RADACINOASELE SI TUBERCULIFERELE

Sunt nutreturi cu un continut ridicat in apa (75 - 90%), iar substanta uscata contine in proportie mai mare glucide si in cantitati mici proteina, grasime si celuloza. Au un continut redus in calciu si fosfor dar ridicat in potasiu.

Radacinoasele folosite in hrana animalelor determina cresterea digestibilitatii ratiei la vaci de lapte si odata cu aceasta va creste ingesta de substanta uscata, ceea ce duce la marirea productiei de lapte. Radacinoasele activeaza secretia sucurilor digestive, iar saponinele cand sunt in cantitati mici determina imbunatatirea absorbtiei substantelor nutritive. Continutul ridicat in saponine, ca si nitratii, pot sa produca intoxicatii la animale. Glucidele din aceste nutreturi (zaharul, amidonul) fermenteaza rapid si la nivelul rumenului rezulta cantitati mari de acizi grasi volatili (AGV) care determina cresterea aciditatii continutului rumenal, creandu-se conditii favorabile pentru aparitia acidozei cu consecinte negative asupra productiei si sanatatii animalelor. Aceste nutreturi se conserva mai greu datorita continutului ridicat de apa, fapt pentru care trebuie consumate in prima parte a sezonului de stabulatie. Valoarea nutritiva a unor radacinoase si tuberculifere este redata in tabelul 37.

1.Radacinoasele

Din aceasta grupa de nutreturi, in hrana animalelor se pot folosi: sfecla furajera, sfecla de zahar, morcovul furajer si gulia furajera.

Sfecla furajera se caracterizeaza prin productii mari de radacini la hectar, apreciate la peste 100 tone, in functie de soiul cultivat. Radacinile de sfecla se pastreaza timp de 4 - 6 luni in silozuri speciale, construite la suprafata solului. Datorita continutului ridicat in apa se recomanda sa fie administrata in hrana in primele luni ale perioadei de stabulatie.

Sfecla furajerǎ datorita suculentei si a continutului mare in glucide usor digestibile este consumata cu placere de toate animalele de ferma. Valoarea nutritiva medie este apreciata la 0,12 U.n. si 10 g P.d. la 1 kg; 0,18 UNL, 5 g PDIN si 9 g PDIE.

In hrana bovinelor, se administreaza sub forma tocata, singura sau in amestec cu alte nutreturi. La vaci de lapte se poate da pana la 35 kg/zi. In cantitati mai mari determina scaderea continutului de grasime din lapte si imprima un gust amarui laptelui. La bovine adulte la ingrasat se poate da in cantitati mai mari. La vacile gestante sfecla furajerǎ se poate da in cantitate de 10 - 15 kg/zi, iar in ultimele saptamani de gestatie se administreaza in cantitati reduse pana la jumatate din cele recomandate. La tineretul taurin de reproductie in functie de varsta se pot da 5 - 15 kg/zi.

In hrana taurilor de reproductie se administreaza 5 - 15 kg/zi, iar la taurasii de prasila se poate da in ratie 3 - 8 kg/zi. Oile pentru reproductie pot sa primeasca 2 - 3 kg/zi, iar cele la ingrasat pana la 5 kg/zi. Berbecii de reproductie pot primi 1 - 2,5 kg/zi, iar tineretul ovin de reproductie 1 - 1,5 kg/zi. La armasarii de reproductie, curatita de pamant si tocata sau chiar intreaga se poate da 3 - 8 kg/zi. La caii pentru tractiune se administreaza in ratie pana la 10 kg/zi. La iepele gestante se poate da in ratie 3 - 5 kg/zi, iar la cele in lactatie 5 - 10 kg/zi. Tineretul cabalin de reproductie, in functie de varsta, poate primi in ratie, 3 - 6 kg/zi. La porcinele de reproductie sfecla furajerǎ se poate da cruda, sub forma tocata, sau chiar intreaga pentru a preveni constipatia. In perioada de iarna pentru scroafele care alapteaza si tineretul in crestere se recomanda sfecla cruda ca sursa de vitamina C. La scroafele gestante se recomanda 4 - 6 kg/zi, la cele in lactatie 5 - 10 kg/zi, iar la tineretul porcin de prasila in functie de varsta se poate da 1,5 - 4 kg/zi. La vieri se da 3 - 6 kg/zi sub forma tocata in stare cruda sau fiarta si in amestec cu alte nutreturi, iar la vierusi 1 - 3 kg/zi. La pasari, se administreaza tocata, pentru gaini 30 g/zi, iar la gaste si rate 50 g/zi.

Sfecla de zahar in comparatie cu sfecla furajerǎ are un continut mai ridicat in energie si proteina. Are 0,24 U.n. si 14 g P.D. la 1 kg, 0,30 UNL, 8 g PDIN si 19 g PDIE.

In hrana animalelor trebuie folosita pana la inceputul primaverii. In timpul conservarii au loc pierderi de zahar si odata cu incalzirea timpului, primavara pierderile cresc foarte mult. La vaci de lapte se poate administra in cantitati de 10 - 15 kg/zi. Sfecla de zahar se va introduce treptat in ratia vacilor si nu se administreaza mai mult de 5 kg la un tain deoarece pot sa apara cazuri de enterite, atonia prestomacelor si scaderea productiei.

In comparatie cu rumegatoarele, porcinele valorifica mai bine zaharul din sfecla. Se poate da intreaga sau tocata si amestecata cu alte nutreturi. Se poate administra si fiarta cu conditia sa fie consumata intr-un interval scurt, deoarece dupa 12 ore prin transformarea nitratilor in nitriti pot sa apara intoxicatii. Prin fierbere se distrug chiar saponinele. La vieri de reproductie se poate da 2 - 4 kg, scroafe 3 - 6 kg, iar la porcinele la ingrasat 2 - 8 kg. Ratiile care contin sfecla de zahar trebuie echilibrate in proteina si substante minerale.

La caii pentru tractiune se poate da in ratie 5 - 10 kg/zi, iar in perioada de repaus se administreaza cantitati mai mici. Se poate administra la armasari, iepe de reproductie 3 - 6 kg/zi si la tineretul cabalin de reproductie.

Morcovul furajer are o compozitie chimica asemanatoare cu a celorlalte radacinoase. Este consumat cu placere de reproducatorii masculi si tineret, fiind usor digestibil. Se foloseste mai ales in scopul asigurarii necesarului de caroten, pe perioada de iarna la animalele de reproductie.

Continutul in caroten al morcovilor proaspeti variaza cu soiul intre 40 - 120 mg/kg. Valoarea nutritiva este de 0,15 U.n. si 12 g P.d. la 1 kg; 0,15 UNL, 6 g PDIN si 10 g PDIE.

Morcovul furajer este folosit mai mult in hrana reproducatorilor masculi, la femele in perioada de pregatire pentru monta si in gestatie avansata in cantitate de 2 - 5 kg/zi si la tineretul in crestere si dezvoltare. Se administreaza in stare cruda sub forma de taitei, in cantitatile necesare pentru asigurarea carotenului din ratie.

Gulia furajera are 0,10 U.n. si 8 g P.d.; 0,13 UNL. La vaci de lapte se poate administra in ratie pana la 30 kg/zi. In cantitati mai mari determina scaderea productiei de lapte, iar untul obtinut din acest lapte este tare si sfaramicios. Pentru a preveni imprimarea unui miros si gust neplacut laptelui se administreza in hrana dupa muls. Se recomanda sa fie utilizata in hrana cu nutretul insilozat, in cantitati de 10 - 15 kg/zi. La celelalte specii de animale poate fi folosita in cantitati mai mici decat sfecla furajerǎ.

In folosirea radacinoaselor trebuie respectate cateva reguli generale si anume: introducerea treptata in hrana in decurs de 10 - 15 zile, incepand cu cantitati mici si apoi crescande pana la consumul prevazut in ratii; curatirea de impuritati prin spalare, tocarea radacinoaselor sa se faca cu cel mult 2 ore inainte de administrarea in hrana; introducerea in ratie a 2,5 - 3 g carbonat de calciu pentru fiecare kg de radacinoase; indepartarea zilnica a resturilor neconsumate.

La porcine sfecla fiarta trebuie sa se dea cel mai tarziu dupa 6 ore in consum, altfel poate produce intoxicatii. Pentru a preveni astfel de accidente se recomanda sa se fiarba numai cantitatea de sfecla necesara pentru un tain.

2. Tuberculiferele

Din aceasta grupa de nutreturi in hrana animalelor se pot folosi cartoful si topinamburul.

Cartoful are un continut de apa de 80 - 83% si de 17 - 20% substanta uscata in care predomina amidonul, 75%. Are un continut redus in calciu, fosfor, dar mai ridicat in potasiu fiind bogati in vitamina C. Proteina se afla in cantitate mica dar este bine echilibrata in aminoacizi. Valoarea nutritiva la 1 kg este de 0,22 U.n. si 12 g P.d; 0,24 UNL, 13 g PDIN si 21 g PDIE. Contine solanina care este un amestec de 6 glicozizi, dintre care cel mai important este alfa - solanina. Continutul in solanina este mai redus toamna si creste primavara. Incoltirea, mai ales la lumina solara, determina cresterea continutului in solanina pana la 2 - 4 g/kg. Concentratia de peste 150 mg/kg este daunatoare pentru animale. Cartofii incoltiti se pot da in hrana, dar in cantitati mai mici si numai dupa indepartarea coltilor si oparire.

La vaci de lapte cartofii se dau cruzi, sub forma tocata, 10 - 15 kg/zi. In cantitati mai mari influenteaza calitatea laptelui si a untului. Pentru a preveni gustul neplacut al laptelui, se recomanda sa fie administrati dupa muls.

La oi se folosesc cruzi si in amestec cu alte nutreturi in cantitate de 0,5 - 2 kg/zi, mai ales la ingrasarea oilor adulte.

La porcine, cartofii se dau fierti si in amestec cu concentrate si faina de fan. De retinut, ca porcinele nu consuma cu placere cartofii cruzi. La porcine si pasari, digestibilitatea cartofilor fierti, respectiv valoarea nutritiva, este mai mare decat a celor cruzi.

La tineretul porcin se administreaza 0,5 - 3 kg, la scroafe pana la 5 kg, iar la porcinele la ingrasat 6 - 10 kg impreuna cu nutreturile minerale si vitaminice. In cazul ingrasarii porcinelor pe baza de cartofi, trebuie introduse in ratie nutreturile proteice (sroturi, mazare, fainuri animale, lapte smantanit).

In hrana cabalinelor, cartofii care se administreaza trebuie sa fie curati, tocati si amestecati cu pleava sau paie tocate. Daca se dau in cantitati mai mari, caii transpira si obosesc repede in timpul muncilor.

La cabalinele adulte de reproductie nu se recomanda sa se dea mai mult de 8 kg cartofi cruzi pe zi.

Gainile pot sa primeasca 30 - 40 g cartofi fierti/zi asigurand in ratie nutreturile proteice. Ratele si gastele pt sa primeasca pana la 100 g cartofi fierti/zi.

Topinamburul sau napul porcesc are o valoare nutritiva mai mare decat sfecla furajerǎ si este consumat cu placere de porcine. Porcinele adulte pot consuma 8 - 10 kg/zi, ratia completandu-se cu un supliment de cereale.

Tabelul 37

Valoarea nutritiva a unor radacinoase, tuberculi furajeri si subproduse ale lor utilizate in hrana rumegatoarelor

UFL - unitati nutreturire lapte;

UFC - unitati nutreturire carne;

PDIA - proteine digestibile in intestin de origine alimentara, exprimata in g/kg;

PDIN - PDIA + proteinele microbiene digestibile in intestin, corespunzand azotului, nutretului fermentat

in rumen (g/kg).

PDIE - PDIA + proteinele microbiene digestibile in intestin, corespunzand energiei nutretului fermentat

in rumen (g/kg);

UIDO - valoarea de incarcare digestiva a unui nutret, exprimata in unitate de incarcare digestiva pentru ovine;

UIDL - unitatea de incarcare digestiva pentru vaca de lapte;

UIDB - unitatea de incarcare digesiva pentru celelalte bovine.

3.Prepararea radacinoaselor si a tuberculiferelor

In mod curent radacinoasele si tuberculii sunt supuse actiunilor de spalare, de tocare si de fierbere.

Spalarea se face pentru indepartarea pamantului aderent pe suprafata lor, care poate reprezenta 5 - 15%.

Tocarea se face in scopul usurarii masticatiei cat si in vederea amestecarii cu alte nutreturi. Tocarea se poate face in bucati mai mari sau mai mici, in functie de specia si categoria de varsta. Pentru bovine, ovine si cabaline tocarea se face in mod obisnuit, sub forma de bucati, iar la porcine si pasari sub forma marunta, razuita

Oparirea si fierberea. La rumegatoare si cabaline radacinoasele si tuberculii se dau in stare cruda. La porcine si pasari radacinoasele se pot da in stare cruda, oparite sau fierte, in timp ce cartofii se recomanda sa fie dati in stare fiarta. Mai economic fierberea se face in instalatii cu vapori sub presiune. Suculentele pot fi supuse si unui proces de dospire in amestec cu fibroasele grosiere, care in acest fel isi imbunatatesc mult insusirile gustative. Dupa fierbere si zdrobire, cartofii si radacinoasele se pot folosi si pentru  prepararea terciului, luand in calcul o parte cartofi sau radacinoase fierte la 3 - 4 parti apa

Suculentele inghetate sunt supuse dezghetarii, care se face prin introducerea lor in apa rece, in cantitati ce vor fi consumate in ziua respectiva