|
Resurse funciare (solurile)
1. Particularitatile si potentialul productiv al solurilor
La data de 1 ianuarie 2002 fondul funciar al Republicii Moldova constituia 3 384350 ha, inclusiv terenuri agricole 2438685 ha (72,1 %) dintre care terenuri arabile - 1839657 ha (75,5 %), plantatii multianuale - 305736 ha (12,5 %), fanete si pasuni 284988 ha (11,7 %), parloaga - 8304 ha (0,3 %). Dupa tipurile de proprietate fondul funciar este divizat in felul urmator: proprietatea publica a statului constituie 772917 ha (22,8%), proprietatea publica a unitatilor administrativ teritoriale - 742241 ha (21,9%) si proprietate privata - 1869192 ha (55,3%).
Odata cu realizarea reformei funciare au avut loc urmatoarele schimbari in suprafata categoriilor de terenuri [7](tab. 1.10).
Tabelul 1.10
Repartizarea fondului funciar dupa categoriile de terenuri
Nr.
crt.
Denumirea categoriilor de terenuri
Suprafata totala, ha
Diferenta,
ha
la 1.01.2001
la 1.01.2002
1.
Terenuri cu destinatie agricola
2016652
1946661
- 69990
2.
Terenurile satelor, oraselor, municipiilor
299662
309859
+ 10197
3.
Terenurile destinate industriei, transporturilor si altor meniri speciale
58378
38618
- 19760
4.
Terenurile destinate protectiei naturii, ocrotirii sanatatii, activitatii recreative
890
1976
+ 1086
5.
Terenurile fondului silvic
353736
354272
+ 536
6.
Terenurile fondului apelor
34361
57110
+ 22749
7.
Terenurile fondului de rezerva
620539
655854
+ 35315
Total terenuri
3384208
3384350
+ 142
Din tabel rezulta ca pe parcursul anului 2001 suprafata terenurilor agricole s-a redus cu 69990 ha si s-au majorat suprafetele celorlalte categorii de terenuri, cele mai considerabile fiind majorarile suprafetelor fondului de rezerva, fondului apelor si ale fondului destinat localitatilor.
La 1 ianuarie 2002 fondul de rezerva constituia 655854 ha si era alcatuit din terenuri destinate dezvoltarii sociale a localitatilor, terenuri de uz comun (pasuni, plantatii forestiere, terenuri aflate sub ape, drumuri, constructii etc.) si alte terenuri. Suprafata terenurilor fondului silvic al statului constituia la aceeasi data 354272 ha (10,5 ), iar al terenurilor fondului apelor de stat - 57110 ha, sau 1,7 %.
Suprafata totala a terenurilor ameliorate constituia la 1 ianuarie 2002 353883 ha, inclusiv 280809 ha irigate si 73074 ha desecate. Din suprafata totala a terenurilor irigate 23872 ha sunt amplasate pe terenuri desecate.
Este necesar de mentionat, ca pe masura realizarii reformei funciare se constata o modificare nefavorabila a structurii terenurilor cu destinatie agricola: suprafata plantatiilor multianuale s-a micsorat cu 28387 ha (inclusiv livezi - 19486 ha, vii - 8109 ha) in urma defrisarii livezilor si viilor de catre noii detinatori de terenuri. In schimb au crescut suprafetele parloagelor - cu 1149 ha.
Odata cu realizarea reformei funciare si cu implementarea unor noi forme de proprietate a crescut substantial numarul detinatorilor funciari si al proprietarilor de terenuri agricole. La 1 ianuarie 2002 in Republica Moldova existau 1117687 detinatori de terenuri, care dispuneau de cote de teren echivalente cu o suprafata de 1690741 ha. Suprafata medie a unei cote de teren constituie 1,56 ha.
La aceeasi data activau 64 cooperative de productie, 1152 societati pe actiuni, 4 colhozuri, 1124 societati cu raspundere limitata, 546,8 mii de gospodarii taranesti (de fermier), 225 asociatii de gospodarii taranesti. Este necesar de mentionat, ca suprafata medie a terenului unei societati cu raspundere limitata constituie 513,5 ha, asociatii de gospodarii taranesti - 70,3 ha, societati pe actiuni - 34,2 ha etc. [7]. Toate aceste procese sociale au un impact esential asupra invelisului de sol al tarii.
Invelisul de sol al Republicii Moldova este bine studiat si cartografiat. Rezultatele cercetarilor au fost publicate in mai multe editii si generalizate monografic [ 33, 41-43].
Conform datelor primelor sistematizari cadastrale efectuate in republica (a.1969) au fost cercetate 2504587 ha de terenuri agricole, dintre care cca 2 mln. ha sunt amplasate pe versanti, inclusiv 672705 ha in pante cu peste 5 inclinare [17] (tab.1.11).
Tabelul 1.11
Calitatea terenurilor agricole
Caracteristici
Suprafata terenurilor agricole, ha
arabile
multianuale
pasune
Grad de inclinare
<1
336158
47189
64427
1-5
1098365
175995
77949
5-8
256391
86532
80910
8-17
65962
49695
107059
17-25
3600
1549
17200
>25
475
261
2771
Grad de erodare
slab erodate
234560
57688
34937
moderat erodate
99460
42628
57590
puternic erodate
31262
17774
36736
total
365282
118060
129263
Capacitatea de productie a resurselor de sol pe terenurile amplasate pe versanti este puternic afectata de procesele de eroziune, cu intensitate in crestere. In acelasi an cu diferit grad de eroziune se inregistrau 612605 ha de teren agricol, inclusiv 327185 ha slab erodate, 199678 ha moderat - si 85772 ha puternic erodate. Actualmente, conform datelor recente la 1 ianuarie 2002, suprafata terenurilor agricole erodate in teritoriul tarii a ajuns la 858564 ha, inclusiv 504158 ha slab erodate, 252711 ha moderat si 101695 ha puternic erodate [7]. Productivitatea culturilor de camp pe terenurile erodate se reduce cu 30, 50 si 75 % corespunzator. Pagubele provocate de eroziune, nu se limiteaza numai la efecte economice directe. Cele mai grave se refera la dereglarile echilibrului ecologic. Circa 30-32 % din precipitatiile atmosferice care cad pe teritoriul republicii nu se rezerveaza in profilul de sol ci se scurg in jos pe panta, provocand eroziunea solului, astfel 120-130 mm de apa, echivalentul a 12-15 chintale de cereale se transforma in efecte negative si efectueaza o erodare a stratului de sol pe alocuri echivalenta cu 65-71 tone la ha anual. Numai prin pierderile recoltei la preturile curente de comercializare a productiei de cereale se insumeaza pierderi de circa 17-18 mii lei la ha.
Deficitul de umiditate din sol intensifica fluxurile de caldura cu fluctuatii de amplituda mare in perioade limitate de timp. Devierile precipitatiilor de la normele multianuale (conform datelor Serviciului de Stat Hidrometeo") in prima decada a lunii aprilie a.2002, la inceputul perioadei de vegetatie au variat intre 25 % si 127 % fata de normele anuale. Numai la cinci statii meteo - precipitatiile au depasit putin nivelul mediu multianual, in restul teritoriului sau inregistrat doar 4-5 mm, mai rar 9-12 mm. Aceasta tendinta de deficit de umiditate productiva s-a mentinut pe parcursul intregii perioade de vegetatie a a.2002. Precipitatiile atmosferice cazute in prima decada a lunii mai in 65 % din teritoriul republicii au fost sub normele medii anuale. La sfarsitul decadei a doua a lunii mai acest indice a scazut sub nivelul zero in stratul de de sol 0-10 cm la statiile Ribnita, Bravicea, Grigoriopol. In majoritatea suprafetei rezervele de apa nu depaseau 2-4 mm. Nu au salvat situatia nici precipitatiile abundente care au cazut la sfarsitul lunii mai, care au depasit pe alocuri cu mult normele multianuale: la Rezina - 515 %; Nisporeni -324 %, iar multe localitati au ramas si la sfarsit de mai fara precipitatii: Anenii Noi - zero; Vulcanesti - 3 mm; Glodeni, Camenca -9 mm; Tiraspol, Baltata -10 mm. Corespunzator si rezervele productive de umiditate in stratul de 0-20 cm: Anenii Noi -1mm; Ciadir-Lunga -1mm; Orhei - zero, Floresti - 1mm.
Drept urmare, conform datelor preliminare ale Departamentului Statistica si Sociologie, Republica Moldova a recoltat in a.2002 in mediu pe tara numai 16 q/ha de porumb boabe, judetul Orhei - 11,5q/ha, in UTA Gagauzia -10q/ha .
Capacitatea productiva a solurilor a scazut puternic iar stratul activ este mult prea vulnerabil si nu formeaza echilibrul hidrotermic cuvenit si conditii normale pentru cresterea si dezvoltarea productiei vegetale.
|
3% 4% 5% Anii 2%
Pierderi
considerabile de humus au loc in rezultatul eroziunii. Anual numai din cauza
eroziunii se pierd circa 606 mii tone de humus s-au cate 0,3 t/ha. Se preconizeaza ca cantitatile
de humus catre anul 2025 se vor micsora considerabil si vor
constitui numai 2,5 - 3,0 %. Pentru refacerea resurselor de humus, a
fortei de structuralizare si pentru echilibrarea regimurilor de
viata in profilul de sol se cere o modernizare a tehnologiilor de cultivare a plantelor de
cultura in ceea ce priveste continutul pozitiv de substanta
organica. Peste 65 % din terenurile agricole necesita lucrari specializate pentru
3%
Fig.1.8. Dinamica continutului
de humus in stratul arabil al
agrocenozelor
restabilirea continutului de humus din sol.
Solul, fiind baza landsaftului sau a fiecarei biocenoze, exprima in mod integral specificul bioclimatic a regiuni naturale. Legitatile formarii si raspandirii geografice a unitatilor genetice de sol depind de componenta biocenozelor si amplasarea lor teritoriala.
Invelisul de sol
2%
al Republicii Moldova este prezentat de urmatoarele
tipuri
Griziomurile (solurile cenusii), solurile brune. Sub vegetatia de padure recenta si precedenta (altitudinile 200-400 m) s-au format urmatoarele soluri zonale: griziomuri sau soluri cenusii (329,8 mii ha sau 9,76 din suprafata fondului funciar); soluri brune (27,2 mii ha sau 0,8 %); cernoziomuri xero - forestiere (18,2 mii ha sau 0,54 %
Solurile cenusii ocupa inaltimile predominante (220-350m) ale Podisului de Nord, ale dealurilor Prenistrene si ale Codrilor Centrali, fragmentar se intalnesc si pe alte inaltimi (Tigheci, Puhoi, Radoaia etc.). S-au format in conditiile padurilor de foioase - carpenete, cvercete, paduri amestecate. Se caracterizeaza printr-un profil diferentiat cu regimul hidric periodic percolativ. Fiind valorificate, solurile cenusii devin slab humificate (1,5-2,5 %), practic nestructurate, reactia slab acida. Tipul de sol cenusiu este reprezentat de 4 subtipuri: albice; tipice; molice si vertice.
Profilul solurilor brune are un caracter cambic (deosebit de culoarea rocii materne). Continutul de humus in stratul superior constituie 5-7 %, in stratul arabil 1,2-2 %, iar aciditatea slaba. Solurile brune sunt reprezentate de doua subtipuri: luvice si tipice.
Griziomurile (solurile cenusii), solurile brune, cernoziomurile cambice (levigate) din centrul Republicii Moldova s-au format ca rezultat al zonalitatii verticale si se deosebesc de solurile analogice din nordul tarii printr-un regim de temperatura mai favorabil (suma t°>10° = 2900-3100°). Arealurile acestor soluri reprezinta nise ecologice extrem de importante pentru amplasarea plantatiilor viticole cu soiuri pretioase de vita de vie pentru fabricarea vinurilor fine de calitate superioara.
Cernoziomurile. Formate sub vegetatia de silvostepa si stepa cernoziomurile sunt solurile principale, si se raspandesc pe o suprafata de 2 mln. 363,2 mii ha sau 70 % din suprafata fondului funciar. Schimbarea climei, reliefului si vegetatiei de la nord spre sud determina zonalitatea subtipurilor acestui sol si include: cernoziomuri luvice sau podzolite (117,7 mii ha sau 3,49 % din suprafata fondului funciar); cernoziomuri cambice sau levigate (395,5 mii ha sau 11,71 %); cernoziomuri tipice (281,6 mii ha sau 8,34 %); cernoziomuri obisnuite (634,1 mii ha sau 18,78 %); cernoziomuri carbonatice (671,9 mii ha sau 19,91 %); cernoziomuri sudice (1,7 mii ha sau 0,05 %
Cernoziomurile, ocupand cea mai mare parte din suprafata Republicii Moldova se deosebesc prin caracterul cumulativ al elementelor nutritive si al humusului (pana la adancimea de 80 - 100 cm continutul de humus depaseste 1 %). Regimul de umiditate este periodic percolativ si nepercolativ. Continutul de humus in solurile valorificate este foarte variat (6-1,5 %) in functie de subtip si componenta granulometrica. Reactia solului este neutra sau slab alcalina. Profilul cernoziomurilor, atat orizontul A, cat si B are un caracter molic, ultimul orizont fiind de tranzitie, relativ humificat si structurat. Cernoziomurile ca tip de sol sunt caracterizate prin proprietati agronomice relativ favorabile si dispun de o fertilitate naturala inalta.
Solurile hidromorfe. O grupa importanta de soluri, ca obiect de utilizare in agricultura (pot fi usor irigate) si ca nisa ecologica pentru conservarea biodiversitatii, sunt solurile hidromorfe aluviale si nealuviale (282,3 mii ha sau 8,38 % ) din suprafata totala a fondului funciar.
Solurile intrazonale (litomorfe, hidromorfe si halomorfe) sunt reprezentate de 7 subtipuri cu diverse grade de vulnerabilitate. Ele sunt raspandite pe fondul solurilor zonale (automorfe).
Caracteristic pentru solurile compacte este nediferentierea profilului humifer in orizonturi. Cu toate ca aceste soluri au continut ridicat de humus, azot si fosfor, din cauza proprietatilor fizice nefavorabile, ele au o fertilitate scazuta. Utilizarea lor in agricultura necesita o ameliorare complexa, sunt recomandate ca terenuri pentru fanete, pasuni sau pentru impadurire.
Caracteristica de baza a solurilor, de care depinde, in mare masura, favorabilitatea si pretabilitatea lor este textura. In Republica Moldova cele mai raspandite sint solurile cu textura luto-argiloasa si lutoasa (2mln 95,7 mii ha sau 62,08 %). Aceste soluri se caracterizeaza printr-o productivitate inalta numai in cazul daca continutul de humus in stratul arabil este mai mare de3,0 Mai putin favorabile sint solurile argilo-lutoase (288 mii ha sau 8,54 %). Solurile argiloase (41 mii sau 1,21 %) fiind nefavorabile pentru utilizare in agricultura, se recomanda pentru pajisti si paduri