|
|
|
NUTRITIA HETEROTROFA
Este de 4 tipuri:
-saprofita
-parazita
-holozoica
-simbionta
1.Nutritia saprofita-se intalneste la bacterii, ciuperci si la unele anilmale.
Organismele saprofite iau substantele organice dizovalte din mediul de viata, absorbandu-le prin membrana celulara.
Substantele cu molecula mare sunt descompuse cu ajutorul enzimelor secretate si apoi absorbite.
a.bacterii saprofite
-fermetative: determina fermentatia care poate fii:lactica, acetica si butirica.
-de putrefactie cu rol in descompunerea cadavrelor.
b.ciuperci saprofite:
-fermentative cu rol in fermentatia alcoolica,ex: drojdia de bere.
-de putrefactiie,ex:mucegaiul alb-Mucor mucedo.
Organismele saprofite elibereaza sarurile minerale prin descompunerea substantelor organice, determinand circuitul materiei in natura.
Ca exemplu de animale saprofite: rama.
2.Nutritia parazita(relatia parazit-gazda)
parazitii pot fii -externi-ectoparaziti:lipitoarea, purici, paduchi,tantari.
-interni-endoparaziti:limbricul, tenia, oxiurul.
Organismele parazite care in anumite conditii se pot hranii si saprofit se pot numi si paraziti facultativ.
Parazitii:
-facultativi:au si hranire saprofita
-obligati
Efectele parazitilor asupra gazdelor sunt nocive, astfel bacterile parazite produc boli numite bacterioze-raia cartofului, iar la om(amigdalita, tuberculoza, etc.).
Ciupercile parazite boli numite micoze(mana, rugina, taciunele, cornul secarei).
Viermii paraziti produc parazitoze:ascaridioza, trichineloza, teniaza,etc.
Adaptari specile ale viermilor la parazitism :
-alungirea corpului
-carligele si ventuze pentru fixare
-dezvoltarea exagerata a unor sisteme si lipsa altora.
Exemple:
-trematode: Fasciola hepatica-viermele de galbeaza
-cestode-Tenia solium-tenia
-nematode-Ascaris lumbricoides-limbricul.
Insecte parazite:
-gandacul de colorado-Leptinotarsa decemlineata
Plante parazite:
-cuscuta sau tortelul(tortelul)-pe plantele de trifoi.
-lupoaia
-muma padurii.
3.Nutritia simbionta (simbiotrofa)
se intalneste la organismele intre care se stabilesc stranse relatii morfofunctionale.
Organismele care intra in relatie se numesc simbionti.
Lichenii sunt o asociatie obligatorie intre o alga albastra-verde si hifele unei ciuperci.
Nodozitatile de pe radacinile leguminoaselor(familia Fabacee) sunt umflaturi in care se dezvolta bacteria Rhizobium leguminosarum(bacterie fixatoare de azot-ea transforma azotul din aer in nitrati folositi de planta in fotosinteza).
Micorizele-asociatii intre hife de ciuperci si radacinile plantelor superioare.
-externe-ectotrofe-hifele ciupercii imbraca varful radacinii ca un manson absorband din sol apa care este cedata radacinii si drept multumire ciuperca primeste hrana.ex-pin, molid brad.
-interne-endotrofe-hifele ciupercii patrund in interiorul radacinii.ex.liliacee, orhidee,etc.
COMPLETARE. Raspanditi in toata lumea de la
campie pana in varf de munte si al caror numar atinge 20000 de specii - aceste
plante numite licheni - au un organism mixt rezultat din asocierea unei alge
unicelulare verzi (Pleurococcus) sau albastre, cu miceliul unei ciuperci din
clasele Ascomycetes, mai rar Basidiomycetes. Lichenii sunt plante extrem de
rezistente la frig si uscaciune, au un tal colorat in alb, rosu, galben,
verzui, portocaliu, albastru, negru si au infatisari variate: in forma de
frunze (Lobaria), cruste (Xantoria), trompete (Cladonia), barbi (Usnea), coarne
(Cetraria). Legatura dintre alga si ciuperca se numeste simbioza, si este atat
de profunda si durabila incat organismul simbiontilor a suferit modificari
considerabile care le-ar pune in imposibilitate traiul separat.
Cercetari noi au scos la iveala ca exista totusi in aceasta relatie un
profitor: ciuperca, ale carei hife se lipesc strans de gonidii si emit mici
ramificatii, care patrund in interiorul algei, omorand gonidiile prin istovire.
La licheni alga ia de la ciuperca substantele minerale si le sintetizeaza cu
ajutorul clorofilei producand si o substanta hidrocarbonata specifica numita
lichenina si aproape 500 de acizi specifici(lecanoric, cetraric). Amoniacul
este preluat de planta care il introduce in circuitul vital dand bacteriei
hidrati de carbon sintetizati de ea.
Cercetarile au scos la iveala rolul cosmic al acestor bacterii. La scara
planetara cele aproximativ 120 milioane de hectare cultivate cu leguminoase
aduc anual in sol din atmosfera peste 10 milioane tone de azot fara nici un
efort din partea omului. Pe ansamblul planetei microorganismele produc 108 tone
azot asimilabil.
Dar nu numai leguminoasele strang azotul din atmosfera. De exemplu arinul este
in simbioza cu actinomicetul - Streptomyces alni. In regiunile tropicale cele
mai active strangatoare de azot sunt: Desmodium intortum care fixeaza
370kg/ha/an si Crotolaria insakomenis cu 500 kg/ha/an, reprezentand un record deoarece
leguminoasele cele mai active strang 150-180 kg/ha/an.
La conifere este observata la Libocedrus bidwillii ca in nodozitati se gasesc
ciuperci filamentoase capabile sa fixeze azotul molecular.
Tot in zona tropicala traieste Pavetta, o rubiacee tropicala care are pe frunze
nodozitati produse de bacteria Klebsiella. Exista in natura micorizele -
simbioze intre radacina plantelor superioare si hifele unor ciuperci care
asigura cresterea viguroasa a ambilor parteneri, ceea ce prezinta o deosebita
importanta ecologica si economica. Fie ca sunt ectotrofe, ex: ciupercile
Boletusm, Russula, Lactorius, nu fac palarii decat in prezenta simbiontului,
iar speciile lemnoase (conifere), capata un spor de vigoare si rezistenta, fie
ca sunt endotrofe ex: coacazul (Bruckenthalia), orhideele (mai ales cele
saprofite), rudele crinului (Liliacee), rodul pamantului, aceste micorize au o
importanta deosebita in viata plantei. Una din cele mai originale plante
ierbacee, Sarcodes sarguinea, numita si planta zapezilor, este intalnita in
padurile californiene si are aspectul sparanghelului. Florile rosii carnoase
apar din mustul zapezii din covorul uscat format din acele coniferelor. Fiind
lipsita complet de frunze si traind intr-un sol arid, ea depinde in mod
obligatoriu de relatia cu un fung endomicoritic.
In intestinul gandacilor care se hranesc cu materie lemnoasa (scilofagi),
moliilor, tantarilor, care sug sangele omului, traiesc bacterii care ajuta la
fermentatia hranei lor unilaterale, substantele rezultate sunt absorbite de
intestinul lor si se raspandesc in corp ajutand la crestere si dezvoltare. De
exemplu flagelatele simbionte din intestinul termitelor, descompun substantele
complexe din lemn in produsi mai simpli pe care termitele ii folosesc in
nutritia lor. La randul lor flagelatele au hrana si adapost astfel ca se
realizeaza o asociatie foarte stransa, ambii parteneri neputand traii
independent. Ex: soarecii si cobaii isi consuma propriile fecale, deoarece ele
contin pilule vitaminizante numite cecotrofe. In lipsa lor animalele mor.
Chiar si in intestinul gros al omului exista o mare cantitate de bacterii care
imbogatesc in albumina si vitamine hrana pe care o consumam. Vitaminele sunt
produse de Bacterium coli si Bacterium bifidum.
S-a observat ca algele unicelulare (chlorella), aliment ideal pentru
cosmonauti, dau ajutor animalelor. Astfel Tridacna, uriasul scoicilor(200kg),
poarta in spatiile intracelulare ale mantalei zooxanthele care ofera scoicii
glucoza, aminoacizi si oxigenul rezultat din fotosinteza. La randul ei tridacna
ii da CO2 + sarurile de azot si fosfatii pe care ii extrage din apa oceanului.
Coralii vietuiesc tot cu ajutorul plantelor inferioare. Algele ce traiesc
printre coloniile de polipi preiau CO2 si elibereaza O2. Calciul necesar
cresterii coloniei este absorbit de o alta alga cu care coralii traiesc in
simbioza.
In general in padurile tropicale traiesc epifitele (orhidee, bromeliacee,
cactusi), care in conditii normale, neprimind o cantitate suficienta de lumina
s-au adaptat la un mod de existenta simbiotic, ducandu-si viata nu pe sol ci pe
trunchiul copacilor, la inaltimi variabile, acolo unde gasesc
'ochiuri' prin care razele solare se mai pot strecura.
Deficitul de substante azotoase pe care nu si le pot procura in mediul lor de
viata au facut din frunze adevarate organe digestive la plantele carnivore.
Capcanele sub forma de urne (Nepenthes), saculeti (Utricularia), foaie de carte
(Pinguicula alpina), peri cu bobite stralucitoare (Drossera), au sucuri
digestive care digera insectele. Dar s-a dovedit ca in lichidul digestiv
traiesc bacterii si protozoare care se hranesc cu aceste bacterii, planta
folosind substantele rezultate din dezintegrarea insectelor cazute in lichidul
proteolitic de catre bacterii. Deci se realizeaza un lant trofic simbiotic.
Bacteriile dau plantei substantele azotoase rezultate din dezintegrarea
insectelor si sunt consumate de protozoare.
In apele marilor traiesc lampasii adancurilor, la care simbioza este realizata
de bacteriile luminiscente si fiintele din adancuri. De exemplu ibericii
folosesc pentru momirea scrumbiilor ' carnea de fuego', care este
fasie subtire de rechin frecat pe burta unui peste (Malacocephalus), ruda cu
mibaltul de la noi. Fasia capata dintr-o data o luminiscenta albastruie
datorita bacteriilor luminiscente de pe burta Malacocephalului.
Pe tarmul Marii Banda (situata intre insulele Kalimantan, Noua Guinee si
Timor), traiesc 2 pesti lant si bantu care au sub fiecare ochi 2 umflaturi. In
aceste umflaturi traiesc bacterii luminiscente care-i ajuta sa fie fosforescenti
printre recifele de corali. Lumina felinarelor bacteriene este atat de
stralucitoare incat poti descifra ora pe cadranul ceasului la o distanta de 2m.
Pestii unditari folosesc drept momeala un mic glob care lumineaza in intuneric.
In glob se gasesc bacterii fosforescente care gasesc aici adapost si hrana.
Indusi in eroare, pestii, calmarii si crustaceii se arunca asupra luminitei si
nimeresc in gura unditarului.
Cel mai perfect, mai puternic si mai economicos far al lampasilor marini este
ochiul telescopic al caracatitei. Becul cefalopodei este constituit din
straturi deosebite. Lumina este produsa de celulele stratului intern, unde sunt
adapostite bacteriile luminoase. Fiind reflectata de celulele argintii ale
stratului mijlociu, ea traverseaza capatul transparent al becului si iese
afara. 'Oglinda' plasata langa bec, amplifica lumina si o dirijeaza
asemenea unui far in directia dorita.
Sacul cu bacterii comunica direct cu apa marina de unde caracatita si rudele ei
isi procura direct din mare rezervele de generatori de lumina necesari
felinarului.
In lumea furnicilor, care trebuie sa asigure hrana zilnica unui numar de cateva
zeci sau sute de indivizi, se observa o simbioza intre ele si paduchii de
frunze - afidele, care au o capacitate fantastica de inmultire. Urmasii unui
singur afid, ar putea, inmultindu-se, sa acopere intr-un an intreaga suprafata
a pamantului cu o pelicula de paduchi de plante. Furnicile acorda o
extraordinara ingrijire acestor paduchi numiti de popor 'vacile furnicilor'.
Afidele sunt mici fabrici de substante zaharoase eliminate prin capatul
posterior al abdomenului. Acestea sunt excrementele afidelor, formate din seva
plantelor transformata in sirop de zahar care apare sub forma unor bobite care,
daca insecta nu e crescuta de furnici ce consuma aceste 'bobite de
miere', aduc necazuri plantei astupand stomatele cu o pelicula de lac
dulce.
Formatiunile cecidologice 'galele', intalnite la stejar, maces, sunt
o dovada originala a colaborarii stranse intre lumea animala si cea vegetala.
Gheboasele viespi Cynipine obliga planta sa construiasca pentru larvele lor un
adapost bun, calduros si trainic si sa le aduca zilnic mancare proaspata.
Plantele folosesc aceeasi simbioza. S-a observat ca acei copaci incarcati de
gale sunt mai putin atacati sau chiar ocoliti de omizile procesionare si de
alti pradatori datorita cantitatii mai mari de onalat de calciu si tanin din
frunze.
Una dintre cele mai deosebite prietenii este cea dintre pasarea Indicator si
viezurele cautator de miere. Pasarea este unicul animal in afara de molia cerii
care se poate hrani cu acest produs indigest. Ea reuseste acest lucru datorita
bacteriilor simbionte si fermentilor aflati in stomacul pasarii. Pasarea
descopera cuibul albinelor tericole (Africa), zboara catre vizuina viezurelui
melifer, zbarnaie din aripi, se invarte in jurul vizuinii bursucului. El aude
samnalul , iese degraba afara si urmeaza cercetasul care odata ajuns la cuib se
ascunde si asteapta. Viezurele distruge cuibul, mananca mierea, lasandu-i calauzei
fagurii goliti. Deci fura in comun, dar cel care scoate castanele din foc e
viezurele.
Acestea sunt doar cateva exemple de simbioze din multimea existenta pe Terra.
4.Nutritia holozoica:este caracteristica animalelor la care se dezvolta un sistem digestiv la care hrana este supusa la urmatoarele procese_
-ingestia:introducerea sau patrunderea hranei in organele digestive.
-digestia: transformarile mecanice, fizice si chimice ale hranei in substante organice solubile.Pentru digestie sunt dezvoltate structuri care determina maruntirea hranei(dintii, muschii), altele care usureaza digestia prin dizolvarea sau imbibarea hranei cu sucurile digestive si glandele care prin enzimele secretate determina descompunerea substantelor complexe in substante simple.
Proteazele transforma proteinele in aminoacizi.
Lipazele transforma grasimile in acizi grasi si glicerina.
Glicozidazele transforma glucidele in glucoza.
-absorbtia nutrimentelor-trecerea nutrimentelor in sangele din vasele care inconjoara intestinul subtire.
-egestia -se elimina materiile fecale
Animalele in functie de natura hranei se impart in:erbivore, carnivore si omnivore.
Primele animale la care apare o cavitate cu rol in digestie sunt celenterale(hidra)-cu tentaculele sunt paralizate organismele mici si introduse in celeteron, unde celulele glandulare secreta enzime care maruntesc hrana(digestie extracelulara)
Celulele biflagelate iau particulele de hrana pe care le digera in vacuolele digestive din celula(digestie intracelulara).
Resturile sunt eliminate prin orificiul buco-anal.
