|
|
|
GLANDELE ANEXE ALE TUBULUI DIGESTIV
1.Ficat
Cel mai mare organ intern al corpului uman. Face parte din sistemul digestiv, performa mai mult de 500 functii diferite, fiecare dintre acestea fiind esentiale vietii. Functile sale esentiale includ: ajutor in digestia grasimilor, asigura rezerve de nutrienti, filtrarea toxinelor si a deseurilor din sange, sintetizarea unor varietati de proteine si reglarea nivelelor multor chimicale ce se ajung in sange.
Ficatul este unic intre organele corpului uman datorita capacitatii sale de regenerare, de reintregire a celulelor ce au fost distruse de o boala sau de o leziune pe termen scurt. Dar, daca ficatul sufera leziuni repetate, pe termen lung (boli cronice), modificarile devin ireversibile, interferand cu functia acestuia.
II. Structura ficatului
Ficatul uman este un organ de textura poroasa, fin, de culoare rosu-inchis maro. Este localizat in hipocondrul drept, sub cupola diafragmatica ca o foita de tesut muscular ce separa plamanii de organele abdominale. Carcasa caritilaginoasa a coastelor acopera ficatul, protejandu-l de leziuni. La un adult sanatos, ficatul cantareste in jur de 1.5 kg si masoara cca 15 cm.
In ciuda multelor functii complexe pe care le indeplineste, ficatul este relativ simplu in structura. Este compus din 2 lobi inegali, stang si drept. Lobul drept fiind de cca 6 ori mai mare si prezinta atasati 2 lobi mai mici numiti: lobul cuadrat si caudat.
Fiecare lob contine mii de unitatii numite lobule, care reprezinta constructiile componente ale ficatului. Lobulele sunt structurate pe sase-fete fiecare de 1mm. Prin centrul fiecarei lobule trec capilare cu scurgere in vena hepatica care transporta sangele afara din ficat.
Sute de cellule hepatice de forma cubica, numite hepatocite, sunt aranjate in jurul lobulului venei centrale. Pe suprafata exterioara a fiecarui lobul se gasesc mase mici de sange, ducte, si artere care transporta fluide in afara si inauntrul. Pe masura ce ficatul isi face treaba, depozitele de nutrienti cresc, toxinele inlaturate si medicamentele eliberate in corp prin aceste vase.
Spre deosebire de multe organe care au o singura rezerva de sange, ficatul primeste sange de la 2 surse: artera hepatica - care asigura sange bogat in O2 de la inima - suplinind astfel, 25% din sangele ficatului; vena portala, care transporta sange prin tractul digestiv unde colecteaza agenti nutritivi pe masura ce mancarea este digerata, ii transporta in ficat pentru procesare sau o eventuala depozitare, este sursa a 75% din rezerva de sange bogat in O2 a ficatului.
Vasele mici de sange ale arterei hepatice si ale venei portale se gasesc in jurul fiecarui lobul hepatic. Aceasta retea de vase sangvine este responsabila pentru cursul vast al sangelui prin ficat : 1.4 litri / min. Sangele iese din ficat prin vena hepatica care apoi se varsa in inima.
III. Functiile ficatului
Prima functie principala a ficatului este sa stocheze energie in forma glicogenica, care este compus dintr-o forma de zahar numita glucoza. Ficatul inlatura glucoza din sange atunci cand nivelul acestaia este crescut. Printr-un proces numit glicogeneza, ficatul combina moleculele de glucoza in lanturi lungi pentru a creea glicogenul, un carbohidrat care asigura o forma de energie depozitata.
Cand nivelul glucozei din sange scade sub nivelul normal de care organismul are nevoie pentru indeplinirea functiilor specifice, ficatul reverseaza aceasta reactie transformand glicogenul in glucoza.Alta functie cruciala a ficatului este productia bilei, un lichid de culoare galben-maro ce contine saruri necesare pentru digestia lipidelor sau a grasimilor. Aceste saruri sunt produse de lobuli.
Bila paraseste ficatul printr-o retea de ducte si este transportata in colecist, care concentreaza bila si o elibereaza in duoden (numai pe perioada digestiei)Vitaminele se gasesc de asemenea depozitate in ficat. Prin vena portala trece sangele bogat in agenti nutritivi, ficatul colecteaza si depoziteaza vitamina A, D, E si K, raman depozitate de asemenea si vitaminele B.
Ficatul functioneaza ca o fabrica chimica. Cateva proteine importante gasite in sange, se fabrica in ficat. Una dintre acste proteine - albumina ajuta in retentia de Ca+ si altor substante in circuitul sangvin. Albumina ajuta de asemenea la reglarea miscarii apei din sange in tesuturi. Ficatul produce si globina - una din cele 2 componente ce formeaza hemoglobina.
Mai produce si alte grupuri de proteine ce includ anticorpi.Multe alte chimicale sunt produse de ficat: fibrinogen, protrombina - care ajuta in vindecarea ranilor, in cicatrizare si colesterol - o componenta cheie a membranelor celulare care transporta grasimi din sange in tesuturi.Aditional fabricarii produsilor chimici, ficatul ajuta la neutralizarea, inactivarea si eliminarea substantelor toxice ca: medicamente si alcool din circuitul sangvin. Functia antitoxica este practicata de ficat prin absorbtia de toxine, le altereaza chimic apoi le excreta in bila.
IV. Bolile ficatului
Chiar daca este expus la multe substante daunatoare, acest remarcabil organ - ficatul - este capabil sa se regenereze, sa se autorepare sau sa poata inlocui tesutul lezat. Constructia lui in care micii lobuli performa aceasi functie, arata ca in momentul in care o sectiune este lezata - alta sectiune va prelua functia zonei lezate pana cand acesta va putea functiona din nou, va fi reparata. Ficatul este subiectul multor boli care ii pot coplesii functiile regeneratoare.
Bolile ficatului merg de la o infectie medie la boli cornice ce se sfarsesc uneori cu insuficienta hepatica. Pentru multe dintre aceste boli primul semn este sindromul icteric - coloratia in galben a a tegumentelor si a mucoaselor determinate de retentia in sange a bilirubinei (hepatocitele isi pierd abilitatea de prelucrare a bilirubinei - pigmentul de culoare galben-maro ce se geseste in bila).
Ficatul poate fi lezat oricand o boala sau o leziune afecteza restul corpului. De exemplu: cancerul se poate imprastina din stomac sau intestine catre ficat, diabetul - daca nu este tratat corespunzator. Unele boli cauzate de paraziti amebiazis si scistosomiazis, pot dauna ficatului. Folosirea medicamentelor - long-term si a drogurilor. Toxinele puternice pot duce chiar si la insuficienta hepatica.
Una dintre cele mai comune boli hepatice este HEPATITA, o inflamatie a ficatului. Hepatita poate fi cauzata de expunere prelungita la diferite medicamente, droguri, boli autoimune sau de infectii virale. Dar, heptitele, in cele mai multe situatii sunt cauzate de virusi. Hepatita A, epidemica ('boala manilor murdare'), poate produce simptome infectioase generale, digestive, hepatice insotite sau de icter. Virusul A se afla in organism in perioada acuta a bolii, se elimina prin materii fecale in ultima parte a incubatiei, perioada preicterica. O buna igiena practicata si vaccinare sunt masuri eficace de prevenire a hepatitei de tip A.
Hepatita B este o infectie mult mai serioasa decat cea de tip A. spre deosebire de virusul hepatitei A, virusul hepatitei B (VHB) ca si cel al infectei cu virus hepatic C sau D (VHC, VHD), poate ramane activ in organism pentru multi ani de la infectie, uneori lezand permanent ficatul. VHB se gaseste in sange si in alte fluide organice : lacrimi, saliva, sperma. Poate fi transmisa sexual, folosirea acelor folosite sau a obiectelor ascutite folosite pe piele (tatuaje). Ca preventie in cazul VHB - virus cu genom descifrat, exista : vaccinare, sex practicat protejat. In ultimul timp s-au descoperit medicamente eficace in lupta contra hepatitelor virusale de tip B , C, D : Lamivudina, Intron, Interferon.
In tarile dezvoltate, alcoolul induce boli hepatice mai crescute ca numar decat bolile hepatice virusale sau alte boli hepatice cauzate de alti factori.
Abuzul de alcool greu, tare cauzeaza depozite grase ce blocheaza functia hepatica, ducand de multe ori la hepatite cornice - ce pot progresa la randul lor in ciroze - afectiuni hepatice de etilogii variate, caracterizate anatomic prin leziuni celulare associate cu hiperplazie conjunctiva si regenerare celulara; care modifica structura lobului hepatic, iar clinic prin fenomene de insuficienta hepatica. Cand se instaleaza ciroza toxinele nu mai sunt indepartate adecvat din sange, TA creste in vena portala hepatica, substantele produse de ficat devin neregulate (proteine). Ciroza este ireversibila, dar functia ficatului poate fi imbunatatita daca consumul de alcool este stopat, fumatul de asemenea la care se adauga tratament medicamentos si regimuri speciale intocmite de medicul curant etc.
Pentru persoanele suferinde de boli hepatice severe sau insuficiente hepatice, transplantul poate fi o optiune. Spre deosebire de transplantul renal de exemplu, transplantul hepatic este o procedura complexa care nu prea are succese long-term. Din fericire noi tehnici si medicamente ajuta la imbunatatitea transplantului hepatic. Rata succesului curenta este intre 60-80%, supravietuire > de 5 ani la mai mult de jumatate a recipientilor transplantati. Majoritatea acestor oameni au o prognoza excelenta de sanatate viata normala.
Pancreas-ul este un organ din aparatul digestiv si endocrin care indeplineste doua functii majore: exocrina ( produce sucul pancreatic care contine enzime digestive) si endocrina (produce multi hormoni importanti,incluzand si insulina).
Este o glanda situata sub stomac, de forma alungita, cu o greutate de circa 70 g. Are atat o secretie externa (exocrina) necesara digestiei, cat si o secretie interna (endocrina) necesare in reglajul glicemiei. Secretia externa numita si suc pancreatic, se varsa in intestinul subtire. Actiunea lui influenteaza in special substantele adipoase. Este bogat in enzime: amilaza (care transforma glucidele in glucoza), maltaza (maltoza, in glucoza), tripsina (care scoate aminoacizii pe rand din protide si peptide), lipaza (grasimile cu acizi grasi si glicerina), carbonati si bicarbonati de Na, care dau alcalinitatea sucului pancreatic. Secretia interna este insulina, care regleaza cantitatea de zahar din sange, retinand surplusul de glucoza sub forma de glicogen, la nivelul ficatului. Lipsa insulinei duce la o boala foarte grava, numita diabet zaharat. Pancreasul secreta enzime vitale pentru organism. In caz ca se consuma multe alimente prelucrate industrial, se solicita dirijarea unui numar mare de enzime in stomac si intestin. In felul acesta, este compromisa imunitatea, prin scaderea aportului enzimatic al functiilor imunitare. Enzimele au multiple roluri: de rupere a alimentelor in bucati mai mici; determina lantul reactiilor chimice care duc la nutrienti; sinteza unor substante; determina aglomerarea de atomi in molecule etc.
Cand pancreasul este bolnav, acesta devine ca o "bomba atomica" pentru organism. Splina isi dubleaza volumul si doare. La ecografie nu se observa ca pancreasul este bolnav. Tumoarea la pancreas este foarte periculoasa deoarece nu prea se vindeca.
Bolile pancreasului sunt:
. pancreatitele acute - cu dureri in epigastru, cu umflarea abdomenului (abdomen acut) datorita inflamatiei cailor biliare sau alcoolismului. Daca se blocheaza motricea intestinala, e necesara operatia. Pancreatitele hemoragice, aparute la persoane obeze in urma unui pranz abundent (pot duce la moarte) sau care apar in urma bolilor infectioase (oreion).
. pancreatita cronica este provocata de o obstructie partiala a canalului Wirsung (calculi, sarcoame), cu fecale albe si grasoase, cu resturi nedigerate de carne, cu diaree etc.
. tumori pancreatice: cancer, sifilis, TBC etc.
. diabetul zaharat caracterizat prin neputinta organismului de a utiliza zaharul (glucidele), ceea ce duce la cresterea zaharului din sange, care este eliminat prin urina (glicozurie). Rolul principal in metabolismul (intrebuintarea) glucidelor il are hormonul pancreasului numit insulina. Inflamatia pancreasului, sau pancreatita, este probabil cea mai comuna boala a acestui organ. Disfunctia se poate rezuma la un singur sau mai multe episoade repetate sau poate deveni o boala cronica. Sunt multi factori asociati pancreatitei, printre care rani directe, anumite droguri, infectii virale, boli ereditare si deranjamente congenitale ale unui sistem.
Desi cauza imediata a pancreatitei acute nu este intotdeauna clara, pare sa implice unul sau mai multi dintre urmatorii factori:
-presiune crescuta intr-un canal datorata unei obstructii partiale;
-pietre la bila sau edeme;
-afectiuni ale canalelor din organe care permit scaparea enzimelor digestive activate in substanta pancreasului si in tesuturile inconjuratoare.
Suprastimularea mecanismului secretor de productie a enzimelor in celula poate duce la energizarea sistemelor de enzime intracelulare, rezultand in conversia proenzimelor in forme active care incep sa digere organite celulare. Glanda incepe astfel sa se autodistruga. Stricaciuni similare se pot produce in alte organe ale corpului cum ar fi plamanii, rinichii si vasele de sange care primesc aceste enzime activate prin sistemul celular. Nu este clar cum proenzima tripsinogena este transformata in tripsina in celula afectata. Dar este cunoscut faptul ca activarea altor proenzime incepe din aceasta conversie. Gradul de distrugere al celulei pare sa depinda de puterea factorilor cauzativi. Dureri puternice localizate, abdominale si de spate, datorate scurgerii de enzime, distrugerea tesutului si iritarea nervilor este cel mai des simptom de pancreatita acuta. In cazuri grave poate aparea stopul respirator, socul sau chiar moartea. Gravitatea simptomelor depinde in general de cat de afectat este pancreasul; rata de mortalitate este de aproape 50% in cazurile de pancreatita grava, dar este mai mica de 5% in cazuri mai putin grave. Diagnosticul este confirmat de detectia unui nivel ridicat de enzime pancreatice in sange si daca functia celulei este perturbata de procesul inflamator, de niveluri ridicate ale glucozei sanguine. Scanarile ultratomografice ale abdomenului superior au aratat un pacreas marit si infectat. Dureri puternice, de multe ori urmate de febra, sugereaza prezenta unui pseudochist sau abces provocat de focare de infectie in pancreas.
Pancreatita acuta este tratabila prin terapie sustinuta, cu inlocuirea fluidului si a sarurilor, prin controlul durerii. In cazuri severe, spalarea tesuturilor moarte si a enzimelor aditive din cavitatea abdominala in timpul operatiilor poate fi benefica. In timpul recuperarii postoperatorii, prevenirea unui nou atac este obiectivul principal.
In plus, indepartarea pietrelor, oprirea consumului de alcool, scaderea nivelului grasimilor din sange printr-o dieta corespunzatoare si incetarea consumului de droguri pot fi masuri folositoare. Acolo unde atacuri repetate ale pancreatiei au dus la cicatrici ale venei pancreatice principale, repararea pe cale chirurgicala poate preveni alte atacuri.
Pancreatita cronica urmeaza rareori atacurilor pancreatice repetate. Pare a fi o dereglare separata care duce la dopuri mucoase si la precipitarea sarurilor cu calciu din venele pancreatice mai mici. Urmeaza pierderea progresiva a tesutului pancreatic, probabil ca o consecinta a inflamatiei continue datorate blocajului venelor. Calcificarea progresiva care in timp duce la formarea de pietre in canalele pancreatice principale a fost atribuita productiei diminuate de proteine care tin calciul in solutii.
Alcoolismul si anumiti factori ereditari sunt responsabili pentru aproape toate cazurile de pancreatita cronica intalnite in tarile vestice. Malnutritia cronica de proteine este un factor important in tarile subdezvoltate. Dureri abdominale, diabetul si malabsorbtia intestinala a nutrientilor dietari sunt simptomele principale ale pancreatitei cronice. Pierderea greutatii si deficienta de vitamine solubile in grasimi (A, D, E si K) sunt frecvente. Tratamentul include abstinenta de la alcool si ingestia de enzime pancreatice care sa controleze malabsorbtia.
Fibroza chistica a pancreasului este mostenita, dar nu se manifesta decat daca ambii membri ai unei perechi de cromozomi omologi poarta boala. Principala anormalitate functionala la aceste persoane pare sa fie elaborarea de catre glandele mucoase a secretiei cu concentratii mari de proteine si calciu. Acest dezechilibru duce la cresterea vascozitatii secretiilor si la precipitarea mucusului si a constituentilor organici din canalele pancreatice. Procesul de infundare din pancreas duce la o inevitabila distrugere a tesuturilor. Un proces similar din sistemul hepatic biliar produce focare de proliferare a infectiior biliare, o forma de ciroza. La aceasta boala tratamentul consta in inlocuirea pe cale orala a enzimelor pancreatice.
Imbolnavirea pancreasului apare in principal de la sistemul de canale. Frecventa cancerului pancreasului a cresut (mai mult la barbati decat la femei) si a depasit rata cancerului stomacal. Nu au fost identificati anumiti factori de risc, cu toate ca s-a sugerat ca aceasta boala apare mai mult printre diabetici si la persoanele cu pancreatita cronica. Dureri abdominale, deseori radiind spre spate, si scaderea in greutate sunt cele mai frecvente simptome ale cancerului pancreatic. Diagnosticul este dat in cele mai multe cazuri de tomografia computerizata, de multe ori diagnostic intarit de biopsie. Nu exista tratament eficient, si mai mult de 90% din pacienti mor in primul an de la diagnostic. Daca masa tumorala este localizata si nu a invadat vasele de sange si nervii care inconjoara pancreasul, poate fi scoasa prin operatie. Radiatiile si chimioterapia s-au aratat a fi tratamente promitatoare ca agenti terapeutici daca terapia incepe prompt in cursul bolii si e continuata pentru perioade lungi.
Hepatitele(acute si cronice) .Bolnavii de hepatita cronica se pling de dureri in regiunea derapta subcostala,scaun instabil,umflarea abdomenului,pruritul tegumentului,micsorarea poftei de mincare,etc.Adresarea opurtuna la medic permite a stabili la timp diagnoza si cauza imbolnavirii,efectuarea tratamentului necesar.In profilaxia acutizarilor,de rind cu lecuirea fenomenelor acute,are mare importanta respectarea regimului alimentar,dieta,refuzul mincarilor picante,a bauturilor alcoolice.
Ciroza ficatului de cele mai dese ori este o urmare a hepatitei cronice suportate in trecut,cu toate ca se poate dezvolta pentru prima data.O anumita insemnatate o au diferitele intoxicatii,in special cu alcool,ciuperci otravitoare,intoxicatii cu toxine chimice industriale.Bolnavii se pling de dureri in regiunea dreapta subcostala, unflarea abdomenului,diaree,scaun instabil,prurit,hemoragii intestinale, dispnee,umflarea membrelor inferioare.Bola progreseaza treptat si in sfirsit duce la insuficienta a ficatului.Cu toate acestea,tratamentul sistematic,stricta respectare a regimului alimentar,dieta permit a mentine mult timp capacitatea de munca.
Boli ale vizicii biliare (colecestita,colelitiazia).La baza colecestitei (acute si cronice) stau bolile inflamatori ale vezicii biliare.Cauzele sunt dereglarea functionala a vizicii biliare,diferite dischinezii,contagiuni,alergii,obezitatea, constipatii,gastritele cronice,preponderent cu aciditate scazuta,lamblioza intestinului,etc.Bolnavii se pling de amar in gura,dureri in regiunea dreapta subcostala,uneori cu caracter de criza,umflarea abdomenului,scaun instabil, cresterea temperaturii corpului,voma,culoarea galbena a tegumentului, pierderea capacitati de munca.
Gastritele(acute si cronice) cel mai frevent se intilnesc la oamenii de virsta tinara.Gastrita acuta de regula se dezvoltain rezultatul luarii unei hrane prea fierbinti,a condimentelor picante,iregularitatii alimentarii,in cazul autolecuirii,la fumatori si la oameni consumatori de bauturi alcoolice precum si la cei ce au dinti nelecuiti.Inlaturarea inopurtua a acetor cauze pot contribui la dezvoltarea gastritei cronice.Bolnavii de gastrita de regula se pling de senzatii neplacute in abdomen, arsuri si greutate sub lingurita,pierderea poftei de mincare,greturi, voma, eructatie, guat neplacut in gura,scaun instabil,umflarea abdomenului.Adresarea la timp la medic,tratamentul si inlaturarea cauzelor bolii duc de regula la deplina insanatosire in cazul gastritei acute si la imbunatatirea starii sanatatii in cazul gastritei cronice. Atit la aparitia bolii,cit si la preintimpinarea acutizarilor si complicatiilor o mare insemnatate are observarea de dispanser,respectarea regimului,in caz de necisitate, dieta,tratamentul balneo-climateric,renuntarea la fumat si bauturile alcoolice.
Ulcerul gastrio-duodenal este boala preponderent a barbatilor de virsta tinara.Cauza este alimentarea neregulata,fumatul,excesele in consumarea bauturilor alcoolice,dereglarile neuro-psihice,trairile emotionale,atmosfera tensionanta la serviciu si in familie,stresurile emotionale.Bolnavii poarta dureri care pot aparea imediat dupa luarea hranei,peste 2-3 ore dupa masa sau seara tirziu,noaptea(asa numitele boli flaminde),de asemenea greturi si voma.Nu de putine ori se semnalizeaza pierderi de masa.Bolnavii in perioada acutizarii bolii isi pierd capacitatea de munca.Adresarea la timp la medic si lecuirea stationar si ambulatoriu,in majoritatea cazurilor duc la insanatosirea si restabilirea capactatii de munca.Cu toate acestea boala este predispusa pentru recidive,acutizari care deseori apar primavara si toamna.De aceea bolnavii trebuie sa se afle la evidenta la policlinicala locul de trai,sa primesca tratament profilactic.Frecventele acutizari ale bolii duc la complicatii,deseori necisita interventii chirurgicale.
