|
|
|
Metode de prevenire si lichidare a stocurilor supradimensionate
Principala cale de prevenire a stocurilor supradimensionate o constituie luarea in considerare a factorilor care influenteaza formarea stocurilor respective inlaturarea cauzelor care au determinat constituirea lor.
Masurile de prevenire a formarii stocurilor supradimensionate pot fi grupate in masuri manageriale ale productiei si ale aprovizionarii. Pentru prevenirea stocurilor supradimensionate ar trebui sa se treaca la metode moderne, specifice economiei de piata, de elaborare a programului de productie si asigurare cu resurse materiale prin aplicarea principiilor de marketing, atat in stabilirea obiectivelor programului de productie si obiectivelor programului de asigurare a resurselor materiale.
1.Metoda aval-amonte constituie principala metoda si presupune ca sa se inceapa, atat in elaborarea programului de productie, cat si de asigurare cu resurse materiale, prin cercetarea pietei intreprinderii, a cerintelor consumatorilor, clientilor d.p.d.v. calitativ, al structurii pe sortimente, cantitativ, al perioadei de aducere pe piata si in functie de rezultatele cercetarii sa se elaboreze programul de asigurare cu resurse materiale. Trebuie mentionat ca nu este de ajuns doar cercetarea pietei de desfacere ci si a pietei de aprovizionare, astfel incat sa se poata opta catre furnizorii care ofera cele mai convenabile resurse d.p.d.v. al pretului, calitatii, al conditiilor de piata, etc.
2.Analizarea consumurilor materiale din perioadele anterioare, stabilirea consumurilor specifice in raport cu productia realizata, in dinamica si spatiu, realizarile fata de program, stabilirea cauzelor abaterilor si stabilirea normelor de consum locale bine fundamentate, care sa tina seama de plan, de structura productiei si tehnologiei, modificarile ce urmeaza sa aiba loc in tehnologii in structura resurselor materiale utilizate, in sistemul de aprovizionare si pregatire a resurselor materiale. Este vorba de optimizarea factorilor de productie alocati, a dozelor de ingrasaminte chimice, a cantitatilor de apa pentru irigatii, optimizarea ratiilor, etc.
3.Studierea posibilitatilor de autoaprovizionare cu resurse materiale pe baza autoproducerii unor resurse materiale de natura biologica (seminte, material de plantat, furaje, animale la ingrasat, substante fertilizante, etc). Pentru intreprinderile mari, cu profil complex, se poate imbina productia vegetala cu cea animala in vederea scaderii gradului de dependenta fata de alti furnizori, iar pentru diminuarea consumului de ingrasaminte chimice, consumul de ierbicide si alte substante contra daunatorilor se impune practicarea asolamentelor, rotatii de culturi, posibilitati de autoproducere prin statiuni experimentale (seminte, material de plantat mai ieftine) asigurandu-se mai usor (operativ) cu cantitati de resurse materiale cerute de tehnologii.
Realizarea de calcule de eficienta economica pe variante pentru fiecare produs, determinarea sporului de productie adus de resursele biologice de calitate superioara cumparate la preturi mai mari din afara intreprinderii pe care unitatea nu reuseste sa le produca la calitatea superioara, contribuie la obtinerea de rezultate economice optime.
4.Optimizarea stocurilor pe baza de calcule analitice, gestionarea stocurilor si urmarirea aducerii lor in intreprinderi in perioadele optime, receptia lor, corelatia lor cu tehnologiile utilizate. O atentie deosebita trebuie acordata depozitarii, evidentei stocurilor in depozite, efectuarea operatiunilor de intrare-iesire si luarea masurilor de prevenire a aducerii de noi partizi de resurse in situatia in care in depozite resursele materiale sunt mai mari decat stocul maxim normat.
Stocurile supradimensionate, cand se formeaza, trebuiesc studiate urmatoarele aspecte:
-posibilitatile de atragere in productie a resurselor materiale prin desfacerea productiei intr-o anumita perioada, prin substituirea altor resurse;
-in relatiile cu furnizorii, in afara de cercetarea pietei si optarea pentru furnizorii optim economic este recomandabila realizarea unor relatii permanente pe baza de contracte, cooperari, integrarea cu furnizorii de resurse materiale sau prin integrare a furnizorilor. Rezultatele foarte bune se realizeaza cand intreprinderile foarte mari (holdinguri) sau intreprinderile distribuitoare (SCAPA) au delegati permanenti in intreprinderile producatoare de resurse materiale care sa urmareasca procesul de productie a resurselor materiale. In relatiile cu furnizorii trebuie utilizate si alte cai de urmarire a realizarii contractelor, cum ar fi: grafice, corespondenta, telefoane, etc.
Pentru prevenirea formarii stocurilor supradimensionate sau subdimensionate este foarte importanta adaptarea operativa a programului de asigurare cu resurse materiale la programul de productie al unitatii economice, insotita de vanzarea intregii productii pe piata. Aceasta ultima cerinta este din ce in ce mai greu de realizat inj conditiile economice de piata, datorita concurentei si fluctuatiei in ceea ce priveste cererea si offerta de produse alimenatare.
Pentru perioadele in care s-au format si sunt detinute, stocurile supradimensionate (determinate de cele cu miscare lenta sau fara miscare) se considera nejustificate economic si, ca atare se impune luarea urmatoarelor masuri de lichidare:
-atragerea in procesul de productie a resurselor materiale aflate in acesta situatie, dar pe alte destinatii de consum decat cele intrate si daca se justifica economic in comparatie cu alte posibilitati de valorificare;
-desfasurarea unei ample actiuni de informare a potentialilor clienti de pe piata interna si internationala asupra surselor materiale si produselor disponibile pentru vanzare, folosind in acest sens toate mijloacele posibile care se justifica economic;
-apelarea la unele unitati specializate in comercializarea de produse, din tara sau de pe plan international;
-apelarea la unele institutii specializate in studiul pietei interne sau internationale, a unor agenti comerciali cu experienta si sfera de actiune mare;
-participarea la bursele de marfuri, la targuri si expozitii interne (mai ales) unde resursele constituite ca stocuri supranormative pot fi vandute doar la preturi mai mici decat costul de aprovizionare plus costul suplimentar de stocare;
-cand resursele materiale aflate in stoc supranormativ, prin natura lor, nu-si mai gasesc utilitatea, atat la nivelul unitatii unde au fost constituite, cat si la alte unitati de profil atunci se procedeaza la casarea acestora (cu ajutorul unor unitati specializate), inregistrandu-se eventuale recuperari de materiale rezultate in urma casarii stocurilor supranormative.
In concluzie, se poate spune ca daca unitatile agroalimentare sunt puse in situatia de a fi constituit stocuri supradimensionate sau subdimensionate se recurge la metoda de prevenire si constatare (lichidare) a lor, insa orice actiune care se initiaza in legatura cu acest gen de stocuri trebuie sa fie precedate de analize care sa-i fundamenteze scopul economic; pe acesta baza se va alege varianta de actiune cea mai eficienta.
