Valea superioara a Prahovei

Valea superioara a Prahovei

"Pe valea Teleajenului, la Cheia, a vrut sa-si faca palat Voda Carol. Dar calul care-i ducea s'a poticnit de o piatra. Si asta e semn rau. Atunci a umblat pe valea Prahovei si a ales locul din poiana Pelesului'. Asa imi destainuia pe un varf de munte, vantul care ne bubuia in urechi, un padurar batran din Azuga, aratand cu gesturi largi, de o parte Clabucetele imbracate in paduri, pana langa piscuri, iar de alta parte colosala silueta viorie a Bucecilor in poala carora se resfirau casele albe ale Bustenilor. De sigur insa altele au fost motivele seriosului Principe care isi cugeta adanc faptele, iar cand le hotara, le urmarea neclintit pana la realizare. Spiritul sau era politic dar si profund geografic. Perfect cunoscator al geografiei germane - si aceasta inseamna toata geografia vremei sale, fiindca inseamna Humboldt si Ritter, - Carol I era patruns de valoarea elementului geografic in viata omenirii. O dovedeste dorinta lui de a intemeia "Societatea geografica romana', careia ii acorda prezidentia sa activa si un program intelept pe care contimporanii sai nu l-au inteles si mu l-au executat. Alegandu-si capitala de vara pe valea superioara a Prahovei el a dat insa dovada ca stia sa faca si geografie practica, asa cum numai un Domnitor mare si priceput poate sa o faca. Si poate rezultatele au trecut cu ceva peste asteptarile sale. Puterile geografice de multe ori asteapta intr'o stare de forta latenta. Fapta unui om cu mana fericita le poate pune in miscare. Dar odata deslantuite, ele isi urmeaza cursul necesar, amplificate si intarite de atatea elemente neprevazute, incat voia unui om, oricat de mare si de puternic, nu le mai poate sta in cale si adesea nici chiar indrepta. In ultimul timp al vietei Regelui Carol, splendidul Castel Peles, atat de primitor innainte, incepuse a se izola. Era nevoe sa se aminteasca celor care uitau, ca in jurul unei resedinte regale trebue sa se faca un cerc larg de respect. Si aceasta nevoe se mai simte inca. In orice caz, valea superioara a Prahovei a fost descoperita de Carol I. El a fost Voevodul tanar care a strabatut codrul secular, a dat ramurile intr'o parte si a desteptat la viata noua pe aceasta "belle au bois dormant', care visa de veacuri in poala "Babelor', subt straja "Varfului cu Dom' si a enigmaticului "Omul'. Prin gestul Domnitorului Carol farmecul s'a rupt. Dar cu incetul a pierit si idila. S'a dus timpul cand pustietatile codrului nu erau tulburate decat de clopotele blande ale manastirii spatarului Mihai Cantacuzino. Modesta manastire alba s'a ascuns umilita intre flori, in patratul sau de chilii batrane. Pentru lumea noua s;a ridicat o alta biserica mai svelta, mai sprancenata, mai aurita, cu glasuri indraznete de clopote, luminata cu electricitate. In jur se revarsa cascada de vile si de hoteluri intre care nu lipsesc mai multe "Palace' si o Ruleta de care stiu si anunturile luminoase din teatrele Parisului. Trenurile de placere arunca in fiecare sarbatoare valuri de Bucuresteni setosi de cateva ceasuri de aer proaspat. Expressele coboara vijelios din culmea Carpatilor aducand pulberea si calatorii metropolelor occidentale, spre Bucurestii revarsati in mijlocul campiei, spre Constanta, Constantinopole, Smyrna, - spre tot Orientul de feerie. Lungi convoiuri de cisterne, din care se imprastie mirosul tare al pacurei si benzinei, urca greu dinspre Campina si duc pretioasele sucuri ale pamantului romanesc pentru automobilele si aeroplanele strainatatii. Ele se incruciseaza in garile largi cu alte convoiuri de lemne, retezate in masa de pe coastele muntilor cari nu cunosteau innainte decat biata secure a padurarului. Fabrici de var si ciment, de cue, de postav, de harti, de mobile, de sticla, de bere, mugesc in zori, chemand lucratori la munca Intreaga activitate distructiva - Raubwirtschaft - a omului civilizat, alaturi de eleganta si snobismul cosmopolit, care sperie si supara pe visator si pe romantic, dar care totus e viata, in toata intensitatea sa, cerand jertfe, devastand pe alocuri, dar si creamd si rasplatind din belsug.

Dar care sunt motivele acestei prefaceri a vaii Prahovei? Caci, am spus, Castelul Peles nu poate explica decat inceputul. Alegerea unei resedinte de vara poate aduce un orasel aristocratic de curteni, in jurul carora se pot grupa un numar de furnizori. Asa era Sinaia de acum 30 de ani. Gestul lui Carol I a avut insa urmari mult mai insemnate si mai prelungi. Valea Prahovei s'a populat pana la crestetul Carpatilor si continua sa se populeze. Ghirlande de sate s'au intins in jurul Bucecilor si poate nu e departata vremea cand gruparile acum inca izolate se vor uni intr'o hora continua, umpland toate vaile largi, coborandu-se spre Tara Barsei, apoi urcandu-se iar spre Bran, unul din "pasurile' cele mai insemnate ale trecutului nostru.

Intaiul din aceste motive este frumusetea regiunii.

Valea superioara a Prahovei e o vale surprinzator de larga pentru muntii nostri, cu un rau limpede, zbatandu-se printre pajisti de o neinchipuita bogatie de flori alpine. Paduri nesfarsite de fag si mai ales de brad se astern ca trena unei hlamide regale pe povarnisurile line, se incovoaie in falduri largi sau ocolesc pereti de calcar, apoi se agata in siruri dese si tot mai marunte pana spre pieptul gol si drept al muntelui.

Rar intalnesti in Europa o regiune de munti cu flori mai frumoase si mai felurite, iar in Elvetia nicaeri nu vezi un atat de admirabil vesmant de paduri.

La aceasta se asociaza viata apelor si sceneria stancilor. Pretutindeni paraie larmuitoare iti sar in cale, printre suculente foi de brustur largi ca niste umbrele. Adesea cascadele isi arunca marama de argint de (pe seile culmilor pana in adancimi de sute de metri. Grupuri de stanci se innalta in chip de turnuri ruinate sau de contraforturi de cetate, iar deasupra lor cate un brad lovit de traznet isi intinde bratele spre cerul de un albastru de smalt oriental. Si cand ai urcat cu greu printre aceste stanci eroice, de multe ori cu mirare te vezi calcand pe o poiana aproape orizontala, suspendata ca un leagan incalzit de soare, deasupra uriasei paduri de brad care murmura in adancuri si imprasie o mireasma mai subtila decat zmirna.

Dar mai cu seama impresioneaza Bucecii, saltand dintr'odata, superbi si goi, pa!na la 1500 m deasupra padurilor vaii Prahovei, care si ea domina cu aproape 1000 m nivelul marii. Desinand pe cer linii domoale, - caci in realitate ce se vede nu e o muchie ascutita, ci marginea unui podis, - cu forme de flanc variind dela creasta dintata care se precipita in prapastii, despartind gatlejuri umezite de o sudoare rece, pana la largile circuri suspendate, cuiburi parasite ale unor ghetari disparuti, in care si acum intalnesti la umbra limbi de zapada ocolite de palcuri de anemone, - acesti munti, ori unde te-ai afla pe vale, iti atrag necontenit privirea si necontenit iti desteapta in suflet o surprindere si un sentiment aproape religios. Au o majestate senina si grava, forme rigide si pretioase ca ale unor odajdii. Cu fruntea drept spre rasarit, in zori, cand valea doarme acoperita de un borangic de roua, ei incep sa surada si sa se aprinda de o flacara de culoarea margeanului, pana ce soarele ii atinge pe frunte cu mirul luminii sale. In aceasta ora a diminetii ei par de chihlibar. In miezul zilei, proiectati pe cerul limpede, ei se arata de culoarea nedefinita a "floarei reginei', un cenusiu palit cu irizari fine de aur si de ametist. Cand soarele a scapatat dupa piscuri, ei par o imensa umbra de opal, care se intuneca pe incetul in albastrul adanc si racoros al orelor de seara. Iar noaptea, cand oraselele adorm subt paza nenumaratelor lampi electrice, cand toate apele isi limpezesc glasurile si cand din padurile de brad se ridica sonoritati prelungi de orga, in lumina lunii ei se innalta muti si grandiosi, cu licariri de sidef si cu prelingeri fosforescente asa ca nu iti mai par de piatra, ci zamisliti dintr'o substanta aproape transparenta, si de origine divina.

Nu au formele ametitoare si salbatice, claritatea rece si hermina zapezilor eterne ale Alpilor, nici tonalitatile pasionate ale Pirineilor, nici sculptura amanuntita si decorul teatral al muntilor Rivierei, dar linia lor e simpla si armonioasa ca a vechilor manastiri romanesti, masivitatea lor e originala si impunatoare, iar variatele vesminte de lumina in care se imbraca, au culorile stinse si totus calde, discretia si nuantele fine ale costumului nostru popular.

Am insistat mai mult asupra frumusetii acestui tinut, fiindca valea Prahovei e un loc de vilegiatura care isi merita faima. Exista insa si alte cauze cari explica avantul regiunii. Aci trebue amintita situatiunea sa geografica.

Valea Prahovei duce la o trecatoare de innaltime mijlocie (Predeal 1032 m), prin care capitala tarii poate comunica, pe drumul cel mai scurt, intaiu cu Brasovul, vechiu centru comercial transilvan, iar de aci cu. strainatatea. O linie ferata de circulatie internationala trece in lungul vaii.

"Pasul' Predealului a luat cu drept locul Branului, care era trecatoare umblata in trecut, desi mai innalta, mai periculoasa si mai cu ocol pentru ajungerea la Bucuresti. Branul insa mostenea traditia unei legaturi existente in sec. XIII, intre Brasov si vechile capitale muntene (Campulung, Curtea de Arges, apoi Targoviste), cand in adevar pe la Bran se putea face o legatura mai directa. Niciodata Branul nu va putea reveni la situatiunea sa istorica, dar nici Predealul nu-si va putea pastra situatiunea privilegiata de azi. Caci el nedreptateste o alta trecatoare, a Buzeului, mult mai coborita, prin care se pot trece bogatiile Romaniei Nord-Carpatice de-alungul unei vai largi, bogate si foarte populate, la porturile noastre fluvio-marine Braila si Galati. Linia internationala va trebui sa se bifurce dela Brasov:

intr'o parte spre Buzeu-Braila si mai ales pentru marfuri, iar in alta parte spre Bucuresti-Constanta si mai ales pentru calatori.

O alta cauza care da viata regiunii Prahovei superioare este insasi avutia sa economica, alcatuita din pasuni imbelsugate (care hranesc numeroase turme de oi si vite), paduri si cariere, la care se adauga energia procurata de ape si in parte utilizata. Aceste avutii, comune tuturor muntilor nostri, in aceasta regiune au capatat o utilizare unica la noi in jara si de care nu sunt straine indemnul si fapta regelui Carol. Valea Prahovei e singura noastra regiune de industrie carpatica. Basinul Pietrosani-lor, cu care ar putea fi pus alaturi, e specializat numai in extragerea carbunilor, iar centrele metalurgice din Banat cad in afara de zona carpatica propriu zisa si se afla in tinuturi de munti mijlocii.

Regiunea Prahovei este caracterizata prin bogate si intinse pasuni alpine. Nu numai masivul Bucecilor[1] si Leaotei ale caror suprafete innalte de peste 1800 m permit intinderi mari de pasuni, dar si numeroasele "Clabucete' din stanga vaii au varfurile acoperite de pasuni. Prin o seculara indeletnicire cu pastoria, limita padurii in jurul acestor culmi a fost coborita la 1400-1500 m cand normal ea ar fi trebuit sa fie la 1700-1800 m. In legatura cu aceste pasuni de calitate superioara si de intindere mare, s'a desvoltat o viata pastorala intinsa, insotita de transhumanta spre Baragan si Balta, care numai in ultimul timp a inceput sa decada. Pictorul N. Grigorescu a fixat in admirabile panze a-spectele acestei vieti. La ea participa mai ales satele de "Mocani' din Tara Barsei, dar si satele asezate intre muntii si dealurile judetelor Dambovita si Prahova, care la origina sunt in buna parte tot sate de "Mocani' sau "Ungureni' (Moroeni, Breaza, Comarnic, Tesila, etc.). - Deschiderea vaii superioare a Prahovei a atras in comunele noi formate o parte din bogatia pastorala a muntilor. S'a desvoltat chiar o industrie care nu e fara importanta: fabrici de branzeturi si cascaval, de salam, de conserve alimentare, de sapun si in deosebi fabrica de postavuri de lana din Azuga, una din cele mai importante din tara. - Azuga e centrul industriei de produse animale de pe valea Prahovei.

Padurile, alcatuind un vesmant continuu de zeci de km nu apar stirbite de cat la limita lor superioara, pentru largirea zonei de pasuni, si de-alungul vaii Prahovei, prin intemeiarea satelor noua. Exploatarea intensa nu se face decat pe vaile dosite, dar si aci, o mare parte a regiunii fiind domeniu regal, taierea se indeplineste mai cu prevedere decat in alte parti ale muntilor nostri. Apropierea caii ferate si o buna traditie la care a contribuit insasi vointa regelui Carol, a adus un rezultat imbucurator: in buna parte lemnul nu e transportat subt forma bruta, ci prefacut in fabrici de cherestea, de mobile, cutii de lemn, celuloza si mai ales in marea fabrica de hartie din Busteni. - Industria lemnului e distribuita intre comunele Sinaia, Busleni si Azuga.

Insusi muntele si-a deschis coapsele ca sa dea piatra de var, piatra de ciment si piatra de constructie, din cari s'au facut Castelul Peles, numeroasele vile si lucrarile de arta ale soselei nationale. - Fabrici de var si ciment sunt la Sinaia, Poiana-Tapului si Azuga.

Prahova, care dela Azuga e un frumos torent de munte, a dat energie unora din fabrici precum si lumina electrica de care se folosesc toate comunele vaii. Dar aceasta utilizare e cu totul neinsemnata fata de posibilitatile pe care le ofera regiunea. Bucecii, prin caderile uriase de apa si prin cheile lor sunt o regiune de mare viitor din punct de vedere al transformarii puterii apelor in energie electrica.

Prin industria sa variata, valea superioara a Prahovei prelungeste zona industriala puternica a colinelor Prahovei, localizata intre Ploesti si Comarnic si caracterizata prin extragerea intensiva si prefacerea pentru nevoi internationale a petrolului. De cealalta parte a Carpatilor se afla o alta regiune industriala si comerciala, cu trecut frumos si cu viitor poate mai frumos: centrul acestei regiuni e Brasovul si marginile sunt, deoparte minele de carbuni ale muntilor Persani si izbucnirile de ape subterane de subt Piatra Craiului, de alta parte trecatoarea de viitor a Buzeului si apa Oltului care se pare ca va putea deveni navigabila. Se schiteaza deci de acum o importanta zona industriala care pornind din malul Oltului transilvan, va traversa deacurmezisul Carpatii pana la Ploesti, avand legaturi, prin Bucuresti cu Marea-Neagra la Constanta, si prin valea Buzeului cu Dunarea la Braila. - Valea Prahovei facand legatura intre cele doua centre existente, va fi intotdeauna influentata de ele. Se poate spune, fara teama ca viitorul va desminti, ca actuala faza innaintata de desvoltare nu este decat un inceput in evolutia economica a acestei vai.

Aceasta faza, pe langa incontestabilele foloase pe care le aduce, vine si cu unele neajunsuri. De acum, caracterul romanesc e pierdut in aspectul asezarilor omenesti. Din vechile catune nu au mai ramas decat putine siraguri de dragute case albe, pe cale de repede disparitie. "Villa', de multe ori meschina si de stil enigmatic, facuta mai ales pentru specula, iar uneori pentru afirmarea unei averi castigate fara munca sau fara cinste, ia locul vechii locuinte taranesti. Portul si obiceiurile populare aproape s'au pierdut. Costumul alb muntenesc abia de mai exista. Iia si catrinta creata cu o lata banda rosie pe poale, de un frumos efect decorativ, nu se mai vede decat dela Comarnic in jos, desi acum douazeci de ani era obisnuita in toate satele vaii. La Sinaia, "taranul' umbla sfiit si pare un strain. La Azuga, o zi de sarbatoare aduna pe sosea o lume de lucratori in haine negre si de fete imbracate mohorit oraseneste. Numai targul de Sfanta-Marie dela Sinaia, mai aduce aminte ca te afli in tara costumelor albe si a cusaturilor delicate.

Prin aspectul oraselelor actuale alcatuite din hoteluri si vile, prtn lumea de neamuri pestrite, prin activitatea sa industriala la care participa energia apelor, valea Prahovei pare un crampeiu de Elvetie ratacit in tara romaneasca, insusi mandrul Castel Peles, in stilul renasterii germane, a facut inceputul acestei instrainari. Manastirea cea veche din Sinaia, desi prefacuta si ea, apare totus ca o relicva si o curiozitate in mijlocul unei civilizatii cu totul deosebite.

Desi de ordin secundar pentru prosperitatea regiunii, mai sunt motive de atractie pe care aceasta schita nu le poate trece cu vederea.

In primul rand turismul de vara si de iarna, desvoltat si organizat aci tot asa de bine ca si in strainatate. Valea Prahovei a avut cea dintai "calauza' buna si completa a unei regiuni a vechiului regat [2]. Actualmente asociatia carpatica "Hanul Drumetilor', - azi Turing-Clubul Romaniei, care ia avant imbucurator, ingrijeste de poteci, adaposturi, hoteluri de turisti si a pus bazele unui "parc national' in cea mai romantica regiune a Bucecilor, la pestera, odinioara bogata in stalactite a Ialomitei, inlauntrul careia se adaposteste un schit. Prin ingrijirea acestei asociatii apare si o colectie de monografii descriptive ale regiunii[3]. Fotografiile atat de frumoase care insotesc articolul de fata le datoresc d-lui M. Haret, prezidentul acestei societati, caruia ii exprim si aci viile mele multumiri.

Pe langa turism, insa, regiunea e un minunat centru de excursiuni stiintifice. Botanistii au declarat-o de mult tinut clasic de herborizare. Dar poate mai interesanta e din punct de vedere geografic. Regiunea poate servi drept scoala geografica pe teren, ca putine alte tinuturi in Romania.

Se poate studia in primul rand o interesanta problema tectonica, cu urmari vizibile in relief. Masivul Bucecilor apare ca fruntea unei formatiuni geologice dure ("panza conglomeratelor de Buceci' a geologilor romani) saltate prin subimpingerea altei formatiuni mai vechi si mai flexibile care a fost violent mototolita. De aci surprinzatoarea disimetric a vaii Prahovei (deoparte muntii ating 2500 m de alta parte abia ajung la 1800 m) si de aci impozantul perete muntos, dela Varful cu Doru la Omul, se arata ca un piept navalitor cu stratele usor ridicate asupra vaii, pe cand stratele fine in care e sculptata insasi valea sunt marunt incretite, rasucite, frante in mii de chipuri, cum se poate vedea chiar din tren, la Valea Larga, sau pe soseaua care insoteste raul, la Sinaia. In acest contact fortat, blocuri uriase de roce straine vaii au fost prinse intre cele doua formatiuni, alcatuind "klippe', ca cea dela Poiana Tapului, al carei perete alb de calcar se ridica atat de pitoresc in mijlocul padurilor, sub roca masiva si cenusie a Bucecilor.

Problemele morfologice sunt mai numeroase, mai variate si in buna parte nesemnalate. In aceasta schita nu se poate insista asupra lor. Sper sa le pot arata intr'o publicatie care sa se adreseze specialistilor. Ma marginesc sa mentionez ca se pot face studii frumoase asupra formelor determinate de roca si de diferiti agenti atmosferici, glaciari si torentiali, asupra grandioaselor fenomene de acumulare si mai ales de eroziune care dau un aspect romantic acestor munti si fac sa simti pulsul viu al vietei geografice, asupra inaintarii unui ciclu de tinerete peste altul de maturitate, chiar pe creasta Carpatilor, si asupra unui intreg cortegiu de caractere insotind aceasta evolutie geografica: platforme, niveluri vechi, sisteme de terase, capturi iminente, etc. Aproape toata geografia fizica moderna se poate ilustra, uneori in exemple unice, pe acest crampeiu de vale de 20 km, intre Sinaia si Predeal.

In geografia umana regiunea e interesanta nu numai prin des-voltarea economica de care am vorbit in treacat, ci si fiindca reprezinta o experienta fericita de populare recenta a unei zone innalte carpatice. Procesul de colonizare a acestei vai e cu deosebire instructiv si poate fi urmarit in curs de peste doua secole. In timpuri vechi, desi pastori numerosi cutreerau culmile, nu ei sunt primii colonizatori ai "creerilor' muntilor. Pastorul nostru e un locuitor de sat care traeste vara pe innaltimi, are drumuri si locuinte temporare pe innaltimi, iar dupa trecerea verii se intoarce in satul lui din marginea muntilor. Existau insa doua feluri de oameni care se asezau statornic in apropierea vaii in tinuturile cele mai salbatece, preferind singuratatea, fiecare din motive cu totul deosebite. Acestia sunt pustnicii, doritori a-si duce viata in rugaciuni, departe de oameni, si talharii[4], refugiati din tinuturile populate, de teama poterelor, sau pandind calea drumetilor nevoiti sa treaca muntii. Faptul nu e local si propriu numai vaii Prahovei. Dupa traditie, tot talhari au intemeiat satele de pe valea Lotrului, iar in Muntii Apuseni si aiuiea, intalnim adesea la inceputul asezarilor actuale pustnici si talhari. Pentru valea Prahovei, dovezile sunt precise. Documentul intemeierii manastirii Sinaia spune lamurit: "Mai inaintea zidirei acesteia se aflau sihastri, acolo la pustia aceasta, si neputand trai de talhari, de vreme ce pe acele vremuri lacasurile talharilor, "mai osibit din alte locuri, acolo le era'[5]. Abia in sec. XVIII apar pe valea Prahovei superioare hanurile, iar la inceputul sec. XIX satele, afara de al Sinaei (odata Izvor), care exista dela intemeierea manastirii[6]. Valul de colonizare a venit din josul vaii, dinspre Comarnic si Breaza[7], care au in mare parte o-populatie de origine ardeleneasca. Deci se pare ca a avut loc o pendulatie a populatiunii din preajma Carpatilor, pana cand creasta a fost cucerita. Si aceasta cucerire s'a facut repede si deplin indata ce, prin alegerea Regelui Carol, valea Prahovei capata o resedinta regala si o cale ferata internationala. Colinele Prahovei, tintit de veche densitate, si-au oferit indata prisosul de locuitori fabricelor, care au atras si un mare numar de straini. Vilegiatura arunca si ea in fiecare an un val enorm de lume, - mai ales Bucuresteni, - care intrece cu mult populatia stabila a comunelor[8]. Acest "regim torential' nu e ingradit de masuri cuminti de prevedere nici din partea autoritatilor, nici din initiativa particulara. Lucrurile se desvolta cu toata exuberanta unei plante viguroase, lasata sa creasca la intamplare. In deosebi specula locuintelor si a hranei e fara frau. Oamenii cu venit modest sau chiar mijlociu sunt eliminati dela binefacerile acestui tinut si aceasta desigur nu e un bine nici pentru fisionomia actuala nici pentru dezvoltarea viitoare a regiunii. In aceasta privinta semne de indreptare nu se vad inca.