa de virsta, la o categorie socio - economica sau la o profesie. Bineinteles ca exista o corelatie intre mesjul verbal si cel nonverbal transmis de individ. Cand intre cele doua mesje exista o discordanta avem tendinta de a lua in considerare mesajul nonverbal, deoarece acesta este, de cele mai multe ori, mai sincer, mai putin supus controlului constient.
Cercetarile efectuate in domeniul comunicarii au evidentiat existenta unei legaturi directe intre nivelul de pregatire, statutul social si disponibilitatile de vorbire ale unei persoane si numarul de gesturi utilizate de aceasta pentru a transmite un mesaj. Cu cat o persoana este mai instruita si se afla mai sus pe scara ierarhiei sociale, cu atat reuseste sa comunice mai bine prin cuvinte si fraze. Insa, atunci cand facem referire la o persona mai putin instruita este bine sa specificam faptul ca aceasta se va folosi mai mult de gesturi si mimIca pentru a vorbi, deci de comunicarea nonverbala.
Comunicarea nonverbala este cea care ne face pe noi, oamenii, sa ne prezentam in fata interlocutorului sau interlocutorilor nostri. Cel cu care noi purtam o discutie ajunge sa cunosca foarte multe lucruri despre noi doar daca ne priveste mimica fetei, ne urmareste gesturile sau ne asculta cu atentie intonatia cu care vorbim. Deci, fara alte descrieri, comunicarea nonverbala este cea mai importanta in procesul de comunicare.
Elementele de paralimbaj constituie o alta componenta de baza a comunicarii nonverbale. Acestea presupun utilizarea modalitatilor de exprimare vocala pentru a da anumite intelesuri cuvintelor in discursur. Tonul, ritmul si volumul vocii pot fi folosite in asa fel incat sa atraga atentia si sa il convinga pe cel care asculta discursul.
