MIC DICTIONAR DE TERMENI MEDICALI

A

abces s.n. acumulare de puroi intr-un tesut sau organ (<fr. abces)

acromegalie s.f. - dezvoltare exagerata a extremitatilor corpului (<fr. acromégalie)

acupunctura s.f. - tratament medical prin intepaturi in diferite puncte ale corpului. (<fr. acupuncture)

adenoid, -a adj. - cu aspect glandular (<fr. adénoide)

adenom s.n. - tumoare benigna a unei glande (<fr. adénome)

adenopatie s.f. - boala a ganglionilor limfatici (<fr. adénopathie)

adipsie s.f. - lipsa de sete (<fr. adipsie)

adrenalina s.f. - hormon al glandelor suprarenale. (<fr. adrénaline)

aerofagie s.f. - inghitirea unei mari cantitati de aer (<fr. aérophagie)

aerofobie s.f. - teama patologica de aer (<fr. aérophobie)

aeroterapie s.f. - tratament al unor boli prin cura de aer (<fr. aérothérapie)

afazie s.f. - tulburare de limbaj (<fr. aphasie)

afonie s.f. - pierdere patologica a glasului (<fr. aphonie)

agorafobie s.f. - teama patologica de a traversa spatii largi (<fr. agoraphobie)

albumina s.f. - subsatnta proteica complexa din materia vie (<fr. albumine)

alcoolemie s.f. - prezenta alcoolului in sange (<fr. alcoolémie)

alela s.f. - gena care prezinta mai multe forme (<fr. allele)

alergie s.f. - reactie modificata a unui organism fata de un agent microbian, chimic etc. (<fr. allergie)

alopatie s.f. - tratament medical bazat pe mijloace contrare naturii bolii (<fr. allopathie)

amigdalita s.f. - inflamatie acuta a amigdalelor

anemie s.f. - stare de slabiciune cauzata de scaderea numarului de globule rosii din sange (<fr. anémie)

anevrism s.n. - dilatare a peretelui unui vas sangvin (<fr. anévrisme)

anexita s.f. - inflamatie a anexelor uterului (ovare, trompe). (<fr. annexite)

anghina/angina s.f. - 1 inflamatie a faringelui si a amigdalelor. 2 ~ pectorala . = boala care se manifesta prin accese de sufocare si dureri in regiunea inimii. (<fr. angine, germ. Angine)

angiografie s.f. - radiografie a vaselor sangvine (<fr. angiographie)

antibiograma s.f. - metoda de laborator prin care se determina antibioticul cel mai indicat contra unei infectii microbiene. (<fr. antibiogramme)

antibiotic, -a adj., s.n. - (substanta organica) cu efect bacteriostatic. (<fr. antibiotique)

antigen s.m. - substanta care determina formarea de anticorpi. (<fr. antigéne)

antiseptic, -a adj., s.n. - (medicament) care combate infectiile microbiene (<fr. antiseptique)

apendice s.n. - mica prelungire a cecului (<fr. appendice)

apendicita s.f. - inflamatie a apendicelui (<fr. appendicite)

apiterapie s.f. - tratament cu produse agricole (<fr. apithérapie)

apofiza s.f. - proeminenta pe suprafata unui os (<fr. apophyse)

apoplexie s.f. - pierdere brusca a cunostintei, cauzata de o hemoragie cerebrala (<fr. apoplexie)

arahnoida s.f. - meninge mijlociu (<fr. arachnoide)

aritmie s.f. - tulburare a ritmului normal al inimii. (<fr. arythmie)

artera s.f. - vas sangvin care duce sangele de la inima la organe si tesuturi (<fr. artere)

arteriografie s.f. - radiografie a arterelor (<fr. artériographie)

arterioscleroza s.f. - ingrosare si sclerozare a peretilor arterelor (<fr. artériosclérose)

arterita s.f. - inflamatie a unei artere (<fr. artérite)

artrita s.f. - inflamatie a unei articulatii (<fr. arthrite)

artritism s.n. - stare de boala cauzata de o incetinire a proceselor de nutritie. (<fr. arthritisme)

artrografie s.f. - radiografie a unei articulatii (<fr. arthrographie)

artrologie s.f. - studiul articulatiilor (<fr. arthrologie)

artroza s.f. - afectiune cronica degenerativa a articulatiilor (<fr. arthrose)

astenie s.f. - stare de slabiciune si oboseala (<fr. asthénie)

astigmatism s.n. - defect al vederii cauzat de inegalitatea curburii corneei sau cristalinului. (<fr. astigmatisme)

astma s.f. - boala cauzata de greutatea in respiratie (<fr. asthme)

ateroscleroza s.f. - depunere de grasimi pe peretele intern al arterelor (<fr. athérosclérose)

atonie s.f. - diminuare a elasticitatii tesuturilor (<fr. atonie)

atrium s.n. - compartiment superior al inimii (<lat. atrium)

atrofie s.f. - regresiune morfoligica ori functionala a unui tesut sau organ. (<fr. atrophie)

auricul s.n. - atrium (<fr. auricule)

avitaminoza s.f. - boala provocata de lipsa vitaminelor din alimentatie. (<fr. avitaminose)

axon s.m. - prelungire a celulei nervoase (<fr. axone)

B

bacteriologie s.f. - studiul bacteriilor (<fr. bactériologie)

bacteriostatic, -a adj., s.n. - (antibiotic) care impiedica dezvoltarea bacteriilor. (<fr. bactériostatique)

balneologie s.f. - studiul actiunii curative a apelor minerale sau termale si a namolurilor (<fr. balnéologie)

balneoterapie s.f. - tratament cu ape minerale sau termale si namoluri (<fr. balnéothérapie)

benign, -a adj. - (despre boli) usor vindecabil (<lat. benignus)

biceps s.m. - muschi intre umar si cot (<fr. biceps)

biopsie s.f. - examen histologic al unei portiuni dintr-un tesut viu (<fr. biopsie)

bioritm s.n. - desfasurarea ritmica a activitatilor vitale (<engl. biorythm)

biotic, -a adj. - referitor la activitatea vitala (<fr. biotique)

blastoderm s.n. - membrana care da nastere corpului embrionului. (<fr. blastoderme)

blastula s.f. - a doua faza in dezvoltarea unui embrion (<fr. blastule)

blefarita s.f. - inflamatie a pleoapelor (<fr. blépharite)

brahicefal, -a adj. - cu craniul aproape rotund (<fr. brachycéphale)

bronhie s.f. - ramificatie a traheii (lat. bronchia)

bronhografie s.f. - radiografie a bronhiilor (<fr. bronchographie)

bronhopatie s.f. - afectiune a bronhiilor (<fr. bronchopathie)

bronhoscopie s.f. - examinare vituala a bronhiilor (<fr. bronchoscopie)

bronsita s.f. - inflamatie a bronhiilor (<fr. bronchite)

bursa s.f. - mic sac in piele cu lichid vascos (<fr. bourse)

C

calcifia vr. - (despre tesuturi) a se intari prin depunere de saruri de calciu (dupa fr. calcification)

calcul s.m. - piatra la rinichi (<fr. calcul)

cancer s.n. - tumoare maligna, formata prin inmultirea dezordonata a unui tesut organic (<fr. cancer)

cancerigen, -a adj. - care produce cancer; oncogen (<fr. cancérigene)

canceriologie s.f. - oncologie (<fr. cancérologie)

cangrena s.f. - putrezire a tesuturilor (<it. cangrena)

carcinom s.n. - tumoare maligna a tesutului epitelial (<fr. carcinome)

cardie s.f. - orificiu al stomacului care comunica cu esofagul (<fr. cardia)

cardiografie s.f. - inregistrare a batailor inimii (<fr. cardiographie)

cardiologie s.f. - studiul inimii si al afectiunilor ei (<fr. cardiologie)

cardiopatie s.f. - boala de inima (<fr. cardiopathie)

catalepsie s.f. - intepenire brusca a muschilor si incetarea unor functii cerebrale (<fr. catalepsie)

cataracta s.f. - opacifiere a cristalinului (<fr. cataracte)

catgut s.n. - fir pentru suturi chirurgicale (<fr. catgut)

centrozom s.m. - corpuscul din centrul celulei, care intervine in mitoza (<fr. centrosome)

cerebel s.m. - creierul mic (<lat. cerebellum)

cerumen s.n. - materie ceroasa din urechi (<fr. cérumen)

chemoterapie/chimioterapie s.f. - terapie prin substante chimice (<engl. Chemotherapie, fr. chimiothérapie)

chil s.n. - lichid din intestinul subtire, rezultat al digestiei (<fr. chyle)

chim s.n. - amestec rezultat din digerarea partiala a alimentelor din stomac (<fr. chyme)

chirurgie s.f. - tratare a bolilor prin operatii (<fr. chirurgie)

chist s.n. - tumoare benigna (<fr. kyste)

chiuretaj s.n. - curatire a suprafetei unei mucoase (<fr. curetage)

cifoza s.f. - incovoiere inapoi a coloanei vertebrale (<fr. cyphose)

cistita s.f. - inflamatie a vezicii urinare (<fr. cystite)

cistografie s.f. - radiografie a vezicii urinare (<fr. cystographie)

cistoscopie s.f. - examen endoscopic al vezicii urinare (<fr. cystoscopie)

citobiologie s.f. - biologie celulara (<fr. cytobiologie)

citodiagnostic s.n. - diagnostic bazat pe studiul microscopic al celulelor (<fr. cytodiagnostic)

citogenetica s.f. - studiul cromozomilor (<fr. cytogénétique)

citoliza s.f. - distrugere a elementelor celulare (<fr. cytolyse)

citologie s.f. - studiul celulei (<fr. cytologie)

citoplasma s.f. - substanta fundamentala vie a celulei (<fr. cytoplasme)

citopoieza s.f. - formare a celulelor (<fr. cytopoiese)

citostatic, -a adj., s.n. - (substanta) care impiedica inmultirea celulelor (<fr. cytostatique)

clavicula s.f. - os care leaga omoplatii de stern (<fr. clavicule)

coccis s.n. - os triunghiular la extremitatea de jos a coloanei vertebrale (<fr. coccyx)

colagen s.n. - proteina complexa din piele, cartilaje etc. (<fr. collagene)

colecistita s.f. - inflamatie a veziculei biliare (<fr. cholécystite)

coledoc s.n. - canal prin care se varsa fierea in duoden (<fr. cholédoque)

colica s.f. - durere abdominala puternica (<fr. colique)

colita s.f. - inflamatie a colonului (<fr. colite)

colon s.n. - portiune finala a intestinului gros (<côlon)

coma s.f. - pierdere a cunostintei, cauzata de o hemoragie cerebrala, diabet etc. (<fr. coma)

comisura s.f. - fascicul de fibre nervoase care uneste doua regiuni simetrice ale emisferelor cerebrale (<fr. commissure)

congestie s.f. - aflux anormal de sange; inflamatie; hiperemie (<fr. congestion)

conglutina vt. - a coagula (<fr. conglutiner)

conioza s.f. - boala produsa de inhalarea de praf (<fr. coniose)

conjunctivita s.f. - inflamatie a conjunctivei (dupa fr. conjunctivite)

coprologie s.f. - studiul biologic al fecalelor (<fr. coprologie)

coprostaza s.f. - acumulare de fecale in organism (<fr. coprostase)

cord s.n. - inima (<lat. cor)

cornee s.f. - membrana anterioara, transparenta, a ochiului (<fr. cornée)

cortex s.n. - scoarta (cerebrala) (<lat. cortex)

corticosteron s.m. - hormon din cortexul suprarenal (<fr. corticostérone)

corticosuprarenala s.f. - regiune corticala a glandei suprarenale (dupa fr. cortico-surrénale)

cortizon s.n. - hormon al corticosuprarenalei (<engl. cortisone)

coxalgie s.f. - osteoartrita a soldului (<fr. coxalgie)

coxartroza s.f. - reumatism cronic la soldului (<fr. coxarthrose)

coxa s.f. - prima articulatie de la picioarele insectelor (<lat. coxa)

craniologie s.f. - studiul craniului (<fr. craniologie)

cranioscopie s.f. - determinare a calitatilor intelectuale si morale dupa forma craniului (<fr. cranioscopie)

craniu s.n. - scheletul osos al craniului (<lat. cranium)

crioanestezie s.f. - anestezie prin frig. (<fr. cryanesthésie)

criobiologie s.f. - studiul fenomenelor biologice care se produc sub efectul frigului (<fr. cryobiologie)

crioterapie s.f. - tratament cu ajutorul temperaturilor foarte joase (<fr. cryothérapie)

cubitus s.n. - osul principal al antebratului (<lat. cubitus)

D

defectologie s.f. - studiu al celor cu deficiente senzoriale si intelectuale (<rus. defektologiia)

deglutitie s.f. - inghitire (<fr. déglutition)

dendrita s.f. - prelungire protoplasmatica a neuronului (<fr. dendride)

dentina s.f. - tesut osos care formeaza pulpa dintelui (<fr. dentine)

dentitie s.f. - 1 aparitia dintilor la copii. 2 totalitatea dintilor si asezarea lor (<fr. dentition)

denutritie s.f. - stare a unui tesut sau organism in care predomina dezasimilatia (<fr. dénutrition)

deontologie s.f. - totalitatea normelor care reglementeaza relatiile dintre medici si dintre acestia si pacientii lor (<fr. déontologie)

depigmentatie s.f. - decolorare a pielii (<fr. dépigmentation)

dermatita s.f. - inflamatie a pielii (<dermatite)

dermatologie s.f. - ramura a medicinei care se ocupa cu bolile pielii (<fr. dermatologie)

dermatomicoza s.f. - afectiune a pielii, provocata de ciuperci parazite (<fr. dérmatomycose)

dermatoza s.f. - boala de piele (<fr. dermatose)

derma s.f. - tesut fibros conjunctiv, strat mijlociu al pielii (<fr. derme)

dextrocardie s.f. - situare a inimii in partea dreapta (<fr. dextrocardie)

diabet s.n. - boala caracterizata prin marirea cantitatii de zahar in sange si in urina (<fr. diabete)

diafiza s.f. - parte mediana a unui os lung (<fr. diaphyse)

diaforeza s.f. - transpiratie abundenta (<fr. diaphorese)

diafragma s.f. - muschi intre torace si abdomen (<fr. diaphragme)

diagnostic s.n. - identificarea unei boli dupa simptome (<fr. diagnostic)

dializa s.f. - metoda terapeutica de curatire a sangelui in cursul insuficientelor renale (<fr. dialyse)

diencefal s.n. - parte a creierului situata intre emisfere si trunchiul cerebral (<fr. diencéphale)

digestie s.f. - proces fiziologic de transformare a alimentelor in produsi asimilabili (<fr. digestion)

diplegie s.f. - paralizie bilaterala (<fr. diplégie)

dischilie s.f. - tulburare a etapelor secretiei salivare

discopatie s.f. - boala a discurilor intervertebrale (<fr. discopathie)

disfagie s.f. - dificultate la inghitit (<fr. dysphagie)

dispnee s.f. - respiratie grea (<fr. dyspnée)

distrofie s.f. - leziune organica datorata unei tulburari de nutritie (<fr. dystrophie)

dizenterie s.f. - boala infectioasa manifestata prin diaree dureroasa, cu sange. (<fr. dysentérie)

E

ectoderm s.n. - invelis extern al embrionului (<fr. ectoderme)

ectopie s.f. - pozitie anormala a unui organ (<fr. ectopie)

eczema s.f. - boala de piele care provoaca eruptii si mancarime (<fr. eczéma)

edem s.n. - acumulare de lichid in tesuturi (<fr. oedeme)

electrocardiograma s.f. - grafic reprezentand curentii produsi de contractiile inimii (<fr. électrocardiogramme)

electroencefalograma s.f. - reprezentarea grafica a activitatii electrice a creierului (<fr. électroencéphalogramme)

electroterapie s.f. - tratament medical cu ajutorul curentilor electrici (<fr. électrothérapie)

elongatie s.f. - intinderea terapeutica a unui ligament sau nerv (<fr. élongation)

embolie s.f. - astuparea unui vas sangvin cu un cheag de sange (<fr. embolie)

embriogeneza s.f. - dezvoltare embrionara (<fr. embryogenese)

embriologie s.f. - studiu al stadiilor de dezvoltare a embrionului (<fr. embryologie)

embrion s.m. - primul stadiu din viata unui organism, incepand de la fecundarea oului (<fr. embryon)

emfizem s.n. - umflatura produsa prin infiltrarea aerului in tesuturi (<fr. emphyseme)

enartroza s.f. - articulatie mobila (<fr. énarthrose)

encefal s.n. - creier (<fr. encéphale)

encefalita s.f. - inflamatie a encefalului (<fr. encéphalite)

encefalografie s.f. - radiografie a encefalului (<fr. encéphalographie)

encefalopatie s.f. - boala a encefalului (<fr. encéphalopathie)

endocard s.n. - membrana care captuseste cavitatile inimii (<fr. endocarde)

endocardita s.f. - inflamatie a endocardului (<fr. emdocardite)

endocrinologie s.f. - studiul glandelor endocrine (<fr. endocrinologie)

endoderm s.n. - foaie interioara a endodermului (<fr. endoderme)

enterita s.f. - inflamatie a intestinului subtire (<fr. entérite)

enterocolita s.f. - inflamatie a intestinului subtire si a colonului (<fr. entérocolite)

entorsa s.f. - leziune a unei articulatii cauzata de intinderea sau ruperea brusca a ligamentelor (<fr. entorse)

enzima s.f. - compus organic de natura proteica, solubil, care provoaca sau accelereaza o reactie; ferment (<fr. enzyme)

epidemie s.f. - boala infectioasa care se extinde rapid (<fr. épidémie)

epiderma s.f. - strat superficial al pielii (<fr. épiderme)

epifiza s.f. - 1 glanda endocrina care influenteaza dezvoltarea glandelor sexuale si procesele metabolice. 2 extremitate a unui os lung (<fr. épiphyse)

epigastru s.n. - partea superioara a abdomenului (<fr. épigastre)

epiglota s.f. - membrana care acopera glota (<fr. épiglotte)

epilepsie s.f. - boala nervoasa manifestata prin accese de convulsii si pierderea cunostintei (<fr. épilepsie)

epistaxis s.n. - hemoragie nazala (<fr. épistaxis)

epiteliu s.n. - invelis al pielii, al mucoaselor etc. (<fr. épithélium)

ergograf s.n. - aparat pentru inregistrarea fortei musculare (<fr. ergographe)

ergoterapie s.f. - tratament al unor boli prin munca (<fr. ergothérapie)

eritem s.n. - roseata a pielii, in unele boli (<fr. éritheme)

eritrocit s.n. - hematie (<fr. érithrocyte)

erizipel s.n. - boala infectioasa manifestata prin eruptie cutanata rosie (<fr. érysipele)

esofag s.n. - parte a tubului digestiv intre faringe si stomac (<fr. oesophage)

excrescenta s.f. - umflatura, tumoare pe un organ (<lat. excrescentia)

exoftalmie s.f. - iesire in afara a globilor oculari (<fr. exophtalmie)

F

facial, -a adj. - al fetei (<fr. facial)

fagocit s.n. - celula care digera bacterii si alte corpuri straine patrunse in organism. (<fr. phagocyte)

fagocitoza s.f. - functia fagocitelor (<fr. phagocytose)

falanga s.f. - fiecare dintre oasele care formeaza scheletul degetelor (<fr. phalange)

febra s.f. - temperatura ridicata a corpului (<lat. febris)

febrifug, -a adj., s.n. - (medicament) care reduce febra (<fr. fébrifuge)

fecundatie s.f. - fuziune a gametilor, din care ia nastere zigotul. (<fr. fécundation)

femur s.n. - osul coapsei (<fr. fémur)

fenotip s.n. - manifestare vizibila a caracterelor ereditare in anumite conditii de mediu (<fr. phénotype)

ferment s.m. - enzima (<fr. ferment)

fetus s.m. - fat (<lat. fetus)

fibrilatie s.f. - contractii fine si rapide ale unui grup de fibre musculare (<fr. fibrillation)

fibrina s.f. - proteina filamentoasa din sange care intervine in procesul de coagulare (<fr. fibrine)

fibrinogen s.n. - proteina din plasma sangelui; care se transforma in fibrina (<fr. fibrinogene)

fibroblast s.n. - celula a tesutului conjunctiv nediferentiata (<fr. fibroblaste)

fibrom s.m. - tumoare benigna din tesut fibros (<fr. fibrome)

filogenie s.f. - originea si evolutia organismelor vii (<fr. phylogénie)

fistula s.f. - canal prin care se scurge o secretie (<fr. fistule)

fiziologie s.f. - studiul functiilor organismelor vii (<fr. physiologie)

fiziopatologie s.f. - studiul fiziologiei organismului in timpul bolii (<fr. physiopathologie)

fizioterapie s.f. - tratament medical cu ajutorul agentilor fizici naturali (<fr. physiothérapie)

flebita s.f. - inflamatie a venelor (<fr. phlébite)

flebotomie s.f. - incizie a unei vene (<fr. phlebotomie)

flegmon s.n. - inflamatie a tesutului subcutanat (<fr. phlegmon)

fobie s.f. - teama patologica (<fr. phobie)

frenic, -a adj. - al diafragmei (<fr. phrénique)

frenologie s.f. - pseudostiinta potrivit careia caracterul si functiile intelectuale depind de conformatia craniului (<fr. phrénologie)

ftiriaza s.f. - boala de piele produsa de paduchi; pediculoza (<fr. phtiriase)

ftizie s.f. - tuberculoza pulmonara (<fr. phtisie)

ftiziologie s.f. - studiul tuberculozei pulmonare (<fr. phtisiologie)

furuncul s.n. - inflamatie subcutanata purulenta. (<fr. foroncle)

G

gamaglobulina s.f. - substanta proteica cu actiune antimicrobiana specifica, in sangele celor imuni (<fr. gammaglobuline)

gamba s.f. - parte a piciorului de la genunchi pana la glezna (<it. gamba)

gamet s.m. - celula reproducatoare (<fr. gamete)

ganglion s.m. - umflatura pe traiectul unui vas limfatic sau al unui nerv (<fr. ganglion)

gastrita s.f. - inflamatie a mucoasei stomacului (<fr. gastrite)

gastroenterita s.f. - inflamatie a mucoasei stomacului si a celei intestinale (<fr. gastro-entérite)

gastrologie s.f. - studiul stomacului (<fr. gastrologie)

gastrula s.f. - stadiu in dezvoltarea embrionului (<fr. gastrula)

gena s.f. - unitate functionala a unui cromozom care poarta caracterele ereditatii (<fr. gene)

genetica s.f. - studiul ereditatii (<fr. génétique)

genitor s.m. - organism din care ia nastere un hibrid (<fr. géniteur)

genotip s.n. - totalitatea genelor unui organism (<fr. génotype)

geriatrie s.f. - studiul aspectelor medicale ale imbatranirii (fr. gériatrie)

gerontologie s.f. - studiul aspectelor sociale, biologice si medicale ale imbatranirii (<fr. gérontologie)

gigantism s.n. - crestere exagerata a corpului (<fr. gigantisme)

ginandrie s.f. - prezenta la femei a caracterelor sexuale secundare barbatesti (<fr. gyandrie)

ginecologie s.f. - studiul aparatului genital feminin (<fr. gynécologie)

gingivita s.f. - inflamatie a gingiilor (<fr. gingivite)

glanda s.f. - organ care produce o anumita secretie (<fr. glande)

glaucom s.n. - crestere a tensiunii intraoculare si scaderea acuitatii vizuale (<fr. glaucome)

glicemie s.f. - prezenta glucozei in sange (<fr. glycémie)

glicogen s.m. - substanta zaharoasa din muschi si ficat, rezerva de glucoza a organismului (<fr. glycogene)

glicozurie s.f. - prezenta glucozei in urina (<fr. glycosurie)

gliom s.n. - tumoare maligna a unui tesut nervos (<fr. gliome)

globula s.f. - celula care intra in compozitia sangelui (<fr. globule)

globulina s.f. - proteina din plasma sangvina (<fr. globuline)

glomerula s.f. - organ format dintr-un vas de sange sau tesut limfatic cu aspect de ghem (<fr. glomérule)

glosita s.f. - inflamatie a limbii (<fr. glossite)

glosologie s.f. - studiu medical al limbii si afectiunilor ei (<fr. glossologie)

glota s.f. - orificiu al laringelui intre coardele vocale (<fr. glotte)

granulom s.n. - mic nodul cauzat de o inflamatie cronica specifica (<fr. granulome)

gripa s.f. - boala infectocontagioasa provocata de virusuri care afecteaza caile respiratorii (<fr. grippe)

H

halucinatie s.f. - tulburare psihica constand in perceperea unor lucruri sau fenomene care nu exista in realitate (<fr. hallucination)

halucinogen, -a adj., s.n. - (substanta) care produce halucinatii. (<fr. hallucinogene)

haploid, -a adj. - (despre nucleul celular) care poseda numai jumatate din numarul de cromozomi (<fr. haploide)

helioterapie s.f. - tratament prin expunere la soare (<fr. héliothérapie)

hemangiom s.n. - tumoare benigna a vaselor sangvine (<fr. hémangiome)

hematie s.f. - globula rosie (<fr. hématie)

hematologie s.f. - studiul sangelui (<fr. hématologie)

hematom s.n. - acumulare de sange intr-un tesut (<fr. hématome)

hematopoieza s.f. - formare a celulelor sangvine (<fr. hématopoiese)

hematurie s.f. - prezenta sangelui in urina (<fr. hématurie)

hemeralopie s.f. - slabire a vederii spre seara (<fr. héméralopie)

hemianestezie s.f. - pierdere a sensibilitatii pe jumatatea laterala a corpului (<fr. hémianesthésie)

hemipareza s.f. - pareza a unei jumatati a corpului (<fr. hémiparese)

hemiplegie s.f. - paralizie a unei jumatati laterale a corpului (<fr. hémiplégie)

hemofilie s.f. - predispozitie ereditara la hemoragii (<fr. hémphilie)

hemoglobina s.f. - pigment al globulelor rosii din sange (<fr. hémoglobine)

hemograma s.f. - analiza pentru stabilirea compozitiei sangelui (<fr. hémogramme)

hemoliza s.f. - distrugere a globulelor rosii din sange (fr. hémolyse)

hemoptizie s.f. - eliminare de sange prin tuse (<fr. hémoptysie)

hemoragie s.f. - scurgerea de sange dintr-un vas sangvin (<fr. hémorragie)

hemostatic, -a adj., s.n.- (medicament) care produce hemostaza (<fr. hémostatique)

hemostaza s.f. - oprire a unei hemoragii (<fr. hémostase)

hemoterapie s.f. - tratament prin transfuzii de sange (<fr. hémothérapie)

hemotorax s.n. - acumulare de sange in cavitatea pleurala (<fr. hémotorax)

hepatita s.f. - inflamatie a ficatului (<fr. hépatite)

hidatic adj. chist ~ = punga de lichid formata parazitar pe unele organe (ficat, plamani, etc). (<fr. hydatique)

hidrocortizon s.n. - hormon al corticosuprarenalei (<fr. hydrocortisonne)

hidropizie s.f. - acumulare de lichid intr-o cavitate a corpului, intr-un tesut (<fr. hydropisie)

hidroterapie s.f. - utilizarea terapeutica a apei (<fr. hydrothérapie)

hiperacuzie s.f. - hiperestezia auzului (<fr. hyperacousie)

hiperemie s.f. - congestie (<fr. hyperémie)

hiperestezie s.f. - sensibilitate exagerata (<fr. hyperesthésie)

hiperglicemie s.f. - crestere a cantitatii de glucoza in sange (<fr. hyperglycémie)

hipersecretie s.f. - secretie excesiva a unei glande. (<fr. hypersécrétion)

hipertensiune s.f. - crestere a tensiunii arteriale (<fr. hypertension)

hipertiroidie s.f. - hipersecretie a tiroidei (<fr. hyperthyroidie)

hipertrofie s.f. - dezvoltare exagerata (a unui organ). (<fr. hypertrophie)

hipnoza s.f. - stare de somn provocata artificial prin sugestie (<fr. hypnose)

hipoacuzie s.f. - hipoestezia auzului (<fr. hypoacousie)

hipocondru s.n. - parte laterala a abdomenului (<fr. hypocondre)

hipoestezie s.f. - sensibilitate scazuta (<fr. hypoesthésie)

hipofiza s.f. - glanda endocrina la baza creierului (<fr. hypophyse)

hipogastru s.n. - parte inferioara a abdomenului (<fr. hypogastre)

hipoglicemie s.f. - scadere a concentratiei glucozei in sange (<fr. hypoglicémie)

hiposecretie s.f. - diminuare a secretiei unei glande (<fr. hyposécrétion)

hipotalamus s.n. - regiune a encefalului la baza creierului (<fr. hypothalamus)

hipotensiune s.f. - micsorare a tensiunii arteriale (<fr. hypotension)

hipotiroidie s.f. - hiposecretie a tiroidei (<fr. hypothyroidie)

histerografie s.f. - radiografie a uterului (<fr. hystérographie)

histochimie s.f. - studiul compozitiei chimice si al metabolismului celulelor si tesuturilor (<fr. histochimie)

histofiziologie s.f. - studiul functiilor celulei si ale tesuturilor (<fr. histophysiologie)

histologie s.f. - studiul tesuturilor (<fr. histologie)

homeopatie s.f. - terapeutica bazata pe administrarea de substante chimice in doze foarte mici, obtinute prin dilutii succesive, ce produc afectiuni analoge bolii care se combate (<fr. homéopathie)

homeostazie s.f. - proprietate a organismelor vii de a-si mentine diversele constante fiziologice (<fr. homéostazie)

hormon s.m. - secretie a glandelor care contribuie la dezvoltarea si functionarea normala a organismului (<fr. hormone)

humerus s.n. - osul bratului de la umar la cot (<lat. humerus)

I

iatrichimie s.f. - parte a alchimiei care se ocupa cu aplicarea chimiei in medicina (<fr. iatrochimie)

idiosincrasie s.f. - sensibilitate particulara fata de unele alimente, medicamente (<fr. idiosyncrasie)

idiotie s.f. - deficienta totala a dezvoltarii mintale (<fr. idiotie)

igienist, -a s.m.f. - medic specialist in igiena (<fr. hygieniste)

iliac, -a adj. - din regiunea soldurilor (<fr. iliaque)

implant s.n. - organ, tesut, aparat implantat (<fr. implant)

implanta vt. - a introduce pe cale chirurgicala un organ, tesut, aparat etc. (<fr. implanter)

imunologie s.f. - studiul fenomenelor imunitatii (<fr. imunologie)

imunopatie s.f. - boli rezultate prin alterarea mecanismelor imune (<fr. imunopathie)

imunoterapie s.f. - tratament prin administrarea de seruri si vaccinuri specifice bolii respective (<fr. immunothérapie)

inanitie s.f. - epuizare fizica prin lipsa de nutritie (<fr. inanition)

inconstient, -a adj. - totalitatea fenomenelor psihice nesupuse controlului constiintei (<fr. inconscient)

incubatie s.f. - perioada dintre contaminarea unui organism si aparitia primelor simptome ale unei boli (<fr. incubation)

indigestie s.f. - tulburare a functiilor digestive (<fr. indigestion)

inductie s.f. - mecanism nervos prin care starea de excitatie sau de inhibitie dintr-un centru nervos determina aparitia starii opuse intr-un alt centru nervos (<fr. induction)

infantilism s.n. - ramanere in urma in dezvoltare (<fr. infantilisme)

infirmerie s.f. - incapere intr-o cazarma, intr-un internat pentru ingrijirea bolnavilor (<fr. infirmerie)

inframicrob s.m. - microorganism extrem de mic (<fr. inframicrobe)

inframicrobiologie s.f. - studiul inframicrobilor (<fr. inframicrobiologie)

ingestie s.f. - ingerare (<fr. ingestion)

internist, -a s.m. - medic specialist in boli interne (<germ. Internist)

ipohondrie s.f. - teama exagerata si obsesiva de boli (<fr. hypocondrie)

iris s.n. - membrana colorata a ochiului, intre cornee si cristalin, strabatuta de pupila (<fr. iris)

ischemie s.f. - diminuare a circulatiei sangelui intr-o anumita regiune a corpului (<fr. ischémie)

isterie s.f. - boala nervoasa manifestata prin tulburari ale sensibilitatii, convulsii etc. (<fr. hystérie)

J

jejun s.n. - parte a intestinului subtire intre duoden si intestinul gros (<fr. jéjunum)

L

lactaza s.f. - enzima care transforma lactoza in glucoza si galactoza (<fr. lactase)

laparoscopie s.f. - examinare a cavitatii abdominale (<fr. laparoscopie)

laparotomie s.f. - deschidere operatorie a abdomenului (<fr. laparotomie)

laringe s.n. - partea superioara a traheii (<fr. laringe)

laringita s.f. - inflamatie a laringelui (<fr. laryngite)

laringologie s.f. - studiul laringelui si afectiunilor lui (<fr. laryngologie)

laringoscopie s.f. - examinare a laringelui (<fr. laryngoscopie)

laringotomie s.f. - deschidere operatorie a laringelui (<fr. laryngotomie)

leucemie s.f. - boala grava cauzata de inmultirea anormala a leucocitelor (<fr. leucémie)

leucocita s.f. - globula alba (<fr. leucocyte)

leucom s.n. - formare a unor pete albe pe cornee (<fr. leucome)

limfadenom s.n. - tumoare a ganglionilor limfatici (<fr. limphadenome)

limfangita s.f. - inflamatie a vaselor limfatice (<fr. lymphangite)

limfatic, -a adj. - referitor la limfa (<fr. lymphatique)

limfa s.f. - lichid incolor, continand plasma si leucocite (<fr. lymphe)

limfocit s.n. - leucocita din limfa (<fr. lymphocite)

lipaza s.f. - enzima care descompune lipidele (<fr. lipase)

lipom s.m. - tumoare benigna de tesut adipos (<fr. lipome)

liposarcom s.n. - tumoare maligna a tesutului gras (<fr. liposarcome)

lipotimie s.f. - lesin (<fr. lypothimie)

litiaza s.f. - formarea de calculi in anumite organe (<fr. lithiase)

logopedie s.f. - studiu pedagogic al posibilitatilor de inlaturare a tulburarilor in dezvoltarea vorbirii (<fr. logopédie)

lumen s.n. - spatiu in interiorul unui organ cavitar (lat. lumen)

M

macrocefal, -a adj. - cu capul mare (<fr. macrocéphale)

maladie s.f. - boala. (<fr. maladie)

maladiv, -a adj. - bolnavicios (<fr. maladif)

malformatie s.f. - viciu de conformatie congenitala (<fr. malformation)

malign, -a adj. (despre boli, tumori) grav, periculos (<lat. malignus)

maltaza s.f. - enzima care transforma maltoza in glucoza (<fr. maltase)

mastita s.f. - inflamatie a mamelei (<fr. mastite)

mastoida s.f. - proeminenta a osului temporal, dupa ureche (<fr. mastoide)

mastoidita s.f. - inflamatie a mastoidiei (<fr. mastoidite)

mecanoterapie s.f. - tratament cu ajutorul unor mijloace mecanice (<fr. mécanothérapie)

medic s.m. - persoana care profeseaza medicina; doctor (<lat. medicus)

medicament s.n. - substanta pentru prevenirea sau vindecarea bolilor (<fr. médicament)

medicatie s.f. - tratament (<fr. médication)

medicina s.f. - studiul prevenirii si vindecarii bolilor (<lat. medicina)

melanina s.f. - pigment brun-inchis din piele, par etc. (<fr. mélanine)

melanom s.n. - tumoare neagra maligna, a pielii (<fr. mélanome)

meloterapie s.f. - tratament medical prin muzica (<fr. mélothérapie)

meninge s.n. - fiecare dintre cele trei membrane care invelesc creierul ti maduva spinarii (<fr. méninge)

meningita s.f. - inflamatie a meningelor (<fr. méningite)

metabolism s.n. - totalitatea proceselor nutritive de asimilatie si dezasimilatie care se produc in organismele vii (<fr. métabolisme)

metapsihica s.f. - parapsihologie (<fr. métapsihique)

metastaza s.f. - localizare secundara, departe de focarul primitiv, a unei boli; raspandire la distanta a unei tumori maligne (<fr. métastaze)

metatars s.n. - schelet al partii de mijloc a labei piciorului (<fr. tatarse)

meteorism s.n. - balonare a abdomenului (<fr. météorisme)

mezencefal s.n. - creierul mijlociu (<fr. mésencéphale)

mezenter s.n. - indoitura a peritoneului care fixeaza organele digestive de peretele posterior al abdomenului (<fr. mésentere)

mezoderm s.n. - foita a embrionului intre ectoderm si endoderm (<fr. mésoderme)

mialgie s.f. - durere musculara (<fr. myalgie)

miatrofie s.f. - atrofie musculara (<fr. myatrophie)

micoza s.f. - boala provocata de ciuperci (<fr. mycose)

microb s.m. - microorganism unicelular (<fr. microbe)

microbiologie s.f. - studiul microorganismelor (<fr. microbiologie)

microcefal, -a adj. - cu capul mic (<fr. microcéphale)

microradiografie s.f. - radiografie pe un microfilm (<fr. microradiographie)

mictiune s.f. - urinare (<fr. miction)

midriaza s.f. - dilatatie a pupilelor (<fr. mydriase)

mielina s.f. - substanta moale care formeaza teaca nervilor (<fr. myéline)

mielom s.n. - tumoare a maduvei osoase (<fr. myélome)

miocard s.n. - muschiul inimii (<fr. myocarde)

miocardita s.f. - inflamatie a miocardului (<fr. myocardite)

miogen s.n. - proteina din tesutul muscular (<fr. myogene)

miograf s.n. - aparat care inregistreaza contractiile musculare (<fr. myographe)

miologie s.f. - studiul muschilor (<fr. myologie)

miopie s.f. - imposibilitatea de a distinge clar obiectele departate (<fr. myopie)

miotomie s.f. - incizie in muschi (<fr. myotomie)

miozita s.f. - inflamatie a tesutului muscular (<fr. myosite)

mitocondrie s.f. - organit prezent in mare numar in citoplasma (<fr. mithocondrie)

mitoza s.f. - diviziune celulara in care se mentine acelasi numar de cromozomi; cariochineza (<fr. mitose)

monoplegie s.f. - paralizie a unui singur membru (<fr. monoplégie)

monoploid, -a adj. - (despre celule) cu un singur set de cromozomi (<fr. monoploide)

morbiditate s.f. - (stare de) boala (<fr. morbidité)

motilitate s.f. - proprietate a anumitor organe de a efectua miscari (<fr. motilité)

musculatura s.f. - totalitatea muschilor corpului (<fr. musculature)

muzicoterapie s.f. - tratament medical prin auditii muzicale (<fr. musicothérapie)

N

nanism s.n. - crestere insuficienta in inaltime (<fr. nanisme)

nanomelie s.f. - scurtare a unuia sau mai multor membre (<fr. nanomélie)

natalitate s.f. - frecventa nasterilor in cadrul unei populatii, intr-o perioada data (<fr. natalité)

necroza s.f. - mortificare a celulelor si tesuturilor (<fr. nécrose)

nefrita s.f. - inflamatie a rinichilor (<fr. néfrite)

nefropatie s.f. - boala de rinichi (<fr. néphropathie)

nefrotomie s.f. - incizie a rinichiului (<fr. néphrotomie)

nefroza s.f. - leziune degenerativa a rinichiului (<fr. néphrose)

neoformatie s.f. - 1. formare de tesut nou. 2. tumoare (<fr. néoformation)

neolamarksism s.m. - orientare in biologie care explica evolutia ca rezultat al activitatii fiziologice a organismului (<fr. néo-lamarksisme)

neoplasm s.n. - tumoare maligna, caracterizata prin invazia tesuturilor invecinate (<fr. néoplasme)

neoplazie s.f. - formare a unui tesut nou, a unei tumori (<fr. néoplasie)

nerv s.m. - formatie anatomica cu aspect fibros, care leaga sistemul nervos central cu restul organismului

nervatie s.f. - dispunere a nervilor (<fr. nervation)

neurastenie s.f. - nevroza astenica (<fr. neurasthénie)

neurochirurgie s.f. - chirurgie a sistemului nervos (<fr. neurochirurgie)

neurofiziologie s.f. - fiziologie a sistemului nervos (<fr. neurophysiologie)

neurologie s.f. - studiul sistemului nervos (<neurologie)

neuron s.m. - celula nervoasa (<fr. neurone)

neuropatologie s.f. - studiul bolilor sistemului nervos (<fr. neuropathologie)

neuroplegie s.f. - scadere a tonusului sistemului nervos (<fr. neuropathologie)

nevralgie s.f. - durere pe traiectul unui nerv (<fr. névralgie)

nevrectomie s.f. - rezectie a unui nerv (<fr. névrectomie)

nevrita s.f. - inflatie a unui nerv (<fr. névrite)

nevroglie s.f. - tesut conjunctiv intre neuroni (<fr. névroglie)

nevroza s.f. - boala manifestata prin tulburari psihice (<fr. névrose)

nictofobie s.f. - teama patologica de intuneric (<fr. nyctophobie)

nidatie s.f. - fixare a oului fecundat in mucoasa uterina (<fr. nidation)

nodozitate s.f. - formatie accidentala sau patologica pe un organism (<fr. nodosité)

normoblast s.n. - globula rosie nucleata (<fr. normoblaste)

normocit s.n. - globula rosie adulta (<fr. normocyte)

nosologie s.f. - studiul bolilor (<fr. nosologie)

O

obstetrica s.f. - practica medicala a nasterilor (<fr. obstétrique)

odontalgie s.f. - durere de dinti (<fr. odontalgie)

odontologie s.f. - studiul bolilor dintilor (<fr. odontologie)

oftalmie s.f. - afectiune inflamatorie a ochiului (<fr. ophtalmie)

oftalmologie s.f. - studiul fiziologiei ti patologiei ochiului (<fr. ophtalmologie)

oftalmetru s.n. - instrument pentru masurarea razelor de curbura a corneei (<fr. ophtalmétre)

oligofrenie s.f. - dezvoltare insuficienta a facultatilor psihice (<fr. oligophrénie)

ombilic s.n. - organ abdominal prin care fatul este legat de corpul mamei (<fr. ombilic)

omfalectomie s.f. - ablatiune a ombilicului (<fr. omphalectomie)

omoplat s.m. - osul umarului; scapula (<fr. omoplate)

oncogen, -a adj. - cangerigen (<fr. oncogene)

oncologie s.f. - studiul si tratamentul cancerului; cancerologie (it. oncologia)

ontogeneza s.f. - dezvoltare a individului, de la oul fecundat pana la stadiul de adult; ontogenie (<fr. ontogénese)

ontogenie s.f. - ontogeneza (<fr. ontogénie)

ontologie s.f. - teoria existentei (<fr. ontologie)

oogamie s.f. - fuziune a unui gamet femel cu unul mascul (<fr. oogamie)

oogeneza s.f. - formare a oocitului in ovar; ovogeneza (<fr. oogénese)

operatoriu adj. - chirurgical (<fr. opératoire)

opoterapie s.f. - tratament cu extracte de organe sau de glande endocrine; organoterapie (<fr. opothérapie)

orbicular adj. - circular; muschi ~ = muschi circular plasat in jurul pleoapelor si buzelor (<fr. orbiculaire)

oreion s.n. - parotidita (<fr. oreillon)

organiogeneza s.f. - formare a organelor in timpul dezvoltarii individuale a organismelor (<fr. organogenese)

organolepatic, -a adj. - bazat pe simturi (<fr. organolépatique)

organoterapie s.f. - opoterapie (<fr. organothérapie)

ortopedie s.f. - chirurgie a deformatiilor osoase (<fr. orthopédie)

oseina s.f. - proteina din oase (<fr. osséine)

osteita s.f. - inflamatie a tesutului osos (<fr. ostéite)

osteoartrita s.f. - inflamatie a unui os si a articulatieie sale (<fr. ostéeo-arthrite)

osteoblast s.n. - celula osoasa tanara (<fr. ostéoblaste)

osteocit s.n. - celula osoasa matura (<fr. ostéocyte)

osteofit s.n. - proliferare anormala a tesutului osos (<fr. ostéophyte)

osteologie s.f. - studiul oaselor (<fr. ostéologie)

osteom s.m. - tumoare a tesutului osos (<fr. ostéome)

osteomielita s.f. - inflamatie a maduvei oaselor (<fr. ostéomyélite)

osteopatie s.f. - boala a oaselor (<fr. ostéopathie)

osteoplastie s.f. - restaurare operatorie a unui os (<fr. ostéoplastie)

osteosarcom s.n. - tumoare maligna a oaselor (<fr. ostéosarcome)

osteotomie s.f. - rezectie a unui os bolnav (<fr. ostéotomie)

osteoza s.f. - boala a oaselor de natura distrofica (<fr. ostéose)

otalgie s.f. - durere a urechii (<fr. otalgie)

otita s.f. - inflamatie a urechii (<fr. otite)

otolit s.n. - corpuscul calcaros din labirintul urechii (<fr. otolithe)

otoree s.f. - scurgere de puroi din ureche (<fr. otorrhée)

otorinolaringologie s.f. - studiul afectiunilor urechii, nasului si laringelui (<fr. oto-rhino-laryngologie)

otoscleroza s.f. - scleroza a timpanului (<fr. otosclérose)

otoscop s.n. - instrument pentru examinarea canalului auditiv si a timpanului (<fr. otoscope)

ovariectomie s.f. - ablatiune a ovarului (<fr. ovariectomie)

ovarita s.f. - inflamatie a ovarelor (<fr. ovarite)

ovogeneza s.f. - oogeneza (<fr. ovogenese)

ovul s.n. - gamet femel produs de ovar (<fr. ovule)

ovulatie s.f. - eliminare periodica a ovulului matur (<fr. ovulation)

oxigenoterapie s.f. - tratament prin inhalatii de oxigen (<fr. oxygénothérapie)

ozonoterapie s.f. - tratament medical cu un amestec de oxigen si ozon (<fr. ozonothérapie)

P

pacient, -a s.m.f. - bolnav in tratamentul unui medic (<lat. paciens)

pahipleurita s.f. - ingrosare inflamatorie a pleurei (<fr. pachypleurite)

paliativ s.n. - medicament cu eficacitate de moment (<fr. palliatif)

palpitatie s.f. - bataie intetita, mai rapida a inimii (<fr. palpitation)

panaceu s.n. - medicament considerat remediu universal (<fr. panacée)

panaritiu s.n. - infectie in jurul unghiilor (<lat. panaricium)

pancreas s.n. - glanda, intre ficat si splina, cu secretie externa si hormonala (<fr. pancréas)

pancreatita s.f. - inflamatie a pancreasului (<fr. pancréatite)

papila s.f. - mica proeminenta a pielii, a unor mucoase (<fr. papille)

papilom s.m. - tumoare benigna pe piele si pe mucoase (<fr. papillome)

papula s.f. - basicuta rosie pe piele (<fr. papule)

paracuzie s.f. - hipersensibilitate auditiva (<fr. paracousie)

paralizie s.f. - pierdere, totala sau partiala, a mobilitatii si sensibilitatii corpului (<fr. paralysie)

paranoia s.f. - boala psihica manifestata prin idei delirante fixe, prin mania persecutiei, a grandorii, prin neincredere etc. (<fr. paranoia)

paraplegie s.f. - paralizie a ambelor picioare (<fr. paraplégie)

parapsihologie s.f. - studiul fenomenelor psihice ce par a nu avea o explicatie stiintifica; metapsihica (<fr. parapsychologie)

paratiroida s.f. - glanda endocrina situata inapoia tiroidei (<fr. parathyroide)

parazitoza s.f. - boala provocata de paraziti (<fr. parasitose)

parenchin s.n. - tesut spongios, bogat in vase sangvine (<fr. parenchyme)

pareza s.f. - paralizie usoara (germ. Parese)

parietal, -a adj. - referitor la peretele unui os; os ~ (si s.n.) os pereche care formeaza partea de mijloc a cutiei craniene (<fr. pariétal)

paradontita s.f. - inflamatie a paradontiului (<fr. paradontite)

paradontoza s.f. - proces patologic al paradontiului, constand in retragerea gingiilor (<fr. pradontose)

paradontiu s.n. - tesuturile in care sunt fixati dintii (<germ. Paradontium)

parotida s.f. - glanda salivara situata sub ureche (<fr. parotide)

parotidita s.f. - inflamatie a parotidelor; oreion (<fr. parotidite)

patoden, -a adj. - care cauzeaza boli (<fr. pathogene)

patogenie s.f. - studiu al mecanismului aparitiei bolilor (<fr. pathogenie)

patologic, -a adj. - morbid, anormal (<fr. pathologique)

patologie s.f. - studiu al simptomelor bolilor (<fr. pathologie)

pelagra s.f. - boala datorata lipsei de vitamine, care se manifesta prin plagi pe corp, tulburari gastrice si psihice (<fr. pellagre)

pepsina s.f. - enzima a sucului gastric, cu rol important in digestie (<fr. pepsine)

periartrita s.f. - inflamatie a tesuturilor din jurul unei articulatii (<fr. périarthrite)

pericard s.n. - invelis extern al inimii (<fr. péricarde)

pericardita s.f. - inflamatie a pericardului (<fr. péricardite)

perineu s.n. - portiune dintre anus si organele genitale (<fr. périnée)

periost s.n. - tesut fibros care acopera oasele (<fr. périoste)

periostita s.f. - inflamatie a periostului (<fr. périostite)

peritoneu s.n. - membrana seroasa care captuseste cavitatea abdominala (<lat. peritonaeum)

peritonita s.f. - inflamatie a peritoneului (<fr. péritonite)

pielita s.f. - inflamatie a mucoasei bazinetului si a rinichilor (<fr. pyélite)

pielonefrita s.f. - infectie a rinichiului si a bazinetului (<fr. pyélonéphrite)

piemie s.f. - infectie generala a organismului (<fr. pyhemie)

pigment s.m. - substanta organica colorata (<fr. pigment)

pigmentatie s.f. - pigmentare (<fr. pigmentation)

pilor s.m. - orificiu intre stomac si duoden (<fr. pylore)

piodermita s.f. - afectiune purulenta a pielii (<fr. pyodermite)

piogen adj. - care produce puroi (<fr. pyogene)

pionefrita s.f. - nefrita purulenta (<fr. pyonéphrite)

pioree s.f. - scurgere de puroi (<fr. pyorrhée)

pirofobie s.f. - teama patologica de foc (fr. pyrophobie)

piromanie s.f. - tendinta patologica de a da foc (<fr. pyromanie)

planta s.f. - talpa (<lat. planta)

plasma s.f. - lichid intercelular in sange si limfa (<fr. plasma)

plastida s.f. - organit din citoplasma (<germ. Plastide)

pleura s.f. - membrana seroasa a plamanului (<it. pleura)

pleurectomie s.f. - rezectie partiala a pleurei (<fr. pleurectomie)

pleurezie s.f. - inflamatie a pleurei (cu lichid) (<fr. pleurésie)

pleurita s.f. - pleurezie (seaca) (<fr. pleurite)

plex s.n. - retea din fibre nervoase sau vase de sange (<lat. plexus)

plomba v.t. - a astupa cu o plomba o carie dentara (<fr. plomber)

plomba s.f. - astupare a unei carii dentare; materialul folosit (<germ. Plombe)

pneumatoza s.f. - acumulare de gaze]in cavitatile organismului (<fr. pneumatose)

pneumococ s.m. - bacilul pneumoniei (<fr. pneumocoque)

pneumoconioza s.f. - afectiune pulmonara provocata de inhalarea prafului de carbune (<fr. pneumoconiese)

pneumograf s.n. - aparat care inregistreaza miscarile respiratorii (<fr. pneumographe)

pneumonie s.f. - inflamatie a plamanului, cauzata de pneumococ (<fr. pneumonie)

poliartrita s.f. - inflamatie a mai multor articulatii (<fr. polyarthrite)

policlinica s.f. - unitate medicala de consultatii si tratament ambulatoriu (<fr. policlinique)

polidipsie s.f. - sete excesiva (<fr. polydipsie)

polinevrita s.f. - inflamatie a mai multor nervi (<fr. polynévrite)

polinoza s.f. - criza alergica datorata polenului (<fr. pollinose)

poliomielita s.f. - inflamatie a substantei cenusii a maduvei spinarii; paralizie infantila (<fr. poliomyélite)

polip s.m. - excrescenta carnoasa pe o mucoasa (<fr. polype)

poliploid, -a adj. - cu un numar de cromozomi de peste doua ori mai mare decat in faza haploida (<fr. polyploide)

poliurie s.f. - secretie excesiva de urina (<fr. polyurie)

posologie s.f. - studiu al dozarii medicamentelor (<fr. posologie)

potiune s.f. - medicament lichid (<fr. potion)

premolar s.m. - dinte intre canini si molari (<fr. prémolaire)

prenatal, -a adj. - anterior nasterii (<fr. prénatal)

preoperatoriu, -le adj. - care precede o operatie (<fr. préopératoire)

profilactic, -a adj. - preventiv (<fr. prophylactique)

profilaxie s.f. - ansamblu de masuri medico-sanitare pentru prevenirea bolilor contagioase (<fr. prophylaxie)

prognat, -a adj. - cu maxilarele proeminente (<fr. prognathe)

prolaps s.n. - cadere sau iesire anormala a unui organ din cavitatea in care se gaseste (<fr. prolapsus)

prostata s.f. - glanda endocrina la baza uretrei (<fr. prostate)

prostatita s.f. - inflamatie a prostatei (<fr. prostatite)

proteic, -a adj. - referitor la proteine (<fr. protéique)

proteina s.f. - substanta organica, cu rol important in celula vie, rezultand prin polimerizarea unui mare numar de aminoacizi (<fr. protéine)

proteza s.f. - aparat, piesa care inlocuieste un membru sau organ al corpului (<fr. prothese)

protoplasma s.f. - substanta albuminoida, baza oricarei celule vii (<fr. protoplasme)

prurigo s.n. - dermatoza alergica, caracterizata prin eruptii insotite de prurit (<fr. prurigo)

prurit s.n. - mancarime intensa a pielii (<fr.prurit)

pseudoartroza s.f. - articulatie anormala, la nivelul unei fracturi neconsolidate (<fr. pseudoarthrose)

psihanaliza s.f. - 1. investigatie psihologica avand drept scop a aduce in constiinta sentimente obscure sau refulate 2. metoda psihoterapica bazata pe aceasta investigatie (<fr. psychanalyse)

psihastenie s.f. - nevroza manifestata prin nehotarare, obsesii si fobii (<fr. psychasthénie)

psihiatrie s.f. - studiul si tratamentul bolilor psihice (<fr. psychiatrie)

psihic, -a s.n. - totalitatea fenomenelor si proceselor cognitive, afective si volitionale; suflet (<fr. psichyque)

psihofizica s.f. - studiul raporturilor dintre fenomenele psihice si fizice (<fr. psychophysique)

psihofiziologie s.f. - studiul proceselor psihologice in raport cu cele fiziologice (<fr. psychophysiologie)

psihologie s.f. - 1. studiul stiintific al psihicului 2. structura psihica a unui individ, a unei colectivitati (<fr. psychologie)

psihomotor, -oare adj. - referitor la miscari care implica activitatea nervoasa superioara (<fr. psychomoteur)

psihopatie s.f. - boala mintala (<fr. psychopathie)

psihopatologie s.f. - studiul aspectelor patologice ale activitatii psihice (<fr. psychopathologie)

psihoterapie s.f. - tratament bazat pe influentarea psihicului (prin hipnoza, sugestie etc.) (<fr. psychothérapie)

psihotrop, -a adj., s.n. - (medicament) care actioneaza asupra psihicului (<fr. psychotrope)

psihoza s.f. - 1. stare de spirit bolnavicioasa caracterizata printr-o surescitare nervoasa provocata de cauze de origine sociala 2. obsesie (<fr. psychose)

psoriazis s.n. - boala de piele caracterizata prin pete rosii acoperite de mici coji uscate (insotite de prurit) (<fr. psoriasis)

ptialina s.f. - enzima din saliva (<fr. ptyaline)

ptoza s.f. - deplasare in jos a unui organ, datorita slabirii muschilor sau ligamentelor (<fr. ptôse)

puerperala adj. - febra ~ = boala infectioasa a lauzelor (<fr. puerpéral)

pulmonar, -a adj. - al plamanilor (<fr. pulmonaire)

pulpita s.f. - inflamatie a pulpei dentare (<fr. pulpite)

pupila s.f. - orificiu central al irisului ocular (<fr. pupille)

purulent, -a adj. - (despre rani) care puroiaza (<fr. purulent)

puseu s.n. - acces al unei boli (<fr. poussée)

pustula s.f. - vezicula purulenta pe piele (<fr. pustule)

R

rabie s.f. - turbare (<lat. rabies)

radiografie s.f. - fotografiere pe film fotografic, cu ajutorul razelor "X", a imaginii unui corp opac; imaginea insasi (<fr. radiographie)

radioscopie s.f. - examinare pe un ecran fluorescent a unui organ cu ajutorul radiatiilor "X" (<fr. radioscopie)

radioterapie s.f. - tratament cu radiatii "X" (<fr. radiothérapie)

radiumterapie s.f. - tratament cu radiatii de radiu (<fr. radiumthérapie)

rahianestezie s.f. - anestezie partiala prin injectie in canalul rahidian (<fr. rachianesthésie)

rahidian, -a adj. - al coloanei vertebrale (<fr. rachidien)

rahitism s.n. - boala (la copii) caracterizata prin deformatii ale oaselor, datorita calcifierii insuficiente (<fr. rachitisme)

ramolisment s.n. - ramolire; decrepitudine; senilitate (<fr. ramolissment)

recidiva s.f. - reaparitie a unei boli (<fr. recidive)

rect s.n. - partea ultima a intestinului gros (<lat. rectum)

reflex, -a adj. - reactie adecvata a organismului fata de un excitant, fara interventia vointei (<fr. réflexe)

regurgita vi. - a-i reveni cuiva in gura alimentele din stomac si esofag (<fr. régurgiter)

renal, -a adj. - al rinichilor (<fr. rénal)

resorbtie s.f. - disparitie lenta a unui lichid, tesut sau organ prin absorbtia lui treptata in tesuturile vecine (<fr. résorption)

retina s.f. - membrana inferioara a ochiului, pe care se formeaza imaginea (<fr. rétine)

reumatism s.n. - boala caracterizata prin dureri in muschi sau in articulatii (<germ. Rheumatismus)

reumatologie s.f. - studiul afectiunilor reumatice (<germ. Rheumatologie)

revulsiv, -a adj., s.n. - (medicament) care provoaca revulsie (<fr. révulsif)

rezectie s.f. - inlaturare totala sau partiala a unui organ sau tesut (<fr. résection)

rinalgie s.f. - durere de nas (<fr. rhinalgie)

rinologie s.f. - studiul bolilor nasului (<fr. rhinologie)

rinoplastie s.f. - refacere operatorie a unui nas mutilat (<fr. rhinoplastie)

rinoscopie s.f. - examinare a foselor nazale (<fr. rhinoscopie)

roentgen (röntgen) s.m. - unitate de masura a dozelor de radiatie 'X' (<fr. röntgen)

S

sacrum s.n. - os triunghiular la partea inferioara a coloanei vertebrale (<lat. sacrum)

sadism s.n. - placere patologica de a chinui; cruzime (<fr. sadisme)

salivar, -a adj. - referitor la saliva; glande ~ = glande, sub limba, care secreta saliva (<fr. salivaire)

salivatie s.f. - secretie abundenta de saliva (<fr. salivation)

saliva s.f. - lichid secretat de glandele salivare (<fr. salive)

sangvin, -a adj. - referitor la sange: prin care circula sangele (<fr. sanguin)

sanitar, -a adj. - refritor la sanatate (<fr. sanitaire)

sarcom s.n. - tumoare maligna, conjunctiva (<fr. sarcome)

saturnism s.n. - intoxicatie cronica cu plumb (<fr. saturnisme)

satietate s.f. - saturatie (<fr. satiété)

schizofrenie s.f. - boala psihica grava caracterizata prin alterarea spiritului, idei delirante si halucinatii (<fr. schizophrénie)

sciatic, -a - 1. adj. - nerv ~ = nerv rahidian care inerveaza partea de jos a corpului 2. s.f. - nevralgie pe traiectul nervului sciatic (<fr. sciatique)

scizura s.f. - fisura pe suprafata unor organe (<fr. scisure)

sclera s.f. - tunica solida a globului ocular (<germ. Sklera)

sclerenchim s.n. - tesut vegetal de sustinere (<fr. sclérenchyme)

sclerodermie s.f. - intarire si ingrosare a pielii (<fr. sclérodermie)

sceros, -oasa adj. - (despre tesuturi) ingrosat; fibros (<fr. scléreaux)

sclerotica s.f. - membrana alba, opaca a ochiului (<fr. sclérotique)

scleroza s.f. - intarire a unui tesut organic (<fr. sclérose)

scolioza s.f. - deviatie laterala a coloanei vertebrale (<fr. scoliose)

scorbut s.n. - boala datorata lipsei de vitamina C, caracterizata prin anemie, caderea dintilor etc. (<fr. scorbut)

scrofuloza s.f. - tuberculoza a ganglionilor limfatici de la gat (<germ. Skrofulose)

sebum s.n. - secretie grasa a glandelor sebacee (<lat. sebum)

semiologie s.f. - studiul simptomelor bolilor (<fr. sémilogie)

septicemie s.f. - infectie generalizata a sangelui (<fr. sépticémie)

serologie s.f. - studiul serurilor (<fr. sérologie)

seroterapie s.f. - tratament prin seruri (<fr. sérothérapie)

sexologie s.f. - studiu stiintific al sexualitatii (<fr. sexologie)

sfincter s.n. - muschi inelar care inchide un orificiu (<fr. sphincter)

sialagog, -a adj., s.n. (substanta) care provoaca salivatie (<fr. sialagogue)

sialoree s.f. - salivatie abundenta (<fr. sialorhée)

sideroza s.f. - pneumoconioza cauzata de pulberi de fier (<fr. sidérose)

simfiza s.f. - articulatie putin mobila (<fr. symphyse)

simptom s.n. - manifestare a unei boli; indiciu (<fr. symptome)

simptomatologie s.f. - totalitatea simptomelor unei boli (<fr. symptomatologie)

sinartroza s.f. - articulatie fixa intre doua oase (<fr. synarthrose)

sinistrocardie s.f. - deplasare a inimii spre stanga (<fr. sinistrocardie)

sinus s.n. - cavitate a unui os cranian (<lat. sinus)

sinuzita s.f. - inflamatie a unui sinus (<fr. sinusite)

sistola s.f. - contractie ritmica a inimii (fr. systole)

somatologie s.f. - studiul anatomic si fiziologic al corpului vietuitoarelor (<fr. somatologie)

somnifer, -a adj., s.n. - (medicament) care provoaca somn; narcotic, soporific (<fr. somnifere)

spasm s.n. - contractie brusca, involuntara, a unui muschi (<fr. spasme)

spasmotic, -a adj., s.n. - (medicament) care combate spasmele (<fr. spasmolithique)

spermatogeneza s.f. - formare a spermatozoizilor (<fr. spermatogénese)

spermatozoid s.m. - gamet mascul (<fr. spermatozoide)

splenita s.f. - inflamatie a splinei (<fr. splénite)

spondilita s.f. - inflamatie a vertebrelor (<fr. spondylite)

spondiloza s.f. - afectiunea reumatica a vertebrelor (<fr. spondylose)

steatoza s.f. - degenerescenta a unui tesut, cauzata de un exces de grasime (<fr. stéatose)

stenoza s.f. - ingustare a unui canal sau orificiu (<fr. sténose)

stern s.n. - os al pieptului (<lat. sternum)

stetoscop s.n. - instrument pentru a asculta unele organe interne (inima, plamanii) (<fr. stéthoscope)

stomatita s.f. - inflamatie a mucoasei bucale (<fr. stomatite)

stomatologie s.f. - studiul bolilor cavitatii bucale si ale dintilor (<fr. stomatologie)

strabism s.n. - deviatie a axei vizuale a unui ochi, care provoaca privirea incrucisata (<fr. strabisme)

subconstient s.n. - totalitatea fenomenelor psihice care se desfasoara in afara constiintei (<fr. subconscient)

subcortical, -a adj. - sub scoarta cerebrala (<fr. sous-cortical)

subcutanat, -a adj. - sub piele (<fr. sous-cutané)

sublingual, -a adj. - sub limba (<fr. sublingual)

sudatie s.f. - transpiratie abundenta, in scop curativ (<fr. sudation)

sudoripar, -a adj. - care secreta transpiratia (<fr. sudoripare)

sutura s.f. - 1. cusatura a bazelor unei rani. 2. articulatie fixa a oaselor craniului (<fr. suture)

T

tableta s.n. - preparat farmaceutic in forma de disc mic; comprimat, pastila, pilula (<fr. tablette)

tahicardie s.f. - accelerare a ritmului cardiac (<fr. tachycardie)

talamus s.n. - parte a encefalului, la baza creierului (<fr. thalamus)

talasofobie s.f. - teama patologica de mare (<fr. thalassophobie)

talasoterapie s.f. - tratament prin bai si aer de mare (<fr. thalassothérapie)

tanatofobie s.f. - teama patologica de moarte (<fr. thanatophobie)

tars s.n. - 1. partea posterioara a labei piciorului. 2. schelet cartilaginos al pleoapelor (<fr. tarse)

telepatie s.f. - transmitere a gandurilor la distanta (<fr. télépathie)

tenosinovita s.f. - inflamatie a tecilor conjunctive care invelesc un tendon (<fr. ténosynovite)

tenotomie s.f. - sectionare a unui tendon (<fr. ténotomie)

terapeutica s.f. - studiul tratamentului bolilor; terapie (<fr. thérapeutique)

terapie s.f. - terapeutica. (<fr. thérapie)

teratogen, -a s.n. - care produce malformatii (<fr. tératogene)

teratologie s.f. - stiinta despre malformatii la plante si animale (<fr. tératologie)

tibia s.f. - os lung si gros din scheletul gambei (<lat. tibia)

tiflita s.f. - inflamatie a cecului (<fr. typhlite)

tiflologie s.f. - studiul deficientelor senzoriale vizuale (<fr. typhlologie)

tiroid, -a adj. - 1. al tiroidei 2. glanda ~a = (si s.f.) glanda endocrina, din partea anterioara a laringelui (<fr. thyroide)

tiroidita s.f. - inflamatie a tiroidei (<fr. thyroidite)

tisular, a adj. - al tesuturilor (<fr. tissulaire)

tomografie s.f. - radiografie ce permite obtinerea de imagini dintr-un singur plan de profunzime (< fr. tomographie)

tonus s.n. - 1. contractie usoara si permanenta a muschilor 2. fig. energie, vigoare (<lat.tonus)

tranchilizant, -a adj., s.n. - (medicament) care linisteste (<fr. tranquillisant)

transa s.f. - stare in care se afla cel supus hipnozei (<fr. transe)

transfuzie s.f. - introducere in venele unui bolnav a unei cantitati de sange sau de plasma sangvina (<fr. transfusion)

transplant s.n. - tesut, organ transplantat (<engl., fr. transplant)

transplanta vt. - a frega un organ, un tesut (<fr. transplanter)

transsudat s.f. - lichid eliminat prin transpiratie (<fr. transsudat)

transsudatie s.f. - trecere a plasmei din sange in tesuturi, prin peretii vaselor mici (<fr. transsudation)

tratament s.n. - 1. atitudine, comportare fata de cineva 2. ingrijire medicala (<it. trattamento)

traumatism s.n. - ansamblu de tulburari fizice sau psihice provocate de o violenta exterioara; trauma (<fr. traumatisme)

trauma s.f. - traumatism (<it. trauma)

trepan s.n. - instrument chirurgical, ca un sfredel, pentru trepanatii (<fr. trépan)

trepanatie s.f. - deschidere a cutiei craniene (<fr. trépanation)

triceps s.m. - muschi cu trei ligamente la un capat (<fr. triceps)

tricofitie s.f. - boala de piele contagioasa, provocata de o ciuperca parazita si caracterizata prin caderea parului (<fr. tricophytie)

trigemen adj. - nerv ~ = pereche de nervi cranieni care inerveaza o parte a pielii si a muschilor fetei (lat. trigeminus)

tripsina s.f. - enzima secretata de pancreas, care descompune proteinele in aminoacizi (<fr. trypsine)

tripsinogen s.n. - forma inactiva a tripsinei (<fr. tripsinogene)

trombocit s.n. - celula sangvina cu rol important in coagularea sangelui (<fr. thrombicyte)

tromboflebita s.f. - inflamatie a peretelui unei vene cu formare de cheaguri de sange (<fr. trombophlébite)

trombopoieza s.f. - proces de formare a trombocitelor (<fr. trombopoiese)

tromboza s.f. - obturatie a unei artere ori vene printr-un cheag de sange (<fr. thrombose)

trompa s.f. - canal prin care se elimina celulele sexuale formate de ovar (<fr. trompe)

tubaj s.n. - introducere in stomac sau alt organ cavitar, pe cale bucala, a unui tub de cauciuc in scop explorator ori terapeutic (<fr. tubage)

tuberculostatic, -a adj., s.n. (medicament) care impiedica inmultirea bacilului tuberculozei (<fr. tuberculostatique)

tuberculoza s.f. - boala infectioasa, cauzata de bacilul Koch, care afecteaza diverse organe (<fr. tuberculose)

tumefactie s.n. - umflatura provocata de tulburari ale circulatiei sangelui (<fr. tuméfaction)

tumefia vr. - a prezenta o tumefactie (<fr. tuméfier)

tumoare s.f. - excrescenta patologica dintr-un tesut de formatie noua, rezultat printr-o inmultire anormala a celulelor (<fr. tumeur)

tunica s.f. - membrana fibroasa care inveleste unele organe (<fr. tunique)

tuseu s.n. - palpare a unui organ (<fr. Touché)

U

ulcer s.n. - leziune a pielii sau a mucoasei gastrice, care are tendinta sa se intinda si sa supureze (<fr. ulcere)

ulceratie s.f. - formare a unui ulcer; ulcerul insusi (<fr. ulcération)

uree s.f. - compus organic, produs de degradare a proteinelor din organism (<fr. urée)

uremie s.f. - prezenta ureei in sange (<fr. urémie)

ureter s.n. - canal pereche ce leaga rinichii de vezica urinara (<fr. uretere)

uretra s.f. - canal prin care se scurge urina din vezica (<fr. uretre)

uretrita s.f. - inflamatie a ureterei (<fr. urétrite)

V

vaccin s.n. - preparat biologic din virusi atenuati, inoculat in organism in scop preventiv, impotriva bolilor infectioase (<fr. vaccin)

vacuola s.f. - cavitate din citoplasma, cu o solutie apoasa (<fr. vacuole)

vag s.m. - nerv cranian cu rol important in functionarea aparatului respirator, circulator si digestiv (<fr. vague)

vagotomie s.f. - sectionare chirurgicala a nervului vag (<fr. vagotomie)

varicela s.f. - boala infectocontagioasa cu eruptie sub forma de basicute (<fr. varicelle)

vascularizatie s.f. - totalitatea vaselor sangvine sau limfatice ale unui organ, unei structuri biologice (<fr. vascularisation)

vasoconstrictie s.f. - stramtare a vaselor sangvine (<fr. vaso-contriction)

vasodilatatie s.f. - dilatare a vaselor sangvine (<fr. vaso-dilatation)

veneric, -a adj. - (despre boli) care afecteaza organele sexuale, transmitandu-se prin contact sexual (<germ. venerisch)

venerologie s.f. - studiul bolilor venerice (<fr. vénérologie)

ventral, -a adj. - din regiunea pantecelui (<fr. ventral)

ventricul s.n. - cavitate interna a unui organ (inima, creier etc.). (<fr. ventricule)

vermifug, -a adj., s.n. - (medicament) care distruge viermii intestinali (<fr. vermifuge)

vertebra s.f. - fiecare dintre oasele in forma de inel care constituie coloana vertebrala (<fr. vertebre)

vertex s.n. - crestetul capului (<fr. vertex)

vestibul s.n. - prima cavitate a urechii interne (<fr. vestibule)

vezicant, -a adj., s.n. - (substanta) care basica pielea (<fr. vesicant)

vezica s.f. - organ cavitar in care se acumuleaza (temporar) un lichid de excretie (<lat. vesica)

vezicula s.f. - 1. vezica mica 2. basicuta plina de lichid care apare pe piele si mucoase in diferite boli (<fr. vésicule)

virologie s.f. - parte a microbiologiei care studiaza virusurile (<fr. virologie)

viroza s.f. - boala infectioasa provocata de un virus (<fr. virose)

viscere s.n. pl. - organele din cavitatile mari ale corpului (<fr. visceres)

visceral, -a adj. - al viscerelor (<fr. visceral)

vitamina s.f. - compus organic complex, indispensabil organismului (<fr. vitamine)

vomitiv, -a adj., s.n. (medicament) care provoaca vomitare (<fr. vomitif)

X

xantocromie s.f. - coloratie in galben - verzui a pielii (<fr. xanthochromie)

xantom s.n. - tumoare benigna galbena, continand colesterol (<xanthome)

xantopsie s.n. - tulburare a vederii, care face ca totul sa para galben (<fr. xanthopsie)

xerodermie s.f. - boala congenitala caracterizata prin uscarea si descuamarea pielii (<fr. xérodermie)

xeroftalmie s.f. - opacifiere a corneei, provocata de lipsa vitamieni A (<fr. xérophtalmie)

Z

zaharina s.f. - compus organic solid, cristalizat, cu mare putere de indulcire (<fr. saccharine)